Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Marin PREDA



Marin PREDA - poza (imagine) portret Marin PREDA



Morometii



Volumul I
Volumul 2




Morometii - Volumul 2 de Marin PREDA





in bine sau in rau, se schimbase Moromete? Cei care il dusmaneau sau stateau cu ochii pe el se potolira sau il uitara, ca si cand l-ar fi iertat sau l-ar fi dispretuit. Ce putea sa insemne asta? Balosu deveni chiar binevoitor fata de vecinul sau, iar Guica si Parizianu le intrebau pe fete cand le intalneau pe drum daca alde Paraschiv nu le-a mai scris. De Nila si Achim nu ziceau numic, ca si cand din partea astora doi n-ar mai fi putut prididi sa citeasca atatea scrisori. Arata tacuta Guica, nu i se mai auzea deloc gura prin fata casei, pesemne ca nepotii aveau alte griji pe-acolo decat sa-i trimita scrisori. in acei ani muri parasita in bordeiul ei si fu dusa la cimitir de Parizianu. Moromete, cu toate ca era vorba de sora lui mai mare, nu veni nici macar s-o vada, dar asta nu mira pe nimeni, se cunosteau in sat altele de acest fel mult mai rele. Cu atat mai putin baga cineva de seama ca fi-sau cel mic, Niculae, nu se mai ducea nici el la scoala; desi maica-sa vanduse.si ea un pogon din pamantul ei sa-l tina mai departe, totul se opri cand trebuia sa treaca pe al patrulea an: Moromete ii spuse, fara multa vorba, ca s-a terminat si cu istoria lui cu studiile, sa stea acasa si sa puna mana pe sapa. Baiatul nu se mai zbatu nici el ca la inceput, nu se mai planse nici pe langa maica-sa, si nici pe lana preot sau fostul lui invatator ca sa-l ajute; cu tatal sau se intampla ceva. Nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care ti le dadea veneau din alta parte Devenise in mod ciudat intreprinzator si in anul cand nu-i mai dadu voie lui Niculae sa-si urmeze scoala (an in care incepuse si razboiuL) ii mergea destul de bine, isi facuse un pridvor in fata casei si tot timpul umbla cu caruta si caii de la munte la balta. Parca chiar intinerise, arata zdravan, cu mustata mereu neagra si cand tot satul se pitea in casa si cosurile fumegau sub gerurile napraznice ale iernii, era vazut cu altii mai tineri, cu saniile incarcate cu porumb, gata k < sa plece sa le vanda in creierul Carpatilor, la mocani. Se intorceau cu purcei mici cat niste gherlani pe care ii revindeau in sat, cu sita de invelit acoperisurile si cu butoaie de tuica. Poli galbeni ii umpleau buzunarele si pe toate le vedea acuma din punctul de vedere al unui castig eventual. El nu acea asa, gasise un alt cuvant pe care il adoptasera si noii lui prieteni (caci cu cei vechi rupsese, cu Cocosila nu se mai impacase nici pana azi, iar de Dumitru lui Nae si Iocan se indepartase de mulT), acest cuvant era beneficiu. Moromete il folosi chiar si cand Niculae il intreba ce avea cu el de nu-l mai lasa sa mearga mai departe pe drumul lui, din moment ce nu era vorba de bani? Fusese singura intrebare pe care baiatul i-o pusese dupa ce asteptase cateva saptamani, si el si maica-sa, sa se lamureasca daca nu cumva era vorba doar de o suceala a lui, sau poate de-o uneltire care il izbise cu putere si il ridicase contra lor, temerea de totdeauna a mamei. - De ce zici, tata, ca nu vreai sa ma lasi mai departe? intreba fiul cu o voce in care cu trei ani in urma speranta legata de fapt de firea de atunci a tatalui avusese totdeauna un tremur cu care ii fortase acestuia gandirea lui intortocheata; acuma nu mai razbatea din glasul baiatului decat o curiozitate rece. - Si ce beneficiu o sa am eu, ma, de pe urma ta, daca te las sa te duci mai departe la scoala? raspunse Moromete. Ce, nu-ti place munca?!
Daca ii placea munca lui Niculae? Sigur ca nu-i placea, dar ce, asta era o noutate, nu se stia inca de cand era mic ce-i placea si ce nu-i placea acestui baiat? Lui Moromete parca ii zburase mintea din cap si, cu buna stiinta, facuse schimb cu a unui alt taran care vorbea cu tine asa cum vorbesti cu un cal sau cu o vaca. II puse pe Niculae la munca si cand vazu ca baiatul nu se misca il lovi si-l ameninta: daca nu vrea sa asculte, sa se duca de-acasa, s-o ia pe urmele celor trei, care au ajuns bine, Paraschiv lucreaza la ucebe, sa se duca si el sa intre acolo!
Si pronuntase cu atata satisfactie cuvantul, incat baiatul se infricosa, fiindca era adevarat: Paras¬chiv nu facuse nimic la Bucuresti cu ideea lui de comert, pierdusera si oile si caii si ajunsesera toti trei maturatori de strada. Ucebe-u acela (Uzinele Centrale BucurestI) tocmai asta era, o institutie binecunoscuta in sat, unde ajungeau in cele din urma cei care cadeau jos. La toti li se parea ca daca zic ucebe, in loc de maturator de strada, pot sa ascunda in acest fel adevarul nenorocirii lor Nu se stie daca Niculae avusese sau nu in primul moment gandul sa fuga de-acasa, dar soarta fratilor lui vitregi o sperie si pe Catarina, care incerca sa-l tina pe baiat de rau Nu era nimic, zise ea, bine ca invatase si aia trei ani, sa stea si el sa mai astepte pana ce se face mare si atunci sa plece si el in lume Si pana atunci sa faca ce zice tat-sau II intr-o zi se intampla insa ceva care dezvalui familiei ca intr-adevar fusese vorba de o uneltire, dar nu din partea cuiva, ci se copsese singura si indelung in mintea tatalui. Iata ce se petrecu Primeau din partea celor trei cate-o scrisoare o data sau de doua ori pe an, in care unul din ei mazgalea ca vai de lume ca o duc bine Anii care treceau micsorasera parca totul, ura lor ca fusesera batuti atat de tare inainte de a fugi, rusinea familiei ca fugisera ca niste hoti Scriau acasa ca si cand una s-ar fi rascumparat prin alta Dar niciodata nu spuneau ce insemna binele acela, in timp ce acelasi Scamosu povestea in sat ca il vazuse cu ochii lui pe Paraschiv in cunoscutul costum de culoarea prafului, pe care scria, pe spinare, cu litere mari si albe acele litere rusinoase. in acelasi an, cand Niculae ramase acasa, primira de asta data o scrisoare in plic si inauntru gasira si o fotografie. Cei trei dadeau pentru intaia oara amanunte despre viata lor si iata ce spuneau, ca Paraschiv nu mai lucra de mult la ucebe, ca acum trecuse la setebe (Societatea Tramvaie BucurestI) si ca era sudor autogen, castiga atat pe luna. Nila lucrase in ultimul an la un bloc, carand materiale cu spinarea si inginerul il laudase si il recomandase proprietarului care il luase pe urma portar. Asta era in plin centru Bucurestiului, se numea Bloc-Algiu si se afla pe strada Cheia Roseti. Iar Achim era singurul care reusise totusi in comert, tinea pe Calea Colentina un Consum alimentar. Urma fotografia ca o dovada. Paraschiv arata bine imbracat, cu o banderola mica pe brat, pe care se vedeau in¬tr-adevar limpede literele S.T.B., iar Nila o sapca pe cap pe care scria portar. Se stransesera toti in pridvor, fetele si mama. Niculae nu era acasa, era plecat cu caii. Se uitau la poza incercand sa inteleaga si ceea ce in scrisoare nu se spunea. Nila arata mai gras si avea ochii albiti, dati peste cap, statea in mijloc cu o femeie cu gura strambata de o veselie a ei din momentul acela (sau poate ca asa era se stramba de felul eI), iar Paraschiv la fel, cu una cam neagra la fata, putea sa fie o tiganca (sau poate asa era ea neagra de felul eI), veseli amandoi, in timp ce Achim era mai greu de recunoscut, cu beregata inainte, sub care atarna o cravata groasa, cu nodul cat un ghem, ai fi zis ca se spanzurase cu ea si ii iesise in felul acesta ochii din cap. Ramasera cu totii tacuti, atinsi de uimire. Va sa zica ajunsesera bine pana la urma cei trei si nu in zadar se zbatusera ei sa plece de acasa. Se vedea dupa haine, dupa chipurile lor si se intelegea si din felul cum scriau ca nu se mai gandesc deloc la ceea ce se intamplase in dimineata aceea cand fusesera batuti cu ciomagul si tavaliti pe jos: spuneau "dragii nostri, dorim ca micile noastre randuri sa va gaseasca in momentele cele mai !
fericite" si se deducea din aceste randuri intinse pe mai multe foi ca acum, dupa ce au ajuns si ei cu meserii si au devenit bucuresteni, vor sa uite ce-a fost si sa se impace cu ai lor din sat, din moment ce soarta i-a despartit si nu vor mai trai niciodata impreuna. Ramanea doar ca cei de aici sa uite, mai ales ca intrebau si de Niculae, cum merge cu scoala, ceea ce putea sa insemne ca intr-adevar nu mai aveau nimic cu nimeni, fiindca in nici una din scrisorile lor de pana atunci nu pusesera asemenea intrebare. Nu insemna asta ca ura lor contra mamei si a fratilor vitregi se stinsese? Ceea ce mama si crezu, dupa obiceiul multor oameni care gandesc ca daca vezi tu lucrurile in bine, chiar daca ele sunt rele, n-o sa fie pe urma vina ta ca nu le-ai luat asa cum sunt. Si zise: - Bine ca au ajuns bine, ca ajunsesera de rasul lumii cu ucebe. Nu se stie de ce, Moromete isi iesi din pepeni. Se uita la ea cu privirea sticlind de vrajmasie si ii spuse: - Taci ca ai auzit si tu de ucebe, lovi-te-ar moartea cu popa in brate. Nu se intelese de ce tatal nu era pe fata bucuros de aceste stiri neasteptate, se gandira insa toti ca in sinea lui ii parea bine, fiindca uite ca se putea spune ca scapase de grija lor si nu mai trebuia, ca pana acum, sa ia alta vorba cand cineva il intreba ce mai fac copiii aia ai lui pe la Bucuresti. Fetele chicotira. - Nila parca e adormit, zise cea mare observand cea dintai pozitia ciudata a ochilor acestuia in mijlocul fotografiei. - Pai daca e beat!
izbucni deodata Moromete. Nu vedeti? Sunt beti toti!
- Ei taci ca stii tu, i-o intoarse mama. Ai fost tu acolo sa vezi ca erau beti!
Asa arata pozele. - Nu, ca ai fost tu, zise Moromete abia stapanindu-si furia. De multe ori te-ai pozat tu!
- Nu, ca le stii tu pe toate, zise mama pufnind in ras, fiindca era adevarat ca in viata ei nu fusese sa se pozeze nicaieri, si de iesit din sat iesise si ea de vreo doua, trei ori, pana la orasul cel mai apropiat, la Palamida. - Si muierile astea cine-or fi, tata? zise cea mica, avida sa afle tot, uitandu-se acum singura cu fotografia in mana. - Muierile lor, cine sa fie, raspunse Moromete ridicand fruntea din pamant si tintind-o pe fata cu o privire la fel de alba ca si a lui Nila, desi in ziua aceea el nu bause nimic. Si adauga: sau crezi ca sunt ale altora? Nu vezi cum se tin cu ele pe dupa mijloc, sa nu se scape? Ce se fac ei unii fara altii daca se scapa, nu cad jos si-si sparg capetele? Mama intrase intre timp in tinda si vedea de foc, dar curand iesi si-si facu de lucru pe prispa, incepu sa scuture niste toale vechi. Moromete se ridicase, coborase din pridvor si pierise nu se stie unde. Mama se aseza apoi pe capataiul rosu plin cu foi de porumb, pe care sezuse inainte Moromete si lua iar fotografia in mana, vrand parca sa descifreze in ea intelesul purtarii tatalui. Ramase multa vreme privind-o, in timp ce fetele intrara ele in tinda si luara seama la ceea ce se fierbea pe vatra. in cele din urma mama, cu o expresie senina, ridica din sprancene ca si cum ar fi inteles si puse fotografia de-o parte Nu era nimic, toane de-ale lui, cine stie ce i s-o fi parut: cei trei aratau bine, fata cu care era Paraschiv pozat era chiar frumoasa, oachesa cum arata, o crestina si ea, o fi gasit-o si el pe-acolo si s-or fi luat Treaba lor, ce mai avea acuma cu ei? Bine ca n-au ajuns ca altii care au murit pe acolo de oftica!
O mica nedumerire tot mai staruia insa pe chipul Catrinei. intra in tinda si incepu sa vorbeasca cu fetele: Paraschiv era la setebe, asta a inteles. Nila era portar. Dar Achim?!
Era croitor?!
- De ce croitor? zise Tita.
- Pai parca asa am inteles, parca asa zicea in scrisoare: costum Fata insa se pare ca se gandea acum la ale ei si parca nici nu auzi ceea ce spusese maica-sa: nici nu-i raspunse si mama nu mai zise nici ea nimic. III Totul se stinsese deci acum, si daca n-ar fi fost Niculae care nu-si revenea din starea in care il aruncase hotararea de neinteles a tatalui (in ultimul an Moromete cumparase de la cineva un pogon de pamant si se spunea ca mai avea bani de unuL), totul ar fi putut sa para ca era mai bine decat la multi. Nu mira pe nimeni din familie faptul ca putina vrerrve dupa primirea acelei scrisori cu fotografia, tatal (mereu posomorat insa. puse caii la caruta si zise ca se duce la Bucuresti. Era de inteles, cata vreme cei trei traisera pe-acolo, fara nici un rost, ce bucurie sa te duci sa-i vezi? Acum lasa sa se duca, sunt copiii lui, i s-o fi facut si lui dor de ei dupa atatia ani. Moromete pleca cu baiatul lui Parizianu, care se ducea la Bucuresti ca sa ramana acolo, facuse si el ca si Niculae cateva clase de liceu si, ca si el, trebuise sa intrerupa, tot in urma unei hotarari a tatalui, cu deosebirea ca Parizianu chiar ca nu mai putea sa-l tina si il rugase pe Gheorghe al lui "sa se duca si el la Bucuresti si sa vada ce-o face". Baiatul asta al lui Parizianu a fost de fata la intalnirea care a avut loc intre tata si feciori. 8 Dupa intoarcerea acasa a lui Moromete, mama lui Niculae si cu fetele traira multa vreme cu gandul ca acolo nu putuse sa se intample nimic deosebit mai ales ca tatal dadu din umeri cand fu intrebat, ceea ce putea sa insemne ca nu era nici mai mult nici mai puitin decat puteai sa-ti inchipui. Al Iu Parizianu povesti insa lui alde tat-sau care venise de Craciun la Bucuresti felul cum decursese revederea intre unchiu-sau si cei trei. Si Catrina si fetele auzira. Fetele dadura din umeri, nu prea le pasara, dar mama cazu la pat saptamani de zile si incepand din vremea aceea se petrecu intre ea si Moromete un lucru ciudat si teribil, asemanator cu ceea ce se petrece de obicei numai intre doi tineri care abia s-au cunoscut sau abia s-au casatorit, si nu vorbesc nimanui despre asta, da< din pricina acestui lucru se iubesc sau se urasc apoi toata viata. Ce se intamplase la Bucuresti? intai ca, in timpul care se scursese de cand cei trei fugisera de acasa, Nila isi facuse armata, ceea ce deodata arata ca situatia lui buna in care il gasise intr-adevar tatal era de data recenta, iar in ceea ce ii privea pe ceilalti doi, Paraschiv nu fusese maturator de strada decat cateva luni si Achim niciodata. Oamenii din sat, zise Paraschiv, ranjind cu buzele lui impletite, se opresc la un punct care le convine lor, sa arate ca tu esti prost si ei sunt destepti. Sunt pe masii, le muma in, ca alta treaba" n-au cand vin pe la Bucuresti. Moromete tacea. Daduse de ei cu usurinta si nu patise nimic pe drum, fusese insa tot timpul, ca si acum dupa ce ii intalnise, tacut. Se uita mereu drept inainte cu acea expresie des intalnita la tarani cand merg in carutele lor prin orase, ca sunt numai ei singuri pe lume cu caii lor chiar daca trec prin mijlocul unei mari multimi sau pe strazile cele mai aglomerate: astea sunt asezari efemere, ei sunt stapanii pamantului si nu astia care au apa in perete si nu mai vad lumina soarelui de-atatea etaje. Numai la intrare, cand dadusera peste primele sine de tramvai oprise caii sa intrebe, si unul, care se vedea ca nu e mare branza de capul lui, tot asa, avea si el o curte aproape taraneasca, in loc sa le raspunda prin cuvinte facuse un gest cu mana, adica mergeti si voi inainte, ca tot n-o sa intelegeti daca va spun Gasira pana la urma acea strada Nila statea in dosul biroului lui de portar si se ridicase numaidecat cand il vazu pe tatal sau intrand cu biciul in mana pe poarta cladirii. Era tot Nila, nu se schimbase deloc, tot stanjenit arata, ca si acasa, si la fel de greoi, cu fruntea lui incretita, sub capela data pe ceafa. in sat avea un fel al lui de-a sta in picioare, cu mainile in buzunar, langa un salcam, un om sau un cal, cu un aer nehotarat, gata sa plece din locul acela, unde continua insa sa ramana cu toate acestea mult timp. Asa arata si acum in fata tatalui, si abia dupa primele intrebari ale lui Moromete (unde e Paras- 10 judeteaao "LUCIAN V chiv? ca si cand Bucurestiuf ar fi fost tot Tln sat, sa stii care pe unde E) se trezi ca in holul blocului era o canapea de piele si zise: - Hai, ma, sa stam colea!
Si avu in glas o insistenta brusca de parca tatal s-ar fi opus. Apoi i se adresa baiatului: Si cu tine ce e, ma? Ce cauti aici? - Am venit la Bucuresti, raspunse al lui Parizianu. Si Nila se agata dupa aceea de el, cu vocea lui moale, cu toate intrebarile pe care ar fi trebuit de fapt sa i le puna tatalui: Ce face Tita, ce face Ilinca, ce face Niculae? Dar ga Maria cand a murit? Cu pauze mari intre intrebari, asa cum fac cei care nu vor sa lase nici un inteles sa treaca prin mintea lor, fara ca ei sa bage de seama si sa-l pastreze, avand insa, de cate ori deschidea gura, o miscare greoaie a corpului, ca o respiratie a gandirii lui incete, care tresarea si renunta: asta e, ce sa-i faci, ce poti sa faci? Era acelasi Nila, cu aerul lui impovarat si ziceai ca il stii si il cunosti. Dar se purta tot asa de neasteptat cu tine, ca sub pornirea unei razvratiri resemnate, pe care era bine s-o indrepti contra ta. Desi la mare pericol nu s-ar fi putut spune ca te puteai astepta din partea lui. Moromete nu statu mult sa se mire de purtarea fiului sau mijlociu si intrerupse curand aceste intrebari fara noima: - Tu ce crezi, Nila, ca Paraschiv vine singur incoace, fara sa te duci sa-i spui? A ajuns el asa de destept ca o sa-si dea seama de departe, prin tot Bucurestiul asta, ca am venit eu pe la voi? intre timp, usa cea mare de la strada se deschidea, intrau sau ieseau oameni. Se indreptau spre unul din ziduri mai in fund, apasau pe un buton, se aprindea o lumina rosie, se auzea un bazait, se varau intr-un fel de cutie luminata, trageau de grilaj, tranteau usa si cutia urca in sus, in timp ce niste franghii groase si niste greutati" se miscau cu aceeasi viteza in jos. Nila se ridica incet de pe canapea, cu mainile in buzunare si ramase mult timp nemiscat chibzuind. in cele din urma avu o miscare mica cu mana spre strada si rosti: - Mergeti si voi si plimbati-va Acum sunt in servici si nu pot, dar peste un ceas sunt liber si ma duc dupa Paraschiv si Achim. Plimbati-va p-acilea Si pe urma va intoarceti Si le intoarse el insusi spatele. Dar nu pleca, statea mai departe, asa intors, cu mainile in buzunare, putin aplecat inainte - Sa nu va rataciti, zise el moale si nehotarat, reflectand poate daca n-ar fi mai bine sa-i tina aci in hol, data fiind primejdia aceasta care i-ar pandi lasandu-i singuri. Pe urma insa se decise si arata cu mana afara, inca indoit dar venindu-i acum in minte o solutie care stia el ca e buna: uitati-va si voi acolo unde scrie Jamol, le zise el, pe blocul ala!
Si adauga: Vizavi e Cheia Roseti, strada noastra 11 Adica sa ia si ei drept reper punctul acela pe care li-l aratase. Se vedea intr-adevar prin geamul mare al usii o cladire uriasa pe varful careia se aprindea si se stingea neincetat un cuvant albastru, Jawohl. Pesemne ca pentru Nila insusi, multa vreme, acest cuvant cu litera m intoarsa pe dos fusese un punct sigur de orientare in marele oras. Paraschiv se schimbase, s-ar fi putut spune ca mai imbatranise, iar Achim arata parca mai gras, sau poate era asa din pricina hainelor orasenesti, pe trupul lui mic si indesat. Nu se mirara cand il vazura pe tatal lor, sau poate se mirasera inainte, cand le spusese Nila. Venisera cu pachete cu salamuri, cu franzela si cu sticle cu vin, infasurate in hartie si urcasera cu totii sus, in odaia lui Nila, la etajul al unsprezecelea. Erau toti flamanzi si mai ales insetati. Moromete plecase pe la unu dupa miezul noptii cu caruta si pana ajunsese la Bucuresti nu pusese nimic in gura. - Dar tu, Achime, zise al lui Parizianu, pe tine nu trebuia sa te ia in armata? Parca asa ne-ai scris noua ultima data. - Hai, ma, taceti din gura, se rasti Nila, ca si cand s-ar fi omorat cineva cu vorbitul, sa mancam si pe urma Odaia lui Nila era mica, dar aveau loc in ea, si foarte curata. Avea un pat alb de fier, cu saltea si cearceafuri si o patura cu dungi cafenii. Langa geamul dintr-un singur ochi se afla o masa cu doua scaune, pe care o trasera in mijloc si pusera peste ea sticlele si pachetele cu mancare. - Uite, zise Paraschiv, parca l-ar fi contrazis cineva, pe Nila o sa-l ia in concentrare, pierde postul Si se intoarse spre frati-sau: ce-i faci, mai Nila, daca primesti ordin? - Toarna mai bine in paharele alea si mai taci din gura, raspunse Nila, care, nu se stie de ce, vroia tacere. Lui Paraschiv s-ar fi zis ca ii placea ca frati-sau o sa ramana fara serviciul lui si rase deodata de zangani fereastra. - Am vorbit eu cu domnul Algiu, zise apoi Nila. Macar sa ma intorc, sa nu ma trimeata pe linia intaia Dar avu un astfel de glas ca nici el nu credea in ce zicea, ca domnul Algiu avea sa-i pastreze lui postul de portar daca nu l-ar trimite pe frontfncepura sa rupa franzela cu mainile si s-o manance su salam. Nila parea insa increzator, asa in general, desi gandul acesta, ca oricum ar fi rau de el, i se amesteca rar printre inghititurile de paine si gatul ii ramanea intepenit, ca si cand s-ar fi uscat din timp in timp pe dinauntru. - Hai, ma, noroc, zise el deodata indarjit, si puse mana pe un pahar, il ridica si il dadu peste cap. Apoi il puse la loc gol si i se vazura dintii sticlind: asta era, de aceea i se oprea lui imbucatura in gat si nimeni nu vroia sa-i spuna, ca sa rada 12 de el: nu bause un pahar!
Ei, acuma radea el de ei!
Si avu un fel de scuturatura din ceafa si ii dadu cu cotul lui al lui Parizianu: - He!
facu, tu ai patru clase de liceu, ma?!
Asta parea sa fie ceva de ras!
Paraschiv se uita la el holbat si buzele lui se invalmasira, parca nu i-ar fi venit sa creada ce-i auzira urechile: - Ce ma?!
Si ce daca are patru clase de liceu?!
Stie carte, nu e prost ca tine. - Ba prost esti tu, ranji Nila pe neasteptate si ii dadu iar cu cotul lui al lui Parizianu: hai, ma, nu te uita la ce spune asta, o sa ajunga el sa-si faca casa in Colentina cand mi-oi vedea eu ceafa fara oglinda. Era ciudat ca ii puteau trece prin cap lucruri atat de diferite si totusi limpezi. Nu se stia ce era cu el, vinul parca ii trezea mintea dintr-un somn adanc si il facea mai destept. Deci, dimpotriva, in fotografie nu fusese catusi de putin beat, ci foarte treaz, judecand dupa infatisarea lui dezghetata de acum, dupa cateva pahare. Paraschiv se uita la el cu neliniste. - De ce sa nu-mi fac casa in Colentina?!
zise el. Ca nu vreai tu? Nila raspunse de asta data cu un glas moale, sovaind: - E multi someri in Bucuresti, sa te duci dimineata in Piata Mare sa-i vezi. - De ce sa se duca sa-i vada?!
zise Achim. A dat examenul, are la mana carnetul, are leafa permanenta, nu ca tine. - Cine are leafa? se intoarse Nila ca un taur imblanzit, dar care avea totusi, coarne fioroase pe capul lui mare. - Cum cine are?!
zise Moromete mirat. Pai n-are? - Are!
exclama Nila cu gandurile in parti, fara sa se uite la ce era inaintea lui si cu cine si despre ce vorbea. - Cum, ma, n-am?!
zise Paraschiv ragusit de furie ca i se punea la indoiala tocmai ceea ce avea cu adevarat. Si scoase din buzunarul de la piept un portofel de piele, il desfacu, trase dintr-una din despartiturile lui un carnet albastru, il tranti pe masa si racni: - Uite, na, desteptule!
Ce scrie aici? Ia si citeste, daca esti in stare, ca n-am luat eu carnetul asta ca l-am gasit pe strada, i-am pus fotografia mea si sa zic ca sunt sudor autogen, dar nu sunt, sa ma laud ca tine Nila nu se laudase, dar nu mai zise nimic, tot nu parea convins, isi turna un pahar, bau si ramase cu fruntea in jos. - Sa te fi vazut pe tine cum rezolvai, continua Paraschiv atatat, dand si el pe gat un pahar. Ai un cazan in perete si s-a spart, ce faci? Ala de langa mine a stat cu gura cascata ca tine, l-au trimis la maturat tramvaiele si eu i-am spus ca ma bag inauntru si lucrez acolo. Si inginerul ca sa ma incurce, zice: de ce sa te bagi inauntru cand poti sa faci gaura in zid, si 13 vezi despre ce e vorba. Cum sa fac gaura in zid, ii spun eu, sa se darame casa? Cand s-a montat s-a avut in vedere calcarul de ani de zile de cand fierbe, si-l repari!
Ei? se holba Paraschiv la fratele sau, cu o admiratie de sine pe care nu mai putea s-o pastreze doar in mintea lui, din moment ce Nila i-o refuza. Si potolit si cu increderea in planurile lui restabilita, continua: - Si atunci, de ce sa nu-mi fac casa in Colentina? Locul l-am cumparat, incet-incet mai cumpar pe urma si materiale si cu caramida de-acolo imi fac casa. Peste un an, doi, tragem stalpi de la retea si bagam si lumina electrica. Si cand vin acasa, pun mana si tac, se aprinde odaia. Si ma duc si la bucatarie si tac, si lumina la bucatarie E?!
Si tu ce-o sa faci?!
O sa te-ntorci la grajdurile lui Tirlica din Bolintin, sa teseli caii si sa umbli prin noroi pana la genunchi. Nila se trezi la auzul acelui nume din Bolintin si o secunda dintii ii sticlira din nou. S-ar fi zis ca tot ceea ce spusese Paraschiv mai inainte avea in vedere pe un altul si nu pe el, pe Nila. - Nu de tine ziceam, ma, murmura el, de asta al lui Parizianu. Adica? in care anume punct i se oprise fix gandul? Achim isi intepeni si el gartejul cu cravata, neintelegand nici el. - Ziceam de asta al lui Parizianu ca n-are leafa, explica Nila, ca e multi someri in Bucuresti, sa se duca si el dimineata prin Piata Mare si sa-i vada. Nu de tine ziceam, i se adresa el fratelui cel mare. Paraschiv isi viri portofelul la loc in buzunar si isi turna, lui si tatalui, in pahar, cu un aer resemnat: nu era pesemne intaia oara cand Nila ii spunea lucruri de acest gen, ca sa-si dea pe urma seama ca el se gandise, de fapt, la altceva: trebuia sa fii atent cu asta, ca dupa ce spune, te lasa sa vorbesti si mai se si incontreaza Mancasera tot ce era pe masa si Achim aduna hartiile, le mototoli si le arunca in coltul odaii. - Ce face, ma, mama? zise el. Niculae mai merge la scoala? Al lui Parizianu crezu insa ca il intreaba pe el si zise: - Ce sa faca, bine. - Nu, ma, se rasti Achim si privirea i se ascuti, parca ar fi avut spini in luminile ochilor: mama noastra!
Nu era neaparat o intrebare de bine, dar nici de rau, iar spinii din ochi ii tasnisera din pricina precizarii la care fusese silit: mama, cum intrebase el, era una, iar mama noastra era cu totul altceva, n-o cunoscusera niciodata, poate doar Paraschiv, dar nici el nu-si mai aducea aminte. - Ce sa faca, zise Moromete apasat, bine. Nila desfacuse o sticla noua si umplea acum paharele la toti. Paraschiv mai mestica inca, fiindca vorbind prea mult, uitase sa manance. Se vedea insa ca avea acum gandul la ceva nou, care il atata mult mai rau ca inainte, I 14 dar ii era foame si nu biruia in el nici gandul, nici foamea, amandoua ii pusesera parca gheara in gat. Deodata se opri si sughita. Ochii i se umflara in cap. - Bea, ma, un pahar, zise Achim infuriat. Dar Paraschiv nu bau, dadu paharul la o parte si cu buzele lui impletite se stropsi la Achim mancand cuvinte; se ametise si ii juca betia in priviri: - De ce nu vorbesti la Si aici se poticni. inghiti facand ca toata osatura si muschiulatura chipului sau sa participe si relua: - De ce nu vorbesti la singu-ra-lal - Ce e, ma?!
? se sumeti Achim cu un glas la panda. - De ce nu vorbesti la singlu-ral? repeta Paraschiv. - Ce e, ma?!
? se infipse Achim iar. - Vorbeste la singur-lal. - Pai cum vorbesc? - Cum pai cum vorbesti? De ce vorbesti la plural? Acum se intelesese bine cuvantul, Achim ramase insa mai departe naucit intre nesiguranta daca i se aducea o invinuire sau dracu stie ce vrea acum frati-sau si de la el. - Da tu cum vorbesti? sfarsi Achim prin a se rasti vizibil uluit de pornirea lui Paraschiv si neintelegerea cuvintelor care pareau sa adevereasca astfel ca sunt facute ca sa-i incurce si nu sa-i ajute pe oameni sa comunice usor intre ei. Tu nu vorbesti la plural? mai zise el. - Ce, urla deodata Paraschiv, ma auzi pe mine? De dusmanie ii stropi pe toti cu vinul care ii gilgaise in gat inainte de a vorbi. - Si ce? zise Achim, tot cu ochii beliti de furie ca nu intelegea. - Cum ce? - Ce vreai? - Cum ce vreau? E mama ta? urla iar Paraschiv. - Si daca nu e?!
zise Achim. - Atunci de ce zici? Acum se intelesese Achim spunand mama "noastra" mamei lor vitrege, vorbise deci la plural si ii indusese in felul asta pe toti trei, in loc sa vorbeasca la singular, numai in numele lui, adica. Si cu aceasta ramasita de gramatica, care era poate efectul prezentei lui al lui Parizianu acolo, cu cele patru clase ale lui de liceu, reintrase Paraschiv in atmosfera de familie fata de care se aratase atat de senin in scrisori. - Eu n-am nimic cu ea, nu ma intereseaza, zise Achim. - Daca nu te intereseaza, zise Paraschiv, atunci de ce intrebi? - Si ce daca intreb? Ma doare gura? 15 - Atunci nu mai zi ca nu te intereseaza. Paraschiv arata parca istovit de aceasta infruntare cu frate-sau mai mic si fata i se scofalcise si fruntea ii prinsese pete albe. incepu sa tuseasca fara veste, o tuse adanca si rea, care ii venea din piept si nu din gat; rasuna odaia. - Da-i, ma, doi pumni dupa ceafa, ii zise Achim lui Nila, cu o sticlire jucausa in ochi. Paraschiv se linisti. - Cui sa-i dea? zise el. Mie? Nu mai zise nimeni nimic catva timp. Nila se uita la Achim care bagase mana in buzunar. Baga si el mana in buzunar si scoase un pachet de tigari. Paraschiv intinse laba, dar Nila intai se feri, pe urma, la a doua intindere de mana a celuilalt, il lasa. Paraschiv scoase din pachet si puse tigarea intre buze. - Si ce mai face, ma, Manda lui Bodarlache? il intreba el pe al lui Parizianu. S-a maritat? - Nu s-a maritat, ii raspunse baiatul. - Ce e, ma, zise Achim, ti-e dor de Manda lui Bodarlache? - Din pricina ei am mancat eu bataie de la tata in dimineata aia, zise Paraschiv. - Da ce, numai tu ai mancat? Si ce ti-a facut Manda lui Bodarlache? Paraschiv insa nu vru sa spuna, trase din tigare cu sete, de i se vazura dintii, umplu odaia cu fum si se intinse pe patul mic al lui Nila, cu pieptul in sus. intr-un tarziu zise: - Barim daca - Ce-ti pasa tie acuma de Manda lui Bodarlache, zise Achim. - Nu-mi pasa, dar cand mi-aduc aminte de noaptea aia, parca ma zgarie dracii in cosul pieptului. Achim vru sa-i spuna iar nu se stie ce, dar Paraschiv se ridica in capul oaselor. in colt ziarul fosnise. Paraschiv duse degetul la gura, se indoi ca o pisica si asculta la panda. Ziarul fosni din noU. - Sa stii ca acuma il prindem, sopti el, Nila, ia da-mi perna aia. - Ba, sa nu-mi murdaresti perna, se impotrivi Nila. Paraschiv insa nu-l lua in seama, trase singur perna, ii desfacu nasturii, o despuie de fata ei, si facu semn baiatului sa se dea la o parte de pe pat. Vari apoi mana intre perete si deodata impinse patul. Prin golul facut ii tasni aproape in fata un sobolan mare. Paraschiv racni: . - Dati-va la o parte!
Al lui Parizianu, tine piciorul aici pe gaura aia sa nu fuga. intre perete si scanduri se vedea intr-adevar o gaura, dar mult prea mica fata de grosimea sobolanului. Baiatul puse piciorul pe ea. Paraschiv 16 desfacu fata de perna si pandea sobolanul care alerga tremurand ca o piftie pe la colturile odaii, incerca sa se urce pe pereti. - Stai tu, fire-ai al dracului, daca nu te prind eu acuma pe tine, zise Paraschiv. Si intr-adevar, cand bestia se repezi la un moment dat printre picioarele lui, Paraschiv ii puse inainte gura desfacuta a fetei de perna si il vazura toti zbatandu-se si chitcaind inauntru, ca un purcel. Paraschiv tinea strans fata de perna, cu tigarea in gura, si pe chipul lui se asternuse o expresie schimonosita, dar nu pentru ca prinsese sobolanul, ci pentru ceea ce tocmai ii trecea prin cap sa faca cu el. - Ba, zise Nila amenintator, arunca-l dracu afara pe coridor, sa nu-l storcosesti in perna, ca - Cum afara pe coridor, striga Paraschiv, sa vie iar? Ba, da destept mai esti si tu, ma Nila, ma mir cum dracu te tin astia pe aici si nu te dau afara. Ia deschide fereastra, al lui Parizianu!
Baiatul o deschise. Paraschiv ridica fata de perna cu sobolanul, se apropie, scoase mainile si urla: - Veniti, ba, sa va uitati. Nila nu veni, dar Achim si al lui Parizianu se lipira cu burtile de mar¬ginea geamului si se uitara in jos sa vada ce-o sa se intample. Bulevardul era intesat de oameni, se miscau incoace si incolo ca intr-un furnicar. Paraschiv apuca fata de perna de fund, o rasturna si o scutura in capul lor, si sobolanul cazu in vid. il urmarira cum se rostogolea in aer cu burta in sus, facandu-se din ce in ce mai mic. Si cand ajunse jos se auzi o izbitura, ca un plescait intr-o apa, apoi tipete de groaza, urlete subtiri de femei. Se retrasera de la fereastra si Paraschiv rase gifait si ii arunca lui Nila fata de perna in cap. - Na, ma, zise el, te-am scapat de gherlan!
- A cazut in capul cuiva? intreba Nila curios? - Uite-al dracului ca n-a cazut, zise Paraschiv, s-a facut terci pe trotuar si i-a stropit pe aia cu sange!
Si rase iar si se tranti pe pat cu tigarea in gura si trase iar cu sete din ea, de i se vazura acum parca si maselele, nu numai dintii. - Si zi, ma, al Iu Parizianu, ce mai face tac-tau, striga Achim, rosu la fata si el de vinul baut, cu tigarea intre degete. - De ce-ai venit, ma, p-aici? zise si Paraschiv. - A venit la Bucuresti, il informa Nila, dar cu indoiala, urmand, dupa glasul lui, ca baiatul sa mai spuna o data daca e adevarat si, daca vrea sau daca poate, sa mai spuna si de ce a venit, ca el nu prea intelesese. - Ai vreun servici pe-aicea, ma? zise Paraschiv cu respect. 17 Putea sa aiba, avea patru clase de liceu si nu strica sa vorbesti cu consideratie despre cineva care te uiti la el ca e mai mic, dar nu stii ce ajunge si poti sa ai nevoie de el. - Sau ai venit si tu ca ai auzit ca pe aici umbla cainii cu covrigi in coada? adauga el, vazand ca baiatul tace. Deci se putea sa ajunga si rau si atunci n-avea nici un rost tot respectul, cu toate clasele lui de liceu. Nila zise: - O sa stea pe la mine daca n-are unde, anunta si parca se lauda el, dar apoi tacu, prins parca de mari indoieli. - Cum sa stea pe la tine, se zborsi Paraschiv, si daca pleci in concentrare unde mai sta? - Treaba lui, ce-ti pasa tie? - De ce sa nu-mi pese, nu mi-e nepot de var? - Ce, o sa-l iai tu la tine? se hlizi deodata Nila si se uita in toate partile atat de triumfator incat s-ar fi zis ca astepta sa rada peretii de pretentiile lui Paraschiv. Achim se dadu pe spate si rase in felul lui, de parca se inabusea. - Si tu ce razi, ma!
blodogari Paraschiv scos din pepeni, il iai tu? Ia sa vedem unde il iai? Si adauga pe deplin edificat: Desteptule. Se lasa tacerea si catva timp toti trei fumara, pierduti in placerea pe care le-o facea lor tutunul. Paraschiv ranjea mereu, tragand din tigare si avea pe chip acea expresie amestecata a celui ce cauta pe indelete in creierul lui ce sa mai scoata din ceea ce venirea atat a tatalui cat si a nepotului ii starnea amintiri. Se uita la ei si toate se cantareau in el si ii apareau pe fata cum se schimba lumina cand trec norii prea repede pe un cer nestatornic. Nu se topisera prea multi ani de cand nu-l mai vazusera pe tatal lor, dar totusi erau ani si ce facusera ei trei fugind de acasa si furand, atat de nepasatori fata. de o posibila intoarcere, pe care fapta lor n-o mai ingaduia? Ce putea tatal lor sa inteleaga din ceea ce ei ii aratasera si ce trebuia el sa ghiceasca din felul lor gatuit cu care se rastisera ceasuri intregi unii la altii? Ce sa inteleaga acum din tacerile lor fara radacini, din fumul tigarilor lor? Ca degeaba avea baiatul acela al lui Parizianu patru clase de liceu, ca nu era adica, si n-avea cum sa fie altfel decat ei, sau chiar daca avea sa fie, asta era ceva atat de indepartat incat pana atunci totul avea sa se uite, toate cuvintele si toate gandurile, spuse cu glas tare sau doar lasate sa fie intelese dintr-o gajaitura sau maraitura? De asta le ardea lor acum, ce era cu al lui Parizianu? - Paraschive, Nila, Achime, zise deodata Moromete cu glasul lui de odinioara cu care ii scula dimineata din somn pe cei trei, Paraschive, Nila, Achime, repeta ca si cand cu adevarat urma sa-i trezeasca dintr-un somn 18 in care insa traiau cu ochii deschisi si care le punea viata in primej ascultati Ascultati ca am ceva sa va spun o singura data Sunteti ce mei orice-asi face, si eu sunt tac-tau, oricum ati vrea voi s-o intoarce A venit timpul sa recunoastem fiecare Gresit a fost ca nu v-am lasa sat sa va araniti Gresit a fost ca ati fugit de acasa cand puteati st faceti rostul vostru si sa munciti pamantul Dar daca voi ati uitat de ai lucru, eu n-am uitat Dupa fuga voastra n-am avut decat un singur g si gandul asta a fost la voi Cum sa fac Cum sa procedez ca sa a ca muncesc pentru voi si ca puteti sa va intoarceti fara grija si sa gi tot pamantul la un loc cum fusese? Si mi-am reparat greseala mea, muncit zi si noapte sa pun la loc pogoanele vandute Si am reusit mari sperante, daca nu-l mai dau pe Niculae la scoala (si n-o sa-l mai fiindca ii ajung si lui clasele care le-a invatat sa se araneasca si eL) sa cumpar un pogon si sa refac totul complect si sa-mi mai ramana si facem noi, adica eu si ma-ta si ailalti o cojmelie alaturi si sa va rani voua casa, s-o mariti si sa va insurati in ea Paraschive, Nila, Achim timpul sa reparati si voi greseala voastra Am la mine banii, nu va vorl in vant intoarceti-va acasa Ce va asteapta pe voi aici, mai, copiii Sa muriti intr-o odaita ca asta, in timp ce acasa aveti batatura larg pamantul intins cat vezi cu ochii? Sa fie de aur meseria ta, Parascl si tu sa castigi bani cu duiumul, Achime, iar tu, Nila, sa ajungi portal si nu face sa traiesti printre oameni straini care nu te cunosc de cand mic, cum te cunosc cei din satul tau si te jucai prin tarana cu eiUn a iesit pentru voi stand aici trei ani in Bucuresti, n-ati pierdut tir degeaba, ati invatat ceva, stiti si voi ce e lumea si ce sunt oamenii, da atat incat sa va dati seama ca o clipa mai mult daca mai stati n-o s mai puteti sa va intoarceti inapoi chiar daca ati muri Si de ce sa m cand sunteti baieti tineri? De ce sa pieriti in floarea varstei? Parase si Nila si Achime? Ai?!
