Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





FA,T-FRUMOS DIN LACRIMA - basm cult - Subiectul basmului :: FAT FRUMOS DIN LACRIMA de Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU FAT FRUMOS DIN LACRIMA
"Fat-Frumos din lacrima" de Mihai Eminescu este un basm cult, avand ca sursa de inspiratie basmul popular romanesc. A fost publicat in 1870 in revista "Convorbiri literare", apoi in volumul postum "Versuri si proza" din 1890, editie ingrijita de V.G.Mortun. Aparitia, in 1870, a basmului "Fat-Frumos din lacrima", pe care Mihai Eminescu il subintituleaza "Poveste", inaugureaza in literatura romana o noua specie literara, basmul cult sau basmul de autor.

Semnificatia titlului. Basmul lui Eminescu incepe cu o idee filozofica, aceea ca in vremea veche oamenii erau numai "in germenii viitorului", iar Dumnezeu calatorea pe pamant, calcand "cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamantului". in acele vremuri stravechi, traia un imparat "intunecat si ganditor ca miaza-noapte" si o imparateasa "tanara si zambitoare ca miezul luminos ai zilei". De 50 de ani imparatul se afla in razboi cu imparatia vecina si cu toate ca imparatul vecin, cu care incepuse acest conflict, murise, fiii si nepotii lui continuau vrajba, iar ura dintre ei nu se stingea. imparatul nostru era sleit de lupte si de suferinte si, pentru ca "nu rasese niciodata" si nimic din jurul sau nu ii aducea zambetul pe fata, nici macar "surasul plin de amor al sotiei lui tinere", arata ca "un leu imbatranit". Simtindu-si sfarsitul aproape, imparatul era trist pentru ca nu avea copii, "se scula din patul imparatesc, de langa imparateasa tanara - pat aurit, insa pustiu si nebinecuvantat" si tot "trist mergea la razboi cu inima neimblanzita", imparateasa era frumoasa, "cu parul ei cel galben ca aurul", dar "din ochii ei albastri si mari curgeau siroaie de margaritare apoase pe o fata mai alba ca argintul crinului". intr-o dimineata, imparateasa inalta rugi fierbinti la icoana Fecioarei Maria si, la un moment dat "o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu". imparateasa "atinse cu buza ei seaca lacrima cea rece si o supse in adancul sufletului sau". Dupa noua luni, imparateasa a nascut un baiat "alb ca spuma laptelui, cu parul balai ca razele lunei" si i-a pus numele Fat-Frumos din lacrima, care, ca orice erou al basmelor populare crestea "intr-o luna cat altii intr-un an", era viteaz si bun, generos si inteligent, cum altul nu se mai vazuse.





Subiectul basmului

Ca in orice basm, in "Fat-Frumos din lacrima" Eminescu creeaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si imparatese, feti-frumosi si fiice de crai, Muma-Padurilor sau zmei infricosatori. Faptele povestite se petrec intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii sau pe taramul celalalt, impletindu-se elementele reale cu cele fabuloase si construind astfel fantasticul, ca specific ancestral al basmelor.

Expozitiunea plaseaza actiunea basmului intr-un timp fabulos si un spatiu nesfarsit, in acest cadru spatio-temporal mitic derulandu-se intamplarile reale si fabuloase la care participa personajele cu puteri supranaturale. In vremuri de demult, pe cand Dumnezeu mai umbla pe pamant, traia un imparat posomorat "ca miaza-noapte" si o imparateasa vesela "ca miezul luminos al zilei", dar erau suparati ca nu aveau si ei copii. imparatul purta razboaie cu imparatia vecina, dar ii slabisera puterile si "se simtea murind", fiind mai trist ca niciodata ca nu va avea urmas caruia sa-i lase mostenire ura lui. Tanara si frumoasa imparateasa a ingenuncheat intr-o dimineata la icoana "Maicii durerilor" care s-a induplecat la rugaciunile ei si "o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu". imparateasa a sorbit lacrima Maicii Domnului, iar peste noua luni a nascut un baiat frumos si alb, caruia i-a pus numele Fat-Frumos din lacrima. Bucuria a fost atat de mare, incat chiar imparatul a zambit pentru prima oara in viata, ba chiar "soarele surase" in insangerata imparatie.



