Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU - poza (imagine) portret Mihai EMINESCU



Despre LA MIJLOC DE CODRU

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

LA MIJLOC DE CODRU - Creatie lirica de inspiratie folclorica








LA MIJLOC DE CODRU - Creatie lirica de inspiratie folclorica de Mihai EMINESCU





Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889), asemenea lui Vasile Alecsandri, s-a dovedit un pasionat culegator de creatii populare, inscriindu-se si din acest punct de vedere in romantism, deoarece el a vazut totdeauna in folclor o permanenta si nesecata sursa de inspiratie. Conceptia eminesciana privind specificul national este ilustrata de faptul ca, in opera sa, "poetul nepereche" a ilustrat si valorificat traditiile istorice si folclorice ale neamului sau.

. Creatie a maturitatii artistice a lui Mihai Eminescu, poezia "La mijloc de codru" este o confesiune lirica, o elegie filozofica si a fost publicata in primul volum de "Poezii", editat de Titu Maiofescu,

in 1883.



Ipotestii, locul mirific al copilariei, 1-a dezmierdat si 1-a fermecat pentru eternitate cu soapta padurilor si susurul izvoarelor vegheate de astrul tutelar al liricii eminesciene, luna, o perioada pe care poetul o evoca mai tarziu cu nostalgie si regret:



"Fiind baiet paduri cutreieram Si ma culcam ades langa izvor,"

("Fiind baiet paduri cutreieram")



Poezia "La mijloc de codru" este o creatie lirica, deoarece Eminescu isi exprima direct sentimentele de admiratie si incantare fata de frumusetile plaiurilor romanesti, in stilul poeziei populare, Poetul compune un tablou al naturii nu prin descrierea peisajului, ci prin enumerarea elementelor care alcatuiesc un spatiu al trairii, al simtirii naturii, stari reflectate si in sufletul poetului.

Titlul "La mijloc de codru" explica succint natura tipic eminesciana, alcatuita din elementele planului terestru si ale planului cosmic, imbinate intr-o perfecta armonizare cu sentimentele de admiratie si dragoste ale poetului pentru perfectiunea acesteia. Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia "La mijloc de codru" de Mihai Eminescu este alcatuita din treisprezece versuri, nestructurate in strofe. inceputul poeziei reia titlul, la care poetul adauga un epitet pentru a ilustra bogatia si profunzimile naturii: "La mijloc de codru dej". Padurea este animata de pasarelele care zboara pe crengile din crangul (huceagul -n.n.) de alunis, miscare exprimata printr-o imagine motorie: "Toate pasarile ies, / Din huceag de alunis / La voiosul luminis". Sentimentele de bucurie si extaz ale poetului sunt sugerate de epitetul in inversiune "voiosul luminis", care sunt amplificate de poiana - "luminis" - aflata in mijlocul codrului des, idee ilustrata printr-o imagine vizuala sugestiva.

Ideea centrala a textului poetic este apa-oglinda, exprimata prin "balta" in care se reflecta intreg cadrul natural, terestru si cosmic, construit prin enumerarea elementelor reprezentative: luminisul, trestia, luna, soarele, pasarile calatoare, stelele, randunelele. Oglindirea in apa baltii a chipului iubitei sugereaza ideea ca natura este un spatiu de reflectie, de meditatie pentru poet. Figura de stil prin care poetul ilustreaza armonia si vesnicia naturii este enumeratia elementelor terestre - "codru", "pasarile", "alunis", "luminis", "balta", "trestia", "pasari calatoare", "randunele" - si a elementelor cosmice - "luna", "soare", "stele", precedate de conjunctia "si": "Si de luna si de soare / Si de pasari calatoare, / Si de luna si de stele / Si de zbor de randunele. Rolul conjunctiei "si" este acela de a accentua unitatea perfecta a universului, ilustrata prin imbinarea armonioasa a planului terestru cu cel cosmic. Codrul eminescian este, in toata creatia lirica a poetului, un simbol al statorniciei si al vesniciei, ca si astrii de pe cer.

Ultimul vers al poeziei exprima sentimentul de iubire, care s-ar putea manifesta in cadrul natural al codrului. Poetul imagineaza "chipul dragei mele" oglindit in apa baltii, ca sugestie a dorintei eului liric de a-si implini iubirea.

Prozodia. in poezia "La mijloc de codru", ritmul este iambic, masura versurilor este de 7-8 silabe, ca in poeziile populare. Rima este imperecheata si este surprinzatoare prin potrivirea cuvintelor ce reprezinta o gama variata de parti de vorbire: verb cu adjectiv -"des/ies"; substantiv cu adjectiv - "balta/inalta"; substantiv cu verb - "unde/patrunde" ori substantiv cu pronume -

"randunele/mele".

Poezia "La mijloc de codru" este o creatie poetica sau lirica, intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste si admiratie pentru frumusetea naturii, imagine construita prin elemente terestre si cosmice sugestive care se imbina intr-o perfecta armonie cu eul liric.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.