De ce sa va prapaditi?!
!
Era ca si cand acest lucru nu mai putea fi inlaturat. Era adevarul se oprise deasupra lor la toti, parinte si copii, si nu mai vroia sa parase odaia. Moromete tacu. Peste feciori cazuse o tacere imprastiata in cuvintele tatalui, neputandu- se desparti in trei parti, intelesul lor isi pie din putere si ajungea la urechile celor trei micsorat si demn de dis Ce mai vroia si asta acum? Cine l-a pus sa se rasuceasca asa atatia sa mai munceasca pentru ei, asa cum zisese, cand daca i-ar fi intreb; ei mai din vreme Era cel din urma lucru care putea fi banuit la ui cu o fire ca a lui pe care i-o cunosteau de cand erau mici Vesnic istorie cu dusul la munte de care erau acum satui dupa ce toata tine isi batuse joc de ei ca nu sunt in stare de nimic si ca sa fie ei^muntel de aur, si degeaba se duce Paraschiv cu caruta, ca trece pe langa nu-l vede. Ei, acum ce mai vrea? S-a razgandit?!
ii vrea indarat ai Va sa zica e bun acuma Paraschiv!
Si te pomenesti ca e bun si Nila!
Mai tarziu ei spusesera ce mai gandisera inca in clipele acelea: ca asa era, cat o dusesera rau prin Bucuresti, alde tat-sau nu vrusese sa auda de ei. Si acum cand le mergea bine, nu-i mai placea, venea el sa-i aduca, iar acasa, sa zica lumea ca n-au fost in stare de nimic si tot tat-sau le-a facut si le-a dres. incat, nu vazura, dupa nesfarsita tacere care se asternu in odaie, cum pe chipul incordat ca de lemn al lui Moromete se rostogolira broboane de sudoare. - Nu vreti, striga in cele din urma Moromete, cu un glas inalt. Nu vreti nicidecum!
Bine, Paraschive, bine, Nila si Achime. Bine!
Mi-am luat mana de pe voi. Mana mea deasupra voastra nu mai exista. Si cu aceasta se si ridica, facu din brate gesturi ca si cand tot soiul de obstacole s-ar fi ridicat in calea lui si el le dadea la o parte, cu miscari exagerate si teatrale, porni spre usa, o deschise larg, o lasa asa deschisa si incepu sa coboare scarile. Dar cu toate ca nu trantise in urma iui acea usa, nimeni din cei trei nu se ridica sa-l urmeze sau macar sa-l insoteasca si sa-i balbaie vreo promisiune, semn ca, macar daca nu mai putea sa faca lucrul acela care li-l cerea el, tineau la el si-l intelegeau Si se dovedi apoi, in anii care urmara, ca el pastra mereu acea usa deschisa in urma lui, doar-doar se vor intoarce baietii lui acasa: nu-l dadu mai departe pe Niculae la scoala, desi ar fi trebuit, daca ar fi inteles ca nu mai era pentru el, pentru Moromete, nici o speranta Cei trei erau dusi pentru totdeauna IV inainte de a afla toate acestea Catrina avu timp de mai multe nopti visuri nelinistite, pe care le povesti insa fetelor cu o expresie senina, fiindca preotul cel nou, un tanar care nu-si lasa barba, ii spuse la o spovedanie ca foarte rar se intampla ca un vis sa insemne ceva. "Nici cele bune, parinte?" intreba mama care aproape toata viata ei, de cand se ducea la biserica, si-o impartea intre visurile din timpul noptii ii intamplarile de peste zi. "Ba, cele bune sunt bune, raspunse preotul, dar e mai bine sa nu te gandesti la ele". Nu puteai insa sa nu te gandesti!
Sa visezi langa prispa un om negru calare, cu o palarie cu pana la cap si alaturi o vaca si ceva mai incolo un lup. Si pe tac-tau pe prag, inchinandu-se infricosat: Doamne, Doamne!
Doamne, Doamne!
Ce poate sa fie asta? Pe perioade lungi, mai ales in timpul iernilor, cand noptile erau nesfarsite, Catrina Moromete ducea lupta ei neslabita cu "ala spurcatu" si semnele de izbanda erau chiar visele, 20 cand ii aparea in somn Maica Domnului, sau Sfanta Vineri, sau cand le auzea doar glasul. Aparitiile acestea erau cam aceleasi, si fetele nici n-auzeau ce spunea, in schimb "Cinenutrebuie" venea de fiecare data in altfel, intrupandu-se in cele mai ciudate animale si behaindu-i din gura drept in fata, de-o facea sa sara pana in grinda casei de groaza. Atunci se dadea jos din pat, aprindea vesnica ei tamaie, iesea cu ea pe afara, pe la colturile casei si uneori se ducea chiar pana in fundul gradinii, la dud si tamaia si imprejurul dudului, fiindca o data il visase legat in lanturi de trunchiul gros al acestui batran copac. Catrina era la poarta si l-a vazut cum se zbatea sa rupa lanturile si atunci ea i-a aratat pumnul si l-a amenintat stapanita de o ura triumfatoare: "Acolo sa stai, in vecii-vecilor!
". Numai ca in aceeasi clipa s-au si auzit lanturile zornaind si mama nu mai stia ce s-a intamplat, dar ca a chinuit-o rau cu coarnele. Si adaugase apoi cu umilinta ca niciodata sa nu te bucuri ca l-ai rapus, fiindca numai Dumnezeu e in stare, si de aia trebuie sa te inchini, nu sa arati pumnul. Dupa ce se ridica din zacerea in care cazuse afland cele ce se petrecusera la Bucuresti, ea il chema intr-o zi in odaie pe baiat, cand nu erau acasa nici fetele si nici Moromete, si ii spuse ca, daca pana acuma ea l-a tinut de rau ca o sa fie bine, de aici inainte sa stie si el sa-si ia gandul ca mai e de trait langa alde tat-sau. Nu poate sa-i spuna ce-a auzit, fiindca ii este frica de Dumnezeu, sunt fapte care se pedepsesc si Iisus Cristos nu da voie sa amesteci copiii in blestemul parintilor, cand s-o face mai mare o sa auda si el, dar atunci ei vor fi morti si cu rasplata data. Dar nici sa-si prapadeasca el viata, langa un tata ca asta, nu e drept, asa ca i-a venit timpul sa deschida si el ochii mari si sa fuga de langa el, sa se duca in lume si indarat sa nu se mai intoarca. Ca nici ea n-o sa mai stea mult si o sa se duca si ea. Baiatul n-o intreba unde si s-ar fi parut ca nici nu auzi bine ceea ce mama ii spuse, fiindca nu zise nimic, se uita doar intr-o parte, cu privirea rece si neclintita, ca un animal tanar adus din padure, prea crud ca sa inteleaga ca a cazut in cursa si ca nu mai e liber sa sara gardul si s-o ia la fuga acolo unde ar fi trebuit sa auda chemarea. Dar nici imblanzit nu parea sa fie. N-auzea nimic, sau nu stia inca sa fuga, nu-l tineau picioarele!
Un an mai tarziu razboiul izbucni la granita noastra de la rasarit si ne lua si pe noi in sat incepura sa vina scrisori negre. in unele case se auzeau plansete, dar cum poti sa versi lacrimi cu o hartie in mana, nici macar o fotografie? Suferinta ramanea astfel inchisa ca sa traiasca apoi multi ani impreuna cu cel ramas in viata, si mai mult se planse la moartea lui Botoghina, care se vindecase de piept dar se apucase iar de munca si boala, revenind, nu-l mai iertase, decat de cei care se auzea la un moment dat ca sunt dati undeva departe, pe ger sau pe noroaie, morti, sau disparuti, 21 sau prizonieri. Multi insa, inainte de a pieri pentru totdeauna, se intorceau de cateva ori pe acasa, ii vedeai veseli si sanatosi (le priia viata de cazarma, unde mancau mai bine decat ce le puneau ai lor in sat pe masA), in hainele lor verzi, cu tinerele lor muieri agatate de gat, topite ca ii aveau cu ele (nici nu se mai sfiau, se uitau la ei si le curgeau lacrimile siroaiE), ca permisia era lunga, de cate doua, trei si chiar sase luni si ca cine stie daca in acest timp focul negru nu se va opri si barbatii lor vor scapa astfel cu viata. Soarele stralucea luminos pe cer si infloreau salcamii si nu se putea ca oamenii sa se omoare intre ei, asa tineri!
Cine e mai batran si a mai trait poate sa mai creada, ca lui nu prea ii mai pasa, dar cum sa nu mai traiasca Gheorghita al ei, cu care nu e nici un an de cand s-a maritat si are de la el copil mic? Nu e asa, Gheorghita? Nu e asa ca n-o sa te mai prinda pana iti trece tie concediul? Ca spunea Bibina, ca spunea Cornel ca e ori, ori, daca nu-i bate nemtii acuma pe rusi, pana in iarna, ii bate rusii pe nemti!
Da, asta in orice caz, daca nu-i bate aia pe aia, atunci ii bate ailanti pe astelanti!
Nu rade Gheorghita, nu rade, ma. tipa atunci femeia, cuprinsa de groaza, simtind ca nu era nimic adevarat din ceea ce auzise, si credintele ei erau prea plapande. Si intr-adevar lunile treceau, trecea si concediul si zadarnic se agatau si mama si sora si tanara nevasta de tunica ostasului, nici ele nu credeau ca exista cineva pe lume care ar putea sa-l impiedice sa se duca si mai ales sa-l fereasca dinaintea glontului. Si nu trecea mult si era vazuta pe ulite femeia, galbena de sus pana jos, parca si picioarele ei tinere ramasesera fara sange. "Ce e cu tine, Tincuto? Nu cumva a murit Gheorghe al tau?" "A murit, tata Paraschiva!
" "N-o fi si el prizonier, Tincuto?" "Nu, tata Paraschivo, e mort, ca am intrebat, cand nu stiu ei bine, il dau disparut sau prizonier dar nu zic ca e mort daca n-au vazut cu ochii!
" "Si tu esti acum linistita, biata de tine!
" "Ce sa fac, tata Paraschivo!
" "Ce sa faci, esti mai galbena ca frunza cand cade ea toamna din pom, vezi sa nu te prapadesti si tu!
" "Ar fi bine sa ma prapadesc si eu, tata Paraschivo, dar uite ca nu se poate, ca nu esti cu el acolo, sa mori o data cu el!
Daca o sa traiesc, o sa am grija de copil, daca nu, e loc si pentru mine in deal la cimitir." Si luni de zile apoi privirea ei ramanea mai departe linistita si pustie pentru ca la un moment cand auzea ca a venit cate cineva de pe front sa se imbrace si sa se duca la el. Nu era al ei, stia ea, dar venea de acolo de unde al ei pierise si vroia sa-l vada, sa-l intrebe I se facea rau de pe la poarta, dar se tinea bine pana intra in casa si il vedea in costumul lui militar Atunci se agata cu mana de prag si scotea un tipat care pana si pe soldat il impietrea; parca sfasia lumina zilei glasul ei subtire Moromete primi si el intr-o zi cunoscuta hartie cu chenar negru in care se spunea ca Nila pierise in lupta la Cotul Donului. Nu se stie pe ce 22 cai se afla mai pe urma ca regimentul lui de dorobanti trasese si in rusi si in nemti, care vrusese sa-i vare pe ei inainte intr-o lupta grea, si de aceea murisera atat de multi. Se spunea ca dupa lupta, alte unitati ii gasisera pe ai nostri aruncati intr-o fintana si ca printre ei fusese si Nila. Moromete statu o jumatate de zi nemiscat in pridvor, cu fruntea plecata si cu hartia in mana si nu se putu sti daca in acest timp ii cursese vreo lacrima sau ramasese doar asa invaluit si parca paralizat de miscarea nevazuta a aripilor mortii, care se oprisera si deasupra casei lui. Mama si fetele ii facura lui Nila un parastas impreuna cu muierea aceea din fotografie, cu care intre timp se insurase si avusese cu ea un copil; venise si ea la socri cu acest prilej si dupa parastas pleca. in acest timp, asa cum spusese, mama incepu sa se indeparteze din ce in ce mai mult de casa, stapanita acum de o ura care nu se mai vedea, insa mai amenintatoare, fiindca tocmai in acea vreme se mai petrecuse in familia eivceva care parea parca menit s-o atate si mai tare. Razboiul nu stinge nimic intre oameni, asa cum o flacara mai mare nu stinge una mai mica, ci dimpotriva, parca o inteteste. Ce se mai intamplase inca? in prima ei casatorie Catrina se maritase cu un baiat de care nimeni nu-si mai aducea aminte, unul al lui Nafliu, nu era nici el mai mare decat ea, nici nu facuse armata, murise apoi repede de apa la plamani, lasand-o vaduva in plin razboi (era vorba de primul razboI) si cu o fata pe care o nascu dupa moartea lui. Se apucase, acest baiat, sa sape un gropan, sa-si faca o fintana in fundul gradinii si nu-si daduse seama cum intrase racoarea in el si il pusese la pat o oftica fulgeratoare, in cateva saptamani se prapadise. Catrina venea in Silistea-Gumesti dintr-un catun vecin, dintr-o familie numeroasa dar nu saraca si, dupa moartea tanarului ei barbat, vru sa se intoarca la ai ei, si sa ia bineinteles si fetita cu ea, dar socrul, batranul Nafliu, care nici el nu era un om sarac, ii spuse sa stea la el, sau in orice caz, daca voia sa plece si sa se marite cu altul, ceea ce n-avea dreptul s-o impiedice sau s-o invinuiasca, atunci sa-i lase macar fetita, nu imediat, se intelegea de la sine, ci dupa ce avea mai intai s-o alapteze si s-o intarce. Catrina ramase, dar nu astepta prea mult cu alaptatul fetitei si incepu sa lipseasca noptile de acasa, spre furia socrului, care era silit sa taca, de frica sa nu ramana pentru totdeauna fara fetita fiului sau (singurul pe care il avusesE). Se afla in curand cine era cel de la care se intorcea ea in zori si cu care foarte repede de altfel nascu un copil de vaduvie: primarul satului, un barbat si el la fel de tanar, pe care insa lipsa unei maini il scutise de armata si de razboi. Nu fusese nici o intelegere intre ea si primar, acesta nu-i fagaduise nimic in ceea ce privea casatoria si de altfel ea nu-i ceru nimic. El insa se purta intr-un fel neasteptat, cativa ani mai tarziu, cand 23 ^p se termina razboiul si se facu reforma agrara, il trecu pe barbatul ei printre eroii cazuti pe front si ii dadu un lot mare de opt pogoane ca vaduva de razboi, iar copilul, de asta data un baiat, il lua el, ca s-o lase libera, sa se . marite fara copii - stia si el ca socrul vroia fetita. De ce se purta primarul atat de neobisnuit cu ea si n-o lua mai degraba de nevasta din moment ce accepta sa-i ia copilul? Se spunea ca el ar fi vrut, ca tinea la ea si la copil, dar ca s-ar fi opus parintii lui, oameni intr-adevar foarte bogati, tatal fiind unul din proprietarii mari ai padurii Cotigeoaia si al inca unui mare numar de pogoane de vie si de camp si ca trebuia sa ia una la fel de bogata dintr-un sat vecin, cu amenintari ca daca nu se supunea il goneau de acasa si partea lui de avere i-o dadeau fratelui mai mic, la care de altfel parintii si tineau mai mult. Se mai spunea ca in ceea ce privea copilul, primarul se intelesese singur cu viitoarea nevasta si ca in fata acestei situatii parintii nu mai zisera nici ei nimic Cu opt pogoane de pamant Catrina se marita repede cu Ilie Moromete, proaspat intors de pe front si improprietarit el insusi cu un lot mare. Fetita ramase batranului Nafliu "in vale", adica acolo unde isi traise Catrina anii de dinaintea varstei de douazeci. in noua casatorie nascu doua fete si un baiat, adica pe Tita, pe Ilinca si pe Niculae, iar intre timp fetita "din vale" crescu si ea si intr-o zi se marita. Maritisul acesta cazu ca un trasnet peste capul mamei si se petrecu in acelasi an cand cei trei fugira de acasa. Fata nu spusese nimanui nimic si pur si simplu adusese intr-o seara in casa bunicului pe unul Albei, un flacau inalt si spelb, cu mainile lungi, dulgher de meserie, dar foarte sarac, lucru care aproape ca o nauci pe Catrina. Se duse la ea in aceeasi seara, intra in casa si ii spuse fetei aceste cuvinte: "Bine, fa, Marito, ma-ta sunt eu, fa, sau cine sunt?" Adica cum era cu putinta sa se ascunda pana intr-atat de mama ei ca nici macar s-o intrebe si pe ea ce zice de flacaul pe care vrea sa-l ia nu vrusese, macar asa, de rusine pentru ma-sa care o crescuse si care indurase cu ea s-o faca mare?!
Or, tocmai asta era, ca n-o prea crescuse, ca socrul ei Nafliu era cel care avusese grija de ea si ca fata se cam indepartase de maica-sa. "Iesi afara ca te impusc", racni atunci batranul ducand mana la grinda casei si intr-adevar luand de acolo o pusca de vanatoare cu care se ducea el dupa iepuri, clampanind din ea si iesind furios pe urmele fostei neveste a fiului sau, a carei purtare din tinerete se pare ca n-o putuse uita niciodata; acum insa venise ziua razbunarii. Se lua dupa ea cu pusca aceea in mana si de pe prispa casei tinti spre umbra fugara a mamei care alerga spre poarta sa scape si trase in ea bubuind in noapte, dracuind si injurand. Toata partea aceea a satului se scula in picioare in hamaitul cainilor si batranul o urmari pe ulita si mai 24 trase o data in ea si daca ar mai fi avut cartuse pe cele doua tevi ar fi continuat s-o impuste in felul asta pana ar fi nimerit-o. Norocul Catrinei fusese ca batranul era prea furios si arma ii tremura prea tare in maini, altfel nu se stie daca alicele lui pentru iepuri nu i-ar fi gaurit cumva spinarea. Bineinteles ca mama veni acasa cu groaza in ochi si ii povesti lui Moromete rusinea, dar el nu se grabi deloc sa se duca "in vale" si sa-l pedepseasca pe batran. "Da-l in masa de smintit, spuse Moromete flegmatic si mai adauga ceva care parea cu totul lipsit de noima in clipele acelea: lasa-l ca moare el maine-poimaine si te impaci tu cu Marita!
" "Eu cu ea? strigase mama scoasa din minti. in deal la cimitir si tot nu ma impac." Se impacase chiar inainte sa moara batranul, se pomenisera dupa vreun an cu Marita si cu Albei la ei la poarta pentru impacaciune, fiindca Marita nascuse un baiat si vroia sa faca nunta, si nu se putea nunta cu parintii certati. Batranul imbatranise rau de tot, tremurau nadragii pe el, avea peste nouazeci de ani si tot se mai uita chioras la nora lui, dar avusese loc si nunta si nici Marita nu prea il mai lua in seama, fiindca bunicul e bunic si mama e mama, el avea sa se duca si nu putea sa traiasca certata cu neamurile. Catrina se imblanzi, mai ales ca Albei ii saruta mana si nu era zi sa nu trimeata pe cineva, sau sa vie chiar el si s-o intrebe ce mai face. V Si iata ca Parizianu raspandi in sat ceea ce aflase de la fi-sau. La inceput Moromete nu observa, dar zilele in care in casa incepu sa nu se mai faca ba focul in soba, ba mancarea sa fie buna de dat doar la porci, ba sa lipseasca de dimineata si pana seara atat mama cat si fetele, incepura sa se tina lant. "Ba, striga Moromete cu glasul lui cu care altadata baga groaza in toti, ce e cu voi? Va omor pe toti." Dar nu se mai sperie nimeni, fetele ii aratau dosul, iar mama se imbrobodea indelung in fata oglinzii si rostea chiar inaintea lui, cu un glas in care razbunarea tasnea cu violenta ca dintr-o fantana, izmenindu-se ca sa-i imite glasul lui din clipa aceea, topit adica de dragostea lui malaiata pentru feciori: Mai copiilor!
Mai copiilor!
Fetele insa nu se intelesesera cu mama, ele stiau una si buna ca orice-ar fi zis tatal lor acolo la Bucuresti, cei trei n-aveau sa se mai intoarca si asta era singurul lucru care le interesa. incat dupa ce trecu un an, se potolira si incepura sa se poarte iar bine cu tatal lor, cu atat mai mult cu cat, desi era razboi, Moromete continua sa castige mereu cu drumurile lui la munte si le dadea bani sa-si cumpere de zestre. Catrina insa continua 25 sa spuna ca o sa se duca "la ailalta in vale" si cu timpul prinse ura si pe fete. Cuvintele "ma duc la ailalta in vale" incepura sa revina in gura ei incarcate de amenintari intunecoase ("o sa vedeti voi!
"), starnind pana la urma in cele doua surori o inversunare surda impotriva "Alboaicei" care nu se stie ce-i spunea ea cand se ducea pe acolo de reusea s-o traga parca cu ata. "Ma duc la ailalta in vale" incepu sa insemne in glasul mamei ca se ducea la cealalta fiica, spre deosebire de astea de aici, pe care le facuse cu Moromete si care "ii semanau" ca primeau bani de la el in loc sa-i dea peste mana. Ce-o atragea acolo "in vale" atat de tare? Amintirea primului ei barbat, cu care nu traise decat cateva luni, a tineretii care se dusese, a casei in care se intorcea in zori de la cel de-al doilea barbat la care tinuse si unde nascuse a doua oara? Sau cu adevarat ura ei impotriva barbatului era asa de mare incat chiar se gandea sa sparga casa si sa-i lase? Chiar nu mai putea fi dres traiul lor nici cu pretul unei vieti care ii lega si care, orice s-ar fi zis, era acolo sigura in batatura, cu casa si cu cele doua loturi si fara cei trei? Cei trei nu mai erau, ce mai vroia? "Pai asta credeti ca e in toate ale ei?" se mira cateodata Moromete, dar raspunsul Catrinei care nu Citarzia arata ca tatal se ferea si ca se simtea totusi incoltit de ceva nemilos care nu numai ca nu-l ierta dar ameninta sa se tina de el cu o indarjire din ce in ce mai mare si sa nu-l lase nepedepsit pana in clipa mortii. "Ai crezut ca n-o sa auzim, spunea mama cu obrajii arzand in flacari de dusmanie nepotolita. Toata viata ne-ai mintit pana n-ai mai putut nici tu si te-am crezut, si ce ti-ai zis: «Ia sa ma duc eu la feciori, ca a venit vremea!
»" Ridica pumnul in aer si ameninta: "Nu scapi tu numai cu atat, ca o sa ma duc eu la ailanta in vale. N-o sa ma duc acuma, stiu eu cand o sa ma duc!
" "Ei, cand o sa te duci?" mai raspundea Moromete curios, fara sa-si dea seama ca nu mai avea in spate o familie in care cuvintele si gesturile lui sa fie incarcate cu intelesuri cu atat mai adanci si mai de temut, cu cat erau menite sa tina in cumpana porniri atat de diferite si de neimpacat venind de la niste copii care ei insisi aveau nevoie, chiar in fiinta lor oarba, de un stapan care sa nu tina la nici unul din ei dar sa-i tina totusi pe toti in frau. Acum insa, silit sa tina doar la cei care ii ramasesera, nu stiuse sa tina asa cum ar fi trebuit si cea dintai care se razvratise impotriva lui era chiar mama, care ar fi trebuit sa-l inteleaga. "O sa ma duc cand o sa intri in anul mortii si o sa incepi sa zaci, raspunse Catrina speriindu-le pana si pe fete, care incercara sa o potoleasca, dar nu cu prea mare convingere, fiindca stiau ca pamantul e in mainile ei si tinea de puterea ei la care cat sa dea. Iar fetele astea, sa prind eu vreuna ca sta langa tine, o brazda de pamant daca o sa vaza de la mine!
" Moromete iesea afara sau se ridica de unde era si o lua spre poarta de la drum ca spre poarta mantuirii: dincolo de ea era lumea, mai blanda decat femeia pe care o lasa in casa, putea sa se duca si el in lume si sa scape Dar nu se ducea, cu toate ca uneori intarzia pana dupa miezul noptii si pe Catrina o apuca nelinistea indirjita, ca putea in felul acesta sa ramana fara el. Nu cumva s-o fi dus de tot? Daca nu se mai intoarce? in asemenea clipe parea inghesuita de indoieli daca facea bine ceea ce facea. Tot amenihtandu-l in felul acesta si neascunzandu-i ura pe care i-o purta putea intr-o zi sa-l faca sa nu se mai intoarca. Asta era una. Si in afara de asta anul acela al mortii lui parea tot atat de indepartat ca si al ei, zece ani diferenta mai mult sau mai putin nu mai insemnau nimic de la o anumita varsta in sus, iar pe de alta parte, cum de uitase ce zicea Cristos, ca trebuie sa ierti gresitilor nostri de saptezeci de ori cate sapte? incat valul de ura, fara sa-si micsoreze puterea, se retrase totusi din purtarile mamei si fu acoperit cu rugaciuni, fara ca prin asta sa devina mai blanda. Domnul Cristos nu i-a gonit pe negustori din templu lovindu-i cu franghia? N-o imblanzi nici macar Alboaica (aceasta fata care avea atatea darurI) venind ea acum pe la Morometi, cu intentia neascunsa de a o potoli pe mama ei la care tinea. Aducea cu ea ba un copil, ba altul, fiindca ieseau din fiinta ei copiii cum ies fructele dintr-o ramura tanara (avusese noroc ca Albei al ei nu nimerise pe front si venea des pe acasA), facuse vreo patru. Cabina ramase neinduplecata, dar cu atat mai statornica pe drumul bisericii si cand dintr-o vorba a cuiva sau cine stie din ce pricina, mai ales de pilda cand ii ajungeau la urechi clevetiri ca degeaba se duce ea la biserica, ca n-o sa ajunga ea in rai dupa cum a trait cand era tanara, aprindea candela sub icoana lui Cristos din perete, se lasa la pamant si isi pleca foarte tare fruntea intr-o umilinta atat de totala incat se vedea ca nu mai simtea si nu mai auzea pe nimeni in jur; statea asa ceasuri intregi fara sa i se auda glasul, cu umerii incovoiati si cu trupul sprijinit in genunchi si in pumni. in acest timp fetele treceau prin casa cu treburi, dar n-o turburau din rugaciunea ei chiar daca o cauta sau o striga cineva la poarta. Se ducea una din ele si spunea ca nu e acasa, sa vie mai tarziu, acuma e plecata Duminicile arata ea cel mai bine, ii straluceau ochii cand se intorcea de la biserica si adesea stralucirea aceasta tinea si a doua zi si a treia zi. A patra, a cincea si a sasea zi se intuneca iar, dar venea iar duminica si fetele o vedeau pe drum cum se intorcea cu alte muieri, vesela de parca se intorcea de la o nunta, tinand manunchiul de busuioc in mana parca nu ca pe o floare de evlavie pastrata in amintirea slujbei, ci de triumf, menita parca altor amintiri. "Ce slujba a tinut azi parintele Alexandru, spunea ea 26 27 adresandu-se celor doua fiice si lucirea ochilor ii crestea brusc ihtinerind-o. in loc sa stati aici cu asta batranul (ala nu era deloc batran, dar ea se credea in acele clipe fata mare si nu mai vedea in el decat un sfrijit care se mira ca putea sa-i fie barbaT), mai bine ati veni si voi acolo sa auziti si voi cum arata paintele Alexandru cu mana spre cer!
" Acest parinte Alexandru de care vorbea ea si care venise in locul parintelui Provinceanu, imbatranit, tinea, spre supararea celor doi dascali, slujba de la inceputul pana la sfarsitul ei, fara sa sara nimic, si nu intelegea sa revina asupra acestui obicei cu care el, inca de la inceput, preot tanar si nestiutor, venea de pe bancile facultatii de teologie si voia sa-l introduca aici intr-o biserica taraneasca. Ajunsesera cu anii sa se certe si Catrina lua bineinteles partea preotului. Dascalii sareau raspunsurile, preotul revenea asupra lor silindu-i s-o ia de la capat, iar lumea din biserica baga de seama si la sfarsit se amestecau si il intrebau pe parohul cel tanar: "Ce este, parinte, de ce nu va intelegeti? Fiti si sfintia-voastra intelegator, sunt si ei dascali batrani si canta amandoi bine". Asta era adevarat, cel putin unul din ei avea un glas care vara se auzea prin usa bisericii pana la pod, ai fi zis ca ingerul cobora asupra lui si il inzestra in orele acelea cu o astfel de voce frumoasa, inalta. Ca om insa, acest dascal era cam grabit, avea treaba acasa, si se invatase cu preotul cel batran sa termine slujba in cel mult un ceas si jumatate. Pe de alta parte iarna nici femeile nu rabdau sa stea mult in biserica si preotul ramanea cam izolat, dar nu se dadu batut. Facu rost de lemne, incalzi soba de fonta si continua sa tina slujba asa cum intelegea el. Cand pleca, Catrina il insotea spre centrul satului, in vazul tuturor. "Frumoasa slujba mai tii, parinte", ii spunea ea si se mai descretea la fata si se facea si el mai vesel. Mergeau impreuna pana in centru si acolo Catrina se oprea, preotul o lua spre casa lui si ea le astepta din urma pe muierile cu care venise, sa continue drumul. Cu timpul incepu sa cunoasca bine viata parintelui cel tanar si asa se face ca intr-o zi se intoarse cu obrajii rosii de indignare. Aflase chiar de la el ca n-o ducea bine cu preoteasa, ca o prinsese cu unul din invatatori (era si ea invatatoarE) si ca se dusese la protopop si ii ceruse sa-l mute din Silistea in alta comuna, nu mai putea sta aici. "Parinte, soptise atunci Catrina Moromete (si povestind scena acasa, in clipa aceea ii tasnira lacrimilE), nu pleca, parinte, nu lua in seama pacatul, o sa treaca vremea si lumea o sa uite". "Nu se poate, raspunse hotarat tanarul paroh, trebuie sa plec." Si plecase. in locul lui veni altul, dar timp de cateva luni Catrina nu se mai putuse duce deloc la biserica. in ziua aceea, si apoi in prima duminica dupa plecarea tanarului paroh, nu mancase nimic si statuse toata 28 ziua in pat, potrivnica si neclintita. Dupa vreun an reincepu sa se duca regulat la biserica si apoi dupa inca un an starea de dinainte ii reveni. Din cand in cand insa tot o mai auzeau in casa, asa din senin, cu privirea napadita brusc de o lumina ciudata: "Ce-o mai fi facand parintele Alexandru!
" "N-o mai fi putand de dorul tau!
ii raspundea atunci Moromete batjocoritor. in locul tau asi pune caii la caruta, l-asi lua pe Albei sa-i maie si m-asi duce dupa el: Parinte, uite-ma si pe mine, i-asi zice." Si adauga subliniind cu umerii neputinta dar si renuntarea lui de a intelege ce e in capul unei femei: "Uite-asa!
" Fetele chicoteau si aici parca s-ar fi putut zice ca dragostea mamei pentru parintele plecat i-a adus in suflet destula lumina ca sa-i ajunga toata viata si sa-l ierte deci pe Moromete pentru lucrul acela pe care il facuse in timpul razboiului cand se dusese la Bucuresti. Era neindoielnic, mai ales cand o auzeau spunand cat de frumoase erau odajdiile acelui preot si ce bine ii statea cu ele, spre deosebire de cel care venise, care cu toate ca nu era nici el batran, dar nu era asa inalt si subtirel ca parintele Alexandru si nici n-avea ochi asa mari si frumosi ca ai lui. VI in schimb insa, Niculae, fara sa arate vreodata ca tine cu maica-sa, incepuse cam de pe atunci sa faca asa cum ii spusese ea, sa se instraineze adica de tatal sau si cu timpul chiar sa vorbeasca din ce in ce mai putin cu el. Tragea cu urechea la vuietul intai indepartat al razboiului, apoi din ce in ce mai apropiat, pentru ca apoi chiar sa vada cu ochii trecand peste sat in valuri, unul dupa altul, rostogolindu-se spre apus, intai nemtii in fuga, si apoi rusii dupa ei Dupa care se facu iar liniste si contingentele mai vechi incepura sa se intoarca in sat. Cei mai tineri ramaneau insa mai departe sub arme, fiindca pentru ei razboiul abia incepea. Cand baga de seama, Moromete incerca sa-si recastige fiul si incepu prin a-l lasa in pace cu muncile, stiind, desigur, cat de mult il chinuia pe baiat sa-l pui la munca si ca era suficient sa-i dai cartea in mana ca sa faci din el un miel. Dar mai credea el oare in carte dupa ce atatia ani il silise sa nu se mai apropie de ea? Mai credea, sau mai bine zis nu incetase o clipa sa nu creada si sa nu citeasca pe furis, fiindca niciodata nu se petrecuse cu el acea contopire cu lucrul pe care i-l dadeai sa-l termine si nu reusise sa faca din el un baiat priceput, asemanator cu alti copii din sat care se dovedesc inca de la o varsta cruda nemilosii tarani ce vor deveni nu peste mai mult de zece ani, adica sa se insoare, sa vorbeasca tare, sa inspaimante un bou cu un pumn facandu-l sa scota un rasuflu 29 scurt pe nari dupa o lovitura data in spate, sa-si injure nevasta cu acel amestec de sentimente in care autoritatea si dragostea se schimba in cursul chiar al unui singur cuvant spus si sa faca sa se afle ca stie, daca o sa fie nevoie, sa puna mana pe maciuca si sa dea fara sovaiala la cap oricui ar indrazni sa se lege sau sa-i fure ce este al lui, chiar si un cap de ata. il trimitea de pilda sa mature oborul si sa dea coceni la iapa, care fatase. Niculae se ducea in obor dar tatalui i se parea pesemene ca dureaza prea mult acest maturat si racnea: "N-ai auzit, ma, sa dai coceni la iapa?" Niculae lasa maturatul si se ducea dupa coceni si la intoarcere, cu ei in brate, ocolea o furca aruncata acolo cine stie de cine. "Ridica, ma, chiorule, furca aia de jos, nu vezi ca o sa te intepi in ea?", se auzea iar de pe undeva de unde il urmarea vocea tatalui si Niculae se apleca sa lase cocenii jos si sa ridice furca, si atunci se apropiau pasii din locul unde se auzea vocea si Niculae parca ar fi avut capul de lemn, astfel de sunet scotea palma ca de curea lipindu-se de tidva lui. isi revenise cu incetul si ajunse flacau, si il sprijinea acum atent pe tata in toate treburile, dar tot nu se purta in mod obisnuit, in privire intarzia sa-i apara, ca la ceilalti, acea stralucire aprinsa cand pe dinaintea lui isi legana trupul o fata sau o muiere tanara; ramanea umbrita ferind vechea stralucire de pe vremea cand era elev si ca niste gaini bete se invarteau fetele in preajma lui, fara ca el sa le vada. Iar cele care stiau prea multe aveau expresii de neliniste cand il priveau, ca si cand vederea acestui flacau le-ar fi amintit cu spaima ca ele pierdusera de mult ceea ce el inca pastra, desi era baiat: credinta ca dincolo de poarta se gaseste o gradina si in gradina se gasesc inca neculese florile nevinovatiei. Ele se tavalisera insa de mult in aceste flori si stiau ca pentru ele gradina isi schimbase pentru totdeauna infatisarea. Cam prin vremea cand Moromete incepuse sa-l lase in pace cu treburile, o fata il prinse totusi in capcana. Trecea intr-o dimineata de sarbatoare prin Cotocesti (catunul in care erau adunate aproape toate neamurile lui AristidE), il trimisese taica-sau sa ia un dublu de la cineva care nu vrea sa-l mai aduca indarat, si pe drum il chemase la un moment dat peste o uluca glasul soptit al unei muieri care il chema sa intre inauntru. Era in dreptul casei unuia dintre cei care aveau portile mari; un om care nu era bogat dar traia bine, isi daduse fata la o scoala profesionala il chema Costica Rosu Era de Rusalii, sarbatoare in care mortii se cinstesc prin praznice date acasa fara slujba si la care se manca pilaf din faina, din porumb dat la piatra ca sa iasa doar un fel de graunte care erau fierte in lapte si indulcite cu zahar, sau din orez. inainte de praznic, gazda spala pe toata lumea chemata pe picioare, obicei ramas in sat din ceata 30 indepartata a timpului. Niculae ezita "Pai, tata Gherghino, se balbai el, eu", dar in cele din urma intra. Balbaiala asta nu era numai a lui. Casa lui Costica Rosu fara sa fie mai mare decat a altor oameni bogati din comuna, cu trecerea anilor incepuse totusi sa para ca e. in primul rand curtea era de trei ori cat una obisnuita si era plina de fanare, hambare, cotete, grajduri, patuluri si casute mici de porumbei, ridicate sus pe un soi de prajini inalte cat un salcam sau lipite de acoperisurile patulurilor. Porumbeii impanzeau aerul cand zburau, Costica avea4sute, de toate culorile si de toate soiurile, jucatori si prasitori, stafete, dintre cei care canta sau dintre cei care se giugiulesc tot timpul. Se stie ca rudele acestei familii mancau cat voiau carne dulce de porumbel. Pe o raza mare a satului nimeni nu mai crestea aceste pasari, stiut fiind ca cei care aveau putini ii pierdeau, fiindca se lipeau in cele din urma de un card mai mare si se amestecau si nu-i mai puteai pe urma nici cunoaste si nici aduce inapoi. De prin aceste constructii ale gospodariei lui Costica se zareau cosuri de locomobile, piese detasate de batoze, grape si boroane mari, rotile si cormane cu care gospodarii isi cultivau hectarele Dincolo de curte se intindea gradina Parea fara sfarsit, fiindca pe langa pomi si zarzavaturi era plina si de balarii, lipane cat roata carutii si bozi nemaipomeniti, ai fi zis daca n-ai fi stiut ce sunt, ca trebuie sa fie un soi de struguri, cu fructul lor negru, pe care unii tarani ii cereau voie lui Costica sa-i culeaga si sa faca din ei tuica (atat de rea incat era de mirare ca nu mureau band o asemenea distilatie otravitA). Gradina dadea in raul satului pe care il impingea mult spre mijlocul vaii spre care se trecea pe un pod de lemn, cu pilonii atat de vechi incat cresteau din ei, cateodata, firisoare de iarba si mici flori de camp Gainile lui Costica Rosu ouau pe sub aceste balarii si bozi din gradina; umblau cainii dupa ele si ii vedeai nu o data cum fug pe vale cu ceva alb in gura. Tot atat de adesea insa se auzea din Cotocesti si cate un traznet de pusca de rasunau vaile si se stia atunci ca alde Costica Rosu a mai redus cu unul numarul cainilor care dadeau tarcoale orataniilor lui. De altfel nu numai jigodiile care se apropiau astfel de gospodaria aceasta uriasa aveau un aer haituit. Femeile sau copiii care din cine stie ce pricini trebuiau sa impinga marea poarta de la drum a curtii aveau in ei un aer nesigur, gata s-o inchida daca cine stie ce semn li s-ar fi parut ca face ca intrarea lor, desi cunoscuta sau dorita de unul din membrii familiei, s-ar putea sa nu fie dorita de ceilalti, sau chiar de unul singur dintre toti, si-atunci cel mai bun lucru era sa ramai dincolo in drum si sa astepti acolo sa ti se spuna ce sa faci. Din pricina asta erau sarbatori si obiceiuri care ocoleau casa lor. Femeile se fereau duminica in zori la cimitir, dupa ce se termina jelitul mortilor, sa 31 se apropie de instarita muiere a lui Costica si sa-i ofere colacii lor mici, sa nu se spuna cumva ca s-au dus sa primeasca colacii ei frumosi si mari, sau cozonacul cu care isi umplea cosnita. Unele se mai apropiau, dar nu dintre cele socotite sfioase sau cu rusine si tot asa se intampla si de sarbatorile Rusaliilor, cand grupuri de baieti si fete intrau prin curti la spalatul picioarelor. Le vedeai cum ocolesc doua feluri de case: pe cele prea nevoiase, unde stiau ca gazda o sa le dea pasat de porumb rau facut, de nu puteai sa-l mananci (si nu intrau cateodata chiar daca femeia, cu o infatisare speriata, vazand ca baietii si fetele nu vor, iesea la poarta si ii chema cu gurA), si pe cele prea bogate, sa nu zica pe urma ca au intrat sa manance strachinile lor dulci de orez cu lapte, fiindca acasa nu aveau. Cutare putea sa se duca, nu era chiar cea mai mare necuviinta, dar pe urma acasa ai lui ii scoteau totul pe nas, nu-i fusese, i se spunea, rusine sa intre acolo, sa creada lumea ca e nemancat? Astfel ca, bogatul si saracul se pomeneau la sarbatoarea mortilor facand amandoi acelasi gest de umilinta, iesind langa stalpul portii si chemand in soapta: Florico, Gheor-ghe, hai veniti!