Intriga. Flacaul crestea ca Fat-Frumos din basmele populare, intr-o luna cat altii intr-un an" si, cand s-a simtit destul de mare s-a hotarat sa se bata el singur cu ostile imparatului cu care se dusmanea tatal sau. El s-a imbracat in straie de pastor, si "a plecat in lumea larga si-n toiul lui de voinic", aruncandu-si buzduganul inainte cale de o zi. A treia zi buzduganul s-a izbit "de o poarta de arama" iar Fat-Frumos din lacrima este intampinat cu urari de bine si cu bucurie de un imparat "frumos ca luna unei nopti de vara" si de boierii imbracati in haine aurite.

Gazda refuza sa se bata cu el si-i propune sa lege "fratie de cruce pe cat om fi si-om trai". Fat-Frumos marturiseste ca el nu se teme de nimeni pe lume, in afara de Dumnezeu, dar imparatul recunoaste ca se mai teme de Mama-padurilor, "o baba batrana si urata" care ii cerea bir "tot al zecilea din copiii supusilor mei", iar astazi urma sa vina sa-si ia plata. Pe la miezul noptii, cand Mama-padurilor a venit urland infricosator, Fat-Frumos a trantit-o cu toata puterea si a legat-o cu sapte lanturi de fier intr-o piua de piatra, dar baba a luat-o la fuga. "cu piua Acu tot", peste dealuri, taindu-si cale prin paduri, pana s-a facut nevazuta in noapte.

Desfasurarea actiunii incepe atunci cand Fat-Frumos pleaca pe urmele Mamei-padurilor, mergand "pe dara trasa de piua" pana ce ajunge Ia o casa frumoasa si alba care stralucea in mijlocul unei gradini cu flori.



Pe prispa, torcea o fata frumoasa, care ii ureaza bun venit lui Fat-Frumos si ii spune ca gandurile ei "torceau un vis frumos, in care eu ma iubeam cu tine". Fat-Frumos se indragosteste de ea, desi afla ca este fiica Mamei-padurilor. Fata-i propune sa fuga impreuna, pentru ca daca afla mama ei l-ar omori "si dac-ai muri tu, eu as nebuni ori as muri si eu". Fata-i spune ca muma-sa se zbuciuma in piua in care o incuiase el, incercand sa roada cu dintii lanturile si ii propune sa schimbe intre ele butiile aflate langa prispa, intrucat una era plina cu apa si cealalta cu putere. Cand scapa din piua, are loc o lupta crancena, baba bea apa, iar Fat-* Frumos bea putere apoi "cu brate de fier, o smuci pe baba de mijloc si-o baga-n pamant pana-n gat", apoi o izbi cu buzduganul in cap "si-i risipi creierii". Lupta si atmosfera sunt fabuloase: intreaga natura s-a zguduit, fata a lesinat, dar Fat-Frumos a adus-o la viata doinind din fluier si culcand-o pe ierburile proaspete si pe florile inviorate de soarele ce rasarise stralucitor, ca semn al iubirii ce invinsese toate piedicile. Voinicul isi duce apoi mireasa la fratele de cruce, imparatul cel tanar, care ii spune, cu lacrimi in ochi ca este indragostit pe viata de fata Genarului, "om mandru si salbatic ce isi petrece viata vanand prin paduri batrane". Atunci, Fat-Frumos, ca un adevarat frate de cruce, isi ia cai ageri."cu suflet de vant" si porneste la drum ca s-o rapeasca pe fata Genarului si s-o aduca tanarului imparat, iar pe Ileana, mireasa lui, o lasa plangand cu lacrimi amare de dorul lui.

