Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU - poza (imagine) portret Mihai EMINESCU



Despre CE TE LEGENI

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

CE TE LEGENI - Creatie lirica de inspiratie folclorica








CE TE LEGENI - Creatie lirica de inspiratie folclorica de Mihai EMINESCU





Minai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a considerat totdeauna ca o literatura culta nu-si poate defini specificul national decat prin reflectarea traditiilor istorice si folclorice ale neamului sau. Admiratia pentru literatura populara s-a simtit in toate creatiile lirice, deoarece Eminescu a apreciat sincer performanta artistica, precum si expresia directa si succinta de exprimare a ideilor rapsozilor: "Poezia populara este expresia cea mai scurta a simtamantului si a gandirii".

Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romanesc este vizibila in toate poeziile, el insusi marturisindu-si radacinile spirituale infipte adanc in sufletul neamului sau: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar ".



Poezia "Ce te legeni" este o creatie lirica, intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea.

Poezia "Ce te legeni" face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene si ilustreaza imaginea si sentimentele codrului aflat la sfarsitul anotimpului toamna, care asteapta cu tristete apropiata iarna, simbolizand astfel starea de melancolie a poetului pentru scurgerea ireversibila a timpului. Trecerea timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor, toamna-iarna, care lasa codrul fara frunze, fara pasari, fara viata.

Titlul este exprimat printr-o interogatie retorica, pe car.e poetul o adreseaza cu nostalgie codrului. Tristetea codrului este ilustrata de punctele de suspensie care indeamna la meditatie, la gandire profunda privind timpul trecator.

Structura, semnificatii si limbaj artistic Poezia nu este structurata in strofe, deoarece poetul exprima o idee unica, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifica faptul ca viata este trecatoare. Poezia este alcatuita din doua secvente lirice, organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica este intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului. Principala figura de stil pe baza careia este construita poezia este personificarea codrului, care se emotioneaza si traieste puternice sentimente omenesti, deoarece natura eminesciana este ocrotitoare si participativa la starile interioare ale eului liric.

Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care poetul o adreseaza in mod direct codrului, prin reluarea partiala a titlului: "Ce te legeni, codrule, / Fara ploaie, fara Vant, / Cu crengile la pamant?". Poetul isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului, care se leagana - aparent - fara un motiv evident: "Fara ploaie, fara vant". Sentimentul de apropiere sufleteasca, de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuala: "Cu crengile la pamant?". Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.

Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poarta un dialog cu poetul, explrcandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat. Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens - n.n.) a timpului este exprimata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna. Efectul pe care il are timpul asupra codrului este dureros, deoarece ii rareste frunzisul, ii alunga pasarile cantatoare. Elementele vietii care se degradeaza treptat, odata cu trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradatie, care porneste cu exclamatia explicita a codrului, exprimandu-i starea sufleteasca de o tristete sfasietoare - "De ce nu m-as legana, / Daca trece vremea mea!", cauzata de efemeritatea vietii.

Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este ilustrata prin cateva semne specifice, redate prin verbe la prezentul etern: "Ziua scade, noaptea creste"; "Bate vantul frunza-n dunga"; "Bate vantul dintr-o parte - / Iarna-i ici, vara-i departe." Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor.

Starea de melancolie a codrului, care tanjeste dupa vara, este cauzata si de plecarea pasarilor care il incantau cu ciripitul lor: "Cantaretii mi-i alunga /() Daca pasarile trec!". Randunelele pleaca in "stoluri", imaginea vizuala fiind amplificata de versul "Zarea lumii-ntunecand", care creeaza o atmosfera generala de tristete, de amaraciune profunda de care este cuprinsa intreaga natura.

in finalul poeziei creste in intensitate durerea codrului, care, personificat, este constient de trecerea timpului, de faptul ca viata se scurge ireversibil. Ideea reiese din repetitia verbelor"trec", "se duc" si din comparatia "se duc ca clipele". Pasarile calatoare si clipele simbolizeaza conceptia ca timpul trece prea repede, ca viata este efemera. Codrul ramane singur, parasit de toate fiintele dragi, idee exprimata prin epitetul triplu "pustiit, vestejit si amortit". EI este umanizat prin sentimentul de dor, care este singura speranta pentru revigorare, pentru refacerea in vara viitoare: "Si ma lasa pustiit / Vestejit si amortit / Si cu doru-mi singurel, / De ma-ngan numai cu el!".

Ideea de timp este exprimata in poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiasi camp lexical: "vremea", "ziua", "noaptea", "iarna", "vara", "clipele".

Inspirata din literatura populara, poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu ilustreaza un stil specific acestei creatii lirice. Un element sugestiv pentru limbajul popular este dativul etic -"mi-1 rareste", "mi-i alunga"-, precum si prezenta unor cuvinte sl expresii populare - "aripele", "ici", "dor", "singurel", "trece vremea mea", "fruhza-n dunga".

Prozodia. Ritmul este trohaic, masura versului este ca in poeziile populare, cu versul scurt de 7-8 silabe, iar rima este imperecheata: vant/pamant; clipele/aripele.



Poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu este o creatie lirica, intrucat poetul, prin glasul codrului, isi exprima in mod direct sentimentele de tristete si melancolie pentru trecerea ireversibila a timpului, sugerata prin succesiunea anotimpurilor reci si deprimante, toamna si iarna. Prezenta dorului din final creeaza o raza de speranta pentru o eventuala revenire la viata in anotimpul vara, dar melancolia ramane, pentru ca speranta este "departe".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.