Astfel intrase si Niculae in ziua aceea in marea curte a lui Costica Rosu. Fusese ultimul chemat, in curte mai erau si alti baieti si fete, cei mai multi desculti (Rusaliile cadeau in iuniE), toti foarte veseli si gata sa se supuna obiceiului. In mijlocul curtii gazda pregatise doua caldari mari cu apa fiarta, in timp ce rudele o ajutau pe muierea lui Costica aducand pelin din fundul gradinii. Presarara iarba argintie in jurul caldarilor si facura acelasi lucru pana la scara pridvorului, sa calce baietii si fetele pe ea cand aveau sa urce si sa se aseze la masa - si spalatul picioarelor incepu. Spalau cele doua femei, batrana si nora, si trecu apoi la caldare, cu manicile si rochia sumese, si fiica. Scoala ei profesionala n-o scutea de treburi in casa, asta nu insemna ca ea se omora cu ele. Era o fata cu miscari incetinite si staruitoare si cand incepu sa spele, dupa un timp bunica striga la ea cu acea voce parca a altcuiva, care stie dinainte ca vorbeste zadarnic, dar ca nici altceva mai bun nu are d« facut: "Hai, Ileano, da cu mai multa apa, eu am spalat trei si tu de-abia unul". Ileana parca nici nu auzi, dar nici batrana nu mai starui, nu era acuma timpul, in zi de sarbatoare, sa-i spuna in fata strainilor ceea ce ii spunea pesemne de mai multe ori pe zi la ei in casa. Niculae isi scoase piciorul gol din sanda, il puse pe buza caldarii si fata incepu, cu miscarile ei moi, sa-l spele si pe el. Mainile ii erau inchise la culoare, cum ii era si obrazul. Deasupra piciorului flacaului intarzia indelung, si gatul ei oaches, pe care alunecau in parti doua cozi negre, cu straluciri de castana, statea linistit sub ochii lui. La al doilea picior se intampla ceva, fata scapa sapunul din 32 mana si se apleca fara veste si incepu sa-l caute, cu bratul dezvelit pana la umar, pe fundul caldarii. Baiatul isi pierdu echilibrul in aceeasi clipa si se feri sa nu se sprijine de ea si atunci miscarea fetei se opri si ea ridica privirea in sus si se uita la el. Niculae puse din nou talpa pe buza caldarii. Fata scoase sapunul, dar il scapa din nou si din nou se uita la el. De asta data lovita de o buimaceala care ii incetini si mai mult miscarile, de parca ar fi picnit-o somnul, si pastrand o mana pe piciorul lui, fata se apleca si cautand sapunul ii atinse o clipa cu sanii coapsa. intre timp mama si bunica terminasera cu ceilalti si care cum isi scotea piciorul de sub bratul care il scalda cu mici lovituri de apa fierbinte, calcand pe pelin, o lua vesel spre pridvor si de acolo se uita in voie peste curtea aceasta intinsa in care poate nu intrase niciodata pana atunci. Niculae insa nu se grabi sa urce dupa ce fata il lasa, arata parca suparat de ceva, se incruntase, se daduse mai la o parte si stand aplecat peste genunchi se sprijinea de tulpina unui mar care crescuse chiar alaturi de pridvor si isi tot lega si dezlega mereu curelele de la sandale. Parca se cocosase si nu mai putea sta drept si nu stia ce sa mai faca sa nu bage cineva de seama ca nu-si mai putea dezdoi spinarea. Gazdele chemara pe tineri intr-una din odaile casei si acolo se aprinsera lumanarile infipte in colaci, mama fetei intra cu o oala noua in mana in care ardea tamaie, cu busuioc verde si iarba alba la maiiuse, tamaie deasupra luminilor care in umbra diminetii de vara a odaii tremurau in flacarile lor ca si cand ar fi ars direct din mierea galbena din care fusese stoarsa ceara, picurau pe coaja painii si inghetau in siroaie aurii; fetele si baietii se inchinara toti deodata si vocea batranei spuse ceva de odihna si pacea sufletelor celor morti. Apoi se asezara toti la masa si se adusera strachini pline cu orez cu lapte si apoi nuci si covrigi. Niculae amutise si dupa pranz se duse la hora si ramase tot asa mut, uitandu-se la fata lui Costica Rosu dintr-o parte si de la distanta, cu luciri intunecate in ochii lui care pana atunci fusesera luminosi ca o oglinda. . Cand soarele se lasa dincolo de salcami si incepu sa cada amurgul se duse acasa, manca si dupa ce intunericul se asternu negru peste sat, pleca si se duse in Cotocesti. Nu ramase insa pe uliti, cobori in vale la pod si acolo se aseza jos si incepu sa se uite in gradina lui Costica Rosu. Nu se vedea nimic, iar in intunericul noptii, patulurile si toate acareturile abia zarite printre salcami si pomi apareau, pe cerul luminat doar de stele, mai indepartate si mai mari, starnind o clipa in baiatul singuratic care se uita la ele indoiala ca s-ar afla pe niste locuri stiute. Podul de lemn era insa acolo prezent si sigur, ca si apa raului care curgea susurand in linistea noptii. 33 VII in seara urmatoare, Niculae se duse din nou in Cotocesti, cobori in vale la pod si incepu sa astepte, urmarind ceasuri intregi tot ceea ce se putea misca in gradina, tot ceea ce putea semana cu trupul unei fete, copacii sau ierburile inalte si negre, stalpii de la poarta dinspre curte si cei de jos care tineau gardul la marginea vaioagei. Oricand dintr-unul din ei se putea face doi si asta ar fi insemnat ca ea este. Dar nu se misca nimic, totul zacea in intuneric si liniste. in ziua a treia, dupa un ceas de cand statea si se uita, Niculae vazu deodata cum se misca lipanele mari de dupa gardul peste care, de pe pod, se vedea bine deasupra varfurilor lor ascutite. Dintr-o saritura fu aproape si se lipi de un copac. Se uita pe unde ar putea intra inauntru si fara cel mai mic zgomot desfacu doua uluci, le dadu intr-o parte si se strecura printre bozi. Acum insa nu se mai vedea nimic si se opri, se apleca pe vine si cauta cu privirea, rasucin-du-se incet in toate partile. Atunci se auzi departe de el un clefait, precedat de ceva asemanator cu plescaitul oualor cand sunt sparte si golite de continutul lor si flacaul se ridica si se apropie de locul banuit de unde venea zgomotul. Un caine ridica botul dintre lipane si in prima clipa se uita la Niculae tinta, dar apoi se napusti intr-o parte prins de o groaza nebuna si se repezi spre ulucile din fund, peste care zbura facand o saritura de doua ori mai mare decat era nevpie ca sa scape. Pieri ca o naluca. Niculae iesi si puse la loc ulucile cum fusesera. in seara a patra era intuneric bezna, nu se mai vedea nimic pe cer si dupa catva timp incepu sa ploua. Flacaul insa nu pleca si, in curand, siroaie de apa incepura sa-i curga de pe palarie ca de pe o streasina. Statea nemiscat si se uita in gradina care vuia acum ca o padure: era fosnetul bozilor si mai ales al lipanelor care primeau revarsarea din cer pe toata intinderea palelor lor grase si mari. Undeva, in stanga, se auzi o caruta alergand, cine stie cine avusese poate intentia sa maie la camp si n-avea coviltir, il apucase ploaia si trebuise sa inhame si sa vie acasa, sau poate venea de la gara, cu trenul de zece al carui suierat se auzea adesea in serile cand toata lumea se culca devreme, precedand si apoi incheind cu un tipat lung zgomotul locomotivei, parca mult mai puternic, ca o ros¬togolire brusca de drugi peste un acoperis de tabla. Acum din pricina plou nu se mai auzise. Deodata flacaul tasni de pe pod si sari spre gard. Nu mai statu sa caute cele doua uluci scoase seara trecuta, sari pe deasupra lor si din doi pasi se apropie de o mogaldeata care inainta repede spre el cu o haina in cap. Ii dadu haina la o parte: ea era. Ramasera muti amandoi si un timp nu se mai auzi decat zgomotul ploii care potopise pamantul. Apoi, din tacerea care zacea sub curgerea monotona a averselor, 34 amplificandu-se si turburand parca asemeni unor bolboroseli care puteau fi ale cerului tacerea noptii ploioase, murmure inabusite se raspandira in gradina intunecata. "Nu e bine aici, sa nu mai ma astepti. Daca nu venea ploaia nu ieseam. Trebuie sa ma duc." "Am crezut ca aici o sa poti sa iesi." "Nu pot sa ies nicaieri seara, mai bine ziua. Am avut noroc cu ploaia, altfel n-aveam cum sa ies." "in Cotigeoaia, in padure!
" "Nu, ma vede lumea; incolo, spre gara, o sa spun ca ma duc pe la Burdeni, pe la verisoara mea; treci maine seara inainte sa se intunericeasca si imi spui fara sa te opresti, am sa fiu la poarta." Si fata se smulse de langa el si incepu repede sa taie gradina in torentele care nu incetau sa rapaie asupra ierburilor si a pomilor. Trei seri la rand trecu apoi Niculae prin fata portii ei, pana o prinse si ii spuse unde. Era chiar pe locurile lor, la jumatatea drumului spre gara, langa fantana noua de la Sanea. Nu se stia bine cine era acest Sanea, daca era cumva numele celui cu lotul de langa fantana sau daca chiar micul deal care se face acolo purta aceasta denumire. Era din piatra alba curata si avea o cumpana de o inaltime ametitoare, ti se ura pana ajungeai cu ciutura la fund si pana trageai pe urma indarat de lumanarea de lemn inadita in vreo doua locuri cu lant. Langa fantana era o cruce mare de lemn, pe care se scrisese odata cu fier inrosit ceva, dar nu se mai putea citi ce anume, ca si cand lemnul ar fi prins radacini in pamantul batatorit imprejur de vite si, crescand, ar fi deformat si crapat scriitura. Era vorba de o rugaciune, cum se vedea adesea pe troitele de la raspantia unor drumuri, sau era mormantul unui necunoscut? Cine poate sa cunosca pasii unei fete care merge pe un drum de campie? Cand din acest drum dau la dreapta si la stanga intrari adanci spre locurile indepartate, printre porumburi? Ea poate sa aiba o sora mai mare cu vitele, un tata sau o mama la sapa, sau la legat via Iar Costica Rosu avea pamant in multe parti, nu avea un singur lot, sa fie adica cunoscut pe camp tot asa de bine cum ii era cunoscuta casa din sat. Fata lui se putea deci duce oriunde ziua in amiaza mare, si era greu sa stii unde se duce. Ea se oprea insa intotdeauna la fantana alba de la Sanea, punea mana pe ciutura fantanii si incepea sa traga de lumanare sa scoata apa. Se spala pe fata si pe maini, isi scotea sandalele si se spala si pe picioare, apoi vara din nou ciutura si o lasa asa rasturnata. La zece loturi distanta Niculae vedea cumpana si iesea la drum, se uita daca nu era cineva, ii fiicea apoi semn sa se apropie, sa intre in grau si sa astepte sa vie el s-o aduca. Ileana insa nu era o fata dintre cele care stiau multe, ci dintre cele care ar fi vrut sa stie, acuma cat mai avea timp, inainte de maritisul ei, care urma sa aiba loc chiar in luna aceea cu un tanar preot din Balaci. 35 Cum nu era fata mare si banuia ca preotul, cu toata sfintenia lui, n-o sa fie foarte vesel cand o sa-si dea seama de acest lucru, isi spunea in sinea ei ca macar sa stie si el pentru ce avea s-o parasca pe urma parintilor, fiindca mai mult n-avea ce sa-i faca, stia ea ca nu se hotarase un popa sa ia o fata fara multa carte (doar cu patru clase profesionalE), daca n-ar fi fost asa bogata cum era ea. Ajungand preoteasa ea nu se rupse de suratele ei din sat si povesti mai tarziu uneia din ele, cu care era prietena, ce se petrecuse intre ea si baiatul lui Moromete in acele intalniri pe care le avusese cu el pe lotul lor, intr-o coverga, si de ce totusi se maritase, sau de ce totusi, desi urma sa se marite, se mai incurcase cu Niculae care nu stiuse nimic de maritisul ei aranjat dinainte Nu-l vorbi de bine, il lua in ras, spunand ca nu fusese nimic intre ei si ca atunci cand fusese se si terminase. Nu putuse sa spuna de el ca nu tinuse la ea, fiindca nopti intregi o asteptase in vale la pod, dar decat s-o fi asteptat-o acolo in ploaie, mai bine ar fi fost si el baiat cand erau singuri in coverga. Si tanara preoteasa se hotari cu greu sa spuna de ce ii purta pica si nu inainte de a mai adauga inca ceva pe seama lui, care se raspandi apoi in sat si aflara, nu se stie de ce, mai ales copiii, care se uitau apoi intrigati cand Niculae trecea pe drum si chicoteau dupa ce el se indeparta suficient ca sa nu le fie frica, sa poata s-o zbugheasca daca el s-ar fi intors sa-i ia de urechi. Nu ca nu i-ar fi placut si ei de el, povesti mai departe preoteasa, era frumos cand se uita la ea cu ochii si parul lui pe care il purta taiat scurt si dat intr-o parte, nu cu claie mare cum aveau altii, de ce sa zica un lucru care nu e. Daca ar fi lasat-o tat-sau ea s-ar fi maritat cu el si nu cu un popa, care stie ea ce face si un popa, mai tarziu, cu muierile in biserica ,A auzit ea Dar cine a mai pomenit sa faca un baiat ce-a facut el? in loc sa-i para si lui bine ca s-a iubit cu o fata, a amutit pe urma alaturi de ea si s-a facut galben la fata, de parca nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat, ci i-ar fi dat cineva sa bea un pahar cu cucuta. "Niculae!
zic, ce e cu tine? El nimic, Niculae, zic, esti cumva bolnav, te doare ceva, ce e cu tine? Spune-mi sa stiu si eu!
Nimic!
Tacea si parca nici nu ma vedea. L-am luat de umeri si zic, Niculae, uite, eu te las si ma duc pana la fantana, ma intorc acusi. Ziceam ca pana ma duc eu si pana ma intorc ii trece, cine stie, o fi asa, ca nu seamana toata lumea unii cu altii. Chiran cu care am vorbit eu intai, ma tinea numai in brate si tot timpul ma saruta, ziceam ca ma inabusa. M-am dus la fantana, am scos apa cu citura, am baut, m-am uitat sa nu ma vada cineva unde ma intorc si m-am intors. Tot asa l-am gasit. Nu i-am zis nici eu nimic, l-am lasat acolo si am plecat" Cateva saptamani baiatul lui Moromete umbla tacut si cu o expresie de suferinta atat de neacoperita pe fata incat ai fi zis ca cerea ajutor celui 36 cu care isi incrucisa privirile incarcate de o tristete grea. Catrina il apuca de umar speriata: "Maica, esti bolnav, ce e cu tine? Nu mananci, nu dormi" Pe urma Niculae isi reveni si privirea lui se facu iar cum fusese inainte VIII Tocmai in acel an se marita Tita, si Niculae in loc sa se apropie de tatal sau se lipi de proaspatul cumnat, pe care il cunostea de fapt de mic, il chema nea Sandu (numele celalalt, Dogarii, fiind bun doar pentru cei mari si pentru autoritatI), o lua pe Tita indata ce se intoarse de pe front si se termina razboiul. Toata ziua Niculae era vazut pe la el prin curte, Sandu stand jos si cioplind vreun tarus sau dregand vreo roata, sau vreun gard, sau langa caii scosi afara si legati de un salcam, pe care ii tesala si ii busuma indelung pana le facea pielea ca matasea. Era, acest Sandu, un ins cam mare, cu chipul cat un carpator de varat painea in test, dar cu arcuiri blande ale gurii de ingaduinta dispretuitoare cand se uita la un om, si cu voce mai degraba fara culoare, dar mult incetinita ca pentru a da timp falcilor lui late sa se poata pune in miscare si celui care il asculta sa se uite mai bine la el si sa vada si dincolo de ceea ce spuneau cuvintele. Fiindca atunci cand vorbea ai fi zis ca i se facuse mila de cuvintele pe care le spune, asa mici si bicisnice cum sunt ele, cand trebuie sa zici de pilda: da-mi toporu ala, sau misca roata asta mai asa, hai sa mancam. in felul asta chiar si actiunile implicate in cuvinte pareau parca tot timpul puse sub semnul indoielii, sa-i dai un topor, dracul sa-l ia de topor, sa misti roata, daca vreai s-o misti, ca poti s-o lasi si asa, sau sa te duci sa mananci, mare branza, ca si cand nemancat nu poti sa stai!
Si din pricina asta cuvintele si lucrurile din jurul sau parca se lipeau de el si el, cu labele lui tinere si blande, le dadea parca la o parte ingaduitor, constient ca nu le poti alunga orice ai face, si ca cel mai bun lucru e sa te folosesti cat mai practic de ele si sa tragi de pe urma lor foloasele care-ti revin. Dupa aia le arunci dracului intr-un colt si stai jos la soare pe iarba cu picioarele desculte si vezi ce mai e. in asemenea clipe Sandu avea un fel de suras care era atat de total, luau adica parte la el nu numai ochii si obrajii, ci parca si picioarele, genunchii si chiar spinarea lui imensa, lata ca un pat, .n comparatie cu a lui Niculae, suras care putea sa dureze ceasuri intregi S« sa nu dispara din fiinta lui chiar daca in acest timp s-ar fi infuriat sau ■ar fi injurat pe el cineva. Niculae si toti care ii erau apropiati puteau astfel sa-l vada adresandu-se cate unuia cu care avea ceva: "Ma, al lui "oldeata, daca te mai aud ca te legi de mine, mai ma injuri, pun mana 37 pe tine si-ti rup junghietura gatului". "Hai, ma, nea Sandule, ca nu e adevarat", raspundea acela al lui Boldeata cu ochii raciti de frica. "Eu nici nu aud ce spui tu acuma", zicea Sandu si il intreba apoi pe acelasi ce se aude cu altceva, vreo treaba pe care o avea el cu altul pe care al lui Boldeata il cunostea. Astea erau cele doua stari ale lui: in timp ce se ocupa de lucruri, si dupa ce nu se mai ocupa. Niculae il stia cam de pe cand plecasera cei trei de acasa, venea deseori pe la ei, scotea un pachet de carti din buzunar si zicea: "Ce dracu-i facem, ma nea Ilie, noi nu mai jucam un tabinet?" "Pai sa jucam, raspundea Moromete, dar cu cine?", "Pai ma duc eu sa-i chem pe nea Costica al Joachi, pe nea Matei Dimir si pe Nae Cismaru" (astia erau noii prieteni ai lui Moromete, nu cu mult mai tineri decat el, cu care se ducea iernile cu carutele la muntE). "Pai daca zici ca te duci, du-te", zicea Moromete si, la acest raspuns, Sandu il descoperea atunci langa el pe Niculae (in vacante, de Craciun si Pasti, sau in vacanta marE). Se uita la el, ii baga un deget in burta si il intreba: "Ce mai faci, ma Ciorosbulinga?" "Ce sa fac, bine", raspundea Niculae. De ce ii spunea el Ciorosbulinga si ce insemna de fapt numele asta, nu stia si nici nu vroia sa afle nimeni, dar de ce ii baga un deget in burta asta da, era un semn de simpatie, dar nu la adresa lui, ci a sora-sii mai mari, dupa cum s-a si vazut mai tarziu. inainte de asta insa Sandu Dogaru statu in concentrare doi si apoi inca trei ani pe front, de unde se intorsese cu o gaura in coaste lunga de aproape jumatate de metru si cu tamplele brumate, desi nu avea inca nici treizeci de ani. Ramasese insa acelasi - sau cel putin asa parea - si venise si cu o explicatie a lui despre razboiul din care abia scapase. I-o dadu lui Niculae indata ce o lua pe Tita, chiar a doua zi dupa nunta, cand baiatul veni pe la el si il gasi pe Sandu in mijlocul curtii, asezat jos si scobind un trunchi de lemn uscat sa faca piua de zdrobit sare in casa. "Scaparam, ma, Ciorosbulinga, de pasarelele alea care se ouau in capul nostru, sa ne faca mai putini. Asta e, cand ne facem mai multi, mai vin niste pasarele, ne mai micsoram, si pe urma iar Gaura asta a mea in coasta e de la un ou de-astea!
" Niculae era toata ziua pe la el si cine trecea pe drum ii vedea stand jos pe iarba, Sandu cu o enorma palarie pe cap cu borurile trase in jos din toate partile si cu o camasa alba colilie stransa de un brau rosu, Niculae subtirel si neamplinit, descult si cu capul gol, cu o frizura taiata scurt si data intr-o parte. Din cand in cand tesla sau ciocanul din mainile lui Sandu se opreau in lucrul la care mesterea, asa infipt, minute intregi si in timpul asta el ii spunea lui Niculae fara sa ia mana de pe unealta nu se stie ce, vorbe indelungi si cu neputinta de ghicit de nimeni, dupa care, cu un gest de parca aceste vorbe s-ar fi prelungit prin mana spre lucruri, Sandu scotea 38 tesla sau ridica ciocanul de pe lucrul acela si se ocupa cu scobirea sau rotunjirea lui iarasi un timp nemasurat de lung si cu clatinari din palaria aceea ca o roata care vroiau parca sa spuna ca lucrurile in existenta lor sunt bine inclestate si ca numai omul nu se stie ce mama dracului tot vrea niste oua d-alea.. sa-l mai potoleasca Franturi de cuvinte pe care Tita, curioasa, le auzea cand trecea pe langa barbatul ei ca din intamplare cu un vas sau cu un alt obiect in mana. Spre toamna aceluiasi an intr-o dimineata spre pranz Catrina Moromete era in gradina si ii ajuta feciorului cu furca sa faca niste glugi de coceni, tatal plecase pe la gara sa vanda ceva, le lasase lor treaba asta s-o faca. Era ceata inca din zori, dar acum era aproape pranzul si nu se ridica deloc, ba parca chiar se facea si mai groasa, si s-ar fi zis ca ziua nu mai avea ora, cu lumina aceea a ei spalacita si cu salcamii cu coroanele mancate pana la trunchi, inghititi cum stateau in negura deasa. Unda dealurilor care taia domol saritura campiei peste sat nu se mai vedea nici ea deloc si satul parea acum lipsit si de spatiu, nu numai de timp cu elementele plutind peste el intr-o curgere de pulbere albicioasa care nu se mai stia ce e, nu mai fusese vazuta niciodata. O cioara filfai pe deasupra gradinii numai cu zgomotul si se pierdu pe deasupra caselor, urmata curand de o puzderie, ale caror tipete o oprira pe mama cu furca in aer, ca la un semnal stiut numai de ea, descoperit in aceste croncanituri care umplusera cerul. S-ar fi zis ca umblau in departare pe sub nori, zgariind cu ciocurile lor ascutite creierii linistiti ai negurii. Cand navalira peste sat se paru ca pustiul din tipetele lor si palcurile numeroase inghesuite ce se amestecau de-a valma vor imprastia norii si vor incepe sa smulga crengile salcamilor, acoperisurile caselor si gardurile fumurii dimprejurul curtilor. impanzira satul si se lasara peste cosuri si fanare. Altele se ingramadira prin cuibare ori prin podurile parasite. Caraitul lor facu sa nu se mai auda de nicaieri nici un alt zgomot si tacerea nu pieri din sat nici dupa ce ciorile se adunara de peste tot si zburara mai departe. - Ce-o fi?!
zise mama si deodata lasa furca jos si o lua spre casa. Intra in tinda, trecu dintr-o odaie in alta, reveni pe vatra si isi aduse aminte: da, bagase painea sub test, povesti ea mai tarziu, si din pricina cocenilor o uitase, se gandise ca trebuie sa se fi ars, varase vatraiul in capul testului, il saltase si trasese painea afara. Cand o luase in mana sa vada cum e, i se rupsese in maini in sapte bucati. O bagase din nou asa rupta, astupase marginile testului cu cenusa fierbinte si se intorsese in gradina sa-i ajute mai departe lui Niculae la facutul glugilor. Nu stia cat trecuse de la venitul ei in gradina si o data auzise in partea aceea a caselor unde statea fiica ei maritata, tipete. Nu sta departe Sandu, aci la pod, c din coltul raspantiei. Lasase furca si alergase la drum si de la drum 39 I spre pod, langa case se vedea lume adunata si se auzeau mereu tipete inalte. Era o caruta care se opri chiar in dreptul casei lui Sandu si mamei i se taiara picioarele cand vazu, se apropie si se uita: intins intre scoartele largi ale carutei, inrosite in cateva locuri de sange, statea Sandu galben, abia sufland. O luasera caii cu el la vale si il calcase roata carutei. Cine nu tipa povestea cum se petrecusera lucrurile, cum din pricina cetii caii s-au speriat de un caine care tasnise fara veste dintr-un sant unde manca o cioara, si el a sarit jos fiindca nu mai putea sa-i opreasca din haturi, pusese piciorul pe rascruce si alunecase inainte pe sleauri. L-au ridicat pe brate si cand l-au vazut asa mare si prapadit pe dinauntru, dus pe mainile oamenilor, cele doua mame: a fetei si a lui Sandu au lesinat, fiindca de cinci ani il asteptase Tita sa se intoarca din razboi, se intorsese si uite ca nu era nici o jumatate de an de cand se insurase. Niculae veni si el la capataiul lui, si Sandu il recunoscu si ii sopti inainte de a muri tot in felul acela al lui de parca ii era mila de cuvinte, dar de asta data cam suparat ca i se luase puterea si avea glas slab: "Uite, ma, Ciorosbulinga", ii zise si renunta sa mai spuna restul, zicandu-si poate ca nici pe patul de moarte cuvintele sau lucrurile la care se refera ele nu merita sa le spui numele si sa vorbesti despre ele. IX La sase saptamani familia si rudele se gandira din timp sa-i faca lui Sandu un parastas mare. Timpul se racise si frunzele salcamilor si florile de prin gradini se ingalbenisera, in dimineata aceea se intampla insa sa fie soare si cald. Familia si rudele mari ale lui Sandu hotarasera, pentru ca parastasul sa fie asa cum il doreau toti, sa cheme sa slujeasca la el patru preoti, doi din sat si doi de prin cele din preajma, vroiau intr-adevar un parastas mare. Totul era gata din timpul noptii si dimineata inainte ca lumea sa inceapa sa se stranga, fetele maturara batatura si intinsera chiar in mijlocul ei o masa atat de lunga incat cei care treceau pe drum si nu apucau sa vada crucea alba de lemn batuta pe stalpul portii, cu numele lui Sandu si anii la care se nascuse si murise scris pe ea, credeau ca e vorba de vreo nunta sau impacaciune. Copiii, in numar mare, asteptau zgribuliti si cu privirile marite, nu atat de racoarea diminetii de toamna care era dulce in ziua aceea, ci de mirosul de varza, fasole, friptura de pasare si tuica fiarta care umplea aerul pana departe. Cand soarele se urca la un stat de om, cei patru preoti coborara in fata curtii lui Sandu si intrara doi cate doi in curte. Lumea se feri in laturi 40 uitandu-se in tacere la patrafirele lor bogate care prin coloritul lor aduceau, aci printre salcami si sub cerul limpede de toamna, ceva din interiorul bisericii unde slujeau, din clipele de taina ale diminetilor de sarbatoare cand preotii ieseau din altare si imbracati in aceste odajdii cantau ridicand ochii spre cer si imbalsamand aerul cu mirosul cadelnitelor lor incarcate cu tamaie. inauntru peste doua paturi erau intinse capetele, niste colaci impletiti de o albeata moale si invarfuiti cu coliva amestecata pestrit cu bomboane si plointe. Cei patru preoti deschisera cartile si familia si rudele, care niciodata nu sunt cu totul gata in astfel de momente, isi faceau semne disperate si sopteau: "aduceti lumanarile" si apoi: "sa se aprinda capetele". Unul din preotii straini chiar vorbi gros, cu o voce sunand clar parca a raspuns de liturghie: - Aprindeti capetele; aduceti tamaie si lumanari mari pentru slujba. Se aprinsera lumanarile, se infipsera in colci, preotilor li se dadu cate un servet lung si alb in mana - pe care acestia le tineau agatate de maneca si atarnand in jos - si slujba incepu. intreaga casa, curtea, gradina si imprejurimile se umplura de cantecele ce se auzeau din odaia unde se slujea. Trecuse mai bine de un ceas si preotii tot nu ieseau. - De ce tine asa mult? intreba cineva. Slujba abia ajunsese la jumatate si glasul unui preot tocmai canta, porun¬cind: "Pentru ca sa ne invrednicim noi ascultati sfanta evanghelie" si toata lumea, cei dinauntru ca si cei de afara, se lasara in genunchi si isi plecara capetele. in sfarsit slujba se termina si cei patru preoti iesira apoi afara in timp ce se adresau familiei si rudelor de asta data ca simpli oameni, spunand "Dumnezeu sa-l ierte" fara sa cante. isi scoasera odajdiile si le dadura unui om de-al lor care le duse in trasura cu care venisera. Rudele si cei care ajutau se miscau acum de colo pana colo asternand paturi pe mesele improvizate de brad din mijlocul bataturii si carand in brate si cu cosnitele strachini si linguri, paine taiata in felii, oale mari cu fiertura si mancare. - Toata lumea sa stea la masa!
se auzi cineva spunand si in aceeasi clipa copiii se repezira la coada si incalecara pe bancile lungi facute pesemne anume pentru ei inghesuindu-se si inghiontindu-se. Haide, relua acelasi glas, poftiti si sfintia voastra. Lumea incepu sa se aseze si cei patru preoti luara loc in cap, pe scaune cu speteaza, spre deosebire de ceilalti care stateau pe scaune fara. Se incepu impartirea mancarii in strachini, in timp ce de o parte si alta a sirului lung de mese doi oameni cu o damigeana in brate imparteau la rand cate o ceasca de tuica fiarta fiecaruia. Cei mai batrani si rudele mari se asezara in capul mesei, aproape de cei patru preoti, toata lumea incepu 41 sa manance si preotii ridicara pe rand paharele pentru odihna celui dus dintre ei. inceputul mesei trecu astfel repede, fiindca de obicei la un astfel de praznic, dupa pomenirile preotilor, reluate apoi de ceilalti mai saraci, straini de familia care praznuia si carora li se dadea sa bea la toti cu o singura ceasca si ziceau "Dumnezeu sa-l ierte" sau "sa-i fie tarana usoara", incepea sa se manance bine si mai ales sa se bea zdravan. Dar nu la toti li se dadea mult de baut, ci numai la cei chemati si asezati intr-un anume loc al mesei si acestia nu erau prea multi fata de numarul celor obisnuiti sa colinde nechemati la toate pomenile, copii zdrentarosi si cu ochii mari si chipurile negre, insi a caror ocupatie principala era cum sa-si astampere foamea, batrani invechiti in saracie, vaduve prapadite, toti amestecati la un loc cu cei mici, mancau pana ce se umflau. La o astfel de pomana cum era cea data de familia lui Sandu ei veneau si cu traistile in care aruncau tot ce ramanea de la masa, paine multa, bucati de carne, felii nenumarate de mamaliga si unii scoteau pe furis si cate o oala si goleau in ea farfuriile copiilor care se saturau mai repede si ii indemnau sa mai ceara ca sa ia ei. Se intamplau cateodata si incaierari, repede stinse prin inhatarea celor in cauza si gonirea lor prin gradina, sa nu vada lumea si potolirea lor cu darea la fiecare din mancarea pentru care se incaierasera. La parastasul asta insa nu se intampla nimic, toti astia isi intesara tot ce aveau ca loc in care se putea pune, de la burti pana la traistile lor jigarite. Nimeni nu-i lua in seama. Niculae manca putin din ciorba de pasare si din friptura care se puse pe farfurii, bau insa de cateva ori din tuica, cateva cesti marisoare, si de la un timp statea si se uita alaturi la masa preotilor si parca astepta ceva. Chipul lui isi pierduse in aceste sase saptamani de cand murise cumnatu-sau linistea senina a trasaturilor si ochii ii rataceau straini peste oameni. La cei din preajma lui acum la parastas, dupa ce dadusera toti cateva cesti de tuica peste cap, le pieri incetul cu incetul piosenia aceea de la inceput si devenira mai voiosi, se uitau la el si rosteau pomeniri ca si cand ar fi rostit urari, in timp ce Niculae nici nu-i vedea, atras din ce in ce mai mult de cei patru preoti, care mancau in farfurii de marmura, si cu tacamuri de fier, spre deosebire de toti ceilalti care mancau fara furculite si cutite si doar cu linguri de lemn din strachini smaltuite. - Parinte, sa va intreb ceva, zise Niculae aplecandu-se spre cei patru preoti si, ramanand asa aplecat, incat cel de langa el trebui sa se fereasca mult ca sa poata manca mai departe, continua: sunteti ca si cei patru evanghelisti, patru, asa ca o sa-mi raspundeti - intreaba, Liica, zice cel din sat, binevoitor: auzise ca acest baiat fusese candva elev si ii raspunsese cu oarecare consideratie 42 - Parinte, relua Niculae, cumnatu-meu a murit de sase saptamani, fara sa stim pentru ce, nimeni nu stie. Eu am sa va spun mai pe urma ceva, dar sfintia voastra ce cfedeti? - Nenorocirea, taica". - Nu, parinte, stai, sa vedeti, sa va spun mai bine, zise Niculae repede. Oamenii vorbesc, adica un om poate sa se gandeasca la orice Mainile i se framantau pe masa si urmareau, vorbind, un anume lucru si glasul ii era muncit si privirea vie. - Sfintia voastra, relua el, ati ingropat o gramada de oameni si cand ii ingropati nu va e frica? Cum se poate sa-i ingropati parinte? aproape ca striga el. Cum sa bagi oameni in pamant si pe urma sa-i acoperi cu lopata? Sunt caini, parinte? - Asa e osanda, taica, zise preotul cautand sa se desprinda de acest tanar care incepea sa nu respecte legea praznicului si vorbea ce nu se cuvine, daca ar fi dupa noi, n-am mai muri nici unul si ne-am inmulti ca frunza si ca iarba Dar baiatul nu se desprindea, atras de cei patru preoti cu o forta irezistibila si capete incepura sa se rasuceasca o clipa spre el, sa auda ce spune. - Parinte, mancati si beti la moartea unui om si sfintia voastra chiar va truditi si cantati si primiti bani, iar alora din fund chiar le pare bine cand moare cineva, sa poata sa se sature si ei din cand in cand. Parinte, striga baiatul indarjit pe neasteptate, de ce a murit cumnatul meu? De ce l-ati bagat in pamant? - Esti ca o salcie primavara, n-ai de ce sa te vaiti, taica, zise unul din preoti, scuturand parca din mustati si din barba lui neagra cu multe fire argintii in ea, vrand parca sa arate ca iata cum se gaseste sa carteasca tocmai unul asa de tanar care, cu toate ca nu stie ce e aia viata, gandul lui e la moarte. - Nici unul nu s-a gandit, parinte, continua Niculae, de ce a murit din senin un om, dar el stia, mi-a spus-o de mai multe ori, zicea ca e o boala, anx sa mor, mai Niculae, asa mi-a zis si mi-a spus si boala. Dar el mi-a spus, parinte, ca pe toti ne paste boala asta, o sa intre in sat pe furis si chiar despre un parastas ca asta a vorbit, un parastas general, cu laude - Nu inteleg, taica, zise preotul mancand inainte. Asa e obiceiul, trebuie facut parastas pentru odihna celui care e chemat de Dumnezeu. - Landele ce ni se vor aduce vor fi un parastas, asa mi-a spus si mi-a i spus: "o sa mor, mai Niculae, si n-o sa apuc parastasul asta!
" Cum sa apuce el parastasul lui traind? La cine se gandea el ca o sa-i faca parastasul inainte sa moara? La cine se gandea el, parinte, sfintia voastra trebuie sa stiti. 43 M- - Niculae, ii sopti atunci llinca aplecandu-i-se pe la spate la ureche, du-te putin in casa ca vrea nasa sa-ti spuna ceva. - Ce nasa, sari deodata baiatul desfacand violent bratele si ridicandu-se in picioare. Ce, suntem la nunta aici? Suntem la parastas si fiecare trebuie sa-si aduca aminte cum vrea el de nea Sandu, ca daca nu, rastorn masa cu voi si va dau pe toti afara. - Stai jos si vorbeste mai incet ca se uita lumea la noi!