Ajuns la portile maretului castel al Genarului, o fata oachesa ii deschide portile si-i marturiseste ca asta-noapte o-stea ii vestise ca va veni Fat-Frumos, din partea imparatului care o iubea. Un motan veghea fata si-I anunta pe Genar de orice primejdie s-ar fi ivit: "cand urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar cand urla din cate septe, s-auzea cale de septe zile". Fat-Frumos ia fata si incearca sa fuga impreuna, dar Genarul avea un cal nazdravan cu doua inimi si ii prinde imediat pe fugari. Puterea Genarului nu statea "in duhurile intunericului, ci in Dumnezeu", asadar Fat-Frumos nu se putea lupta cu acesta, pentru ca nu se puteau infrunta doua forte ale binelui.

Dupa o alta incercare nereusita, Fat-Frumos este ars de fulgere si prefacut in cenusa, care se facuse un izvor limpede "ce curgea pe un nisip de diamant". Pe vremea aceea, Dumnezeu si Sfantul Petre umblau pe pamant si picioarele lor infierbantate de nisipul pustiului calcara in apa racoroasa a izvorului. Sf. Petre, ascultand "doina izvorului plangator", il roaga sa faca acest izvor ce fusese mai inainte. Rostind "Amin!", Dumnezeu a ridicat "mana sa cea sfanta", iar Fat-Frumos s-a trezit, a vazut "chipul cel luminat al Domnului" si a inteles minunea invierii sale. ihtorcandu-se la castelul Genarului, fata il preface intr-o "floare rosie inchisa ca visina coapta" ca el sa poata auzi taina despre locul de unde acesta isi luase calul nazdravan, metamorfozarea fiind una dintre trasaturile fabuloase ale personajelor de basm. intamplarile urmatoare sunt, de asemenea, fabuloase. Genarul povesteste ca aproape de mare sade o baba care are sapte iepe, pe care Ie pazeste cine se incumete timp de un an, care acolo tinea numai trei zile. Drept rasplata, ea ii dadea celui ce reusea sa le pazeasca un manz, iar pe cel care nu izbutea il omora si-i punea capul intr-un par. Totusi, vicleana baba scotea inimile din toti caii si le punea intr-unui singur, astfel incat cel ce-i pazea iepele alegea aproape mereu un cal fara inima, care era chiar mai neputincios decat unul obisnuit. Fat-Frumos se angajeaza sa pazeasca iepele si este sfatuit de tanara care o servea pe baba ce sa faca pentru a izbuti. Cand Fat-Frumos isi cere rasplata, baba scrasneste din dinti "ca apucata", pentru da flacaul alesese calul cel mai slab, in care ea pusese inimile din toti ceilalti cai. Luand-o pe fata cu el si urmariti de baba, cei doi arunca in spate obiecte magice, o perie, o cute si o naframa, apoi Fat-Frumos o izbeste cu buzduganul si scapa astfel definitiv de Muma-Padurilor. Calul cu sapte inimi il sfatuieste pe Fat-Frumos sa se opreasca pentru odihna, deoarece treceau pe meleaguri in care erau ingropate schelete, iar fata moare trecand "in imparatia umbrelor, de unde venise pe pamant, momita de vrajile babei".



Ajuns la castelul Genarului, care era plecat la vanatoare pentru sapte zile, a luat fata pe cal si zburau atat de iute, incat calul Genarului, care avea numai doua inimi, nu se putea masura cu acela al lui Fat-Frumos, care avea sapte inimi. Genarul promite calului Iui Fat-Frumos ca, daca-si arunca stapanul insori, il va hrani cu miez de nuca si-l va adapa cu lapte dulce. Fat-Frumos promite atunci calului Genarului, ca il va adapa cu para de foc si-l va hrani cu jaratic. Atunci, calul il arunca pe Genar in inaltul cerului, pana in nori, care "inmarmurira si se facura un palat sur si frumos, iar din doua gene de nouri se vedeau doi ochi albastri ca cerul"; erau ochii Genarului, care fusese "exilat in imparatia aerului".

Punctul culminant. Scapati de Genar, fata si Fat-Frumos ajung la cetatea imparatului tanar, care credea ca voinicul murise, de aceea vestea intoarcerii a adus mare bucurie in toata imparatia.