- Lasa sa se uite. - Nu ti-a facut bine bautura. / - Bine ca ti-a facut tie, du-te la locul tau - Maica, stai jos si mananca, zise atunci si mama lui, dar fara sa se ingrijoreze, uitandu-se la el cu privirea inotand in lacrimi de jale si parca intelegandu-l: ii era drag de el, zise ea clatinand din cap la dreapta si la stanga intr-un vaier mut, toata ziua se ducea pe la el si stateau amandoi in mijlocul curtii si vorbeau Si uite ca pleca si nu apuca si el sa-si vaza nevasta cu copil, ca a lasat-o cu copil in ea, saraca, cinci ani l-a asteptat - Dupa nunta, zise Niculae parca innodand spusele lui cu ale maica-si, ieseam intr-o zi in gradina de dimineata, vream sa-mi caut un ciomag sa ma duc la el la deal, imi spusese tata sa ma duc sa vaz ce e cu niste porumb care se vestejea, ziceam ca sa-l intoarcem si sa punem niste otava. Ia sa ma duc cu nea Sandu, mi-am spus eu, poate merge si el, nici nu rasarise soarele, era devreme si senin. Ma duc la el si intru in curte si il vaz ca dormea pe prispa singur, sora-mea era in casa, se sculase si ea si aprindea focul in vatra. Era cam la o luna dupa nunta, cum v-am spus. "Buna dimineata, cumnate, ii zic, te-ai sculat?" El n-a raspuns. Dormea cu capul spre hambar si era putin intuneric. Ma aplec peste capataiul lui si ma uit sa vad ce face. Nu dormea. Statea cu fata in sus, cu ochii deschisi si se uita O mana o avea scoasa afara cu o tigare aprinsa intre degete si care arsese singura: uitase sa mai traga din ea. "Ce faci, nea Sandule, mai dormi, i-am spus eu iar, vreai sa mergem la deal? Poate intoarcem niste porumb, mi-a spus tata n-ar fi rau" El nu-mi raspunde, dar vad ca se misca in asternut si se uita tinta la mine. Pe urma se ridica incet si-mi spune: "Ce sa cautam la deal, mai Ciorosbulinga, nu vezi ca eu ma duc la vale?" "Dar ce ai cumnate, ii spun eu, te doare ceva?" "Hai ca merg, raspunde el. Merg, merg, merg" Asa a spus de trei ori si rar si miscand inainte din cap. Pe urma s-a sculat, s-a imbracat, a mancat ceva si am plecat. Pe drum si-a facut iar o tigare, a scos amnarul si a incercat sa dea foc la iasca. Nu m-am uitat sa vad ce face, dar cand ma intorc sa-l strig, chiar atunci lasase mainile in jos si daduse drumul pietrei si am¬narului "Ce-ai, cumnate?" il intreb eu. il vad ca incepe sa mearga si tace. Am iesit la miristi si ne apropiam de locurile noastre. Cand ne-am 44 oprit, eu am vrut sa merg peste razor. "Niculae, zice, stai, unde te duci?" "Pe locuri", ii raspund. "Ce caitji?" "Sa vad ce e cu porumbul". "De ce?" |,Cum de ce? intreb eu. Ca sa vedem!
" "Ce sa vezi?" imi ia el vorba din gura. Se uita la mine si imi strangea mana. "Cumnate, imi spune el, asculta aici, mi-a intrat un vierme in os!
" "Ce vierme, nea Sandule, ce vorbesti?!
" "Un vierme negru, pe maduva oaselor" "Fugi de-aici cumnate, oi fi visat urat!
" "Nu, nu, e un vierme, vezi, de cand am venit de pe front il simt cum se misca pe os, asculta aici, stau eu si ma gandesc, n-am nimic, nu e o boala pe care sa ti-o ingrijeasca altul. incepe intai de pe os, pe urma vezi o gramada de prostii, de nimicuri. Cum te vad eu acum, ca ai sprancenele negre si nasul ca o piatra alba, si cum calci pe un musuroi mic de furnici Asa incepe: vezi o gramada de fleacuri si te gandesti anapoda la ele. Si te tot uiti Si tot uitandu-te, le vezi ca nu mai sunt ca la inceput. Se umfla, se fac mari, deschid gura si parca rad de tine; pui degetul alaturi jos si nu vezi nici o deosebire: ce mi-e degetul, ce mi-e pamantul. Altele se misca, ti se pare ca nu mai stii ce sunt, uiti de unde ai plecat si stai asa Si pe urma iar o iei de la cap. Cum sunt eu acuma, mi se pare ca ce am de facut, n-as vrea sa mai fac. Asta e inceputul Te uiti in sus si nu intelegi nimic Si cand te uiti in jos si-ti vezi caruta in batatura, parca te trezesti din somn si nu mai stii nimic" "Cumnate, ii spun eu, daca nu te odihnesti mai mult?!
!
Stai si te odihneste!
" Ce va uitati asa, striga deodata Niculae cu privirea scaparand, dand scaunul la o parte si ridicand bratul. Uitati-va incolo, in sus, daca e ceva, nu va uitati la mine cu imbucaturile in gat. Ce mai vreti? Asta e tot, sufletul lui era in trupul lui, s-a dus si voi stati aici cu falcile mari si mancati Si dumneata, parinte, care le stii pe toate, ce poti sa spui, de ce murim, de ce ne mai nastem daca trebuie sa murim? Se opri si se apropie de cei patru preoti dand pe omul de langa el la o parte, care nu vroi si atunci se rasti la el: - Da-te la o parte de langa mine De ce ne mai nastem, parinte, daca trebuie sa murim, de ce s-a nascut omul care ii facem acum parastasul, daca intr-o zi a trebuit sa-l calce caruta? A scapat cinci ani de gloante si bombe si n-a scapat de un caine care manca o cioara si i-a speriat caii. Asta era hotarat dinainte. Cine a hotarat, parinte, cine a luat decizia asta ca el trebuie sa moara? - Cei ce nu mor, nici nu se nasc, taica, spuse preotul batran al satului band foarte insetat, ca si cand tot ce se intampla nu-l surprindea cu nimic, vazuse el destule si asta de acum i se parea cea mai in ordinea lucrurilor. Nu mor decat cei care se nasc, taica, si intrebarea se pune cum e mai bine, sa te nasti, dar sa mori, sau sa nu te nasti deloc, dar nici sa nu mori. 45 Eu zic ca e mai bine sa te nasti; iar in ce priveste decizia, cand urmeaza sa mori, nu cunoastem decat putine din masurile Domnului. - A, racni deodata baiatul si apuca in aceeasi clipa cu o mana masa s-o rastoarne si cu cealalta sa traga de pe ea fata incarcata cu strachini si paine. Afara cu voi, duceti-va in pamant daca v-ati nascut ca sa muriti, sa arunc eu bulgarii cu lopata peste tronul vostru. Afara, afara din curtea lui Se facuse alb la fata, il luara repede de-acolo si ii vorbira la ureche, sa nu mai strige, ca se uita lumea. Si unul din preoti zise ca baiatul asta nu trebuia sa bea tuica, a mai vazut el pe cineva, tot asa, se tavalea pe jos si facea spume la gura Asta de aici nu e chiar asa de rau, dar tot nu trebuie sa mai fie lasat sa bea, sa i se dea vin, ca vinul e mai moale si n-a auzit pana acuma sa i se faca cuiva rau de vin, dar de tuica O femeie se adresa alteia zicand sa tie minte si sa-i spuna mamei lui Niculae ce zice parintele, sa stie sa-l fereasca de-aici inainte de tuica. Auzi, Catrino, tine minte ce-a zis parintele din Ciolanesti Dupa acest parastas - avusese dreptate preotul acela - Niculae zacu vreo cateva zile si crezura chiar ca o sa-l tina si mai mult, fiindca nu putea sa manance si ce manca cu sila ii facea rau.. isi reveni insa si se intrema repede si totul fu pus intr-adevar pe seama bauturii, a tuicii si ca trebuie ferit de-acu incolo baiatul sa dea cu ochii de vreo astfel de sticla si sa , mai bea, fiindca ciudatenia era ca la intrebarea sanitarului pe care Moro- I mete il aduse totusi sa-l vada pe fiul sau, daca mirosul sau gustul de tuica J ii face cumva rau la burta, daca ii vine asa greata si i se invarteste capul, Niculae raspunse ca nu, din contra, ar bea si un kilogram si ca se simtea chiar foarte bine la cap, ii veneau asa vorbele ca niste lumini si cu putere asa in oase si in maini, nu vroia deci deloc sa recunoasca spusele preotului . acela, ca asa ceva nu e bine si ca nu trebuie sa se mai intample. Complet restabilit, el dadu din umeri si surase cu blandete asemeni lui nean-sau Sandu: "de ce sa nu se mai intample?" intreba el cu aerul celui care nu vede de ce n-ar fi cu totul firesti astfel de intamplari care te fac sa vorbesti deschis si cu o mare putere de a dovedi ceva Si se lasa iar cu burta pe cartea pe care o avea cu el. Nu se stia de unde facea el rost de carti, fiindca bani pentru ca sa le cumpere nu cerea, (in general nu-i mai cerea nimic de multa vreme lui taica-saU). Insa era adevarat ca se ducea dupa ele si pret de doua-trei zile, cum povesti la un 46 moment dat Moromete, cand Niculae lipsi de acasa intr-o sambata si reveni abia luni cu un pachet legat cu sfoara. "Unde ai fost, ma?" 8 intreba el cu neincredere, ca si cand s-ar fi ferit sa nu-si inchipuie cineva ca el, tatal, credea ca din pricina acelui pachet a lipsit el atata de-acasa. "in satul cu oameni", raspunse Niculae fara sa se uite la el si se intinse in pridvor si adormi indata. Era plin de praf de sus pana jos si sandalele lui nici nu se mai cunosteau in picioare. Moromete i le desfacu de curele, i le trase si tinandu-le intr-un deget in aer, strambandu-se, se uita la chipul baiatului. "Sa-l fi pus la o treaba, povesti el mai pe urma, sa se duca sa zicem numai pana la gara, du-te, Niculae, cu caruta (nu pe jos!
) ca nu mai avem sare in casa, mai bine ti-ai fi pastrat cuvintele in gura decat sa-i spui, pe cata vreme asa Cine stie pe cine o fi cunoscand el pe aici prin satele astea de prinprejur, care, la randul lor, cine stie pe cine o fi cunoscand pe altii, ca cica tocmai pe la Popesti-Palanga l-ar fi vazut cineva intr-o zi. Mort era, stiti cum te pune jos somnul de nu se mai misca nimic in tine, l-am si hatanat, ma, tu, asta, Niculae, zic, ia si mananca intai si pe urma te culca, dar cred ca nici n-a inteles, ca tot dormea si numai asa s-a uitat la mine o data. Ai fi zis ca s-a dus si el la bal, cum se duc baietii de seama lui colea la banca si o fi dansat si el cu domnisoarele cum fac unii pana la ziua si se introc dimineata, ii vezi descheiati la gat si cu parul naclait de naduseala rizand Acuma ce e drept nici el nu arata trist" Erau in gradina sub dud si Moromete se aseza jos langa el cu tigarea in mana. Multa vreme nu zise nimic, ramanand linistit in acea pozitie care parca ii mladiase cu anii trupul anume pentru a nu vorbi, daca n-avea ce spune sau asculta pe celalalt de langa el, daca nu era singur, sau tacea impreuna cu el, daca nici acela nu simtea nevoia sa spuna ceva. Dar tot asa statea si cand vorbea si din pricina asta, vazut de la distanta, era greu sa stii, cand erau mai multi, care dintre ei vorbeau. Moromete avea cel mai mult aerul acesta ca le spunea ceva celorlalti, cum statea jos cu un picior sub el, celalalt ridicat cu cotul sprijinit in genunchi si cu tigarea in mana lasata spre pamant ca o creanga a unui pom a carui nemiscare vie o imprumuta. - Felul cum se poarta un om are totusi rostul lui, domnule, rupse el tacerea intr-o vreme, cu acel glas al lui de odinioara care promitea mari dezvaluiri, fara sa-si dea seama, sau poate dandu-si dar prefacandu-se ca nu observa ca acum ceva suna in el nepotrivit. O data tot asa vrusese sa vorbeasca in felul lui cunoscut si erau multi oameui adunati si, fara nici o legatura, unul dintre ei l-a intrerupt, si i-a spus cu un dispret zgomotos: "Taci ma, din gura, Moromete, tu vorbesti, care n-ai fost la moartea soru- tii?" Moromete amutise si cat mai statuse acolo nu mai scosese un cuvant. Ar fi putut sa-i spuna aceluia ca nici el, 47 care o injura si o tragea pe masa de par in mijlocul bataturii, n-avea dreptul sa vorbeasca, dar nu-i spusese aceluia nimic, mai statuse acolo catva timp, apoi se ridicase si plecase. Nimeni nu bagase de seama lipsa lui. - Cu tine vorbesc, nu cu dudul asta, zise Moromete vazand ca Niculae nu zice nimic. * - N-ai ce sa vorbesti cu mine, raspunse Niculae cu totul in treacat, aruncandu-i tatalui o privire rapida, de constatare, reluandu-si absorbit lectura. - Te rog sa ma crezi, continua atunci Moromete cu un glas de parca ar fi fost satul de convingere si nu mai facea decat sa aleaga cu usurinta lucrurile pe care avea sa i le spuna lui Niculae, te rog sa ma crezi, repeta el, ca sunt la curent cu tot si nu zic nimic. Sunt la curent cu istoria cu fata lui Costica Rosu, cu dusul pe la nean-tau Sandu, care asa e cum ai zis tu, nu muri atatia ani pe front si se prapadi aci din nimica, auzi!
hu-l calcara atatea masini pe unde fuse si il calca in sat roata carutii trasa de niste prapaditi de cai!
Am stat si m-am uitat la tine cum ii intrebai pe cei patru popi pe care ii adusese rudele lui Sandu, cum devine cu omul pe care il ingroapa ei ca pe-un caine si da pamant peste el cu lopata. Si acuma viu eu si te intreb: dumneata cauti ceva pe lume!
Ce? Niculae nu raspunse, dadu foaia linistit si de placerea lecturii se foi pe pamant sa-si aseze mai bine trupul lungit si ca nu cumva sa-l sicaie vreun zgomot din afara, glasul cuiva, isi acoperi cu podul palmelor obrajii si in acelasi timp si urechile. Moromete isi duse la gura tigarea si trase din ea indelung. Urma o tacere, care fu la un moment dat turburata de un glas feroce, al cuiva, injura de se cutremurau salcamii. - Mielule, unde esti, treci incoace si baga boii inauntru, fire-ai al drrracu sa fii, Mielule!
Fire-ai al drrracii !
Asta era unul mai rau decat fusese Tugurlan odata, putea sa te omoare cu ciomagul daca te luai cu el. Era vecin doar de gradina cu Morometii, avea o bucata de pamant aci, casa era in alta parte. Punea pe ea fan, trifoi, sau lucerna si venea cu fi-sau Mielu des, cu caruta cu boii si il coseau, dejugau in partea cealalta, in magura si se puneau pe treaba. Nici pomi, nici nimic nu se vedeau pe acest loc imprejmuit insa ca o reduta cu un gard de nuiele impletite prin care cu anii crescusera palcuri uriase de cucuta si de maracini, adica doua lucruri care iti aminteau de otrava si de intepat, una o ajuta pe alta sa te impiedice cumva sa intri. Dar sa furi ce? Fiindca altceva decat trifoiste nu-i trecea prin cap sa faca din acest loc de gradina, cu tot ceea ce insemna acest cuvant ca bogatie si frumusete, el punea trifoi, atata stia atata facea. 48 Avea un nume oarecare, dar infatisarea lui nu era a unui oarecare. Se barbierea atat de rar, incat in ziua aceea nu-l mai cunostea nimeni fiindca avea un par negru care i se urca pana sub ochi. Si cum avea si ochi negri si purta si-o caciula neagra, ai fi zis ca e dracu al carui nume el il folosea in asa fel ca te baga in racori. Nimeni nu-l auzea niciodata vorbind, statea intre oameni fara sa zica nimic si cand ii venea lui se scula si pleca. O data Niculae il vazuse venind aci singur cu coasa, cu mancare ca sa nu se mai intoarca acasa, pesemne statea departe Agatase traista intr-un maracine mai inalt. Niculae spunea ca nici el n-a vazut cum a venit un caine si a apucat-o cu dintii si a tras-o jos de pe craca. Era legata la gura, dar cainele trebuie sa fi dardait de flamand ce era, ca a desfacut-o cu botul si a mancat tot ce era inauntru, mamaliga, branza, un ou, numai sarea si ceapa nu le-a inghitit. Nici nu se stia al cui era, in orice caz un caine prost, fiindca in loc sa fuga dupa ce a mancat, a ramas pe-acolo si cand a vazut ca omul il cheama cu un glas asa bland, a inceput sa se gudure. Fapt e ca l-a prins, l-a legat de gat cu un streang si a inceput sa-l bata cu un ciomag verde de salcam. il invartea prin aer si il dracuia: fire-ai al drrracu Fire-ai al drrracu Cainele a schelalait el cat a schelalait, dar pe urma a inceput sa sara la om, cu ochii rosii, turbat, pana a murit cu capul plin de sange. Cat isi tinea Niculae urechile acoperite cu palmele, tot auzi glasul aces¬tui om si isi ridica fruntea. - Ti-am pus o intrebare, zise Moromete. - Ce intrebare? A, da!
Sa stii, zise Niculae, ca asta nu te priveste. - Asta, zise si Moromete, e cel mai lesne, sa-mi spui ca nu ma priveste. - Si cel mai greu care e? - Cel mai greu e sa-mi raspunzi. - De ce? - Pai fiindca nici tu nu stii. Niculae se posomori. Raspunse cu o voce trufasa si indepartata, rasfoind cartea sa gaseasca locul de unde se intrerupsese: - Parca daca o sa-ti spun o sa intelegi tu mai mult de-o gramada. - Spune tu, zise Moromete linistit, si vedem noi cine intelege mai bine si cine nu. - Bine, zise Niculae, iti spun, dar cu o conditie, daca n-o sa intelegi, sa nu-mi ceri sa-ti explic si sa-si vada fiecare de treburile lui. - Ei, spune, accepta Moromete. Urma o noua tacere, dupa care Niculae deodata declara: - Eu imi caut eul meu. 49 Moromete se uita in alta parte. Era limpede ca in ciuda simplitatii cuvintelor, totusi nu intelegea. Uitase insa ca in acest caz trebuia sa se ridice si sa plece. - In cautarea de care zici, spuse el in cele din urma, ai in vedere ca mi-a spus Aristide ca acuma dupa razboi dat fiind ca multi invatatori au murit pe front, cu trei clase de scoala normala cum ai tu poti sa fii invatator suplinitor aci in sat si examenele alelalte le dai mai incolo Ai casa, ai masa acilea, te duci la scoala acolo si pentru diploma stai si inveti linistit. Si leafa iti merge, nu mai ai nevoie de nimeni. Era cumva o declaratie de vinovatie, ca atata timp cat avusese nevoie, el, tatal, nu-l ajutase? Niculae se intoarse la carte decis sa-si vada de citit si spuse: - Si-asa nu mai am nevoie de nimeni!
- Asta nu se poate, zise Moromete, cu cine o sa traiesti? - Cu nimeni, zise Niculae. O sa ma duc in pustie, si de acolo o sa ma intorc si o sa propovaduiesc. Moromete se uita la el cu atentie. Ce era asta? Nu cumva Sandu se intorsese de pe front adventist si il facuse si pe Niculae sa creada? Multi baieti se tinusera bine pe acolo, dar odata intorsi acasa ii apucase frica de grozaviile la care luasera parte si cazusera intr-o doaga. Cartea aceea pe care o citea acum Niculae nu era cumva o carte adventista? Moromete intinse mana si o intoarse sa vada ce scria pe coperta. - Crezi ca ai sa intelegi din titlu ce-am spus eu? exclama Niculae bat¬jocoritor. Mai bine tine-te de cuvant si lasa-ma sa citesc. - U-manism, citi Moromete lasandu-se in voia sunetului cuvantului, in speranta ca in felul acesta i se va dezvalui poate si intelesul, u-umanism, repeta el, in gandirea secolului Aici, relua Moromete, spune ca trebuie sa te duci in pustie si sa propovaduiesti?!
Ce sa propovaduiesti?!
exclama el redevenind stapan pe situatie, dar cu o alarma si in acelasi timp cu o amenintare in glas. Ce sa propovaduiesti, Niculae, crezi ca nu e lumea plina de propovaduitori? Numai la noi, in sat, sunt vreo saptesprezece, sa-i auzi ce spun si cum stau si se aduna intr-o casa cu lumanarile in maini si canta dupa o carte de-a lor. Dar alde Busuioc, care e un fel de sef, nici nu stie sa citeasca!
Dar el sta cu cartea in mana si se uita in ea!
adauga Moromete subliniind comedia cu spancenele. - Busuioc e pocait, nu adventist, zise Niculae. - Tot aia e, zise Moromete, vaz ca-i stii!
- Si ce daca ii stiu? - Nimic, zic si eu, te intreb despre ce vrea} tu sa propovaduiesti. - Ti-am aratat ca nu intelegi, zise Niculae linistit si ii facu tatalui sau semne sa se duca de acolo, adaugand ca altfel, daca mai sta si o sa-i spuna mai departe cuvinte pe care el nu le pricepe si n-o sa-i explice ce inseamna, o sa moara de pofta sa afle si n-o sa aiba cum. Mai bine sa raneasca la cai, fiindca la asta se pricepe, s-au dus vremurile alea cand statea cu e^ si ii explica
- S-au dus? murmura Moromete. - Da, s-au dus, afirma cu tarie Niculae. Si dupa cateva clipe adauga* de parca i-ar fi fost mila sa-l lase pe taica-sau chiar de tot in intuner^r" Nu mai e nici-o speranta cu voi!
Asta vorbeam si cu bietu nea Sandul cum putu, ma, zice, Ciorosbulinga, alde socru-meu sa nu te mai lase la scoala? Ca imi scria Tita ca va merge mai bine ca niciodata. Si eu zic, pai tocmai d-aia, nea Sandule, ca daca ne-ar fi mers rau ar fi facut orice, cgu sa termin scoala, pe cata vreme asa, cand a inceput sa traiasca bine a scuipat pe carte. La ce mai trebuie cartea daca traiesti bine!
y - Si nu e asa? zise Moromete cu o mica energie de protest, mai degraba" * vrand sa-l impiedice pe fiu sa-i dea inainte in felul cum incepuse decat ca credea cu adevarat ca facuse bine oprindu-l sa invete. Spune si tu, nu e asa? Din moment de traiesti bine, la ce-ti trebuie cartea? Voia sa-l infunde sau sa auda de la el raspunsuri mari? Niculae il fulgera cu privirea ochilor lui redeveniti limpezi: - Si viermii traiesc bine, zise el scuturand in acelasi timp din cap ca si cand ar fi vrut sa alunge astfel betia pe care o simtea pronuntand aceste cuvinte. Dar n-avea decat sa le indure tatal daca ii placea sa afle ce gandea el, Niculae, despre faptele lui trecute. Moromete insa se ridica si pleca destul de multumit. Nu putea fi inca vorba de o apropiere, dar tot aflase ceva care il linistea, baiatul nu-i purta pica din pricina scolii intrerupte, oricate vorbe ar fi spus el ca asa si pe dincolo!
Bine ca ii placea mai departe cartea, fiindca nu se poate sa nu-l ispiteasca pe el faptul sa fie invatator suplinitor si sa-si dea pe urma examenele. Nu vrusese el asta de cand era mic?!
Sa ajunga invatator pun!
? XI Dar, ca printr-o spartura care nu mai putea fi dreasa, incepura sa navaleasca in acest timp pe scena satului oameni si intamplari care il smulsera pe Niculae de acasa, inainte ca Moromete sa vada reparandu-se greseala lui fata de acest baiat. Erau evenimente pline de viclenie, care nu se indreptara de pilda, cum credeau unii, spre Tugurlan, care s-ar fi zis ca le asteptase si nu fara noima spunea cate cineva prinzand parca din zbor intelesul intregii lui vieti: domnule, Tugurlan e vechi comunist. Asa 51 50 "vechi" cum era, trecerea lui prin intamplarile care urmara fu efemera si, s-ar fi zis, vazand ce oameni ieseau acum la iveala, ca un sat parca nu era o asezare de cel mult doua mii de case adunate intr-o vale a unui rau si ascunse sub salcami, ci o groapa fara fund din care nu mai incetau sa iasa atatia necunoscuti!
Cine erau toti astia? Cei mai multi erau baieti asa ca Niculae, si nu se stie cine le spusese lor ca pot sa se duca la primarie, sa se urce pe trepte si sa inceapa sa vorbeasca. Intr-o zi Moromete se intoarse din sat strambandu-se de nemultumire si spuse ca se intalni pe drum cu Radu Lungu, zice, ma Moromete, vreai sa-l vezi pe dracu? Ei cum, zic. Du-te la primarie, zice, si uita-te la Marin al meu. M-am dus, adauga Moromete, si asa era: ori il vezi pe ala cu coarne, ori pe alde Marin al lui, tot aia e. Intrigat, Niculae se incalta si se duse si el acolo. Judecand dupa timpul pe care il avusese atat Radu Lungu cat si Moromete ca sa se duca si sa-l vada pe acel Marin s-ar fi putut crede ca era acum prea tarziu sa-l mai gasesti in aceeasi situatie, adica urcat pe treptele primariei si vorbind. Fiindca asta era lucrul dracesc la care se referise alde tat-sau cand se intorsese, oprindu-i pe toti cei pe care:i intalnea pe drum si spunandu-le acelasi lucru. Dar nu, Niculae il vazu de departe cu un cap mai sus in fata unei multimi de oameni si grabi pasii sa-l mai prinda. Oratorul insa nici n-avea de gand sa se opreasca, vorbea inainte si da din maini in fata unei adunari de insi care nici ei nu taceau din gura si vroiau parca cu tot dinadinsul sa-l faca pe ala sa se dea jos de acolo, dar nu stiau cum sa-l infunde. De ce se adunasera de fapt? Ce vroia al lui Radu Lungu si mai ales ce nu-i placuse lui alde tat-sau in toata istoria asta? intr-adevar i se rostogoleau ochii in cap lui alde fiu-sau si ii dadea cu gura cu atata pornire incat nu-si mai putea acoperi dintii lui tineri si cand raspundea cate unuia se rasucea spre el atat de repezit incat ai fi zis ca e un caine intaratat scapat din lant care nu sare la tine sa-si infiga dintii doar pentru ca urmele curelei cu care a fost tinut pana acuma la respect le simte inca proaspete in jurul gatului. - Si ce vina are, ma, tac-tau, ca ai fost tu de nevoie si ti-a fugit muierea de acasa? Altii cu pamant mai putin ca tine si nu le-a fugit nevestele, au stat si-au muncit amandoi si si-au facut. - Da-mi dumneata unul singur care a muncit si si-a facut!
Hai, da-mi!
striga al lui Radu Lungu. Si ii sareau stropi din gura cand spunea, hai, da-mi, parca ar fi spus, ham, ham!
- Uite al lui Birica!
- Al lui Birica? Care dintre ei? - Alde Ion. 52 - Birica a pierdut procesul cu alde socru-sau, domnul Balosu, si daca nu ar fi avut noroc cand il concentrara sa ramana la Manutanta Armatei si pe urma sa se reangajeze, nu stiu ce ar fi facut el cu trei copii si cu nevasta care il impungea cu fusul in spinare, cu partea aia ascutita. - Ei si ce vreai tu, ma, sa spui cu asta? Du-te si tu la Bucuresti ca al lui Birica, daca te tin curelele, sarea altul. Pe acolo umbla cainii cu covrigi in coada. in spatele lui, in picioare, stateau si ascultau linistiti trei insi, dintre care doi din sat, Niculae ii cunostea, unul era primarul care venise indata dupa 23 August, un oarecare Pascu, poreclit nu se stie de ce inca de cand era mic, Terente (numele vestit al unui bandiT), celalalt primarul de acum, Gavrila al lui Miai, iar al treilea nu stia cine e. Niculae nu avu timp sa-si dea seama ce era cu aceasta adunare ca necunoscutul se si desprinsese dintre cei doi, cobori treptele si o lua chiar spre el. - Nu ma cunosti? ii zise lui Niculae. Sunt noul notar. "Cum de nu ma cunosti, se ghicea in dosul cuvintelor lui, multi ma si cunosc, cu toate ca sunt numit de putina vreme." Era de prin Slavesti, o comuna cam la douzeci de kilometri de Silistea si se aflase repede cine era tat-sau, subchirurg de spital cu o gramada de fete, nu-l putuse tine pe baiat mai mult de sase clase de liceu si fiul, foarte practic, daduse examene de notar. Venirea lui in Silistea starnise un interes atat de mare ca vechiul notar fu repede uitat, mai ales ca de foarte multi ani nu mai auzea bine si daca vorbeai incet cu el nu te intelegea, iar daca ridicai glasul te injura si te dadea afara din birou. Cel nou era o placere sa-l vezi, curat imbracat cum era si cu privirea vie, nu adormita ca a surdului scos la pensie. isi tinea mainile in solduri cand vorbea cu oamenii si avea aerul ca se afla cu toata lumea inhamat la o treaba care il tine tot timpul cu manecile sumese, dar ca lui ii placea munca, de aia era platit, sa le stea la dispozitie. Politica facea? Cum sa nu, raspunse tanarul si spuse ca el era liberal tatarascean, spre incantarea lui Aristide, care era liberal bratienist, dar spunea ca nu mai conteaza acum ce fel de liberal esti numai sa nu fii in cine stie ce alt partid din astea colorate, care aparusera ca ciupercile dupa razboi, cu fel de fel de denumiri, social- democrat, national popular, F.N.D., sau alte litere. Pe la orele unsprezece cand sosea posta, se strangeau toti sefii comunei in biroul noului notar. Aveau toti aerul ca in curand vor veni alegerile si oamenii or sa-l aleaga iar primar tot pe Aristide, dupa ce au vazut de ce sunt in stare ceilalti. Deschideau ziarele, citeau cu glas tare articolele care apareau in ziarele partidelor lor "istorice" si faceau pronosticuri cine o sa vie intai in tara sa-i goneasca pe rusi, englezii sau americanii? Pana intr-o vreme cand pe langa ei incepu sa intre in acelasi birou si unul al lui Gogonaru, un baiat cam de varsta 53 notarului care nimeni nu intelese ce cauta el acolo, fiindca nu vorbea nimeni cu el. La al lui Gogonaru se mai adauga apoi acolo in birou, tot asa, pe nesimtite si fara nici un rost, unul numit Ouabei, un flacau inalt si parca indoit de umeri si de spinare de greutatea unei cobilite purtata permanent, in timp ce el n-o purta de fapt decat din timp in timp, cand pleca prin sat dupa oua, pe care le precupetea pe urma singur, cine stie cum, la Bucuresti sau la pravaliasii comunei, nimeni nu stia. Purta intr-adevar o cobilita cu doua cosniti la capete, intr-una punea ouale si in cealalta marfa cu care le obtinea, alvita si bomboane; avea in acest sens un strigat care ii adusese porecla: "Oua, bei, care mai vinde oua?!
" El vroia adica sa spuna, oua, ba, care mai vinde oua, dar in loc de ba zicea bei ca sa i se subtieze glasul mai boiereste si sa fie si auzit mai bine de urechile muierilor. Ouabei pierduse cu inflatia recenta bruma lui de capital si se lasase de precupetie. Nimeni n-ar fi crezut ca ar fi putut sa joace un anumit rol in urmatoarea scena care se povestea ca a avut loc la un moment dat in biroul notarului: - Ba, postaru-asta, spuse Ouabei adresandu-se aceluia in timp ce notabilitatile rasfoiau ziarele cu nasul in ele, de ce n-aduci tu la primarie toate ziarele? Postarul nu-l lua in seama, nu era el invatat sa dea socoteala oricui, isi golea geanta si sorta hartiile si scrisorile cu grija cuvenita. Ouabei repeta de asta data cu o vaga ironie: - Dom postar (nu mai zise "ba postaru-asta"), de ce nu aduci, dom postar, toate ziarele? Postasul se inviora, se uita la Ouabei si se fatoi devenind pe neasteptate foarte nervos: - Lasati-ma dracului in pace, ca am treaba, asa ma faceti voi de platesc din buzunar - De ce nu aduci toate ziarele? il chestiona Ouabei scurt. - Dom director, spuse atunci postarul respectuos, adresandu-se direc¬torului scolii primare, Toderici, uite, v-am adus ce-am vorbit Ouabei se intepeni si deodata ridica glasul: - Ce, ba, tu esti surd, eu iti vorbesc aicea cu frumosul si tu te faci ca nu auzi? Ai vata in urechi? De ce nu aduci toate ziarele? - Care ziare? intreba in sfarsit postarul, din ce in ce mai nervos. - Ziarele care sunt abonati. Uite colea, Gogonaru e abonat la Scanteia si mai sunt si eu De ce nu-mi aduci Romania libera? Daca de maine incolo nu aduci toate ziarele sa stii ca te reclam domnului primar pentru frauda in acte publice si cu mine o patesti. Apoi deodata adauga, cu repros sincer: De ce opresti, ma, ziarele, nea Stane? Cu cine esti inteles? 54 - Eu?!
sari postarul afectand nepasarea. Eu le aduc si le las acilea, dracu stie cine le ia. - Sa mi le dai mie in mana, spuse notarul intervenind impaciuitor, o sa am eu grija de ele. Si in urma acestor cuvinte care fusesera rostite ca sa se inteleaga ca el il pusese pe Ouabei sa-i vorbeasca asa postarului, cei adunati isi spusera ca ori i se intamplase ceva intre timp notarului si incerca sa schimbe macazul dupa politica guvernului, ori de la bun inceput mintise ca era liberal si in realitate era cu totul altceva. Sa admitem, spuse Aristide, ca simpatizeaza cu comunistii. Uite si gineri-meu, inginer agronom, s-a inscris la socialisti. Foarte bine, astea or fi vederile lui, dar de ce il aduce el pe Ouabei in primarie? Si se nelinistira toti si incepura sa vina tot mai rar in biroul notarului. in scurta vreme nu mai venira deloc, incepura sa-l ocoleasca. Tanarul notar era insa din ce in ce mai activ si in duminica urmatoare el puse pe Baragan sa sune cu goarna in sat si sa spuna sa se adune toata lumea la primarie ca erau de citit niste dispozitii. Si oamenii venira si el le citi niste ordine oarecare, dar apoi incepu sa vorbeasca despre altele si sa cheme si pe cine vrea din randul lor sa se ridice si sa vina in fata sa ia cuvantul. Atat a trebuit!
in fiecare zi se strangeau acolo cate o suta si chiar doua sute si numai caderea noptii ii imprastia, fiindca n-aveau lumina si nu mai vedeau pe cel care se ridica acolo si incepea sa le spuna pe ale lui: trebuia vazut cine e, altfel toata chestia n-ar mai fi avut nici o noima. Un cuvant strain de vorbirea lor, usor de ghicit ca venea de la notar, revenea din cand in cand ca o oaie breaza, in cele ce spuneau: fericire!
, Ca sa ne facem o viata fericita, ca destul cu ce-a fost, ca vechile regimuri n-au facut nimic si tu nea Ioane cum ai trait ca n-ai o camasa pe tine si tu nea Vasile ca muri frati-tau nebun de peleagra, dar tu Ilie al lui Cocosila, ce-ti dadu nea G4ieorghe cand te insurasi? Ei singuri isi spuneau tot lor lucruri pe care le stiau tot de la cei pe care u pomeneau si in toate adunarile acestea plutea o promisiune bizara, nelamurita, mereu reaprinsa cu fiecare vorbitor care se ridica acolo pe trepte. Ce li se intampla? Nu era pentru intaia oara cand stateau tepeni si se ascultau asa unii pe altii, dar acum erau adunati si le luceau ochii turburi de sperantele aprinse cu o putere crezuta de ei insisi stinsa. Fiindca ce mai putea fi? Pamant nu mai era de impartit, vitele nu le spusese nimeni ca or sa fie mai ieftine, bani nu le fluturase nimeni pe sub nas Era de necrezut ca tocmai ei, arsi de atatea dorinti infranate, se imbatau tocmai cu acest cuvant care nu spunea nimic. Fiindca cei bogati stateau si se uitau la ei tacuti, cu mainile lor puternice inclestate pe goga bastoanelor, nedumeriti ca uite-l pe cutare, care daca nu-i dadeau ei un sac de porumb pe iarna ii murea copilul de foame, se 55 inghesuie acum acolo si striga si el cate un cuvant si ridica si el cate un brat cu pumnul cat o buturuga, dar cu umerii prapaditi Ce crede el, adica, saracul, ca fara munca o sa vie fericirea aia peste ei, fiindca clantane unul si altul din gura? Ce crede el, tineretul asta, ca o sa se umfle pamantul ca sa se faca mai mult? Asta e, care e, altul nu mai e, sa puna mana sa-l munceasca. Alte tari au pamant sarac si ca sa-l ingrase umbla cu caldarea cu cacat si pune la radacina legumii, in timp ce astia tin baligarul curat de vita langa grajd, ca le e lene sa-l duca si sa-l imprastie pe miriste Degeaba vorbesc ei de fericire, ca n-o sa le dea nimeni pe degeaba!
Vor¬bitorii nu se legau insa de cei bogati incat acestia, in cele din urma, se linistira si isi vazura de treburile lor, lasand doar printre cei adunati pe cate cineva care sa le povesteasca. Asa se afla la un moment dat ca noul notar, cu Ouabei si cu al lui Gogonaru s-au constituit intr-o asa zisa celula si ca poate sa se inscrie si sa intre in ea oricine, n-avea decat sa se duca la primarie la notar, sa iscaleasca o adeziune si devenea astfel comunist. Se gasira, dintre cei care se adunau pe acolo zilnic, destui, si nu numai tineri ca Ouabei sau Marin ala al lui Radu Lungu, veni, de pilda, unul mai batran, numit Adam Fantana, un lipovean ratacit de ai lui si strain de obiceiurile acestui sat prea mult indepartat de Dunare ca sa mai semene cu ale lui de-acolo din balti. Totusi ramasese in el, se spunea ca ar fi fugit de cineva si ca pe vremea aceea avea aci un prieten care era sef al postului de jandarmi si isi pierduse deci urma cu ajutorul acestuia. Astea erau povesti, dar faptul ca era lipovean se adeveri prin aceea ca isi lasase curand barba, si mai ales prin aceea ca betiile lui nu semanau cu ale nimanui din sat, fiindca de pilda se imbata Stan Moames - si asta se intampla de fapt aproape in fiecare zi - si se intorcea seara tarziu acasa, nu facea decat sa strige din cand in cand foarte vesel: hei, ba, hei, ba!
si prin dreptul casei vreunui prieten sa-i spuna acestuia pe nume si sa-l intrebe hei, ba, ce mai faci? Ceea ce insemna ca oricat era el de beat, tot mai cunostea el casele, pe cata vreme Adam Fantana, asta nu mai recunostea pe nimeni, dar chiar zacea si nu-si venea in fire nici dupa o saptamana. E- drept ca nici bautura lui nu era ca a altora, era mult mai tare, si-o cumpara singur de pe la Palamida sau Turnu si avea o culoare albastra. Odata cineva ii spusese ca bautura asta este "extrem de daunatoare", ca facea rau, si atunci Fantana, auzind acel calificativ atat de categoric ii aratase ce scria pe sticla, spirt medicinal, cum putea ala sa spuna o astfel de vorba, dimpotriva, cel pe care il beau ei e daunator, asta al lui fiind medicinal, cu alte cuvinte vazut de medici, puteai sa-l bei linistit Veni apoi unul Mantarosie, si asta strain de sat, moldovean de prin Husi, gonit de seceta 56 si intrat sluga la cineva, nu avea pe nimeni acolo la el in sat si se oprise aici, zicea el, definitiv. XII Cum trasese cu urechea la zgomotele razboiului tot asa ridicase Niculae, atent, fruntea din carti auzind cum unul cam de seama lui, mai apropiat de asta data de el decat tunetele din cer ale luptelor, agita aci satul rascolindu-l in adancuri. Si iata-l acum chiar alaturi, ii lasase pe cei cu care sta in fata primariei si in vazul la toti se daduse jos sa vie tocmai spre el. - Cum sa nu va cunosc, zise Niculae, a avut grija Baragan - Nu vrei sa trecem colea la nea Valache sa facem cunostinta? zise notarul. Niculae nu zise nimic, dar se urni din loc alaturi de celalalt. De dincolo de podisca de ciment din fata primariei de pe o terasa impunatoare pentru o carciuma (ai fi zis ca e o mica vila a vreunui boier de tara, daca n-ai fi zarit la geamul ei drapat de vita agatatoare sticle si clondire expuse pe un rafT) un om foarte vesel ridica o masura de vin in aer si striga cu gura pana la urechi de voiosie si placere: - Sa traiti, domn notar!