Ileana, care se inchisese intr-o gradina cu ziduri de fier si plansese "intr-o scalda de aur [] lacrimi curate ca diamantul" pana orbise, se arunca de gatul lui Fat-Frumos, iar el ii spala fata in baia de lacrimi. Peste noapte, fata viseaza ca Maica Domnului "desprinsese din cer doua vinete stele ale diminetii si i le asezase pe frunte" astfel ca a doua zi tanara imparateasa isi recapata vederea.

Actiunea basmului ilustreaza, asadar, conflictul dintre fortele binelui si ale raului, iar deznodamantul consta totdeauna in triumful valorilor pozitive asupra celor negative.



Fat-Frumos il cununa pe imparat cu fata Genarului, iar in ziua urmatoare are loc nunta lui cu Ileana si intreaga natura vibreaza emotional pentru unirea celor doi. Nunta a fost cea mai frumoasa de pe fata pamantului, Fat-Frumos si Ileana au trait ani multi si fericiti, basmul incheindu-se cu o formula finala tipica pentru basm: "iar dac-a fi adevarat ce zice lumea, ca pentru fetii-frumosi vremea nu vremuieste, apoi poate c-or fi traind si astazi".



Semnificatii si limbaj artistic

Minai Eminescu pastreaza din basmul popular numai filonul epic si (elementul fabulos, dar spre deosebire de creatia folclorica scriitorul foloseste tehnica detaliului pentru creionarea romantica a portretelor, a peisajelor, precum si pentru descrierea palatelor si castelelor imparatesti.

Personajele basmului eminescian sunt descrise cu detalii sugestive pentru ilustrarea trasaturilor, creand portrete literare prin folosirea mijloacelor stilistice specifice limbajului sau artistic. O atentie deosebita acorda Eminescu crearii personajelor feminine. Astfel, portretul imparatesei este unul romantic, asemanator cu al altor eroine din creatia sa, scriitorul zabovind asupra trasaturilor fizice, pe care le descrie detaliat si care au semnificatii in starile sufletesti: "Parul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cadea pe sanii ei albi si rotunzi - si din ochii ei albastri si mari curgeau siroaie de margaritare apoase pe o fata mai alba ca argintul crinului. Lungi cearcane vinete se trageau imprejurul ochilor si vine albastre se trageau pe fata ei alba ca o marmura vie".

Eminescu se opreste rabdator asupra interioarelor palaturilor sau castelelor imparatesti, descriind amanuntit luxul fastuos si impresionant al acestora: "candelabre cu sute de brate, si-n fiecare brat ardea cate o stea de foc [] sala era nalta, sustinuta de stalpi si de arcuri, toate de aur, [] iar boierii ce sedeau la masa in haine aurite, pe scaune de catifea rosie, erau frumosi ca zilele tineretii si voiosi ca horele".




Natura este personificata, in totala armonie cu sentimentele si trairile eroilor, participand la emotiile acestora, fiind ea insasi un personaj fabulos: "Vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, apele-si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoarele isi tulburau adancul ca sa-si azvarle afara undele lor, pentru ca fiecare din unde sa-l auda, fiecare din ele sa poata canta ca dansul cand vor sopti vailor si florilor".

Limbajul basmului este asadar artistic, in maniera specific eminesciana, cu metafore si epitete surprinzatoare, "Serpii rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor", "aurul noptii"; comparatii, "Florile triste si turburi se nalbira ca margaritarul cel stralucit", "Luna limpede inflorea ca o fata de aur pe seninul cel adanc al cerului", "lacrimi curate ca diamantul". De remarcat si in acest basm prezenta astrului tutelar eminescian, luna, care observa si participa la toate intamplarile, ocrotind iubirea, precum si mitul oniric, "visa in vis ca Maica Domnului desprinsese din cer doua vinete stele ale diminetii" care sugereaza starea spirituala superioara a iubirii.

Basmul contine si idei ce ilustreaza inalte cugetari filozofice, cu trimiteri la haosul primordial, "oamenii [] nu erau decat in germenii viitorului" si la scurgerea ireversibila a timpului individual ori la eternizarea omului prin iubire, "pentru fetii-frumosi vremea nu vremuieste".