Apoi ridica bratul si mai sus spre cei pe care notarul ii parasise: - Sa traiti, dom Dar vocea i se franse de sovaiala, nu spuse si restul, domn primar, dupa cum ii tradase intentia gestul. Asta era Valache, care tinea a doua carciuma din sat, dar toata lumea stia ca bautura din ea o bea mai mult el si cu prietenii lui, care erau totdeauna primarul si notarul, oricare ar fi fost ei. Valache era si gradinar, dar nu era vazut pe acolo decat la cules toamna sau cand trebuia, de obicei sambata, sa plateasca celor care ii munceau cu ziua. Aveau grija de toate copiii si muierea, el statea pana si diminetile si juca table, de obicei pe tuici si le-ar fi fost greu putinilor care se intamplau sa fie pe acolo sa spuna ca Valache ar fi iesit vreodata castigator. Facea insa sa-l vezi ce vesel era cand ii iesea si lui cate o linie, cum i se intindea gura literalmente pana la ceafa, cum cerea de baut ridicand mana si pocnind dintr-un deget in podul palmei fara sa se uite, facand pe marele client la propria lui carciuma. Acum unii spuneau ca Valache avea dificultati cu primarii, ca se schimbau prea des, si ca ii venea greu sa spuna sa traiti dom-primar unui taran care se numea Terente de care n-auzise in viata lui si care pe deasupra nici el nu parea sa-l cunoasca pe Valache Adica cum sa nu-l cunoasca? Nu era nici o indoiala ca il 57 dusmanea (cum sa nu-l cunoasca, pana si copiii stiau cine e ValachE) dar ce-i facuse el aluia de se uita chiondoras la el? - Nea Valache e un om foarte serios, zise tanarul notar dupa ce se aseza cu Niculae pe terasa si carciumarul gradinar intra inauntru sa aduca o sticla cu vin. A fost primul om care m-a primit cu bratele deschise cand am venit aici. Nu e asa, nea Valache? Carciumarul nu auzise ce se spusese despre el, dar nu in zadar ii cunostea el atat de bine pe notari, puse sticla si paharele pe masa cu unul si pentru el, se aseza in fotoliul solid de rachita albit de ploi care trozni sub greutatea cam mare a omului si incepu sa toarne in pahare cu gura strambata intr-o parte de placerea pe care i-o starnea gilgaitul vinului. - Bine faci ca stai de vorba si cu baiatu-asta, zise el, sa-l cunosti pe tat-sau, pe Moromete, ar trebui sustinut sa vie el primar. - Cum e, nea Valache? - Cine? - Domnul Moromete!
Se vedea ca tanarul notar cunostea deja ticurile verbale ale carciumarului si sconta un anumit raspuns din partea lui: - E un om foarte serios!
zise Valache. Hai sa traiti!
Sa traiti, domn notar!
Sa traiesti, Niculae. in acest timp alt vorbitor ii luase locul lui Marin acela al lui Radu Lungu care vazandu-l pe notar unde si cu cine se dusese mai asteptase putin si venise si el acolo. - Nea Valache spune ca e serios orice lucru bine facut, zise notarul golind paharul. Nea Valache, sa stii ca asta e un vin foarte serios, care il bem noi acuma. - Dar ce crezi ca eu dau din el de baut la toata lumea? Tu ce vreai, ma Marine? Ei, uite, tie n-o sa-ti dau din asta, ca l-ai suparat pe tact-tau, il vazui cum pleca cu capul in jos cand auzi prostiile tale. Al lui Radu Lungu se facu galben si nu se aseza, ranji la Valache si ramase cu mana pe scaun: - N-am nevoie de vinul dumitale!
Si se intoarse cu spatele si se dadu jos din carciuma cu niste pasi taraganati, vrand sa arate ca a plecat de voia lui de pe terasa lui Valache si nu ca l-ar fi gonit cineva. Carciumarul se zbarlise de furie si il injura, dar furia lui era atat de inocenta prin lipsa de rautate pe care n-o putea avea, ca notarul incepu sa rada. - Lasa-l, nea Valache, ca e baiat bun, asculta-ma pe mine - E baiat bun?!
se mira Valache. - E un baiat foarte serios, zise notarul. - Bine, atuncea sa-l chem indarat. Marine!
Ma al lui Radu Lungu!
58 Dar asta ori nu auzea, ori se facea ca nu aude, fiindca nu intoarse capul si in curand chiar disparu din multimea care la apropierea serii incepuse si ea sa se imprastie. - Am auzit ca ai inghesuit acum catva timp patru preoti si ca nici unul n-a stiut ce sa-ti raspunda, zise notarul dupa ce si Valache ii lasa singuri. E adevarat? - M-au scos din sarite cum mancau toti dupa ce il ingropasera pe cumnatu-meu, zise Niculae senin, dar parca retraind si in orice caz fiind pe deplin de acord cu ceea ce facuse el in ziua aceea. Ai fi zis ca din pricina lui cumnatu-meu nu putusera ei sa manance pana atunci si ca acum, dupa ce au scapat de el, pot si ei sa se aseze la masa si sa infulece cu gurile pline. - Asa e obiceiul, zise tanarul notar. Unii fac coliva si iti dau sa mananci si ai impresia ca mananci chiar din trupul celui mort. Dar ia spune-mi, continua el, in fond ce intrebare le-ai pus? - M-au scos din sarite, relua Niculae aprins de vinul bun pe care il bause, fi vedeai cum vor sa uite mai repede si cum turnau tuica in cesti cu figuri cucernice, crezand ca or sa ma pacaleasca pe mine. Parca nu-i stiu eu cum injura de paraie capriorile si cum isi lovesc fetele peste gura cu dosul palmei si le lasa fara dinti toata viata. Si pe urma mai tarziu se dezvelesc la piept ca niste smintiti si se zgarie cu unghiile ca fi-sa s-a maritat si nu vrea sa-i mai calce pragul. Niculae se misca in fotoliu de rachita si intinse bratele inaintea lui ca si cand ar fi vrut sa ridice de jos o greutate imensa. - fn loc ca forta asta uriasa care zace in ei, continua el in timp ce notarul il privea foarte atent aprobandu-l cu acea tacere vie care ne indeamna intotdeauna sa vorbim tocmai despre lucrurile care constituiesc secretul fiintei noastre si cand dispare nu numai orice retinere, dar apare in acelasi timp si o dorinta imperioasa de a spune tot, ca si cand tocmai aceste lucruri ne-ar impiedica sa ne gandim la altele noi spre care ne cheama de fapt soarta, - in loc ca mintea lor sa fie la inaltimea puterii cu care sunt dotati (fiindca sunt foarte puternici, uite, asa solduri au cu oasele mari ca de boU) si sa sece ca intr-o clipire noroaiele astea nenorocite care incep de prin noiembrie si tin pana se face primavara, daca nu cumva ninge si ingheata, sa pietruiasca drumurile, sa ridice stalpi de lumina, sa-si sape gradinile si sa le umple de pomi si de tot ce au nevoie ca sa uite ca mai au si altceva de facut pe lumea asta decat sa-si largeasca chimirile cu burta plina de mamaliga in loc sa scoata din pamantul care e al lor toate darurile si cand te apropii de-un sat sa zici ca e gradina paradisului plina de copii, de flori inalte pana la varful casei si de animale de toate soiurile care se pot imagina, cum vezi ca e la alte popoare, el zace vara sub umbra 59 salcamului in timp ce soarele arde miristea si seaca raul care luni de zile a curs de pomana pe la capetele gradinilor lor. Iar iarna sta dupa soba in timp ce vita mugeste jalnic in grajd lihnita de aceleasi si aceleasi paie pe care i le da mereu sa manance pana incepe sa-i creasca parul in smocuri mari ca zici primavara cand o scoate la iarba verde ca e oaie nu mai e vaca. Ai sa vezi ca o sa vie timpul cand n-or sa mai aiba ce sa manance si or sa porneasca in haite asupra oraselor, cu tapoaiele in mana, ca adica orasele sunt de vina ca traiesc ei asa cum traiesc. Niculae se opri. Se simtea ca nu atat adevarurile pe care le spunea il obsedau, ci o dezamagire ascunsa care le inventa si il facea neiertator. Notarul nu lasa sa dureze prea mult tacerea care urma si spuse fara sovaire: - Trebuie sa-i ajutam. Datoria oamenilor luminati dintr-o tara e sa-i ajute pe cei din mijlocul carora au iesit. Dupa care nu mai zise nimic, avand chiar o expresie ciudata pe chip, care nu excludea multumirea ca el si celalalt cu care statea acolo la masa erau astfel de oameni, cum zisese. Asta era suficient si era foarte mult, sa ai constiinta ca esti un om luminat si ai mai intalnit inca unul ca tine. - Gandeste-te, relua el, ce-i ramane unui om care vede starea de lucruri din jurul sau? Ori tocmai ca noi vrem sa schimbam starea de lucruri. - Starea de lucruri o schimba omul, nu poate s-o schimbe nimeni din afara, striga Niculae. Si avu o astfel de intonatie in glas, incat s-ar fi putut crede ca se bucura daca nu chiar era pe deplin satisfacut ca nu poate nimeni sa schimbe ceva din exterior. Se vedea ca citise de toate, tocmai despre aceste lucruri. - Uite la noi, continua el, cat am trait rau, tata, am tinut toti la el si a facut ce a putut pentru fiecare. Cat s-a instarit, n-a mai fost capabil de nimic, si nu pentru ca nu mai putea, striga Niculae. Bunastarea ne ingrasa dupa aceleasi legi ca si pe-un animal si numai daca il aduci iar la rostul lui pe lume isi mai aduce aminte ca e om. - Te contrazici, spuse tanarul notar net, uitandu-se la el atat de nemiscat incat ai fi zis ca vrea sa-i bata lui Niculae un cui in crestet. - Ba nu ma contrazic, raspunse Niculae cu o expresie triumfatoare, lucru care spori brusc atentia concentrata a privirii celuilalt, ascultandu-l. Noi traim din umanismul secolului trecut, continua Niculae, si n-am fost in-stare sa descoperim un nou umanism. Dovada cele doua razboaie, mai rele decat pe vremea hunilor. Ce stia el despre aceste doua razboaie? Notarul se misca si turna hotarat in pahare pastrand pe chip acea expresie grava a unuia mai in varsta, care desi isi da seama ca spusele celuilalt sunt imprumutate din carti, vede ca nu e mai putin adevarat ca aceste carti i-au vrajit mintea si i-au pregatit-o 60 fie sa gandeasca cu totul deosebit de cei din jur, fie sa primeasca de la unul din ei o gandire noua, apropiata de soarta lui de om tanar, in fata caruia stateau deschise atatea drumuri. - In lume, continua Niculae, a sporit cantitatea de rau, in special trufia, ceea ce pe vremea infloririi religiilor nu se intampla. Vechiul umanism se baza pe religie. Nici o dovada nu exista insa ca tanarul notar urmarea toate acestea cat de cat ca un cunoscator, dar aici Niculae nu se insela, cineva care vorbeste de starea de lucruri in care se afla omul nu se poate sa nu fi citit si sa nu stie nimic. Cat despre Valache, el se ocupa sa le mai aduca vin, sa le aprinda petromaxul si sa li-l puna in perete si numai intr-un tarziu isi dadu pesemene seama ca intre cuvintele acelea ciudate care se rosteau acolo la el pe terasa si cutia de table pe care crezuse ca o s-o deschida in cele din urma si sa joace cu notarul o partida nu exista nici cea mai mica legatura si la un moment dat o lua de-acolo si o duse inauntru. - Omul era in stare altadata sa cucereasca alte teritorii decat cele terestre, continua Niculae. Victoriile lui se intindeau dincolo de spatiul pe care il vedea cu ochii, si dincolo de timp, nu-i mai trebuia chiar toate aceste placeri marunte care li se par acuma unora atat de mari incat bucuros il strange de gat pe frati-sau ca sa le aiba. De mult au inceput sa-si vanda sufletul pe nimic. Tata a uitat sau se preface ca a uitat, dar tot de trufie m-a oprit de la scoala, credea ca el e centrul universului, si cum le aranjeaza el asa e bine, toata lumea trebuie sa-l asculte Nu-l cunosti, dar sa-l fi vazut ce-a fost el odata. Stii cum se adunau oamenii cand il vedeau ca iese la drum si se aseaza pe stanoaga? Ii vedeai cum o iau agale, unul de la o poarta, altul de dincoace, unul din fundul gradinii!
Si sa stii ca nu le spunea nimic!
Ei spuneau!
Dar stiau ca el ii asculta si Ei!
acuma s-a terminat, il vezi cum ii ia altul vorba din gura fara nici un respect si el lasa fruntea jos si nu mai zice nimic. De ce? Aici s-a intamplat ceva si nimeni n-o sa stie vreodata ce-a fost cu el, poate doar mama, dar eu nu cred!
Si iata cum uitarea le alina pe toate si poti sa te duci sa te ingropi, n-are rost sa mai faci atatea incurcaturi, cauti un galdau in padure, iti pui doua pietroaie de gat si te arunci in el, macar nu mai stie nimeni - Dar ce ti-a facut tatal dumitale? zise tanarul notar clipind acum rar, vizibil alarmat de aceasta destainuire repede reprimata, caci Niculae se oprise. - Nu mi-a facut nimic, dar omul are nevoie de o noua religie a binelui si a raului, fiindca raul din icoane nu-l mai sperie, iar de bine a ajuns sa ranjeasca draceste cand ii aduci aminte de el. - Noi venim cu o religie noua, zise notarul practic, asezandu-se mai bine in fotoliu, cu umerii mai aproape, sa poata fi auzit mai bine. 61 isi scoase un ciubuc din buzunar, sufla in el si striga la Valache sa-i aduca un pachet de tigari. - Am sa-ti spun in ce consta aceasta religie, continua tanarul notar, si sunt convins ca vei deveni nu primul apostol, fiindca nu vei fi primul, dar unul dintre cei mai buni. Fiindca si eu mi-am pus aceleasi intrebari, eram elevi si mai ales pe ultimul an toata ziua discutam fiindca eu stiam ca o sa plec si n-o sa mai pot sa-mi dau bacalaureatul decat in particular Ce e omul si cum ajunge el pe culmi sau se prabuseste in prapastie!
in realitate mama indopa toata ziua curcani cu facaletul si cand eram mic verile noastre erau un chin, trebuia toata ziua sa culegem urzici si sa le tocam. Sapte fete si un baiat!
Ce parere ai? E adevarat ca omul daca nu obtine victorii, asa, in intemporal, cum bine zici, se taraste cu burta pe pamant. Dar cum? E adevarat ca sfintii parinti erau niste oameni foarte seriosi, dar mi-aduc aminte de orele noastre de religie, aveam profesor un preot foarte destept si nu pot uita cum intr-o zi nu stiu ce lectie aveam si ni se povestea in manual despre Ian Huss, cu litere marunte. Asta, zice parintele nostru, a fost un adept al lui Wiclef, care a negat transubstanta, adica schimbarea painii si vinului in trupul si sangele lui Cristos. Dupa care parintele odata a luat alt ton si a facut si asa din mana: A fost ars pe rug!
Parca ar fi zis: i-au dat doua picioare in spate. Dar stiti voi, zice, ce-a patit cand a inceput sa-l invaluie flacarile? S-a apropiat de el o baba cu o surcea in mana si a aruncat-o si ea in rug si reformatorul cica ar mai fi avut timp sa zica: Sancta simplicitas. Idioata baba, a spus parintele, si noi iar am ras. Dar intr-adevar cine ii bagase ei in cap ca daca un om nu crede ca in timpul slujbei painea si vinul se transforma la un moment dat in trupul si sangele lui Cristos trebuie ars de viu? Aici, nu te supara, dar nu mai e nici o victorie, e o degradare!
- Sunt de acord, sari Niculae. - Esti, dar mi s-a parut ca spui ca daca oamenilor le-ar mai fi inca frica de raul din icoane si s-ar stradui sa faca bine tot dupa aceleasi prin¬cipii, atunci omul nu si-ar mai vinde sufletul pe nimic si n-ar mai trai din trufie. Si eu sunt de acord ca daca omul nu mai are nimic sfant se salbaticeste si degenereaza, dar omul poate fi o fiinta morala si fara religie. Religia, eu n-as zice ca e opiul popoarelor, ci expresia spontana a nazuintii morale a omului. Auzindu-l vorbind astfel, Niculae nu mai zise nimic, prins poate de uimire: nicicand, pe terasa lui Valache nu fusesera emise asemenea idei cu atata claritate si siguranta. intre timp se facuse de mult intuneric si Valache se asezase la el in odaie, cu familia, la masa. La un moment dat reaparu cu o farfurie cu bucati de friptura si paine si le puse pe masa. 62 Cei doi tineri incepura sa manance fara macar sa-i multumeasca atat de prinsi erau in discutia lor. - Ei, si care e noua religie cu care ziceti ca veniti voi? intreba Niculae cu o privire avida, fiindca intrebarea lui nu era izvorata din neincredere, ci dintr-o adanca si flamanda curiozitate. - Lupta pentru existenta, zise notarul, impinge pe om la multe infrangeri. Dar ia gandeste-te, omul lupta sa-si tina copiii, nu e asta un scop? El poate iesi ca vai de capul lui din aceasta lupta. Dar ia gandeste-te, ne-a facut pe noi!
El ne-a facut, nu Dumnezeu. Si de suferit tot pentru noi a suferit, in ultima instanta, ma gandesc la mama!
Parca ei nu i-ar fi placut sa duca o viata mai spirituala, dar cum sa duca? Ori, dupa parerea mea, de-aici trebuie sa porneasca orice religie. Dar de ce sa-i spunem religie si sa nu-i spunem revolutie? Fa-ti din eliberarea omului de sub povara luptei pentru existenta un crez si ai sa vezi ca, realizandu-l, o sa ai inaintea ta un om nou. Fiindca omul traieste urmarit de acest blestem al sudorii fruntii si aici eu nu mai sunt marxist si cred in blestem. Si am sa-ti explic de ce. Ai bagat de seama ca un om prefera sa se arunce cu gatul sub o roata decat sa asculte un sfat intelept? De ce face el chestia asta? Aici imi place mie omul cel mai mult, incapatanarea lui de a gandi liber, dar tot aici, sa-ti spun drept, ma scoate si din sarite. Nu actioneaza spre binele lui decat daca nu mai are incotro. Ce vreau sa spun? Cat timp are o pozitie de retragere, nu va voi sa iasa din starea foarte rea in care de altfel recunoaste si el ca se afla. Cu nici un chip. Ba chiar iti ofera un spectacol de lasitate de care pana si lui ii e greata. intelegi ca ma refer la tarani, pe care amandoi ii cunoastem din experienta. in prezent ei circula pe un drum liber, in sus, in jos, saracul poate ajunge bogat, bogatul poate ajunge sarac. Chiar astia care ii vezi ca se aduna aici si striga si ei unii la altii ca nu e bine cum traiesc, fereasca Dumnezeu sa crezi ca se gandeste vreunul ca tocmai pozitia lor e cauza raului. Dar aici e paradoxul, ei stiu in acelasi timp ca nu e bine si vor o mare schimbare. Dar o mare schimbare la care ei sa participe eventual doar ca beneficiari. Nu merge asa!
Eu nu le spun nimic, ii las sa vorbeasca, fiindca pe mine ma intereseaza primul pas: sporirea randurilor noastre. Pe urma mai vedem noi!
De mult Niculae nu mai facea decat sa asculte. Se vedea ca ii placea acest om foarte tare si doar o expresie de neliniste, dar si de fascinatie, mai acoperea in privirea lui bucuria ca il cunoscuse, ca timpul trecea si ca celalalt nu facea nici el nici o miscare sa se ridice si sa plece: simtea si el pesemne aceeasi atractie pentru ascultator. intrebarea care insoteste de obicei astfel de intalniri hotaratoare nu parea sa se puna pentru nici unul din ei: daca nu cumva era vorba aici de una din marile ispite ale vietii despre care nimeni nu-ti putea spune unde te poate duce daca o 63 PIP urmezi, pentru Niculae; si ce rol va juca acest baiat in viitorul lui, ii va fi credincios sau dimpotriva il va trada ca Iuda, pentru tanarul om pasionat de politica si de revolutie, care nu era deocamdata decat un notar dintr-o comuna oarecare. - Si daca vrei la un moment dat sa nu mai faci parte din partidul comunist, ce se intampla? zise Niculae intru tarziu. - De ce sa nu mai vrei sa faci parte? - Asa, sa nu mai vrei!
- Foarte simplu, zise notarul, si-si vari mana in buzunarul dinlauntrul hainei, de unde scoase un carnetel mic, cu scoarte rosii: te prezinti cu asta la cel care ti l-a dat - sau la altul!
exclama notarul razand - si il predai. Nu e o problema!
Spre ziua, Niculae se intoarse acasa si se culca. El nu stia ca toata lumea il vazuse pe el si pe notar pe terasa lui Valache si ca multi spusesera si aflase si taica-sau ca "si asta micu al lui Moromete s-a inscris in partid". Fie ca il asteptase sa se intoarca, fie ca se desteptase doar auzindu-l, Moromete se foi in asternut si cand Niculae se linisti !
a randul lui, deodata ii spuse: t -Ei, ti-ai gasit eul tau? Tacerea care urma arata surprinderea, sau lipsa de obisnuinta de a comunica dintre tata si fiu? intru tarziu Niculae raspunse: - Mi l-am gasit!
Si ce te miri asa? - Eu?!
!
facu Moromete umfland parca aerul negru din odaie cu mirarea lui. Apoi adauga cu totala nepasare: Daca asta e calea care crezi tu de cuviinta, sa te pui cot la cot cu Ouabei, eu ce pot sa mai zic? - Nimic, ce poti sa mai zici, mai raspunse Niculae, dupa care tacura amandoi si lasara linistea zorilor care invinetea geamurile sa recada asupra casei. XIII Astfel disparu Niculae din sat, chemat repede la judeteana si trimis apoi de acolo undeva la o scoala de partid, dupa cum declara notarul. in urma lui isi mai dadura si altii adeziunea si tot in acea perioada se mai intampla ceva. Aristide chema intr-o seara la el pe frati-sau, Nastase, pe gineri-sau, inginerul agronom, domnul Petrica, pe unul din prietenii lui Moromete, Nae Cismaru, care tocmai fusese si el numit primar, dar nu statuse nici macar o zi intreaga, fiindca dimineata il numisera si pe la pranz venise cineva de la prefectura si il schimbase cu altul. Nastase era cu cei doi baieti ai lui, Dan si Stefan, si un nepot de sora, unul Vasile al 64 Moasei, cam de seama lui Niculae, si Aristide mai chema pe cineva si anume pe unul al lui Ilie Tabargel, Isosica. Se spunea despre acest Isosica - de fapt il chema Tabargel Gheorghe, dupa numele lui tat-sau, dar nu se stie cine ii scornise aceasta porecla, care oricat te-ai fi gandit tot n-ai fi putut sa-ti dai seama ce putea sa insemne - ca maica-sa l-ar fi facut cu Aristide, de fata mare, nu ca l-ar fi nascut, ci ca inainte de a se fi maritat, Isosica ar fi existat deja in trupul ei si ca n-ar fi stiut nimeni. Altfel cum s-ar fi putut intelege de ce de la o vreme Aristide il tot chema pe la el pe acasa si se purta cu el cum nu prea avea cineva obiceiul sa se poarte cu copilul altuia? Asta insa era greu de crezut de cei care isi aduceau aminte de felul neobisnuit in care cu douazeci de ani in urma se maritase mama lui. Se dusese pe atunci zvonul ca o fata de pe la marginea satului, una Sita lui Ciuca, a vorbit cu Maica Domnului pe izlaz. Lumea, adica intai femeile si copiii se dusesera numaidecat s-o vada. Cine sunt mai bine pregatiti, pentru astfel de evenimente, decat femeile si copiii? Sita statea pe prispa - era o toamna blanda cand se intamplasera toate acestea -intinsa pe o velinta si un capatai inflorat si povestea. Ca statuse asa ca si acuma pe izlaz aproape de loturi si pazea vacile si odata a vazut o femeie mergand pe deasupra varfurilor porumbului. Era imbracata in alb si in beteala si cu cununita pe frunte. Si era asa de frumoasa ca ea si-a dus mainile la ochi, crezand ca pe urma cand o sa se uite iar, Maica Domnului o sa piara. Atunci i-a auzit glasul: "Sito, ia-ti mainile de la ochi". Si atunci Sita i-a spus: "Maica Domnului, ce-ai cu mine?" "Am venit la tine ca te-am vazut cum stai tu pe izlaz singurica", i-a raspuns Maica Domnului oprindu-se inaintea ei, in aer, sa fi fost picioarele ei cam la o schioapa deasupra pamantului. Si Sita nu mai stia pe urma ce a fost; ajunsa cu povestirea aici abia putea sa se mai tina in capul oaselor. Mai apuca sa spuna ca ii e somn si intr-adevar adormea numaidecat, un somn de se vedea parca pe obrazul ei tot ce se petrecea cu ea dormind; i se miscau ochii sub ploapele inchise, se ridica in capul oaselor si din gat ii iesea un suierat indelung si subtire de inmarmurire, dupa care recadea pe capatai si dormea apoi ore intregi. La trezire, la rugamintile acelor femei care nu fusesera acolo cand povestise ea vedenia, o spunea din nou, si in cateva zile prispa, curtea si ograda lui Ciuca incepura sa nu se mai goleasca de lume. Interesul starnit de vedenia ei de pe izlaz n-ar fi tinut mai mult de cateva ceasuri si n-ar fi trecut de capatul ulitei daca n-ar fi fost somnul acela al ei ca o marturie. Si nu se stie cine aprinse langa ea o lumanare si o lipi de stalpul casei, dar fu de ajuns ca sa faca toata lumea la fel, mai ales cand ea incepea sa povesteasca. Cum numarul celor care veneau s-o 65 vada crestea si nu se gaseau lumanari, o ruda a lui Ciuca se duse la Palamida si aduse o lada plina din care incepu sa vanda la poarta, unde o alta ruda ridica o cruce mare, pe care batura o candela sub icoana Maicii Domnului, pe care o lipira pe lemn. Veneau acum si barbati si flacai curiosi, fiindca cei mai multi n-o stiau decat dupa nume si dupa o infirmitate a ei din nastere, era schioapa; si cand o vedeau pe drum o recunosteau dupa miscarea soldului: Sita lui Ciuca, fata aceea cu un picior mai lung si unul mai scurt. Aparura apoi oameni si din satele vecine si in curand atrasera atentia in special doi, imbracati in flanele caramizii ca orice tarani, dar care la o privire mai apropiata se vedea ca aveau si ei ceva, unuia i se facea o basica in frunte, asa cat un ou, cand vorbea si celalalt era ciung de-o mana si avea si gatul stramb, dar nu intr-o parte, ci dus inainte incat de departe ai fi zis ca se uita la ceva si nu vrea sa-si mai traga capul indarat. "Fratilor, zise intr-o zi cel dintai, si numai la unele cuvinte - si asta era cel mai ciudat la el - u iesea pentru o clipa basica aceea in frunte. Fratilor, repeta el pana ce toata lumea auzi si se opri orice miscare, sa ridicam aici, fratilor, un mic lacas al Domnului si sa ne inchinam si sa ne rugam. Poate sa vina ploaie si vreme rea, si omul asta sfant, care e parintele acestei fete, trebuie ajutat sa poata sa-si vada de gospodarie, caci noi, fratilor, il stingherim de nu mai poate sa se miste, sa dea la vite si sa-si vada de copiii pe care ii mai are." Ciuca mai avea inca trei copii in afara de Sita, cel mai mic umbla inca doar in camasa si izmene, destul de gras insa, cu capul mare, cu ceafa umflata ca o tigva si putin cam sasait. Oratorul asta necunoscut vorbi apoi mai departe aratand ca lesne s-ar putea ridica acel lacas al Domnului daca fiecare care ar veni aici ar da la poarta numai cate un franc. Nici n-ar trece trei zile si s-ar infaptui cuvintele lui Cristos, fiul Maicii Domnului, care a spus dusmanilor: Daram acest templu si in trei zile il ridic din nou. Iata deci cum puteau fi rastalmacite cuvintele Nazarineanului. Suparat, preotul se ridica in biserica impotriva acestor doi necunoscuti care se indepartasera de pe drumul adevarat al lui Cristos si ceru oamenilor si muierilor sa nu-i asculte si sa nu se mai duca in curtea acelei fete, dar fu zadarnic, nu trecu mult, nii chiar trei zile, dar nu mai mult de cateva saptamani si lacasul fu ridicat. Nimeni nu mai stia bine ce se mai intamplase dupa aceea, cum ajunsese fata sa spuna la un moment dat ca peste trei zile o sa zboare. Sa fi fost unul din cei doi straini care o indemnase, sau poate gandul sa se fi nascut in chiar mintea ei, in timp ce cadea in somnul acela sub ochii celor adunati? Faptul ului pe multi, fiindca, ziceau ei, daca zboara, nu era asta semnul ca a venit sfarsitul lumii? Totusi nu era prea multa lume in curtea lui Ciuca in dupa-amiaza acelei zile cand fata trebuia sa faca minunea, erau 66 insa cei care nu se indoiau, si care sunt totdeauna destui ca sa sustina orice miracol. Fata, ca de obicei, dormea si vorbea in somn si la ora anuntata, cand se trezi, ea declara foarte senina ca Maica Domnului i-a spus ca n-are voie sa zboare pana nu se face mireasa. Mama si cu omul acela care facea basica la frunte cand vorbea, insotit de cel cu gatul strambat, intrara ui casa si se sfatuira cu rudele ce sa faca; nu se intelegea bine ce vroia fata, sa fie imbracata in rochie de mireasa sau chiar vroia sa fie mireasa de adevaratelea? Atatat de aceasta asteptare, de luminile de lumanari, de ceea ce avea sa se intample, fratiorul cu ceafa rotunda ca o tigva navali deodata in casa peste ei si cu bratele intinse incepu sa tipe sasait la tat-sau: "Eu spor, tete, eu spor!
" Adica el zboara!
ingrijorat si bland Ciuca il apuca duios de maini si ii zise: "Mai Nila, stai aci, tu zbori, Sita zboara, eu cu cine mai raman?". Copiii auzira si raspandira in sat aceste cuvinte ale omului si ceea ce nu reusise sa faca popa in biserica, reusisera ei: alergau prin curti sau pe drum ca niste smintiti si cu bratele in aer, asa cum tin pasarile aripile, racneau sasait: "Eu spor, tete, eu spor!
". Si pelerinajul in curtea Sitei se opri. Printre dulgherii care lucrasera la ridicarea acelui lacas, numai unul nu vrusese sa primeasca bani si asta era Ilie al lui Tabargel. El se insura su Sita in aceeasi toamna si o lua cu nunta, la dorinta ei, care tinuse ca lumea sa stie ca atata vreme cat a fost la parinti a fost fata mare. Nu se lamuri insa in noaptea nuntii daca intr-adevar fusese, nu prea se mai tinea seama de acest obicei, fiindca se dovedise in ultima vreme ca nu asa incep cele mai bune familii, ci intai fata se ia cu baiatul, sa traiasca doi-trei ani fara cununie si fara forme si daca dupa acest timp baiatul care a luat-o n-o goneste, sau fata nu fuge, tanara familie, adesea cu un copil destul de mare ca sa-si aduca aminte mai tarziu ca de ceva din povesti, cand maica-sa era imbracata in alb de sus pana jos, face la un moment toate acestea, adica formele la primarie si cununia religioasa, cu marea ei petrecere; era semnul ca insuratoarea baiatului si maritisul fetei au reusit si ca de aici inainte nu se vor mai desparti toata viata. Dupa insuratoare, Ilie Tabargel se certa cu socrul, care se dovedi ca nu era el chiar asa de bland cum parea si trebui sa-i ia din tarla lui, cu forta, lacasul la care el lucrase pe degeaba si considera ca i se cuvine; nici vorba sa i-l lase, il dezveli la talpici, il puse pe roti, fl scoase cu patru boi si il duse in curtea parintilor lui; bineinteles ca ii lua si caramida de postament si lua si crucea cea mare din curte, pe care tot el o facuse: era din lemn bun si ii trebuia. Ciuca il injura in chiar momentele cand o scotea din pamant, si ii spuse sa se ingroape cu ea, si sa i-o puna el, Ciuca, la cap, chiar in ziua cand o credea el, adica gineri-sau, ca ii e cel mai bine. Atunci sa i-o puna!
67 Ilie Tabargel si Sita se aratara mai tarziu ca nu erau nici credinciosi nici eretici, cum le spusese preotul, nu se duceau nici la biserica si nici cu cei doi straini, cel cu galma la frunte si cel cu gatul stramb, nu mai avura de-a face. Avura un singur copil, pe acest Isosica si nu statu nimeni sa le numere lunile de cand se luasera, pesemne ca nu batuse nimanui la ochi. Tineau amandoi foarte tare la baiat, si stia toata lumea ca la ei in casa Isosica era cel care facea ce vrea si nu tatal si cu atat mai putin bunicul. In loc sa-l strice insa ca pe alti copii, pe Isosica situatia asta il facuse doar vesel si se apucase doar de fumat. intr-adevar fuma mereu, dar nu cu lacomie, ci lasa tigarea sa-i arda indelung in coltul gurii in timp ce el arata invaluit in fumul ei pe ganduri si o lua din cand in cand in mana si scuipa marunt pe cotorul ei ca si cand foita de atata stat intre buzele lui s-ar fi tot desfacut. I-ar fi fost greu cuiva din sat sa spuna daca atunci cand statea el asa si fuma,, se gandea la ceva, dar nici sa spuna ca l nu se gandea nu putea. De cand ajunsese flacau, adica nu de mult, intrase in vorba cu una a Ciulchii, cam de .seama lui, o fata foarte frumoasa, dar foarte saraca si mai ales rea, dintre cele care nu se feresc de cuvinte si cand se lega cineva de ea le folosea ca pe niste cutite, asa limba ascutita avea. ii placuse lui fata asta, se intelegea pesemne bine cu ea, fiindca erau in vorba de vreun an de zile si Isosica nu mai fusese vazut cu nici o alta, cum aveau obiceiul flacaii cat erau flacai, cei mai multi, chiar cand tineau . cu adevarat la una si aveau de gand sa se insoare cu ea. Se pare ca pe Isosica nu-l interesa acest gen de ispravi, desi ii asculta si el, ca si altii, pe cei care se laudau si vroia si el sa stie, ca si ceilalti, cine era fata care | zicea ala ca i-a facut si i-a dres. El arata ca si insurat cu Ciulea, fiindcA) erau vazuti impreuna chiar si ziua, la camp sau prin sat. Nu prea se intelegea s totusi ce e intre ei si Ilie Tabargel se supara intr-o zi si ii spuse feciorului^ sau ca n-avea nimic contra Ciulchii - cu timpul fata avea sa poarte numele j maica-sii si avea sa i se spuna simplu Ciulea, - cu toate ca n-avea decat un pogon de pamant, si, zise tatal, nimic de la ma-sa, dar, adauga el, stiind!
ca tot vorbea degeaba, "daca tineti unul la altul, de ce nu va luati?" adica;; macar sa se cheme ca s-au luat din dragoste. N-avea insa de ce "sa sej cheme", fiindca cu adevarat Isosica nu mai putea nici ziua fara s-o vada pe fata. Trimitea pe cineva dupa ea mai ales cand era la camp, si nu faceau nimic izbitor, nu se piteau nici in porumburi si nici in cine stie ce vagauna ca altii, ci stateau linistiti in vazul la toti, fata cu ceva de lucrul in mana, de obicei o iie, iar el cu capul in poala ei, cu ochii inchisi, ai fi zis ca era nedormit; dar nu dormea, desi aproape in fiecare noapte se intorcea de la ea la ziua. in asemenea clipe, daca vorbea, Ciulea avea alt glas, fara nimic ascutit in el si dupa un timp incepea fara veste sa cante 68 XIV Cand Aristide trimise pe cineva sa-i spuna sa vina seara la el, Isosica nu era acasa, plecase cu caii pe izlaz. Ceilalti baieti jucau bobicul, el insa sta intins pe dulama si se uita neclintit la ei, dar aceasta privire a lui nu-i vedea si se pare ca nici veselia si glasurile lor nu-i atingeau auzul, fiindca nu zise nimic cand unul dintre baieti il striga intrebandu-l daca nu vrea sa joace; le trebuia unul ca sa fie cu sot. Isosica se uita la ei, dar nu raspunse. Nici ei insa nu-l mai luara in seama si isi vazura mai departe de joc. Cel care era la blana se apleca, puse bobicul pe ea, apoi se trase intr-o parte cu palaria in maini, intoarsa cu fundul in jos si facu semn celui care era la rand sa-i dea drumul. Blana era de fapt un ciomag mai gros de corn, potrivit ca unul din capete sa fie neted sa poata sta pe el bobicul si sa poata in acelasi timp sa fie putin varat si in pamant, sa nu sara in sus. Cel care lovea se dadu mult inapoi, isi potrivi distanta din ochi, apoi prin trei salturi isi lua vant si tinti lasand sa-i zboare ciomagul din maini cu un vuiet scurt. Sters fulgerator de pe blana, bobicul avu o pornire care nici nu se vazu si se topi in departare in vazduh cu un piuit. Cei din fund se dadura cu repeziciune de-a-ndaratele sa-l poata prinde si zvarli in palaria celui de la blana cu care tinea in echipa, inainte ca jucatorul sa se intoarca cu ciomagul. Dar cu ochii prea mult in sus, picioarele desculte ale unuia din ei nimerira drept intr-un scaiete si baiatul scoase un racnet si incepu sa injure. in acest timp, maimutarind cine stie pe cine vazuse el ca asa se manuie un baston, jucatorul se inapoia triumfator dupa ce si-l culesese, dupa lovitura, mergand la pas cu el in mana ca la plimbare: adica aia din fund aveau mult de alergat pana sa zvarle ei bobicul si sa-l prinda asta in palarie, nu trebuia sa fuga ca de obicei. - Brava, ma, Tilimpla, zise Isosica. Acuma ia vin incoace!
- Pe mine ma chemi, nea Gheorghe? zise baiatul mirat. - Da, pe tine, zise Isosica. Cate mai ai? - Pai in afara de asta de-adineauri, mai am patru. - Bine, zise Isosica. Da-le si pe-alea patru si pe urma vino incoace. Si isi vari fata in haina ca si cand si-ar fi continuat un somn intrerupt. - Ce e, nea Gheorghe? zise baiatul pe urma, apropiindu-se si sezand jos. - Ma Tilimpla, zise Isosica si se opri, ramase cateva clipe nemiscat. Nu se uita nicaieri, isi ridicase fata si tacea. Alaturi de el, la cativa pasi, trei fete stateau cu fruntile plecate in mica panza pe care o brodau si se putea ghici dupa miscarile rare ale acului invizibil ca, inainte de a spune ceva, fiecare avea timp indelung sa se gandeasca. Jocul baietilor nu le turbura, dar cand Isosica il chema la el pe unul din ei, cea care parea 69 mai mica dintre fete lasa acul infipt pe jumatate in panza si miscarile i Se oprira. Nu-si ridica privirea, dar se vedea ca urechea sta la panda si Ca se straduia sa biruie racnetele baietilor si sa auda de ce il chemase Isosicg pe acela. Campia era plina de toate vitele pe care le putea avea un sat de la carduri de oi pana la capre, se vedea cate o baba cu astfel de animal!