Caracterizarea personajelor*

Fat-Frumos din lacrima este personajul principal si eroul fabulos care, ca si in basmele populare, "crestea intr-o luna cat altii intr-un an", avea puteri supranaturale, ca atunci candt aruncand buzduganul in sus, "despica bolta cerului", apoi II prinde "pe degetul mic si buzduganul se rupse-n doua".

Spre deosebire de alti Feti-Frumosi, eroul eminescian imprumuta trasaturile flacaului de la tara, care se imbraca in straie populare, stie sa cante dumnezeieste la fluier doine si hore. Fat-Frumos din lacrima parcurge un drum initiatic, trebuind sa treaca probele necesare unei experiente de viata pentru a-si putea intemeia o familie si conduce o gospodarie. Ceea ce-I particularizeaza este farmecul pe care-l exercita voinicul asupra fetelor, care-i devin devotate si prietene de nadejde, ajutandii-l sa invinga piedicile. Daca in alte basme vin in ajutorul lui Fat-Frumos voinici, Sfanta Duminica ori gaze si insecte - ca rasplata a bunatatii si ajutorului dat de acesta -, aici femeile sunt cele care il sprijina cu loialitate, chiar impotriva propriilor parinti. Astfel, intalnind pe frumoasa fiica a Mamei Padurilor, de care flacaul se indragosteste fulgerator, aceasta il ajuta s-o invinga pe mama ei, sfatuindu-l sa schimbe intre ele cele doua butii, una cu apa, una cu putere, iar dupa ce el o rapune pe batrana "si-i risipi creierii", fug amandoi la curtea tanarului imparat. Fata Genarului il ajuta si ea impotriva tatalui, de aceasta data, iar sluga babei ce avea iepe fermecate il sfatuieste cum sa-i rapuna stapana. Ideea centrala a basmului eminescian este una filozofica intalnita in intreaga sa creatie, aceea ca iubirea constituie o treapta spre cunoastere, spre fericire.

Fat-Frumos din lacrima este viteaz, curajos si lupta pentru valori morale superioare, adica in numele iubirii, pentru implinirea cuplului erotic, dar si in numele prieteniei adevarate, aducandu-i "fratelui de cruce" iubita din casa Genarului.



Celelalte personaje sunt in majoritatea orfabuloase. Calul este personaj fabulos prezent in toate basmele, ca simbol al prieteniei dintre om si animal, fiind cel mai apropiat si sincer sfatuitor al personajului care intruchipeaza binele. Genarul este un personaj fabulos care reprezinta fortele binelui, de aceea Fat-Frumos nu se poate lupta cu el. El este "exilat in imparatia cerului" pentru ca se impotrivea iubirii dintre fata iui si imparatul tanar, impiedicand realizarea cuplului de indragostiti. Fortele malefice sunt reprezentate de Muma-padurilor, personaj fabulos care intruchipeaza rautatea, lacomia, nedreptatea si minciuna, trasaturi morale condamnate in basme.

Ca orice basm, "Fat-Frumos din lacrima" de Mihai Eminescu este o specie epica de mare intindere, o naratiune cu intamplarile reale si fantastice, a caror imbinare compune principalul mijloc artistic al acestei creatii epice, fabulosul. Personajele basmelor sunt fiinte imaginare, inzestrate cu puteri supranaturale, ce intruchipeaza binele si raul, din a caror confruntare iese invingator, intotdeauna, binele. Cadrul de desfasurare a actiunii este fantastic, alcatuit, de regula, din lumea reala si "taramul celalalt", spatiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice si obiecte cu puteri magice.

Nicolac Iorga este cel care scrie in 1890 o prima apreciere critica privind basmul eminescian, afirmand ca: "E un juvaer povestea aceasta [. ..] nicaieri limba romaneasca culta n-a ajuns la asa de mare mladiere si plasticitate", remarcand si deosebirea fata de creatiile populare care consta in aceea ca fantasticul atinge Ia Eminescu "dimensiuni uriase si n-are nimic a face cu acel al adevaratelor povesti".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.