Si pe langa baieti erau si oameni mari, cu caini, si grupuri de fete. De jur-imprejurul izlazului si al miristii in care se prelungea, se vedeau porumburi inalte cu foile frante, cu stiuleti umflati, cu matasea rosie. Soarele statea intr-o parte pe cer si un strain n-ar fi putut sti daca lumina lui, care dadea fiecarui om sau animal o umbra, e spre apus sau spre rasarit, si nici daca iarba de un verde crud care invelea pamantul e de primavara sau de toamna. Numai miristile rase si galbene din departare aratau ca oricum graul fusese secerat de mult iar matasea rosie, uscata, a stiuletilor, ca putea fi sfarsitul lui septembrie. - Du-te mai asa, treci in partea asta, zise Isosica in soapta, intorcandu-si fata in asa fel incat se vedea ca nu vroia sa fie auzit de cele trei fete de alaturi. Daca eu o sa-ti spun tie sa te duci undeva, tu o sa stii ce sa spui, sau o sa ma faci de ras si mai bine nu te mai trimit? - Nea Gheorghe, zise baiatul cu aerul ca ceea ce avea sa spuna el acuma era un obstacol care nu vedea cum putea fi trecut. Eu ma duc, dar cine o sa aiba grija de caii mei? - Lasa, ma, il linisti Isosica. Eu o sa am grija. Care sunt caii tai? - Uite aia doi de colo, aia negri cu chisita alba si cu capastru in cap. - Ei, acolo ai sa-i gasesti, zise Isosica. Uite ici, continua el scotand dintr-un buzunar al pantalonilor o gramada de obiecte mici, o piatra de cremene, un amnar, niste iasca, niste nasturi de flanela, niste acare si printre ele cateva monezi mici si galbene. Dar nu se mai auzi nimic din ce ii spuse el baiatului, care dupa cateva clipe o si lua din loc. Isosica isi intoarse fata inainte uitandu-se ca si la inceput la jocul baietilor si intr-o vreme i se auzi din nou glasul. ii cerea unuia sa aiba grija si de caii celui plecat, sa nu le fure cineva capestrele De undeva din fund unde stateau cei care prindeau bobicul se auzi toi atunci un fluierat lung si o voce care striga: - Ba, al lui Pretorian, se bate berbecul tau cu al lui Gavrila, vino dracu si-l goneste ca-l omoara ala, iti raman oile nemarlite. Se vedea intr-adevar in stanga un card de oi fugind de parca s-ar fi napustit un lup asupra lor si in spate, la o distanta de aproape o suta de metri alergand unul spre altul, se facura vazuti doi berbeci cu coarnele j mari cat ale unor cerbi si rasucite in spirale largi si cu gaturile groase ca j de boi. 70 ,. Fugi, ma, si desparte-i, racni acelasi glas, dar nu mai era timp si cei cu bobicul se oprira si ei sa se uite. La zece metri de ciocnire unul din berbeci sovai. intr-adevar, celalalt yeoea in salturi cu fruntea in sus si neinfricat, dar si cel de-al doilea isi fpvinse sovaiala si se izbira in capete cu atata violenta incat lovitura ii ridica pe amandoi in aer aproape un metru. Baietii sarira numaidecat si 8 despartira cu lovituri de ciomege, apoi se intoarsera la bobic. _ E cel mai al dracului berbec, zise unul, daca il mai lasam o data, cadea al lui Pretorian de-a berbeleacul. - Asta era sa omoare cateaua lui al lui Dumitru lui Nae, ma, zise altul cu admiratie. Cat intri in cardul lor, il vezi cum ridica coarnele in aer Cica Lisandru l-a invatat de mic, ii dadea porumb din mana. Departe de cei care jucau bobicul alti baieti stateau cate trei sau patru, intinsi pe burta, unii singuri, fara fete prin preajma, avand in schimb, foarte aproape de ei, vitele. Erau pe langa porumburi si pesemne ca le pazeau sa nu intre si sa-i prinda pandarul. Unii stateau chiar intr-un lan sub o tufa si coceau dovleac. Prin preajma se vedeau azvarliti si coceni fara boabe, semn ca copsesera mai inainte si porumb si se saturasera de el. Venind dinspre cei care jucau bobicul un baiat se apropie de cei de langa tufa si se aseza si el langa foc. Se intinse apoi si lua un cotolan de alaturi si 3 desfoi. ii rupse cotorul inca crud si varful, care ii lasa in palme lapte din boabele strivite, si fl puse la foc. intre timp un cal se apropia atras de mirosul de porumb jupuit si isi misca in sus si in jos gatul lui lung, cu urechile intinse ininte, semn de prietenie si de intrebare daca nu i se putea vari si lui in gura un cotolan. - Du-te, ba, de-aici, zise cel numit mai inainte Pretorian si puse mana pe un stiulete si dadu cu el in cal. Stiuletele cazu alaturi, se lovi de burta animalului care se dadu inapoi 5i incepu apoi sa-si infiga dintii lui mari in el. - De ce dai, ma, in el, zise un altul, nu e al tau? Si vezi dracului daca s-a copt dovleacul ala, sa plecam, ca daca da peste noi vreunul de-al lui Nastase ne rupe junghietura gatului. - Da de ce, rase al lui Pretorian, asta e pamantul lor? - Dar al cui!
- Calul asta al tau mai e armasar, ma, al lui Pretorian? se mira un altul uitandu-se curios cum calul dadea acum foarte zgomotos tarcoale "..ei iepe, si cum la un moment dat se si arunca pe ea fara veste. Baietii lasara jocul si se rasucira sa vada. Calul incepu sa scoata din gatul lui cabrat, printre dintii lui lati cu care o apucase pe iapa de coama, JUste nechezaturi asa de ciudate, incat ai fi zis ca e un om din gatul caruia >es rugaminti pline de umilinta si de recunostinta. isi lua si mai mult vant, L 71 dar apoi totul se termina cu o renuntare de neinteles, se dadu jos dupa ea si incepu linistit sa pasca. - Ce rau era asta pana l-am juganit, zise al lui Pretorian, odata era sa ma manance. - Ce vorbesti!
Si manzul ala il are iapa de la el? - Aha!
- Si de ce dracu arata asa de puchinos? - Sa va spui de ce, tata mi-a zis sa-l las dracu pe camp, dar el vine mereu acasa, ne pomenim cu el Ia poarta, nu putem sa scapam de el. - Dar ce are? - L-a mursicat intr-o zi un lup, zise al lui Pretorian, eram cu tata cu caruta in Frunzari. A iesit din Cotigeoaia, dracu sa-l ia de unde!
Daca ne trezeam mai devreme il omoram cu furcile. La iapa si la cal nu s-a dat, i-a fost frica, o fi fost ogarjit de nemancare, s-a dat si el la manz si l-a mursicat uite aici. Si al lui Pretorian le arata cam pe unde, prin preajma inimii. - Si? zise unul din baieti. - Si a facut viermi. Noi am zis ca o sa-i treaca, dar n-avem ce-i mai face, si tata l-a lasat odata legat langa padure, sa vie iar lupul ala sa-l manance. N-a mai venit nici un lup, l-a dezlegat si il mai tinem de mila iepii. Dar il mananca viermii de viu - Pai hai sa-l omoram, zise atunci un alt baiat, dupa ce statuse cu gura cascata cateva clipe lungi. Al lui Pretorian nu zise nimic, dar se uita in jurul sau cautand ceva. Apoi se proptira amandoi in ciomege si se ridicara lasand dovleacul ip spuza fierbinte; iesira pe miriste. Cel care propusese sa-l omoare prins^ manzul de mica lui coama de pui de cal, si cu ajutorul celorlalti, il pust jos pe partea unde nu era ranit si se uitara toti sa vada cat era de adancij mursicatura. Era foarte adanca, si baietii se inghemuira pe rand, cu chipurile vii, aprinse de curiozitate. Unul din ei zise: - De ce nu i-ati turnat creolina? - I-am turnat si s-a inchis si credeam ca i-a trecut, raspunse al lui Pretorian. Cand colo, degeaba, i-au deschis-o iar viermii. Se lasa o tacere. Undeva in zarea indepartata fluiera prelung ceva, ca un avertisment de neinteles si se vazu apoi navalind peste cerul senifc aplecat mult in partea aceea, o coloana de fum gros si urat ca de incendii Mai incolo alti cai pasteau neturburati si prin apropierea lor pastea « card de oi. - Ei, il omoram?!
zise baiatul care venise cel dintai cu ideea asta. Parea foarte dornic sa treaca la fapta. 72 _ Hai sa-l omoram, se hotara atunci al lui Pretorian. Si tata mi-a spus je cateva ori, dar mi-a fost mila: omoara-l, ma, zice. il omoram, dar cum? Baiatul care daduse ideea statea pe vine si se uita. Nici el nu stia cum. jvlanzul clipea rar din ochii lui mari si negri si respira cu burta, i se urca sj i se lasa in jos tot trupul, abdomenul lui mititel, acoperit de par mare si pufos. Baiatul acela se uita tinta la burta lui miscatoare si deodata intelesese cum. il apuca pe manz de nari si i le stranse. Manzul zvacni si incepu sa se zbata. Era asa de voinic acest baiat pentru cei cincisprezece sau saptesprezece ani ai lui incat el nici macar nu spuse celorlalti sa-l ajute, sa-i tina manzului picioarele. Cuprinsa de o banuiala nelamurita, iapa veni pana in apropiere, dar o alungara cu fluieraturi. Ea intorcea insa capul cu urechile in fata parca i-ar fi intrebat: ce fac ei acolo cu manzul ei? - Da, ma, in ea, zise al lui Pretorian. Si o gonira iar. De prin toate partile incepura sa se apropie si alti baieti, dar intre timp totul se terminase, nu mai apucara sa vada nimic, baiatul acela si cu al lui Pretorian omorasera manzul inabusindu-l, il trageau acum de picioarele dinapoi si il duceau undeva in porumb, in timp ce altii goneau mereu cat mai departe iapa, ca sa nu-l vada. XV Baiatul pe care il trimisese Isosica undeva nu se intoarse prea curand 5i cand aparu in sfarsit in departare pe tipsia fara obstacol a campiei nu se grabea sa se apropie ca si cand ar fi vrut sa spuna prin mersul lui parca stanjenit, ca n-a facut nimic si nu prea se simte indemnat sa vie mai repede de vreme ce lucrul acela pentru care fusese trimis tot nu s-a putut face. Isosica insa nu-si lua ochii de la el pana ce nu-l vazu alaturi. - Ce e, ba, de ce intarziasi atata? ii zise. Vorbise ca si mai inainte, cu spatele la fete si cu voce coborata. Baiatul nu raspunse de ce intarziase, dar de asta data privirea lui spunea °* a facut tot ce i s-a spus si ca a iesit asa cum trebuia sa iasa. - Zi-i, ba, se supara Isosica abia ridicand glasul. , - Am fost, nea Gheorghe, se apara baiatul, dar nu mai adauga apoi n"nic si ramase in asteptare, cu privirea insa mai graitoare decat cuvintele. ~ Ei, ce ti-a zis? ~ A zis, raspunse baiatul taraganat, ca de ce nu vine persoana asta s-o cunosc si eu. "Cine e, ma?" mi-a zis. ~ Si i-ai spus? - Pai nu mi-ai spus sa nu-i spun? zise baiatul. 73 - Pai ti-am spus eu, dar Mai era cineva la el in birou? - Mai erea, dar i-am spus asa cum m-ai invatat: "Domn notar, vreau sa-ti spun ceva personal". "Spune, ma", zice. "Nu acum, zic, mai pe urma." "Cand mai pe urma?" Si el a inteles si am asteptat pana nu mai era nimeni. Ca era multa lume la el acolo - Si altceva n-a mai zis? - Asa a zis: spune-i persoanei care te-a trimis sa treaca pe la mine, ca am si eu ceva sa-i spun. - Ce? zise Isosica. Baiatul ridica din umeri: asta chiar ca n-avea de unde sa stie. - Bine, relua Isosica, dar cand i-ai spus ce vor aia sa faca cu sediul nu te-a intrebat de unde stiu eu? - Ba m-a intrebat, isi aduse aminte, cam agasat, baiatul. " De unde stie nean-tau Isosica, zice, chestia asta?" "Chiar de la aia care vor sa sparga sediul, de la alde Pataleata", i-am spus. - Bine, zise Isosica multumit. Si la Ciulea ai fost? Baiatul dadu din cap de sus in jos: a fost!
- Bine, ma, Tilimpla, mai zise Isosica si se ridica in picioare si isi scutura tunica. Uitc-ti colo caii si baga de seama sa nu sufli cuiva Dintre baietii care jucau bobicul pe izlaz se desprinse la un moment dat de grup unul de la blana, si o lua pe acea parte a campiei opusa satului, adica spre Cotigeoaia, alaturi de care se vedeau in zare alte vite pascand, mai ales numerosi cai. Nu se stia de ce baiatul acesta era insufletit de ceva care parca n-avea nici pentru el nume, fiindca sarea din cand in cand in ciomag. il proptea la marginea unui obstacol care insa putea fi si ocolit, un grup de scrieti, o crapatura de pamant, sau daca drumul era prea mult timp neted chiar un obstacol imaginar. Mai putea fi mult pana la apusul soarelui, fiindca drumul lui pe cer spre marginea orizontului era mereu greu de ghicit si nu dadea nici un semn izbitor ca in curand avea sa se faca rosu. Numai cine il cunostea bine putea sa simta in raza lui o foarte putin tremurata ingalbenire, desi miezul ii era mai departe alb. Cand nu sarea, baiatul retezai cu ciomagul lui ager varfurile inalte, cu maciuliile inca violete ale scaietilor sau izbea in cate o piatra pe care o smulgea din locul ei cu atata precizie si putere ca o facea sa zbarnaie ca un proiectil trimitand-o cu o traiectorie inalta in vazduh. Din aceeasi pricina se lua dupa un card de oi ca un catelandru cu limba scoasa si le goni aiurea, starnind undeva intr-un grup indepartat de baieti fluieraturi si injuraturi furioase la adresa mamei si tatalui sau. Cand se intoarse acest baiat, Ciulea venise si Isosica statea cu capul in poala ei. Soarele nu mai avea raze imprejur, se facuse ca un talger rosu si atingea buza orizontului gata sa inceapa sa se duca. Baiatul se apropie 74 de una din fete si incepu sa-i spuna ceva la ureche. Ea il asculta cateva clipe cu acul uitat in iie, apoi fl asculta impungand mai departe, rar, cu scurte opriri, cu fruntea plecata, incat nu i se vedea fata si nu se auzea daca doar asculta sau mai intreaba si ea din cand in cand cate ceva. Apoi baiatul nu mai zise nimic, se scula si se indeparta. - Unde-ai fost, ma, ce-ai vazut? se lipi unul de el, dar baiatul isi smuci bratul si nu vru sa spuna nimic. - Pe cine ai vazut, ma, hai spune, se apropie un altul. In clipa aceea Ciulea isi ridica fruntea din iie, pandi cateva clipe ce isi spuneau baietii si apoi deodata rosti: - Ia ascultati, ma, voua nu va e rusine, magarilor, daca ma scol acuma la voi si va dau cateva peste nas, va invatati voi cum sa vorbiti, cand e de fata fete. Ia fugiti de-aici!
Baietii se supusera imediat, cu toate ca s-ar fi parut ca nu aud ce li se spune, se sculara in ciomege si se dusera mai incolo. Fata care aflase despre ce era vorba statea tot cu fruntea plecata si acum soarele apunand ii rosea fata atat cat se vedea, sau poate ca era rosie de ceea ce auzise. Mana i se misca in aer parca ar fi facut niste semne cand intr-o parte, cand putin mai in alta, ca si cand ar fi respins mereu cu blandete ceva care i se oferea staruitor si ea nu vroia sa primeasca. Celelalte taceau si ele isi vedeau de cusaturi, numai Ciulea arata parca mai atatata de ceva, intindea iia pe genunchi, baga degetul in ea si apasa, descosea rupand firele cu dintii si scuipand alaturi. Amurgul incepea sa coboare venind de sus cu racoare in timp ce pamantul mai era inca luminat si cald, se mai vedeau inca firele de iarba si scaietii indepartati cu maciuliile lor colorate si florile de camp ale trifoiului de toamna, ca niste dude roscate cazute pe jos. Caprele treceau spre sat cu iezii lor lanosi cu mersul saltaret si oile, in carduri mari, incepeau sa traga si ele spre casa, mai pasteau inca, dar cu capetele spre salcamii stufosi ai satului din departare, pe care apusul soarelui il indeparta parca si mai mult. Deodata fata care primise o veste de la baiatul acela isi ridica fruntea. Avea ochii aprinsi de lumina asfintitului la care se uita nemiscata. Cum statea asa, incepu fara veste sa cante. isi relua cusatura si cu fruntea aplecata cantecul ei se ridica in inserarea care se lasa,, nefiresc de subtire, inalt si cu mare putere, parca ar fi cantat ajutata de o foita de leandru sau de par, cum faceau baietii cand se duceau sau se intorceau noaptea de pe la fetele lor. Dar era glasul ei, nu al foitei, ii strangea sau ii umfla gatul, tipand cu intreruperi de-ai fi zis ca vocea i se frangea sugrumata. Era in cantecul ei o credinta potrivnica oricarei gandiri, pe care o au numai fetele si o pierd muierile, ca e asa cum stie ea, orice i-ai spune, chiar daca ai lua-o de mana si ai duce-o sa vada cu ochii ei pe baiatul la care tine, peste fusta ridicata a alteia 75 Cand soarele se dusese de tot fata se oprise de mult din cantat si incepuse Ciulea. De la locul lor de acolo unde stateau ai fi zis ca fetele n-au sim(it ca se apropie intunericul fiindca ele continuau sa impunga cu acul in iile lor si te mirai cum de mai vedeau sa coasa inainte. in curand insa se ridicara toti si baietii incalicara pe cai si o luara spre sat. Carduri de oi si de vite behaiau neincetat, prinse de excitatia asfintitului, sfarsitul unei zile, mulsul si domnia tacuta a noptii. XVI Isosica nu apuca sa intre bine in curte cu caii ca alde tat-sau ii si spuse ca Aristide trimisese pe cineva dupa el sa-l cheme. - Ce-are cu mine? zise Isosica fara sa se mire. - El stie, de unde sa stiu eu, raspunse si tatal tot asa. Si adauga amanuntul ca sa se duca nemancat, de asta data cu oarecare nedumerire, ca si cand s-ar fi gasit multi oameni in sat care sa nu poata manca de doua ori la rand. Pesemene ca de atatia ani de cand traia bine Aristide ajunsese sa creada ca si altii o duceau tot asa si ca nu le priia doua mese una dupa alta, cum nu i-ar fi priit lui. incat Isosica facu ceea ce ar fi facut si tat-sau, se aseza la masa si abia pe urma se spala pe maini, isi puse o camasa curata si pleca la Aristide. Se inserase bine peste tot, se vedeau luminile din vetre si acea miscare inceata a umbrelor din fata usilor deschise spre batatura, din care se putea ghici ca toata lumea incepuse, sfarsise sau era inca la masa: intunericul se clatina strapuns de razele tremuratoare care veneau din tinda si care lasau sa se vada cainele asteptand pe prispa asezat in fund, sau umbra unei maini marita pana la grajd, a carei sursa putea sa fie acolo in tinda intre cele doua odai, a unui copil care ducea lingura la gura, sau a unei fete care spala vasele si le punea curate la locul lor pe polita. Salcamii, nemiscati si intunecosi, pareau fara frunze, uriasi tacuti si negri care poate ca dormeau si ei sporind astfel linistea care atragea animalele sa se lipeasca cu burta de pamant si pe oamenii care isi mai purtau inca fiinta cine stie pe unde si incotro, sa se grabeasca sa faca acelasi lucru: somnul era o taina de aici de jos, nicaieri sus cerul nu se oprea sa doarma, se schimba * mereu pana la ziua si poate doar soarele mai apropiat de oameni dormea si el in timpul noptii Era insa greu de lamurit cum ajungea el totusi dimineata pe dedesubt sa rasara din nou tocmai in partea cealalta - Vorbeam cu nean-tau Nastase si cu gineri-meu, zise Aristide cand Isosica intra in odaie si fostul primar de dinainte de razboi ii arata cu mana un scaun langa el, sa se aseze. Ca el zice ca comunistii n-or sa tina 76 mult, ca n-o sa-i sprijine nimeni. Si eu ii spuneam ca se gaseste, gasesti * sa-l omori si pe tac-tau. Daca chem eu aici la mine pe Badea lui Ilie Carcadat si-i spun, ba, iti dau un pogoa de pamant, da-i una in cap lui alde tac-tau!
Ai sa vezi ca-i da!
Nastase asculta toata chestia asta tacut si scarbit. Era neras si arata mult mai batran decat era, in timp ce frati-sau Aristide, care nu era decat cu doi-trei ani mai tanar decat el, arata cu mult mai putin. Pe pat fiul cel mare al lui Nastase, Dan, tacea si el si fuma cu tigarea in mana in timp ce Isosica o tinea intre buze si umplea odaia de fum. - Cum dracu de nu se dadu, ma, cainele asta al lui nean-tau Aristide la tine? se mira Nastase uitandu-se la Isosica. Pe Dan era sa-l muste de picior!
Isosica avea intr-adevar acest dar ciudat ca trecerea lui prin sat si chiar prin curtile altora nu era nici anuntata si nici insotita de latratul vreunui caine. De aceea si drumurile lui erau greu de urmarit, trecea pe uliti agale invaluit in fum si nu o data unii se certau ca l-au vazut in acelasi timp in locuri diferite, cu martori. Cand pleca dintr-un loc parca pierea, cu toate ca se putea intampla sa stea in locul acela ceasuri intregi. Daca ar fi fost intrebat cel care il vazuse stand, sa zicem pe o podisca impreuna cu cineva, incotro a luat-o cand a plecat, acela n-ar fi stiut sa spuna precis, chiar daca drumul n-ar fi avut decat un incoace si un incolo, adica n-ar fi fost o raspantie de uliti, ci un drum drept si fara cotituri. Numai taica-sau bagase odata de seama ca nu-l latra un caine, care tot asa, cum zisese si Nastase, la el se repezise sa-l sfasie. "De ce, mai Gheorghe, nu se dau cainii la tine cand intri intr-o curte?" "Ma cunosc, da-i dracu", raspunsese Isosica nepasator. Dar nu era adevarat, fiindca chiar daca nu-l cunostea, cel mai invrajbit caine se potolea deodata la vederea lui sau doar la auzul glasului lui, iar altii incepeau chiar sa se gudure, cadeau pe spate cu labele in sus si Isosica se apleca in treacat, ii gadila pe burta si isi vedea de drum. - S-o fi culcat si el, ii raspunse Isosica lui Nastase. Mai dorm si cainii!
in odaie era lumina alba, frumoasa, de petromax, insa la geamuri fusesera inchise pe dinafara obloanele. Toata casa mirosea a paine proaspata si a friptura pe jaragai. Velintele rosii de pe pat si servetele mari de la ferestre cusute cu sabace de matase impodobeau odaia ca la altii la botez sau la Anul Nou. - Bea, ma, Isosica, zise Aristide turnand dintr-o sticla intr-o ceasca mica si inflorata de portelan. Parca turna doctorie, asa grija avea sa nu pice ceva pe jos. Baiatul gusta si se indrepta in scaun, cu ochii mari. Aristide nu bea tuica obisnuita, ci dintre acelea in care nu se pune deloc apa cand se distileaza in cazan, 77 /.*> iese de pruna curata, de struguri sau de ce e, cu un grad mare: ce scot al(ii dintr-un cazan, dintr-o astfel de fierbere iese de trei patru ori mai putin. Trebuia sa fii insa ca Aristide sa te induri sa scoti atat de putin. - Asa ca asta e, continua Aristide adresandu-se lui frati-sau. - Nu e aia, zise Nastase taraganat si cu dispret. Ala care zici tu, Carcadat, e un betiv!
- Ala e un betiv, ala e un curvar, ala e un hot, zise Aristide. Eu nu guvernez numai pe unii, toti sunt sub autoritatea mea. Nastase nu mai raspunse prin cuvinte, ci prin clatinaturi din cap: nu era asa, nu se poate sustine pe baza asta ca poti sa guvernezi. - ii guvernezi pe toti, sigur ca da, zise gineri-sau, inginerul agronom, dar trebuie sa faci deosebirea, asa am eu impresia - Cum ma dadura ei pe mine jos, se minuna atunci Nae Cismaru si se misca pe pat ca sub stapanirea unei mari emotii. Vine la mine cum ar fi seara, alde baiatu asta, notarul, si zice domnule Nae Cismaru, nu vreai dumneata sa fii primar? Vreau, Nica, zic, cum dracu sa nu vreau, si zice, vino maine la primarie sa te instalezi, am ordinul respectiv, o sa fii primarul comunei. M-am dus eu dimineata, - m-am dus de dimineata, ca noaptea uite asa m-am intors si pe-o parte si pe alta, ma, zic, ce-o fi, si spre ziua n-am mai putut sa dorm neam - si cand am ajuns la primarie, asa erea, a venit pe urma notarul si am citit si eu, scria negru pe alb: "Nae Cismaru e numit primar". Am stat eu pe acolo pana la pranz pana am luat in primire de la Cochintu si nu pleca bine Cochin(u ca vaz ca intra unul asa cu sapca in cap si zice: "Cine e primar aici?" "Eu sunt", zic. "imi pare rau, zice, dar nu mai esti. O sa dai in primire lui Ciocota." "Cine dracu e asta?" zic. "Dracu, cine sa fie, daca dumneata ca esti de aici, si nu-l cunosti, de unde vreai sa-l cunosc eu?" Pe urma am aflat cine era Ciocota, e de pe la vale, tine pe-a lui Ion Ilie Albuleasa, care are un baiat la Bucuresti, la Pirotehnie, dracu sa-l ia. - Cat o sa stea si Ciocota, zise Aristide. Daca o sa inteleaga o sa stea mult!
- Ce sa inteleaga? intreba Nae Cismaru, cu indoiala celui care n-a inteles si caruia ii e frica sa nu descopere ca ar fi trebuit sau ar fi putut totusi sa inteleaga. Ce sa inteleaga, Aristide, ce e de inteles aici? - Asta nu stiu, zise Aristide. Presupun ca e ceva de inteles si ca nimeni nu intelege, altfel nu s-ar perinda ei primarii cate sase pe an. Nu vroia sa-i spuna sau poate nu stia nici el, insa cuvantul perinda arata ca observase totusi acest fenomen si ca se gandise la el, deci ceva tot stia. - Tata, deschide usa, se auzi din tinda glasul unei fete, si sari Dan si-i deschise. 78 Maica-sa venea din urma cu farfurii si cu pui fripti si fata se intoarse si aduse sticle de vin, pahare si furculite. Pe urma iesira amandoua. - Ia hai sa luam ceva, zise Aristide, si trasera toti scaune de pe langa peretii albi, incarcati de jur-imprejur pana la brau de velinte batute in cuie nevazute si se asezara. De ce plecasi, Lenuto, zise Aristide tare, ia treci incoace si bea si tu un pahar de vin. - Pai noi am luat in tinda, zise atunci fata reaparand in odaie cu cozile ei negre si groase pe spinare. Ramase in picioare langa taica-sau, puse mana pe un pui, il rupse in doua, apoi il rupse iar si incepu sa manance impreuna cu ceilalti, desi zisese ca luase in tinda. De ce o chemase Aristide numai pe ea si nu si pe maica-sa? Nastase, frate-sau, manca cu pofta, dar parca si cu sila pentru pofta pe care o simtea, sau poate ramasese cu dispretul dinainte in sine, cand spusese frate-sau ca se gaseste ce vrei, chiar sa-l omori pe tac-tau. - Toarna, ma, tu un pahar de vin, spuse el lui fiu-sau Dan, ca si cand numai in el ar mai fi avut incredere, dupa care isi lua seama si adauga: toarna la toata lumea. Isosica manca la fel cum fuma, indelung si pe ganduri, mesteca atat de minutios, ca in cele din urma te puteai intreba daca mai avea ce inghiti; inghitea totusi, cu pregatiri care faceau ca falcile lui sa se miste foarte vizibil in sens diferit, una spre urechea dreapta si cealalta spre urechea stanga; cand se uneau egal, mestecatul se oprea si gatul lui Isosica se indoia inainte ca la cocosi. Se vedea ca ii placea, arata si el mirat de cat de buni pot fi niste pui de gaina cruzi, cu mujdei si paine calda din test, ii maneai intregi, cu oasele lor cu tot. - Eu m-asteptafn ca Moromete, zise Aristide punand mana pe pahar. Hai sa bem!
Nu-l ridica insa sa-l ciocneasca, fiindca nici ceilalti nu pusesera mainile pe pahare, aveau gurile pline. Apoi ciocnira si dusera paharele sub nas si dadura fiecare, pe rand, si cu o indoire inceata, de parca s-ar fi uitat buimaciti in tavan, capetele pe spate. Unii chiar clantanira dintii pe pahar si nu-si revenira din uimire si trecu multa vreme pana isi adusera iar aminte de mancare. - Ma, bun mai e vinu asta, unchiule, zise Dan coplesit. Ziceam anul trecut ca s-au starpit aracii aia si n-o sa mai culegi matale nimic de sub ei. - Pai de ce am ginere agronom? zise Aristide cu o expresie rece de triumf. - iti vine sa inghiti si paharul, zise Nae Cismaru, uitandu-se la pahar cu frica parca, drept care ezitand, mana lui se intinse si il puse pe masa la distanta, ca sa nu mai aiba de-a face cu el. 79 Numai lui Nastase nu-i era gandul la gustul vinului. - Te-asteptai ca Moromete, ce? zise el. - Sa faca ceva, raspunse Aristide. - Ce sa faca? murmura Nastase cu o iritare ascunsa si posomorata. Aristide insa nu era atent la starea fratelui sau si se vedea limpede ca nu-i spusese nici lui la ce se asteptase el de fapt din partea lui Moromete. Umplu din nou paharele si rosti: - Hai noroc!
Si dupa ce baura iar, continua: M-asteptam ca Moromete sa se dea de partea notarului cum a facut lipoveanul de Fantana, cand colo, i-a luat-o fi-sau inainte!
N-am nimic cu fi-sau, e baiat cu carte si daca n-ar fi venit vremurile astea, il luam cu mine Asa, s-a dus la comunisti. Treaba lui!
Dar nici sa ajunga comuna pe mana lui Ouabei!
Fiindca Niculae al lui Moromete am auzit ca spunea notarul ca o sa plece la o scoala unde o sa-l trimeata partidul lor, poate sa-l trimeata, sunt la putere, si eu as fi facut la fel in locul lor, si mi-as fi facut om pe care ma bazez, dar pe Ouabei poate sa-l trimeata oriunde vrei si tot Ouabei ramane si o sa mi-l trimeata tot indarat in sat, sa fie el primar!
El si cu nenorocitu ala de Mantarosie si care s-or mai ivi D-aia trebuie sa vedem ce-i facem!
Moromete primar, n-am nimic de zis, sau Nae Cismaru, dar uite ca pe alde Nae s-au si repezit sa-l dea jos, nici n-a apucat bine sa se iscaleasca dedesubt, si i-au si luat tocul din mana. - Asa e, ma, exclama Nae Cismaru uluit, taman vream si eu sa ma iscalesc sub un act si tineam tocu in mana si il vaz pe ala ca intinde mana si mi-l ia, asa usurel, din mana, ca la copii: lasa asta, zice, sa nu obosesti, sa te-apuce durerea de cap!
- Chiar asa ti-a zis? intreba Aristide si in ochii lui mijira lumini ironice. ii era mila de tine? - Da, ma, il apucase mila de mine, auzi!
Moromete zice: ma Nae, unii tot se cheama ca au fost primari, exista acolo la arhiva lui Oprescu iscaliturile lor negru pe alb, dar tu cu ce poti sa subtii ca ai fost, din moment ce semnatura ta nu figureaza la dosar? Aristide incepu sa rada, gineri-sau insa, desi ramasese tot timpul grav si atent, auzind ceea ce povestise Nae Cismaru, deveni si mai serios. - Ma mir, zise el, ca notarul nu si-a indreptat privirile si spre Moromete si atrase doar pe fi-sau. Si cum zisesi si dumneata, tata socrule, fi-sau e baiat cu carte, dar pe urma domnul notar il primi in birou pe alde Ouabei. - Acum si-au facut si un sediu, zise Aristide, au pus mana pe pravalia aia parasita a lui Ionel, le-a dat-o Ciocota, in calitatea lui de primar, si au scris pe deasupra, P.C.R. Silistea-Gumesti. Spunea asta al lui Jugravu ca cica l-ar fi intrebat cineva pe Ciocota "Pai bine, domn primar, daca se intoarce Ionel si va da afara?" "Ordin de rechizitie precum ca susnumitul 80 nu mai locuieste de mult in Silistea-Gumesti", a raspuns Ciocota. "Nu mai locuieste, dar e a lui!
" "A lui o fi, zice, dar am rechizitionat-o noi!
" il invata bine notarul, zise Aristide cu admiratie. Pana pleaca, fiindca am auzit ca pleaca si el. Iar voi, cu partidul vostru social-democrat, se adresa el ginerelui, o sa va dedati si voi cu comunistii, fiindca n-o sa aveti incotro, asa spunea domnul Tache Maracineanu, fost prefect, m-am intalnit ieri cu el pe la gara si ne-am dus pe la Balaci, pe la Slavescu. Tot asa zicea si el: am intrat in zona limitrofa, regele nu mai semneaza decretele constitutionale, iar ministrii liberali din guvern n-or sa mai stea nici ei mult. - Dar de ce? zise ginerele lui Aristide potrivnic, dar si nelinistit, atins de banuiala ca impotrivirea lui s-ar putea sa nu-i mai ajute Ia nimic din moment ce intamplarea sau fatalitatea a si hotarat dinainte pentru el. Nu inteleg, zise el mai departe, fara sa tresara la ideea ca regele va fi inlaturat, ce zona limitrofa? Asta era, nu vedea care era legatura intre zona aceea limitrofa, soarta regelui si a intregului sau sistem legat de monarhie, cu soarta partidului sau social-democrat. Nu intelegea sa fie impins pe acelasi drum cu cei legati de monarhie si ii spuse lui Aristide ca nici nu credea, din moment ce social-democratia urmarea, asa cum stia toata lumea, acelasi tel ca si comunistii, cu deosebirea ca ei, socialistii, preconizau alte mijloace. - Socialismul e salvarea omenirii, zise el patetic, restul sunt chestiuni in litigiu, discutam, guvernam pe rand si vedem care realizeaza mai bine acest tel. - O sa guvernati voi la rand alta data, dar nu acuma, raspunse Aristide cu o ironie atroce. Si adauga: faceti politica strutului (expresia asta o auzise probabil tot de la acel fost prefect, Tache Maracineanu, sau chiar de la fostul pretor al plasii, Ilie Slavescu, cu care era prieteN), credeti ca daca nu va uitati voi la zona limitrofa, nici zona limitrofa nu se uita la voi. Asta va priveste, dar eu sunt obligat sa nu las satul in parasire, si sa astept sa-l salveze socialismul vostru. - Si oe vrei sa faci? zise ginerele nedumerit. - Aici e toata chestia. De-aia v-am si chemat, raspunse Aristide. Asta cu sediul e un fleac, n-o sa aiba ei sediu in Silistea-Gumesti, nu e asa, Isosica? Isosica nu raspunse nimic, tocmai termina de ros un ciortan si s-ar fi zis ca acum o sa raspunda, dar parca nici nu auzi ca despre el era vorba si lua din farfurie alt ciortan. - Toata chestia e sa te retragi la timp, asta in ce va priveste pe voi, relua Aristide adresandu-se mai departe ginerelui. Dar asta e, ca n-ai cum sa te retragi Povestea domnul Maracineanu ca prin 1944, cand au inceput 81 I rusii sa-i impinga pe nemti indarat, maresalul Antonescu era pe linia fron¬tului si primeste o telegrama de la Hitler sa vie urgent la Berlin sa discute cu el situatia militara. Antonescu se urca in avion, dar la aerodrom ii spune serviciul meteorologic ca in aer e furtuna mare la o ora de mers cu avionul si ca e pericol sa cada. Cat tine furtuna? intreba Antonescu. Nu stiu, zic aia. Ei, daca nu stiti, eu dau ordin de plecare, zise Antonescu si pilotul n-a avut incotro si a trebuit sa execute. Si nu era numai Antonescu singur, a trebuit sa se urce in avion cu el si statul major si altii care mai erau de la guvern. Chestia asta, zicea domnul Tache, i-a povestit-o cineva care era prieten cu medicul personal al lui Antonescu care era si el in avion. N-au mers ei nici un ceas si asa era, cum a zis serviciul meteorologic, au intrat in furtuna si avionul a inceput sa-i rastoarne pe toti cand in gat, cand in cur. I-a invalmasit pe toti, abia au scapat, se mirau si pilotii pe urma Ei, cand au iesit din furtuna, toti prapaditi, galbeni la fata, le-a venit inima la loc si aratau si ei mai veseli, au inceput sa-si dreaga hainele si cravetile Si Antonescu odata se uita la ei si le zice: "Ei, ce radeti, va pare bine ca ati scapat? Ce va pare asa bine? Daca muream nu era mai bine? Am fi fost plansi de toata lumea, ziarele ar fi fost pline de doliu, ni s-ar fi facut funeralii nationale Am fi fost niste barbati de stat care am guvernat tara intr-un moment al ei greu (cand toti au fugit si s-au feriT) si care am cazut la datorie ca niste eroi. Dar asa?!
O sa pierdem razboiul si cine stie O sa mai avem noi parte de onorurile pe care le-am fi avut acuma? Asa ca degeaba radeti, mai bine ati plange!
" - Om destept, zise Nastase parca mai inviorat in scarba aceea a lui care nu-l parasea. Asa s-a si intamplat, cum a zis el, i-a judecat pe toti ca pe niste tradatori, avea dreptate!
- Asta ziceam si eu, relua Aristide, dar omul nu vrea sa creada, zice ca n-o fi chiar asa cum isi inchipuie el. - Nu cred eu ca Franta si Anglia zise inginerul agronom. Dar nu-si duse gandul pana la cap, se opri si-si arata in chip mai elocvent bratele desfacute. - Ce? insista atunci Aristide. - Ca n-or sa intervina ei in zona asta limitrofa, zise agronomul. - Ce vorbesti tu, ma Petrica, zise atunci Nastase clatinand din cap, sceptic, aici are dreptate Aristide, nu exista ajutor de nicaieri cand vin vremuri din astea!
A sarit cineva sa-l ajute pe Frantuz cand intra Neamtul peste el si cand ne lua si noua o parte din Ardeal de-o dete Ungurului? Ia adu-ti aminte!
Se lasa o tacere, fiindca toti care erau acolo isi aduceau bine aminte. Era pe la sfarsitul verii lui 40 si citisera in ziare ca Hitler a dictat ruperea unei parti din trupul tarii si cum ministrul nostru de Externe, vazand harta, a lesinat. in aceeasi zi Toderici a pus sa sune goarna si in ziua urmatoare s-a adunat lumea la scoala. Copiii recitau poezii §i cand unul a inceput sa spuna cu glasul lui nevinovat, Clujule, Clujule, multi au inceput sa planga. Nimeni nu intelegea de ce tara nu intra atunci in razboi sa-si apere pamantul. Era tocmai ceea ce vroia sa spuna acuma Nastase, ca ramasesem adica singuri din toate partile, in fata neamtului. - N-a sarit nimeni, continua el, din contra si daca nu intorceam noi armele in 44 si nu luptam, cine stie ce-ar mai fi fost Anglia si Franta abia daca sunt in stare sa-si apere zonele lor limitrofe, dar sa mai aiba grija de-ale altora. - De ce, zise agronomul, uite, in Grecia s-a oprit zona limitrofa!
Daca nu era Anglia acolo, nu se oprea. - Asta asa e, zise Aristide, dar daca mai traia paraliticul ala de Roosevelt trecea si peste Grecia. - De ce? zise inginerul agronom. Nu vad legatura. Aristide nu raspunse, se uita insa cu o privire trufasa peste toti cei adunati, ca sa se vada inca o data ca puterea lui asupra altora nu tinea de avere, ci de ceea ce avea in cap; iata, gineri-sau, om cu carte, declara singur ca nu tntelegea, in timp ce el, Aristide, de unde de neunde, intelegea perfect. Si ca dovada ca era asa, iata ca n-avea sa-i spuna care era legatura intre Roosevelt si zona limitrofa; numai prostii se grabesc sa se arate ca sunt destepti. - Nu ma doare pe mine capul de Grecia, zise el razand ca de ceva demn de dispret. Pe mine ma doare ce facem aici cu Ouabei!
Si zicand acestea batu insistent cu dosul palmei intr-un anumit punct al mesei, ca si cand Ouabei s-ar fi aflat chiar acolo pitit dedesubt si ei nu vroiau sa creada. in acea clipa se auzi o bataie afara in oblonul ferestrei. Aristide nu se mira. Se intoarse spre fi-sa si-i spuse sa se duca pana afara si sa vada cine era. XVII - Fiindca pe mine nu ma intereseaza sa conduc numai eu comuna, continua el dupa ce fata iesi, am fost primar zece ani, a venit razboiul, am scapat pe multi de rechizitie si de front, n-am nici o pretentie!
Cand se termina razboiul si veni ordinul cu animalele de captura, sa le dam rusilor indarat, i-am bagat in ma-sa pe-aia cu comisia lor de armistitiu, sa se duca la domnul general cutare sau la domnul mosier cutare (care i-a trimes fi-sau maior sau colonel cai si vaci de capturA), nu sa-i ia tot vaduvei vaca din batatura, ca n-are barbat s-o apere. Sa spuie domnul Terente, 83 baga-l-as in ma-sa si pe-asta, care veni primar dupa mine cand se termina razboiul, cum era gata sa semneze ca un bou lista cu care venise niste hoti de pe la plasa. Tugurlan, care a fost si el primar o zi ca si tine, Nae, i-a dat afara din primarie Terente, care a fost numit in locul lui, nu!
Zicea ca e comunist domnul Terente, dar prima lui iscalitura de primar "comunist" era s-o puna pe vacile unor nenorociti. Baga de seama, domnule Terente, ii zic, ca o sa raspunzi de ce iscalesti Ce e, ma, ce cauti aici? se intrerupse Aristide vazand ca pe usa fata lasase sa intre cineva. Era un flacau cu o caciula mare cat o banita pe cap si cu o dulama cu guler de oaie tot asa, desi toamna abia incepuse si noptile erau inca dulci. - Ce te-ai incotosmanit asa? - Nea Aristide, zise flacaul cu indoiala, vazand atata lume adunata acolo - Zi-i, ba, da-i drumul, ce s-a intamplat? aproba totusi Aristide. - Au vrut unii sa sparga sediul partidului comunist. - Ei, si?f - I-au gasit acolo pe-al lui Gogonaru, pe Mantarosie si pe Ouabei, cu felinarul aprins. Si asta, Ouabei, le-a strigat, ba, zice, eu stiu cine sunteti, ne-a spus tot unul dintre voi, ma, a venit azi un baiat la primarie si i-a spus pe toti notarului. Dati de dracu, daca nu va vedeti de treaba. - Si? intreba Aristide. Flacaul ranji ca un tampit si apoi dadu din umeri, dar nu fiindca ii ardea sa dea din umeri, si era el atat de nepasator pe cat vroia sa para; era mai degraba speriat de ceva. - Vreai sa spui, se dumiri Aristide ajutandu-l, ca aia care venisera sa sparga sediul fu fugit - S-au dus dracu !
exclama si flacaul venindu-i deodata inima la loc. - Bine, ma, Pataleata, bine ca mi-ai spus si mie, sa stiu si eu!
Ia bea si tu ici un pahar de vin si du-te si-ti vezi de treaba. Si ii turna unul plin, pe-al sau, si i-l intinse flacaului. - Tu de unde vii? il mai intreba, ca sa zica ceva. - Eu sunt de garda in noaptea asta cu alde Marin al Mariei lui Usturoi. - Bine, zise Aristide, da-l peste cap si vezi-ti de garda ta. Dupa plecarea flacaului, Aristide ii ceru fetei un pahar curat si ii porunci sa-i spuna maica-sii sa stea afara pe pridvor sa aiba grija sa n-asculte cineva la geam. - Iar tu du-te in pravalie, si adu-mi mapa cu hartii si un creion chimic Isosica, zise apoi Aristide in timp ce umplea iar paharele, cu incepere de-aici inainte ma injuri prin sat si spui ca sunt asa si pe dincolo. Fiindca zise el, adresandu-se la toti, trebuie sa ne gandim la niste insi pe care sa-i 84 vapsim comunisti, sa^i alegem noi sa intre in partid, fiindca nu putem sa lasam comuna sa ajunga pe mana astora. De-aia v-am chemat!
Fiindca pana vine Anglia si America sa faca si sa dreaga, noi stam aici in zona limitrofa si o sa puna mana pe sat drojdia de dedesubt, nu e de glumit, intelegeti? Tu intelegi, ma, Isosica? Adica de ceilalti nu se indoia, fiindca erau toti rudele lui, iar Nae Cismaru era un om cu mintea coapta si sigur ca intelegea, dar el, Isosica? - inteleg, zise Isosica dupa ce lasa sa se scurga clipe lungi, invaluit in fum de tutun si dus parca pe ganduri de greutatea intrebarii. Fata tocmai se intorcea de-afara. - Era cineva? zise Aristide. - N-am vazut pe nimeni. - Spune-i ma-tii sa stea pitita in pridvor, repeta el. Eu n-am nimic contra comunistilor, daca vor sa guverneze Si noi am guvernat, continua Aristide. Dar ei in loc sa stea de vorba cu oamenii care sunt ceva in comuna asta, nu zic sa stea de vorba cu noi, ca n-am pretentia, dar sunt atatia insi care nu ti-e rusine sa le zici dom primar, si sa-ti scoti chiar caciula inaintea lor fiindca unii sunt batrani si chiar si parintele are pentru ei cea mai mare consideratie Dar cum sa-ti scoti caciula in fata lui Ouabei? N-am nimic cu el, sa-si vada de cobilita lui, dar sa nu intre el in primarie cu ea si sa aiba si pretentia ca merita. Asta e chestiunea!
Pe masa nu mai ramasese nimic, nici faramituri de paine si nici macar urma de oase, totul fusese mancat si fata scutura si lua farfuriile si tacamurile (de care de altfel nu se servise nimenI). Mai aduse insa sticle de vin, de aceeasi culoare porfirie si turna ea in pahare, in timp ce tatal se stergea pe maini cu un servet. - Ia da-mi acuma tu linia aia de liniat, zise el. Si cu linia in mana facu pe hartie un tabel pe care scrise si apoi citi la toti cu glas tare, insa in mod consultativ. Tabel nominal de locuitorii din comuna Silistea-Gumesti care se vor inscrie in Partidul Comunist - E bine asa? - E bine, aproba Nastase mai mult curios decat convins. Si intreba: Adica ce vreai tu sa faci?!
Sub intrebare se ghicea totusi o indoiala, fiindca ramasese in aer o neincredere pricinuita de aparitia ciudata a flacaului imbracat toamna cu dulama si caciula de iarna. Cum era cu ceea ce zisese el atat de hotarat mai inainte ca n-or sa-si faca ei, comunistii, sediu in Silistea-Gumesti? Uite ca si-l faceau. - E clar ce vreau sa fac, raspunse Aristide neturburat, cu atat mai mult cu cat se dovedeste ca au si inceput sa aiba si oamenii lor ascunsi, nu numai pe fata, cum vazurati si voi ce zicea baiatu-ala al lui Pataleata ca 85 l s-a intamplat chiar in seara asta cu sediul. Mai clar nici ca se mai poate!
Aflam noi totul!
Nu asta e important ca au pus ei o tabla pe pravalia lui Ionel. Ia scrie tu aici, Isosica. Numarul curent, numele si pronumele, co¬muna si judetul, ocupatia si p ma-sii!
Ai scris? Unul cate unul or sa se duca fiecare nevorbiti intre ei si nestiuti, azi unul, poimaine altul si sa se inscrie in partidul comunist. Scrie, Isosica. Isosica puse mana pe creion si hartie, dar finea tigarea in gura si cand se apleca sa scrie se ineca cu fumul si incepu sa tuseasca, se facu rosu ca sangele. - Lapada dracu tigarea-aia, zise Aristide cu dispretul curat al celui care nu fuma. Scrie: 1. Carcadat I. Badea. Se lasa o tacere. Isosica astepta cu creionul in aer. Ce se intampla acum? Ce era cu aceasta lista care devenea un fapt, o proba? Tacerea fu rupta de Nastase. - Parca zisesi ca sa nu puna mana pe sat drojdia de dedesubt. - Da, dar nici sa intre cine vor ei, ii alegem, zise Aristide. Vroia adica sa spuna ca atati cati erau drojdie din cei care urmau sa fie alesi, ascultau de ei, de Aristide si cei care erau acolo. - N-oi fi vrand, zise Aristide iar, sa bagam oameni care sa devina comunisti convinsi!
- Dar nici asa de-astia n-or sa primeasca, zise agronomul. - Trebuie sa cautam numai de-aia care ii stim noi si o parte din sat, dar nu tot satul, zise Aristide. De-aia e bun Badea al lui Ilie Carcadat. - Bine, zise Nastase. Ei, altul, mai zise el, cu un glas de parca ar fi fost cu neputinta sa se mai gaseasca unul ca ala care fusese pomenit. - Pai spune tu acuma unul, zise Aristide. Ai scris, ma? Isosica nu scrisese. Ramasese cu creionul in aer, nemiscat. Avea sa scrie, dar parca vroia sa se tina minte ca scrisul lui era pe hartie, nu al lui Aristide sau al altuia. Se gandea: da, bine, avea sa scrie. Dar Si se apleca hotarat. inainte de a incepe avu un gest de scolar sau de tamplar, inmuie intai varful creionului in gura, apoi incepu sa faca prima litera. Fiindca dedesubt nu era nimic, creionul gauri hartia chiar in clipa cand sa rotunjeasca prima litera a numitului Carcadat. - Pune-i un caiet dedesubt, Lenuto, zise Aristide. Ei, Nastase!
Pana zici tu, ia trece-l, ma, acolo pe Neagu Postu. - Da, zise Dan nu se stie de ce, asta e bun. - Asta e un om bland, lucreaza la mine, cand vorbesti cu el trebuie sa spui de doua ori o vorba ca s-o inteleaga, zise Aristide. - Pai o vrea? se indoi Dan. - Daca ii spun eu, vrea, zise Aristide. Nu e prost, face el pe prostu, chestia asta cu spusul de doua ori se mai si preface. Ma, Neagule, il intreb 86 eu intr-o zi, e adevarat, ma, ce ti s-a intamplat asta-primavara la deal? mi-a raspuns numaidecat, a ras: e adevarat, domnu Aristide, zice. Si la te gandeai? zic. Ma gandeam si eu la multe, zice. Asa ca vezi, e foai bun - Da ce-a patit la deal? zise Nae Cismaru care tot timpul fusese ochii pe toti, care cum deschidea gura se uita la el si asculta. - N-a patit nimic, zise Aristide si privirea ii sticli de simpatie pent omul Iui. Sta si el razimat in bata, pe campul mare si pazea caii Si cu sta el asa nemiscat, cine stie cat o fi stat, s-a pomenit cu o barza pe ume A scos un urlet si a dat asa din maini, s-a speriat si el, l-a luat barza dre pom Scrie-l acolo, Isosica. Neagu Postu. - Asta e numele lui adevarat? zise Isosica. - Asta e!
- Si ce sa faca asta la comunisti?!
se mira Nastase. - Sa nu faca ce i-o spune, zise Aristide. - Pai il da afara. - Pana il da afara mai vedem noi, venim cu altii. - Atunci, zise Nastase, trece-l si pe Nicu-Canel. - Nicu-Canel, zise Aristide, da, dar asta e prea bun, nu e bun!
- Besleaga, zise Nastase. - Besleaga, striga Nae Cismaru surprins, vecinul meu. - Asta e bun, zise Aristide, dar n-o s-o ia razna pe urma? - Nu, zise Nastase, numai cand bea, dar bea rar, asa ca il cuno eu, suntem prieteni de la scoala Stam intr-o banca. Scoate caciula inaint ta, are sapte copii, i-am dat pe iarna vreo zece saci de porumb imprumi - E rau cand bea, zise Aristide, asta-iarna cand zici tu ca i-ai d sacii-aia de porumb a vandut el ce-avea in pod si trei zile si trei nopti baut uite aici la mine, nu vrea sa iasa afara la miezul moptii Mi-e fri sa nu spuna la o betie ca noi l-am indemnat si atunci nu e bine. - Asa e, conveni Nastase si se scarbosi iar si nu mai zise nimic. - Ma, Aristide, ce-ar fi sa vorbim cu Cornel? zise Nae Cismaru. - Cine, ungurul? -Da. - Foarte bun, zise Aristide. Omul nostru. Si nu stie nimeni. Pe-asta il adusese in sat Anghelina Neacsii lui Taraboanta, il gasise un targ, era mecanic de batoze si nu prea intelegea bine romaneste, d isi facuse multi prieteni in sat. Cu Anghelina se certa in fiecare zi, dar se desparteau, batrana, Neacsa lui Taraboanta, careia i se spunea, ninu nu stia de ce, Bibina, povestea ca dupa cearta ii apuca pe-amandoi, Con striga la ea, iesi afara, Taraboanto, si o dadea afara si incuia usa. Prieter lui cel mai bun era unul Calin Dogaru, tot un fel de lacatus-mecanic, i intr-o zi ungurul a venit la el foarte nedumerit. "Ma, Caline, zice, An-ghelinul asta al meu striga la mine, ma, Stoica Mucedu Cine pastele la mama al lui e Soica asta Mucedu?" "Un prost, ma,Cornele, cine sa fie, i-a raspuns Calin razand", si atunci ungurul a zis, "Pai cum, ma Caline, eu sunt prost, ma Caline", si s-a dus peste Anghelina si a luat-o la bataie. Cand o batea se auzeau tipetele muierii pana afara din sat. - Cati sunt, ma, ia citeste, zise Aristide. Si dupa aceea adauga: Scrie acum la numarul curent care urmeaza pe Fane-Marin Baznae. Ramasera tacuti. Nae Cismaru zise: - Cum, Aristide, nu stii? Pai asta e!
- Ce vorbesti? De cand? - De curand: asta si cu ai lui Ghice, fratii aia doi. Astia au fost si legionari, i-am vazut eu cand au venit odata in sat, niste legionari de la Palamida, la un Craciun. Si Nae Cismaru le povesti la toti daca isi mai aduc aminte cum au intrat atunci in lunile alea cat au stat ei la putere in sat, asa cam vreo zece insi in formatie de cate doi, erau si din Palamida si din Turnu, era printre ei unul cu piciorul drept rasucit si mai scurt decat celalalt. Era noroi si ningea, dar ei au inceput sa mearga prin mijlocul drumului si sa cante, ca un pluton de soldati, tineau bine pasul si aveau voci puternice, invatasera bine cum sa cante in mars. Au intrat pe soseaua mare, au strabatut satul de la un cap la altul, pe urma au pierit nu se stie unde. - Si? zise Aristide. - Si la coada lor, in spatele aluia schiop, era fane Marin Baznae si Victor Balosu, si la coada astia doi ai lui Ghice. - Nu stiam, zise Aristide. Mama lui de Baznae. Si acum s-a repezit la comunisti!
Nu mi-a spus nimic, mai zise Aristide, si privirea lui avu o secunda o lucire indarjita ca de otel. Mi-e dator cincizeci de mii de lei, i-am dat sa-si cumpere niste cai, zalog un pogon de pamant, s-a rugat de mine cu caciula in mana. Hm!
vedem noi!
Mama lui de Baznae. Spuneti si voi altul. Fiindca fusese vorba de Baznae, lui Dan ii veni si lui in minte unul si il numi, Tondrica Anton, si spuse ca ar putea sa fie bun. Era un prieten de-al lui, un baiat bland -, fiindca zisese Aristide ca astia sunt buni sa nu faca ce-o sa li se spuna. Tondrica, zise Dan, taman se insurase acum o sapatamana, cu nunta, adica pe baza ca mireasa e fata mare si seara cand lautarii l-au dus cu ea in odaie, blandetea lui l-a cam facut de ras. - De ce? zise Aristide. - Nu se auzea strigatul miresii dinauntru si taica-sau s-a infuriat pe-afara, Antoane, zice, daca mai stai mult intru eu si pun mana pe ea. Pana la urma a iesit bine, a tipat mireasa, si Anton cand a dat cu ochii de 88 tat-sau in tinda l-am auzit eu cum l-a injurat; era galben de furie alde Anton, dar tat-sau a ras si nu s-a suparat de injuratura in fata oamenilor, mai bine asa decat sa creada lumea ca fi-sau - Numai sa vrea asta, zise Nastase clatinand din cap, adica: e el bland, dar o sa vrea sa se bage? - Vorbesti tu cu el, Dane, zise Aristide. Spune-i ca e nevoie. Hai noroc, hai sa mai bem. Isosica lasa creionul jos si puse si el mana pe pahar. - Ma, zise Aristide, cu un glas ca de fier, hai noroc!
Aveti grija sa nu vorbiti cu oricine, orice. Nu e gluma!
Paharele erau adunate in aer ca un buchet mare, asa de rubiniu era vinul in ele, la lumina alba a petromaxului care sfaraia nesimtit in perete. Apoi buchetul se rupse si dusera paharele sub nas. - Asa, facu Aristide asezandu-se la loc. Lenuto, mai adu vreo doua sticle din vinul asta, poate ni se mai face sete. Ce zici, Nastase? - Sa mai aduca, se stramba Nastase, ca si cand pentru el totuna era daca bea vin sau apa. Totusi parca se mai inseninase de cand incepusera cu lista: vedea parca o speranta clara. - Mai departe, Isosica, spuse Aristide, ia trece-l tu acolo pe Ilie al Mariei lui Usturoi. Ce ziceti de-asta? - E bun, se stramba Nastase pufnind, parca ar fi vrut sa spuna: daca prin bun trebuie sa intelegem rau. - De ce, surase Aristide, Ilie al Mariei lui Usturoi lucreaza la mine la padure, baiat bun - Bun la ce? zise Nastase. - Asa, bun sa fie vapsit comunist. - Baga-l-as in ma-sa de nerod, de cine a gasit el sa-si bata joc, zise Nastase. Toti stiau despre ce era vorba. Unul de prin Cotocesti, de unde era si Nastase, avea o fata fara degete, bagase, cand era mica, mana sub test sa scoata painea (maica-sa tinea vatraiul si dadea niste oale la o partE) si atunci s-a rupt varful testului, care nu se vedea ca se crapase si a cazut cu buza pe degetele fetitei, care a lesinat. A facut arsuri si a ramas numai cu podul palmelor, dar asta n-ar fi fost nimic, nu-i trecea sperietura nici cand s-a facut mare si din pricina asta avea vointa slaba, tremura daca se rastea cineva la ea. Si odata a trimis-o maica-sa dupa bureti in padure, ca nu avea ea degetele topite de tot si a dat peste ea asta al Mariei lui Usturoi. Nu era nimeni prin preajma si s-a rastit si el la ea si a pus-o pe urma jos S-au pomenit cu ea ca a ramas insarcinata. Fata era si jumatate muta, si ii era frica numai de cel care se rastea la ea in prezent, incat nu 89 le-a fost greu la ai ei s-o faca sa spuna cine a fost. S-au dus cu seful de post peste baiat. - Cum a scapat el atunci de nu l-au bagat la puscarie? intreba Nastase. - A venit la mine si mi-a spus: domnu Aristide, toata viata o sa fac ce-o sa-mi zici, spune-i lui dom sef sa nu ma ia la sectie sa ma bata. "Bine, ma, am zis, da te-ai facut de ras, alta fata n-ai mai gasit si tu sa pui jos?" "Domnu Aristide, zice, n-am vrut, nu stiu cum s-a intamplat" "Bine, zic, du-te acasa si-ti vezi de treaba, da o declaratie ca nu e adevarat si pe baza de martori te lasa seful in pace, ii spun eu, dar intelege-te si cu parintii fetei." S-a inteles cu aia sa-i dea fetei, pe numele copilului, o juma de pogon de pamant si a scapat. Altfel intra la beci. ia mai pune, Dane, din vinu asta, ca mi s-a facut sete. Si Dan umplu paharele si ciocnira iar. - Tu de ce tii, Vasile, paharul gol? zise Aristide adresandu-se acelui nepot care nu scosese pana acum nici un cuvant. - Nu, eu nu mai beau, zise Vasile ragusit de tacere. - Ce, zise Aristide, nu te mai tin balamalele? - Nu, am ametit, raspunse flacaul. - Pai uite, Stefan, de seama ta, parca nici n-ar fi pus picatura pe limba. Trufas, fiul cel mic al lui Nastase rase incet, cu o semetie care se vedea ca o imprumuta nu de la scarbitul de taica-sau, ci de la unchiu-sau Aristide. Afara, cocosii se pornira sa cante intaia oara. Era miezul noptii. - Isosica, ia du-te tu acuma pe-afara, zise Aristide, o fi adormit tata-ta Paraschiva in pridvor si o fi ascultand cineva la geam. Iesi tu intai, Lenuto, si te uita si pe urma Isosica sa dea tarcoale casei. Fata deschise inainte usile si Isosica iesi pe urma ei, intai cea din tinda, apoi de la pridvor si pe urma de la gradinita. Mergea inaintea flacaului cu cozile pe umar si la coltul dinspre drum al pridvorului se lipi de perete si-si rasuci, in tacere, capul si se uita spre banca. Paraschiva, era adevarat ce spusese Aristide, se intinsese in pridvor si se invelise cu cojocul, dormea de s-auzea din drum. Isosica se lipi si el de perete langa fata si atunci ea se trase repede indarat si se intoarse in casa. insemna ca vazuse pe cineva si se speriase. Isosica se uita mai bine, se dadu jos in gradinita si iesi sub acoperisul carciumii. in spate, spre drum, se vedeau obloanele ferestrei odaii de unde iesise. Nici un fir de lumina nu se zarea pe sub ele. Dar nu era nimeni si nici nu putuse fi, chiar daca ar fi fost si-ar fi fugit, s-ar fi vazut, n-avea pe unde s-o ia ca sa se topeasca. Isosica ramase catva timp in mijlocul gradinitii, ca o umbra. Pe langa el i se ridicau pana la genunchi flori mari, carciumarese cu tija grasa si zorele care se urcau peste toti stalpii casei lui Aristide, pana la acoperis. Nu era absolut nimeni si cerul de miezul noptii era plin de lumina, cu toate ca luna lipsea, iar 90 satul, dupa ce fosnise la cantecul cocosilor, cazuse acum in tacere. O singura data se auzi de pe undeva de departe un suierat lung si galgait, care se stinse si el si linistea recazu. Pe la al doilea cantat al cocosilor terminara lista, si Aristide o lua si facu o copie dupa ea, pe care i-o dadu lui Isosica. Originalul cu scrisul lui Isosica ramase la el, la Aristide, si il vari in portofel. Pe aceste liste Isosica fusese si el trecut, desi el spusese ca nu e nevoie, se tine el minte si fara lista, nu e nevoie sa se citeasca acolo ca sa-si aduca aminte cum il cheama. - He, he, he, rasese Aristide, he, he, he, auzi ce-a zis, baiat destept. Nu degeaba spune lumea ca e al meu, he, he, he Mai destept decat fi-meu Tache, care nu stie decat sa guite si sa dea cu pumnii in oameni la moara. Cu toate ca trecusera aproape zece ani si in rastimp se rostogolise peste toti un razboi, Aristide nu uita nici acum istoria din anul acela, cu bataia lui Tache la moara. Tugurlan se intorsese de la puscarie dupa cateva luni: Aristide platise un avocat sa-i faca recurs dupa ce se impacase cu el tot prin intermediul avocatului, iar unii tot il mai injurau pe Aristide ca nu trebuia el, pentru fi-sau Tache, sa-l puna pe domnul Florica sa-i faca lui Tugurlan proces. Numai putini stiau - si ii dadeau dreptate - ca nu din pricina lui fi-sau Tache nu-l iertase el de la bun inceput pe Tugurlan, ci pentru ca ala sarise la el in fata primariei si il daduse cu ceafa de perete si ii crapase pielea capului. "De ce, intreba Aristide cand venea vorba despre asta si cineva ii spunea ca n-a facut bine ce-a facut, de ce sa sara la mine? Ca nu-i facusem nimic, pusesem doar jandarmul sa-l ia si sa-i dea cateva de ochii lumii, ca nu mi-era mie ca il umpluse pe Tache al meu de bors, si Tache mai da in unii si eu i-am spus mereu sa se astampere, ca o s-o pateasca intr-o zi. Dar el a sarit atunci la mine, mi-a infipt mana in beregati si a inceput sa ma injure. De ce? ii facusem ceva? Nici nu ma gandeam sa-l bag la puscarie, m-ati vazut voi vreodata ca am bagat pe cineva la puscarie? Din contra i-am scapat pe toti care au venit la mine si m-au rugat" Aici asa era, si faptul ca intorcandu-se de la inchisoare Tugurlan nu-l amenintase si nu-i facuse nimic lui Aristide arata ca intr-adevar cei doi, chiar daca nu se impacasera in fundul sufletului, incercau sa se uite unul pe altul ca si cand n-ar fi fost nimic intre ei XVIII Amintirea preotului plecat se sterse insa curand din sufletul Catrinei si ura ei impotriva lui Moromete iesi iar la suprafata. Drumul pe care apucase Niculae nu-i placea si il invinuia de acest lucru pe taica-sau, daca 91 nu s-ar fi dus in anul acela la Bucuresti Si intamplarea de atunci, dupa ce statuse atatia ani la intuneric, izbucni iar la lumina cu o forta sporifa. Vrand sa se apere, Moromete se prefacu ca nu intelege legatura si spuse ca de ce, drumul era foarte bun, se spunea inainte ca daca vin comunistii la carma tarii o sa manance lumea. Uite ca au venit si intr-o zi insa Niculae se intoarse in sat si dezminti aceasta parere naiva a tatalui sau. Iata ce se intampla Sunase Baragan cu goarna sa se stranga lumea la primarie ca are iar notarul nu stiu ce sa le spuna. (Nu plecase inca din sat acest notar.) Moromete, ca de obicei, nu se duse, desi Baragan, trecand prin dreptul portii lui, ii spusese cu glasul lui spart, pe langa care al lui Dumitru lui Nae parea cu totul obisnuit, ca al oricarui om, iar al oricarui om parea o soapta pipernicita: - Du-te, ba, Moromete, pe la primarie, ca a venit alde fi-tau sa tina un discurs!
- Si ce, ba, Baragane, raspunse Moromete din curte, fara mine nu poate sa-l tina? - Ordin de la notar sa se stranga toata lumea, zise Baragan fara sa fi auzit, caci forta glasului lui si a goarnei in care sufla micsora pesemne atat de mult taria vorbelor altora, incat urechea lui nu le mai prindea intelesul. Drept care Moromete il injura din curte cu admiratie si pe el si pe notar fara teama ca Baragan l-ar putea auzi. intr-adevar, de cand plecase, nimeni nu-l mai vazuse pe Niculae prin sat, dar nu numai pentru asta lumea se aduna la primarie in numar mare. Erau, de la o vreme, din ce in ce mai atenti cu acesti trimisi fiindca unora incepuse sa nu le placa deloc ce faceau altii si altora nu le placea catusi de putin ce faceau unii. Partidul comunist avea el sediu aici si mai erau si alte partide cu fel de fel de denumiri in care se inscriau multi, dar adevaratele partide de dinainte de razboi nu mai erau si nu prea intelegeau unii cum se intamplase acest lucru. Mai mult chiar, nu intelegeau nici cum vechii taranisti si liberali stateau cu mainile in san si se uitau la valul care ii ineca fara sa faca nimic Aristide, nu se stie de ce, isi vanduse moara si isi cumparase un restaurant la Bucuresti, se lasase de politica, nu mai stia nimeni ce e cu el Trebuiau deci ascultati cu grija mare acesti tineri ca alde Niculae asta, fiindca trebuia descifrat totul mai dinainte, pentru a preintampina pregatiti raul, sau, daca va fi cumva cazul, de lilat parte cat mai mult la eventualul bine, cum facusera cu mosioara Episcopiei, care e drept ca abia le ajunsese pe-o masea, dar oricum fusese si asta ceva Numai un prost ar sta acasa linistit, dupa un razboi in care Neamtul a incercat sa dea si pana la urma a mancat bataie de la Rus si cand un comunist vine aici inaintea ta si zice: 92 puteti sa luati pamantul care mai e al vreunui mosier, si pamantul sa fie luat si sa nu vie nimeni, nici armata si nici jandarmii sa te impiedice. Poti afla multe de la un baiat cu cas la gura, daca ai putina minte, si poti ghici din vorbele lui, cu mult inainte, la ce te mai poti astepta in viitor. Asa ca venisera in numar mare, in camasi si izmene, unii desculti si altii incaltati si cu chimire sau braie rosii cu o simpla curea peste ele, cu palarii care fusesera odata negre, unii cu bastoane cu goga la cap, solemni, altii mititei, slabi si cu o licarire atat de mica de speranta in luminile ochilor incat semana mai degraba a disperare, si stateau toti imprastiati in fata acelui baiat, fiecai-e avand aerul ca s-a oprit aici ca din intamplare si ca nu va asculta mult si isi va continua drumul spre treburile lui care poate ca nu pareau unora asa de importante cum erau cele de genul celor de fata, dar erau in orice caz mai stabile si mai durabile, pentru ca fara ele nimeni, de nicaieri, nu putea trai Si atunci sigur ca n-aveau sa piarda aci decat cateva minute, sa mai vada si ei cine ar putea crede ca ii poate invata pe ei ceva, afara doar cum sa-i traga pe sfoara, sa le ia produsele si vitele daca s-ar putea, pe nimic: dar de stat sa auda ce e, or sa stea!
Iar locul era acelasi de aproape o suta de ani, cam de cand se ridicasera, asa cum aratau acum, biserica, scoala si primaria, aceste trei puncte de sprijin ale satului, toate trei avand pamantul foarte batatorit la intrare, biserica si scoala mai mult, fiindca aveau curte, primaria insa n-avea decat una mica in care era tinuta sareta primarului si un obor necesar inchiderii vitelor contraveniente sau sechestrate pentru impozite, incat adunarile de la primarie aveau loc chiar in mijlocul drumului, cele mai scurte bineinteles, cum era cea de fata, cu un caracter oficial sau semioficial, cele electorale sau culturale fiind inghesuite tot la scoala. Niculae incepu sa vorbeasca si unii plecara aproape imediat, lamuriti: baiatul vorbea ca si notarul, doar poate cu mai multa patima, ca au facut reforma agrara (ce reforma? care reforma?), ca au rasturnat dictatura fascista si altele de acelasi gen. Cei mai multi insa ramasera fiindca nu era deloc limpede unde vroia el sa ajunga, si nu trecu mult si aflara ce era: cu toate ocolisurile pe care le facu vorbitorul, el nu putu sa-i faca sa nu priceapa ca nu era la mijloc nici o neintelegere care in cazul de fata ar fi putut indulci lucrurile. Dincolo de frazele lui acaparatoare reiesea ca partidul comunist considera ca nu era deloc bine ce se petrecea aici prin satele astea cu moldovenii goniti de seceta, ratacind si dandu-si haina din spinare pentru o bucata de paine. Si nu numai ca considera, spuse baiatul, dar chiar se opune si face apel la toti sa se prezinte si sa vanda la pretul oficial cerealele destinate acestor oameni batuti de soarta, la centrele ce se vor forma in acest scop si ca sa se gandeasca fiecare ce-ar fi daca lucrurile ar sta invers si ar fi ei in locul moldovenilor si moldovenii 93 in locul lor? Vorbea bine si daca n-ar fi vorbit exact despre ceea ce vorbea, multi s-ar fi minunat, dupa cum chiar se intampla, dar acestia fiindca nu intelegeau sau nu se considereau practic in cauza, fiindca nu le prisosea nimic, abia le ajungea lor din cat facusera. Dar nu erau numai dintre astia adunati acolo. in acest timp aparuse pe dealul care urca cu zece cincisprezece metri satul mai sus, si la poalele caruia se afla primaria, un car cu boi. in el statea un flacau si el intra linistit in multime, silind toata lumea sa se desfaca si sa-i lase drumul liber. Un om mai in varsta, adica cu o experienta oarecare in ceea ce priveste autoritatile, ar fi inteles ce era acolo si ar fi ocolit din vreme pe o ulita dosnica. - Treci, ma, si tu cu boii mai repede, zise seful postului de jandarmi, unul nou, cel vechi, caruia ii luase Tugurlan pusca, iesise la pensie si plecase din sat. Parea in trecere pe-acolo, dar nu era, avea si el ordinele lui, insa nu prea hotarate, cum invatase el inainte. Ce era asta? O intrunire legala sau una particulara? Si contra cui se apara aici ordinea, in caz de dezordine, contra taranilor, sau a baiatului ala care nici nu se legitimase? incat el se adresase celui cu boii cu indoiala si pe chip si in glas, care de altfel tot nu intelesese, zdroncanitul carutei, boii uriasi din fata sa si vederea simpla a multimii fiind de ajuns pentru intelegerea lui, ca adica toate acestea existau si mai mult decat atat ce mai putea fi? Oameni adunati acolo de pomana, care faceau totuna cu galbenul de miere al luminii soarelui, care batea din plin la ora aceea peste intreg pamantul. O baba profita si ea de aceasta spartura facuta in multime de carul cu boi si trecu cu niste pui de gasca, cu o expresie la fel de calatorita ca si a feciorului, desi ea mergea desculta pe jos Iar seful postului de jan¬darmi se indeparta si el, avand aerul ca aceste intruniri civile erau totusi | perfect legale si nu-i inspirau nici un fel de nelinisti, fiindca era de fata notarul si asta insemna ca si el si primarul stiau ei ceva, altfel n-ar fi sunat cu goarna. - Om vedea noi atunci ce-am face, ne-om descurca noi si fara tine, zise deodata, cu o voce sparta, unul dintre cei cu chimir. Si se adresa apoi celorlalti: ia dati-l jos de-acolo pe baiatu-asta a lui Moromete. Alde tat-sau s-a procopsit chiar de dimineata cu o pereche de cizme noi pe un dublu de porumb si fi-sau ne face propaganda sa dam partidului comunist sa imparta el egal la toata lumea. Du-te, mai baiatule, si vezi-ti de treaba, nu veni tu aici sa ne inveti pe noi cum sa traim, oameni batrani. - Foarte rau ca si tata s-a luat dupa altii, fara sa-si dea seama ca cu o cizma nu te procopsesti, dar pe ala il faci si mai nenorocit - Daca are cizme noi, nu e el asa de nenorocit, zise unul descult, avand aerul ca nu s-ar da nici el in laturi pana nu l-ar vedea pe acela cu totul 94 nenorocit, descult si fara camasa pe el, adica fara nimic de tot, sa-i mai ramana doar sufletul, atunci poate ca nu i-ar mai lua nimic Cateva rasete aratara ca desi oamenii nu au fost castigati de partea vorbitorului, totusi n-au fost indepartati, li se mai putea vorbi inca, ceea ce tanarul activist si facu. - Domnilor!
racni atunci unul din ei, ca si cand spusele oratorului ar fi ajuns la acea margine unde lucrurile, nemaiputand fi intinse mai departe, trebuiau oprite cu orice pret, permiteti-mi, domnilor!
Si cum nimeni nu se grabi sa-i faca locul pe care si-l pretindea inaintand, incepu sa si-l croiasca cu bastonul in mana, dand pe unul si pe altul la o parte si oprindu-se in mijlocul adunarii. Era un ins cu fata trasa, ras complet si imbracat intr-un costum negru, cu palarie buna, pe care cand scoase racnetul o dadu pe ceafa cu mana in care tinea bastonul. Parea sa fie pravalias, functionar satesc, sau chiar invatator si chemarea sa i se permita sa vorbeasca o facu cu o voce cu prelungiri oratorice gatuite, parca de nebun, pe care de altfel le si relua si le pastra tot timpul cat vorbi, producand asupra celor adunati, asa cum se dovedi, o adanca turburare. - Domnilor, zise el ridicand bastonul in aer si subliniind cuvintele zgomotos si agitat din tot trupul si mai ales cu pieptul si bratele cu care descria prin aer gesturi ca de prooroc care anunta venirea apocalipsului, astazi, domnilor, nu trebuie sa fii comunist. Trebuie sa fii trebuie sa fii anti-comunist!
!
!
Asta era tot ce avusese de spus si ii lucea in priviri o convingere holbata ca a spus ceva atat de important si hotarator incat dupa aceea nu mai era voie sa nu se mai intample o daramare. Si intr-adevar horcaitul lui demential starni indata tumult si incepura sa se auda glasuri care cu greu ar fi putut fi inchipuite cu cateva clipe mai inainte. Parca erau zbierete de magari furiosi, loviti de strechie, sau latraturi de caini flocosi, intaratati cu ciomagul de-a lungul gardurilor. N-or sa dea nimic, se auzeau glasurile lor urlate atat de tare ca se pierdeau in propria lor raguseala furioasa, nimic nu vor da, nici un bob, stiu ei ce fac, treaba lor, sunt stapani pe tarla si pe pamanturile lor, sa se duca in p ma-sii toti aia care fac pe desteptii cu centrele lor de colectare cu tot. Sa nu indrazneasca sa vie cineva sa le spuna lor ce au de facut, sa faca la ei acolo la oras, daca vor sa fie mai cu mot si sa le dea ei moldovenilor sa manance, si sa-i tina la ei, daca sunt asa destepti. Ce e asta, sa faca ei astfel de centre, cine le-a spus sa le faca, i-a rugat cineva? Pai daca nu i-a rugat nimeni, de ce se amesteca, de ce nu-si vad de treburile lor, cu politica lor? Au politica lor, au ajuns la putere, ce mai vor? Sa-si vada de partidul si de ce mai au ei acolo la oras, sindicatele-alea, si ce mai au Taci ca se gasira milosii sa vina aici si sa faca ei pomana altora, dar nu din buzunarul lor. Uitasera 95 parca de Niculae, baiatul lui Moromete, si mai tarziu, dezmeticindu-se, cei cu scaun la cap spusera ca daca au fost ei vinovati ca si-au pus mintea cu el, si el daca ar fi inteles in minutele alea ca tot ceea ce auzise nu i se spunea lui personal, ci celor care il trimisesera si ca ei faceau asta acum fiindca isi dadeau foarte bine seama ca nu mai au pe nimeni stapan, si ca si lui Aristide i se mai taiase nasul si nu vroiau sa vie altii noi peste ei nu s-ar fi intamplat nimic, s-ar fi putut cel mult retrage din fata lor si sa se faca astfel nevazut, lamurind, fara o infruntare nelalocul ei, aceasta iesire a lor care "depasise marginile", era adevarat, dar incepuse si lor sa le fie frica de ce se spunea, ca o sa li se ia pamantul si trebuiau sa se opuna acuma, cat mai aveau timp. Niculae insa se incorda ca un arc in fata lor, si deodata racni el insusi cu o voce parca plina de triumf: - Ba o sa dati!
- N-o sa dam!
urlara atunci si ei, cu ochii rosii si ingramadindu-se amenintatori si atatati cum nu se mai poate. - Ba o sa dati, striga si Niculae cu vocea ca o lama sclipitoare. - N-o sa dam!
- Ba o sa dati!
Atunci ei se imbulzira pe scari si pusera mana pe el. il trasera in jos de pe trepte, il inghesuira cu burtile lor revarsate peste chimir si incepura sa-l loveasca. Individul in negru il izbi cu bastonul in gat si numai o mana ridicata in aer, care ea insasi vroia sa dea, feri capul baiatului de o noua lovitura de baston care poate ca l-ar fi dat gata. Statea mai departe intre ei, infipt ca o vergea, cu chipul ca piatra alba, cu privirea lucind si repetand din pricina surasului care ii intepenise pe figura, prevestitor si sarcastic: - Ba o sa dati!
O sa dati!
- Uite ca dam!
strigau ei inabusindu-l cu suflarea gurilqr lor deschise, inghiontindu-l, impingandu-l, plesnindu-l peste obraji, uite ca dam, sa te saturam, sa te inveti minte alta data sa mai vii in mijlocul nostru sa ne spui tu ce trebuie sa facem. Sari notarul si il trase din mijlocul lor, il vari in biroul lui si incuie usa cu cheia. Nu era insa nevoie, nimeni nu urca treptele primariei sa-l urmareasca, se potolira repede si o jumatate de ora mai tarziu putu sa iasa si sa treaca chiar printre ei, fara sa-i mai faca nimic, pareau ca nici macar nu se uita la el, parca ar fi trecut nimeni printre grupurile lor dese si nemiscate. - Sari, ma, Moromete, si du-te si apara-ti baiatul, strigase din drum Stan Moames, cu un glas de parca ar fi fost vorba nu de baiatul altuia, ci chiar de-al lui. - Da ce, ma Stane, l-am trimis eu acolo? raspunse Moromete infuriat. Bine i-au facut, sa se invete si el alta data sa-si mai puna mintea cu toti 96 prostii. Vor ei sa schimbe lumea, ca n-o schimbara altii mai destepti, o s-o schimbe Marin al lui Radu Lungu cu Ouabei!
Uita-te si tu la el fapta, vine in sat si nu da si el intai pe-acasa, ca are si el o casa aici unde a copilarit si a invatat carte, i-o fi si lui dor de ei, de ma-sa si tat-sau Cand daduse acest raspuns Moromete crezuse ca Stan Moames vrusese adica sa spuna nu ca Niculae ar fi patit ceva la propriu, ci l-o fi incoltit cineva cu vorba, din astia coltosii fara nimic in cap care n-au alta treaba decat sa ia seama la ce spune un copil. Cand insa auzi ce s-a intamplat ^alerga acolo oprindu-se in drum pe la Parizianu, luandu-l cu el, dar Niculae nu mai era de mult la primarie, iar cei adunati acolo aveau chipurile tacute si trase in jos si aratau acum ei insisi tristi si intunecati de pornirea care ii impinsese pana acolo incat putin le lipsise sa nu devina niste ucigasi - Frumos va sta, ma, va muma in de nenorociti, spuse Moromete rostogolindu-si ochii in fundul capului. Si prosti sunt si astia, le muma in si lor, ca va cheama pe voi sa va spuna cu frumosul, in loc sa puna parul pe voi sa va sature!
- Asta ai facut din copilul fau, striga Catrina fara crutare. Sa ajunga sa fie omorat de oameni, ca n-ai vrut tu, de dragul alora, sa-l mai lasi sa-si urmeze darul cu care l-a inzestrat Dumnezeu Dar nu e nimic, ma duc eu si-i spun, ca el nici nu stie, si sa nu te mai vada pe urma la fata cate zile ai avea Te-aranjez eu pe tine, n-ai nici o grija intr-adevar, nimeni nu putea s-o impiedice sa faca ceea ce spunea Moromete arata ingrijorat Asta ar fi fost cu adevarat o lovitura Tacea, si chipul lui, care se tragea parca in jos, arata ca rezistenta lui slabea si ca indura din ce in ce mai greu aceasta lupta in care mama dovedea dimpotriva din ce in ce mai multa putere. Nu se mai temea nici de plecarile lui de-acasa, caci intoarcerile ii erau din ce in ce mai putin tarzii si il aduceau indarat din ce in ce mai mult la fel cum plecase. Intr-o zi isi rupse camasa de pe el si incepu sa se vaite cu un glas plin de jale zicand ca mai bine ar veni o moarte sa-l ia si sa scape Si se puse la pat, nu se mai scula si nu mai vru sa manance. XIX - Am simtit eu, zise atunci Catrina cu un glas inalt in care razbunarea se hranea acum cu nesat parca chiar din spinarea lui Moromete intors cu spatele spre usa. Ai intrat in anul mortii!
Ma duc la ailalta in vale si o s-o iau cu mine si pe Ilinca, iar Tita s-o prind ca ii calca talpa pe-aici. Ca o sa mori si nu te-ai indurat sa ne treci casa pe numele nostru, o sa aiba acum grija de tine Guica, o sa vie din smarcurile iadului sa-ti tie lumanarea. 97 Si incepu sa dea jos paturile si velintele de pe lada cea inflorata in care, dupa parerea lui Paraschiv, Nila si Achim, zaceau pe fund mamudele si icusari de aur din munca lor, scoase din ea hainele ei bune, se imbraca cu ele, facu un pachet din altele si pleca lasand totul vraiste, sa se uite mai bine cel ce zacea la acest dezastru si sa vada si el cu ochii soarta pe care singur si-a pregatit-o. Venira fetele si aranjara totul la loc, se apropiara de tatal lor, ii pusera mana pe umar, il hatanara: Tata, zisera, sa chemam un doctor, ce te doare? - Nu ma doare nimic, raspunse el cu un glas stins si senin, de om care n-o mai duce mult si nici nu mai stie ce spune. Si in prima noapte cand Catrina lipsi de-acasa el o intreba pe Ilinca in acelasi fel pierdut in nestiinta mintii in care cad, dupa cat se pare, toti cei carora li se apropie ceasul: - Unde e ma-ta? - La Alboaica, raspunse fata infuriata. - Si tie nu ti-a spus sa te duci cu ea? se milogi subtire glasul stins al lui Morotnete. Fata nu intelese: - Ce zici, tata? - Tu nu te duci si tu dupa ea? Nu ti-a spus sa te duci? - Ba mi-a spus, da ce eu ma iau dupa capul ei?!
- Aoleo cum ma dor oasele, gangavi Moromete si cuvintele i se pierdura intr-o tuse de mosneag prapadit care stii cand incepe, dar nu stii cand se termina, ahi, ahi, poate s-o tina si pana dimineata. ingrijorate, fetele se sfatuira intre ele ce sa faca, fiindca le era frica de maica-sa Cea mare, Tita, primise ea doua pogoane cand se maritase, dar Catrina, prevazatoare, nu i le trecuse pe nume nici pana acum si nu vroia sa se certe cu ea fiindca Niculae, plecand de-acasa, declarase ca el n-are nici-o pretentie la pamant si deci puteau spera ca mama sa le mai dea cate-un pogon in folosinta, adica fiecareia cate trei, daca nu-i ieseau din vorba. Dar cum sa nu-i iasa din vorba fara sa se faca de ras in sat ca au avut dreptate cei trei cand au fugit de-acasa si Guica, toata viata, ca sunt niste catele care le-au mancat munca si averea alora si acuma uite ca se adevereste, l-au lasat acolo sa moara singur? in acest timp Moromete zacea nemiscat in pat, ii crescuse barba mare si abia mai putea iesi pana in gradina sprijinindu-se in ciomag si tinandu-se de uluci. Tita si Ilinca se hotarara sa faca asa: sa se duca peste mama lor la Alboaica si sa-i arate ca lumea abia astepta sa le vorbeasca de rau; ca daca pentru Tita nu mai e vorba de maritis, Ilinca e nemaritata si ajunge cati baieti i-a gonit pana acuma de la poarta, nu mai are chef sa i-l goneasca si pe-asta de-acum, mai bine se lipseste si de pamant si de tot, ii spune baiatului ce fel de mama are si daca el nu zice nimic si o ia si fara, se duce dupa el acolo la Ploiesti si indarat s-o- mai vaza nu se mai intoarce niciodata. Ilinca avea acum aproape douazeci si opt de ani si intr-adevar viata ei de fata nu fusese usoara, din pricina mamei, care sarea cu gura pe ea de fiecare data cand baiatul cu care era ea in vorba venea seara la poarta lor si fluiera s-o scoata din casa. I se facea rau mamei cand auzea acest fluierat, si parca i se aprindeau flacari de ura in ochi cand se uita la ea si o vedea repezindu-se la oglinda sa se dreaga inainte de a o zbughi pe usa: "Du-te la sant, ii spunea, sa te intinzi in el ca Sora lui Ilie Pipa Ca numai asta stiti, si la Dumnezeu nu vreti sa va ganditi!
" "Da, raspunse in cele din urma fata, scoasa din minti de indaratnicia smintita cu care maica-sa i se punea inainte in prag si nu vroia s-o lase sa iasa, parca tu mult te-ai gandit la Dumnezeu cand ai fost fata. Daca nu ma lasi in pace sa stii ca ma marit ca Alboaica fara sa te intreb si n-o sa ma impac cu tine cate zile oi avea!
" Dar mama nu se sperie si greu de spus daca anii care trecusera si nehotararea fetei nu aveau ca prifina si persecutia aceasta a ei fara masura, atatand-o pe fata neincetat cu vorbe care nu o data o faceau sa i se aprinda obrajii de rusine, sau s-o apuce plansul si sa tipe in gura mare: ca o sa fuga de-acasa cu primul care avea s-o ceara, sau sa inceapa cu maica-sa o lupta fara mila si intampla-se pe urma ce s-o intampla, chiar daca una din ele avea sa intre in mormant. Asa de tare ajunsesera sa se urasca. Avu insa noroc, baiatul pe care il cunoscuse in ultima vreme, desi nu avea mai multi ani decat ea, era un intelept, cum se intampla nu o data, si el nu fluiera seara la poarta ei, ci pur si simplu intra in casa si facu acest lucru ziua, si zise "sarut-mana" mamei si se purta nu se stie cum ca ramasera toti inmarmuriti: mama se potoli deodata ca un cazan in care ai fi varsat o caldare de apa rece, ura fetei se topi si ea, iar Moromete incepu sa discute cu acest strain ca si cand l-ar fi cunoscut de mult, desi el era de pe undeva din Ploiesti, lucra la aviatie, pe la magaziile de scule Fiindca in apropierea garii, pe intinderea neteda a campiei se construise un aerodrom pentru avioanele astea noi care zburau ca glontul. Amenintarea fetei celei mici isi facu efectul, si mama se intoarse acasa, dar nu trecu bine pragul ca din pat se auzi o voce inabusita care nu mai avea de mult puterea sa faca frica, dar al carei gat pastrase totusi bine amintirea sunetului care facea teama: - Cine e? - Eu sunt, zise mama sfidand, nu pentru tine am venit, pentru fata asta care se marita, da sa nu te-astepti ca o sa murim de grija ta. - De ce sa mori de grija mea, zise Moromete distinct, ti-a cerut cineva sa mori? Te-ai dus la ailanta in vale, de ce te-ai intors? 98 99 Si spunand acestea se misca incet in pat, ca si cand ar fi vrut sa sej culcuseasca mai bine si sa boleasca mai departe, fara sa-si arate fata ] barboasa. - Stiu, zise el, ca daca n-ar fi fetele astea nu mi-ai da nici o cana cuj apa. Asa ca Se facu tacere. Mama se dezbraca de hainele bune cu care venise sij nu raspunse decat tarziu: - Asa ca ce!
? Le-ai facut si le-ai crescut tu? Ce le ramane lor de pej urma ta? Vezi bine ca ai intrat in anul mortii si nu te gandesti sa le dai si lor cate-un pogon de pamant!
- De unde stii tu ca am intrat in anul mortii? - Dupa fapte, raspunse Catrina fara sovaire; si adauga: faptele te-au pus la pat!
In clipa aceea Catrina nici nu se uitase la el, si nu vazuse cum Moromete facuse unul din marile lui gesturi de odinioara, pe care ea i le cunostea totusi atat de bine. Ridicarea bratelor spre cer, intinderea lor io forma de cruce, pornirea brusca din loc cu pasi infricosatori prin disperarea care le dadea un impuls atat de incordat, sau miscarea care ii inmuia ei tot¬deauna inima altadata si il ierta de tot ce facuse si avea sa mai faca: izbirea genunchilor cu amandoua palmele, insotita de un geamat adanc de suferinta - Faptele mele crezi tu ca sunt rele ca sa ma vezi murind? striga el cu o voce de o tarie uluitoare. Eu sa mor din pricina faptelor mele? Atunci toata lumea sa moara si sa mori si tu, n-ai mai ajunge sa treci pragul. Si deodata se dadu jos cu miscarile vanjoase ale unui om pe deplin sanatos si sigur de sine si se ridica in picioare cu amandoi pumnii inclestati ridicati in sus sa loveasca. Catrina tasni spre usa, si iesi afara ca si cand n-ar fi fost in odaie. Moromete iesi dupa ea cu pasi care faceau sa duduie pamantul, dibui dupa scara dupa acelasi par de porumb cu care ii ciomagise pe cei trei inainte de a fugi si se lua dupa ea. - Stai pe loc ca te omor, striga el alergand. Ai zis ca te duci la ailalta in vale si ma lasi aici sa mor singur. Du-te la ailalta in vale, mancate-ar pamantul!
Si ridica ciomagul sa-i reteze picioarele. Catrina isi pierduse firea, fiindca in loc sa iasa la drum, unde ar fi scapat, o luase pe dupa coltul casei, dar nu-si pierduse si instinctul, caci fugea ca o fetita de doisprezece ani, ii sfaraiau calcaiele. Moromete alerga si el din rasputeri, cu parul in aer, dar era departe de a o prinde, insa era limpede ca o zapacise, nu vroia deloc sa paraseasca imprejurul casei, cu toate ca de cateva ori 100 Moromete fusese gata sa arunce dupa ea cu parul; dar in aceeasi clipa ea pierea pe dupa colt Lumea iesise intr-o clipire la porti si se uita si unii aveau pe chip uimire: nu le venea sa-si creada ochilor. Si in casa asta, parca spuneau ei cu tristete, se intampla astfel de lucruri? Nu s-ar fi putut sa nu se fi intamplat? Bietul nea Ilie, a cazut si el odata bolnav si uite ce-a patit, nici sa boleasca linistit nu l-a lasat asta care se duce in fiecare duminica la biserica. De ce s-o mai fi ducand!
Unul dintre ei, un barbat aproape mic de statura, tanar sa fi avut treizeci si cinci de ani, cu o privire de om atat de bun, incat te intrebai daca nu cumva el e asa de bun fiindca nu e in stare sa fie rau, intra hotarat in curtea vecinului Icaci era un vecin, il chema Carstache al lui DumitrachE) si ii taie drumul lui Moromete desfacand bratele ca sa nu-l mai lase sa treaca. - Nea Ilie, mai nea Ilie!
se auzea glasul lui cu o tonalitate egala si insistenta. Nea Ilie, mai nea Ilie. Nea Ilie, mai nea Ilie!
Moromete arunca din maini, cu o vigoare iarasi de neinteles pentru un om bolnav, parul, si gemu: - O, zise el, ma Carstache, ma!
Ma Carstache, ma!
Ma Carstache, ma!
Apoi dupa o lunga tacere continua: Ma, nu mai vreau decat un singur lucru, altceva nu doresc: sa se duca, sa nu-i mai aud glasul, sa plece - Ei, ho, c-o sa plece, nu era nevoie sa se uite lumea la noi ca la tigani, spuse Ilinca din pridvor, suparata pesemne numai din pricina asta. Ziceam ca esti bolnav si tu te prefaceai!
Ma miram eu cine umbla in cusnita dupa paine si lua branza din borcan. Ca mie imi spuneai ca nu suporti decat "putin lapte", se maimutari Ilinca. Ie-te-te!
Catrina insa pleca de-acasa si nu mai tinu seama de amenintarea de mai inainte a Ilinchii si ii spuse ca ori merge cu ea la ailalta in vale pana se marita, ori nu-i da nimic ca zestre, si o sa le dea pamantul copiilor Alboaicii, ca tot are ea multi si bietul Albei munceste din zori si pana in noapte ca sa-i tie. Sa aleaga. Speriata de asta data, Ilinca spuse ca o sa vina, gandindu-se in acelasi timp cum sa faca sa nu se certe cu maica-sa pentru totdeauna. Fiindca n-avea doua, avea una singura si nimanui nu-i e usor sa ramana fara mama, oricat de mari si de indreptatite ar fi pricinile care ar indemna-o sa rupa cu ea. Si atunci se gandi la Niculae. Sa vie Niculae pe-acasa si sa incerce el sa-i impace pe parinti. El era barbat si dupa cate stia ea pe tatal ei il durea faptul ca el, Niculae, nu venea pe-acasa decat o data pe an, cand avea concediu, desi ar fi putut sa vie asa cum faceau altii in fiecare duminica, nu era decat un ceas de mers cu trenul de la Palamida pana Ia gara Balaci. 101 XX Fata avea planul ei Se urca in tren, ajunse la resedinta de raion, il cauta pe Niculae si ii povesti tot. Si ca el sa inteleaga bine despre ce era vorba, ii povesti si ceea ce mama o oprise pana acum sa-i spuna si anume ce se intamplase de fapt la Bucuresti in anul acela cand el se dusese pe la alde Paraschiv, Nila si Achim, dupa primirea scrisorii cu fotografia. Din pricina acestei calatorii nenorocite se iscase ura aceasta a mamei lor, si din pricina, zise fata, a zambatului ala de Gheorghe al lui Parizianu, care s-a apucat sa-i spuna lui tat-sau si ala sa povesteasca in sat. Bine era acum ca s-a ajuns aici, sa te arate lumea cu degetul, ca uite-o pe-aia, care alde ma-sa a fugit de la alde tat-sau, oameni batrani amandoi.
- Ei, ce s-a petrecut la Bucuresti, o intreba Niculae, ia sa vedem!
- Pai n-a fost de gluma, raspunse Ilinca, acuma ca tie nu-ti mai pasa, putem sa-ti spunem. S-a dus la ei cu chimiru plin de bani si le-a spus mai Paraschive si Nila si Achime, uite aici miile, pentru voi le-am strans, am cumparat si un pogon de pamant indarat din cele doua vandute si de-aia l-am oprit si pe Niculae sa se mai duca la scoala, ca sa va intoarceti voi indarat. Va fac case la toti, muncim impreuna. Ce va asteapta pe voi aici? Ce vreai tu sa faci, Paraschive? Ce casa poti tu sa-ti faci? Si tu, Nila? Am facut cum ati vrut voi, am batut toate drumurile muntelui, nu e piatra pe piatra pe care sa n-o fi calcat-o copita calului. Va dau tot, si casa si pamantul pe care le am, il trec pe numele vostru, ca sunt si ale voastre de la ma-ta, a muncit si ea pe ele inainte sa moara si noi o sa ne facem o cojmelie alaturi, ca fetele alea o sa se marite si ele si or sa plece de- acasa si Niculae o sa gaseasca si el pe undeva sa se araneasca. Astea le-a zis, incheie Ilinca, si noroc ca aia n-au vrut, ca nu stiu ce-ar mai fi iesit. Ei, si mama cand a auzit din ce pricina nu te-a mai dat el pe tine la scoala si cum planuise el sa ne bage si pe noi intr-o cojmelie cum facuse si cu Guica pe vremuri, i s-a facut rau, a cazut la daruri la biserica, a dat acatiste Nimic, manca si i se facea rau, se varsase, de, fierea in ea. Pe urma s-a mai potolit si eu am crezut ca s-a ispravit. Cat a fost in sat popa Alexandru ii nazarise pe el, tii si tu minte, de-aia nu-i mai ardea ei de tata Dar pe urma, cand a vazut ca din pricina lui ai apucat-o tu pe drumul "celor ce n-au credinta" si mai intalnea si copii care de Pasti ziceau buna-ziua in loc de "Cristos a inviat", a inceput iar sa i se faca ochii turburi. ii oprea pe drum si ii intreba: "Cristos a inviat nu stiti sa ziceti? Ce pagani va invata la scoala ca nu mai stiti religia!
" Aia ce sa zica si ei, putin le pasa lor de ce le spunea nu stiu ce muiere in mijlocul drumului. Si a casunat iar pe tata. Vin tu acasa si spune-le sa se impece, nu le e rusine oameni batrani, sa vorbeasca satul despre ei parca ar avea douazeci si cinci de 102 ani si s-au insurat si ei de catva timp si nu se inteleg, sa stea acolo amandoi in casa si n-au decat sa nu-si vorbeasca, daca nu se mai pot suferi, dar nu sa te prefaci bolnav ca sa te iai pe urma cu parul dupa ea. Sa nu spui ca am venit pe la tine, mai zise Ilinca. Niculae raspunse ca el a banuit toate astea chiar din cand tatal l-a oprit sa urmeze mai departe scoala normala, dar ca n-are nimic cu el, bine ca s-a trudit si l-a tinut si cei trei ani, alti tarani nici macar a zecea parte din asta nu fac pentru copiii lor. E drept ca sunt si unii care fac de zece ori mai mult, prin urmare la o medie iese totul normal, n-ai ce sa-i faci, bine ca alde Paraschiv si Achim n-au vrut sa vina, ca atunci chiar ca ne-ar fi aruncat pe toti pe drumuri, adica aia ar fi facut-o si tata n-ar mai fi avut puterea asupra lor, aici are dreptate mama ca nu poate sa-l ierte. I s-o fi parand si ei ca toata viata a mintit-o. Dar ce-a putut si el sa faca? A crezut ca le aranjeaza el iar cum au fost, n-a vrut sa se impece cu gandul ca i-a pierdut pe cei trei - Cine stie!
mai zise Niculae. Poate ca si tu si eu am face la fel daca am fi in locul lui, de ce sa nu crezi ca nu se poate sa recastigi ce-ai pierdut? - Crezi, nu crezi, asta e situatia, relua Ilinca, in tine a ramas toata speranta, si mama si tata tin la tine si daca le spui tu, or sa faca asa cum le spui. - Da, numai ca eu nu pot veni pana la toamna, raspunse Niculae, asa ca deocamdata nu e nimic de facut, n-am timp de chestii de-astea, dar sa speram ca pana atunci or sa se impece singuri. - Niculae, mai zise Ilinca, eu la toamna ma marit si daca raman cu tata in casa, cine stie ce e in stare sa-mi faca mama cu pamantul. - Ai si tu dreptate, zise Niculae. Nu stiu ce sa-ti raspund, fiindca daca asi putea, iti inchipui ca asi veni. XXI Era pe la sfarsitul lui iunie. incepea campania de strangerea recoltei si in aceasta perioada activistii erau mobilizati chiar si duminica si uneori si noaptea, se sculau din somn, se urcau intr-un Gaz si alergau in cutare comuna unde era nevoie de ei. De aceea Niculae ii spusese sorei lui ca nu putea. Avea comunele lui, cu totul opuse ca asezare in raion fata de Silistea, de care de multi ani se ferea. intr-o seara cineva deschise usa incaperii comune in care dormeau el si cei fara familie sau cu familiile prea departate de oraselul raional de resedinta si intreba daca tovarasul Moromete era acolo. Era o ora nu prea 103 tei. tarzie pentru aceea la care dormea orasul, nu prea devreme insa pentru acesti tineri tarani care se invatasera de mici ca ziua sa inceapa o data cu revarsatul zorilor si sa se incheie cu caderea intunericului: stinsesera becul din tavan si numai minuscule puncte rosii aratau ca o parte din ei erau inca treji si ca isi fumau ultima tigare inainte de a adormi. - Ce-ai cu el? zise o voce din intuneric, fara sa raspunda daca cel cautat era sau nu acolo, daca adormise sau inca nu venise. - Maine dimineata la ora opt, zise umbra din prag, sa treaca pe la tevarasul prim pe la comitet. - Sa nu se mai duca la Broscosesti? relua cel dintai. - La ora opt fix sa fie la tovarasul prim, repeta atunci celalalt facand sa se observe printr-o usoara inasprire a vocii ca era de la sine inteles ca la tovarasul prim trebuie sa treaca inainte de a pleca la Broscosesti si o sa vada el atunci daca plecarea aceasta mai ramane valabila sau nu. Si, fara sa mai adauge ceva, umbra se retrase. Abia acum se vedea ca incaperea era un sfert luminata de stalpul de afara, lumina insa care nu se stie de ce balansa, ca si cand firul electric ar fi fost agatat de un pom ale carui crengi le-ar fi batut usor vantul. Se auzi chiar in clipa aceea fosnetul apropiat, langa ferestre, al unor plopi cu frunza bogata, care se opri curand fara ca o data cu acest fosnet sa se opreasca si miscarea de plutire a luminii electrice. Usa se deschise si intrara doi insi care se strecurara in tacere printre paturile suprapuse. Unul lepada ceva din picioare: niste pantofi de aba cu talpi late, asa cum sunt cei talpuiti cu cauciuc de roata de automobil, care se zarira o clipa, mari cat niste pepeni la lumina ferestrei - si se urca sus. Cateva clipe dupa ei prin usa ramasa deschisa mai intra cineva si i se auzira si lui pregatirile de culcare undeva in coltul opus ferestrei, dar mai indelungi si mai micosite - Pe unde umbli, Moromete? zise-din aceeasi directie aceeasi voce. Tovarasul prim-secretar te cauta personal prin toate partile si tu umbli cine stie pe unde. - Am fost la cantina, zise Niculae cu glasul celui care crezand o clipa ca faptul era adevarat, reproseaza celorlalti ca au fost pasivi si nu i-au spus tovarasului prim sa-l caute in cel mai usor loc unde putea fi gasit de oricine, adica la cantina, dupa care insa isi reveni si se indigna: hai, ma, Iosife - Ce, hai, Iosife, zise atunci o voce groasa si rece, maine dimineata la opt sa treci pe la tovarasul prim-secretar. Faptul parea neindoielnic, era o voce care nu ingaduia confuzii pe astfel de teme. Urma o tacere. - Asa e cand nu pui mana si nu studiezi temeinic, relua cel dintai numit Iosif. Si fiindca nimeni nu zise nimic, continua: A aflat tovarasul 104 prim ce raspuns ai dat tu azi la cabinetul de partid si a trecut pe-aici sa intrebe cum e, mai frate, chestiunea asta ca nu stiti lucrurile de baza, daca mergeti pe teren si aplicati in felul asta!
Asa a zis!
- Ce raspuns am dat? intreba Niculae. - Cum ce raspuns ai dat, relua Iosif, n-ai spus tu azi ca in problema aliantei trebuie sa ne sprijinim pe mijlocasi? - Eu am spus asa?!
N-ai inteles tu bine. Am spus ca am avut o discutie cu unul Baznae de la directia regionala a comertului care sustinea ca in actuala situatie sprijinul cel mare e pe mijlocasi si ca asta e o linie foarte gresita. . Urma o clipa de tacere fiindca raspunsul lui Niculae abia ca intarea ceea ce spusese mai inainte cel numit Iosif, nu se intelegea cine a zis ca asta e o linie foarte gresita, acel Baznae sau Niculae? - Lasa, ma Moromete, n-o mai intoarce tu acuma, ca nu venea el tovarasul prim sa te caute pe tine la locul de dormit, zise a doua voce joasa in timp ce se foia energic, pregatindu-se sa-si intinda corpul si sa-si puna capul pe capatai. Are el destule sarcini sa nu-si piarda timpul daca n-ar fi pe ici pe colo si cate-un caz izolat - Ce caz izolat? tresari Niculae. - Sa spui tu ca trebuie sa ne sprijinim pe mijlocasi!
zise acel Iosif parca coplesit de eroarea comisa care se abatea si asupra lor. E o problema foarte nesanatoasa, sa vezi tu ce-ti face maine tovarasul prim. - Si cine s-a apucat sa se duca si sa-i spuna ce raspuns am dat eu? zise Niculae cu o voce brusc schimbata. Asta aduse iar cateva clipe lungi de tacere in incaperea semiluminata. - Cine, necine, uite ca a aflat, zise Iosif. - A aflat gresit!
- Spune-i tu asta maine dimineata tovarasului prim, c-o sa-ti priasca tie cafeaua cu lapte. - Nu stii ca nu-i face bine cafeaua cu lapte? zise o alta voce de langa peretele usii. Si in aceeasi clipa o traiectorie rosie strabatu din directia aceea incaperea si iesi pe fereastra deschisa, in noapte. Urma imediat o a doua de alaturi, dar asta nu nimeri afara si cazu in patul suprapus care acoperea fereastra pe jumatate. Cineva din acel pat care nu adormise inca se misca tocmai atunci, dar nu din pricina ca ar fi simtit tigarea aprinsa, si se intoarse pe partea cealalta oftand greu, ca un om trudit, dar bine hranit si impacat cu soarta lui. Un altul de-alaturi ii atrase atentia, cu o voce parca cu totul straina de a celorlalti care vorbisera inainte, ca o tigara aprinsa a fost aruncata in asternutul lui. 105 - Tovarasul Braga, de la cabinetul de partid, nu era acolo?!
intreba cineva.* j - Sigur ca da, zise Iosif, prinzand ideea din zbor. Era acolo si era obligatia Iui sa raporteze imediat tovarasului prim- secretar ce s-a intamplat la invatamantul politic, nu era nevoie sa se duca cineva special sa-i spuna, cum crezi tu, ma Moromete. - Eu nu l-am vazut pe tovarasul Braga acolo, zise Niculae. - Nu l-ai vazut tu, dar i s-a raportat - Mai bine sa dormim, zise Niculae afectand ca nu-i pasa de toata intamplarea sau in orice caz importanta acestui incident in care era implicat era mult mai mica decat aceea a somnului. Drept care, dupa un asemenea raspuns, care era parca scontat si care de asta data fusese peste asteptari, se facu o mare liniste in dormitor, nu mai zise nimeni nimic si in clipele urmatoare toata lumea adormi. XXII Dimineata Niculae se duse cu un sfert de ora mai devreme la sediul comitetului raional de partid, intra in biroul secretariatului si se aseza sa-l astepte pe primul-secretar. Ar fi putut sa vina la opt fix, asa cum i se comunicase, dar ora care se comunica e ora celui care te cheama, in timp ce a celui chemat nu pote sa fie aceeasi. Odata Niculae uitase si venise la o sedinta largita a comitetului regional de partid la ora la care li se spusese si s-a apropiat de el cineva si i-a atras atentia ca a intarziat. "De ce imi faci dumneata observatie, i-a replicat Niculae, am venit la ora fixata." "La ora asta vin conducatorii, i s-a raspuns, dumneata trebuie sa vii rriult mai devreme." - Tovarase prim-secretar, m-ati cautat dumneavoastra aseara?!
il intre¬ba Niculae cand acesta intra pe usa. Primul-secretar ii facu din cap un semn de confirmare si in acelasi timp de linistire, ca adica da, fireste ca il cautase din moment ce i se comunicase acest lucru. - Nu mai pleci la Broscosesti, ii comunica el. Ia loc, tovarase Moromete. Dumneata esti din Silistea-Gumesti? - Da, tovarase prim-secretar. - Si de ce te-am repartizat noi pe timpul campaniei la Broscosesti?. Nu e mai normal sa te duci la Silistea? Niculae avu o tacere care nu confirma aceasta descoperire a primului-secretar. 106 - Cum, relua acesta, nu e mai normal sa te duci acolo unde cunosti mai bine oamenii si unde poti sa te orientezi mai usor? - Tovarase prim-secretar, noi trebuie sa ne orientam oriunde in munca de partid, zise Niculae. - Nu chiar oriunde, ca daca te trimit eu acum la Moreni, la sondele petrolifere, n-o sa zici ca te orientezi Si atunci e normal ca un activist sa se orienteze mai bine pe un teren cunoscut de el, ca unul care a copilarit, asa ca te duci la Silistea. in timp ce vorbea secretarul tot ridica de pe birou un dosar subtire, un fel de tabel, pe care ca pe o piesa de argumentare il tot vara inainte in spatiul de aer care revenea activistului. Se vedea pe el scris cu litere mari de cerneala: Evidenta si dedesubt inca ceva cu litere mai mici, pesemne evidenta adreselor activistilor si a locurilor lor de nastere. - Aseara m-am uitat si cand am vazut, am trimis sa te caute. Si, spunand acestea, secretarul puse undeva mai la margine, la un loc mai nefolositor, dosarul acela pe care scria Evidenta si pe chipul lui se intensifica o lumina satisfacuta de destindere. S-ar fi zis ca rezolvase in sfarsit o problema care chiar daca nu se putea spune ca ii statea pe gat, il sacaia cam de mult si iata ca dosarul acela il ajutase sa gaseasca solutia: fiindca era clar ca nu atat evidenta aceea concreta de pe tabel il nemultumea, aia nu spunea nimic, orice om are un nume si un loc de nastere, ci aceea abstracta, ca adica era o evidenta ca Moromete n-avea de ce sa nu se duca tocmai acolo unde era cel mai indicat sa se duca, adica la el in sat si nu in alta parte si sa stea sa sprijine acolo desfasurarea in bune conditiuni a campaniei. - Tovarase secretar, zise Niculae, eu n-am mai fost pe la mine prin sat de multa vreme - Cu atat mai bine, raspunse secretarul, te duci acuma!
Ce, vrei sa spui ca nici parintii nu i-ai mai vazut de multa vreme? - Ba nu, eu vorbesc de sat Secretarul nu intelese: - Din moment ce te-ai dus sa-ti vezi parintii, n-ai trecut si prin sat? Sau ai aterizat cu avionul drept in batatura? - Ba am trecut, tovarase secretar, raspunse Niculae ridicand vocea, dar n-am stat acolo sa activez cu o sarcina de partid si mai bine cunosc de exemplu oamenii si problemele din Broscosesti sau Scrioastea sau oricare sat vreti dumneavoastra de prin apropierea raionului, decat din Silistea, Surdulesti, si toate alea de pe-acolo - Si ce e cu asta? zise secretarul ridicand la randul sau putin vocea. Singur spusesi adineuri ca noi trebuie sa ne orientam oriunde in munca 107 de partid. Sau asta e valabil doar in vorbe, sa stam pe-aici pe langa raion, ca nu e departe? continua secretarul cu o licarire triumfatoare in priviri. - Tovarase secretar, dar eu n-am spus ca refuz sarcina de partid, sari atunci vocea lui Niculae parca l-ar fi intepat cineva fara veste cu un ac, de ce imi atribuiti dumneavoastra ca vreau sa stau pe langa raion cand eu ma duc oriunde imi trasati sa ma duc? - Pai daca te duci, atunci ce mai stai la discutie, tovarase Moromete, sari atunci si secretarul eliberand brusc parca o veche si turbure indignare care nu se stia daca era o trasatura a lui care se manifesta pe neasteptate fara legatura cu persoanele, sau numai cu acest activist din fata lui si numai pentru ca socotea ca atitudinea acestuia il indreptatea. Poti sa pleci, zise apoi cu un glas deodata binevoitor. Si continua in acelasi fel: tineti legatura cu raionul si nu luati masuri inainte sa raportati tot ce survine. Cum stai cu stomacul, am auzit ca nu prea te simti bine, ai fost la spital? Daca vrei telefonam la spital sa te consulte doctorul Gafa, poate ai nevoie de regim. - Apa minerala imi face bine, zise Niculae. - Ti-o fi facand bine, dar doctorul poate sa-ti prescrie un tratament si sa n-ai nevoie de apa minerala. Te duci acuma intr-un sat si stai vreo patru-cinci saptamani cat tine campania, de iinde o sa gasesti acolo apa minerala? - Tovarase prim-secretar, zise Niculae ca si cand n-ar fi auzit, am o rugaminte sa va adresez, spuneti-i dumneavoastra tovarasului Iosif ca eu nu sunt obligat de fiecare data cand e vorba de unele sarcini sau altceva si se intampla sa executam amandoi un ordin sau cu ceilalti, dar e si el acolo, sa stam pe urma sa iasa unele incurcaturi care pe urma alti tovarasi sa spuna ca a fost din pricina mea. Sa ma lase in pace!
- Am auzit, zise secretarul si deodata surase. Ce s-a intamplat? - Nimic, dar imi spune el ca a venit la dumneavoastra tovarasul Braga, de la cabinetul de partid, nu va mai spun, tovarase prim-secretar.. - Ce este, zise insa secretarul abia alarmat si dorind acum sa stie ce era. Spune. - Ca eu nu studiez bine si ca dau raspunsuri gresite la invatamantul politic - Nu stiu nimic, zise secretarul, ce raspunsuri gresite? - Ca am zis eu ca in etapa actuala ne sprijinim pe mijlocasi. - Nu ne sprijinim, zise secretarul, facem alianta, ne sprijinim pg^ saracime si lovim in chiaburi, cum ai putut sa faci confuzia asta? - Pai n-am facut-o, tovarase prim-secretar - Ei cum, ii lua secretarul vorba din gura, isi permite el asa 108 Era o indoiala ca tovarasul Iosif si-ar putea permite fara sa fie la mijloc un sambure de adevar. - isi permite, tovarase secretar, zise Niculae hotarat si adauga fara sa-si dea seama ca uita sa redea detaliul important referitor la faptul ca dimpotriva, tocmai el Niculae fusese acela care combatuse o asemenea idee intr-o discutie cu acel Baznae de la directia regionala a comertului si ca secretarul n-avea de unde sa deduca in ce sens speculase pe urma Iosif raspunsul sau la seminar, si ca n-avea prin urmare de ce sa se arate atat de convins ca, o data cu aceasta convorbire, situatia se va schimba si Iosif o sa inceteze sa-l mai persecute in felul acela al lui: si mai erau si altii de fata, tovarase secretar, cand a spus - Trebuie sa studiem cu atentie tezele si bibliografia care ni se indica, tovarase Niculae, zise secretarul sever, fara studiu teoretic nu e suficient, asa spune tovarasul Stalin, practica fara teorie este oarba. Nu pierdeti vremea, cand aveti timp liber puneti mana si studiati temeinic, altfel n-o sa putem face fata sarcinilor tot mai complexe pe care le ridica inaintea noastra construirea socialismului. Reiesea ca tot Niculae era vinovat si ca nu putea avea sprijin intr-o chestiune de principiu cum era cea de mai sus, primul secretar neputand decat sa repete si el ceea ce spusese si Iosif ieri-seara in dormitor, ca adica Niculae n-ar studia temeinic si de aceea a putut sustine o teorie gresita. - Tovarase prim-secretar, dar nu e adevarat ca am sustinut eu ce a zis Iosif, sari el din nou si de asta data i se urca sangele in obraji. Daca e vorba de studiat sa studieze el, care il picneste somnul in timpul referatului, s-a invatat sa tina ochii deschisi si in timpul asta sa doarma pe el, trebuie sa-l hatane cineva cand se termina lectia Primul-secretar puse mana pe buton si apasa: - Tovarasul Iosif a plecat? o intreba el pe fata care intra. - Nu, e cu tovarasul Nistorescu. - Sa vina aici. Fata vru sa iasa, secretarul o opri cu un gest si adauga: - Spune-i si tovarasului Nistorescu sa vie si sa-mi aduca procesele-ver-bale ale organizatiilor din Pereti si Smirdioasa. Mi-ai batut situatiile acelea? - Mai am. - Da-le drumul si spune-i lui Merdescu sa fie gata cu masina ca plecam imediat. E gata? - Nu e gata, e plecat seful Atelierelor Mecanice la Bucuresti si maistrul nu stie nimic, zice ca habar n-are despre ce piese e vorba. - Da-mi Atelierele la telefon si spune-i lui Merdescu sa vina la mine. 109 Dupa un sfert de ora iesira din biroul primului secretar soferul, apoi Nistorescu, apoi secretara care ii adusese o parte a situatiilor si ramasera Iosif si Niculae. - De ce dormi la invatamantul politic, tovarase Iosif? zise secretarul taios facand sa piara brusc de pe chipul aceluia o buna dispozitie complice la care se pare ca el credea ca o sa-l asocieze si pe primul-secretar si sa anihileze astfel posibila plangere a lui Moromete; dar intrebarea directa parca ii daduse una in stomac. - Nu dorm, tovarase secretar, protesta el, la fel insa de neconvingator cum fusese Niculae mai inainte, cum o sa dorm tocmai la invatamantul politic? - Tocmai asta te intreb si eu, cum te gandesti sa dormi in ceasul-ala cand trebuie sa fii atent si sa inveti, tovarase Iosif, nu dormi noaptea destul, nu te culci devreme, pe unde umbli, tovarase Iosif, de n-ai cand sa dormi si-ti alegi tocmai ora asta? - Nu dorm, tovarase prim-secretar - Pai sigur ca nu dormi cand te stii cu ochii deschisi crezand ca nu te vede nimeni, lasa ca ii spun eu tovarasului Enache si adio somn in timpul orelor de invatamant, tovarase Iosif. Au reparat aia din Belitori sitele alea stricate de batoza? - inca nu, tovarase secretar, asteapta sa vie seful Atelierelor Mecanice de la Bucuresti si le trimite la reparat. - Hai, la treaba, si aveti grija sa nu mai repetam greselile*de anul trecut si sa indeplinim planul la colectari de cereale in timpul iernii, cand puteam foarte bine sa-l indeplinim chiar in timpul treierisului. - Ba la floarea-soarelui nici acuma nu l-am indeplinit total, tovarase prim-secretar, zise Iosif parca cu duiosie, si la porumb la fel Si privirea ii stralucea ca de o mare minune uitandu-se Ia secretar si aducandu-i toate acestea la cunostinta. Dar secretarul nu-i mai vedea pe nici unul si le facu semn sa plece si sa-si vada de program. XXIII Cei doi activisti iesira si dincolo de usa pasii lor avura parca o ezitare, daca sa continue sau nu drumul impreuna, data fiind scena care avusese loc in biroul pe care tocmai il parasisera, sau sa se indeparteze chiar acolo unul de altul in semn de raceala reciproca? Continuara insa sa meafga alaturi parand sa fie amandoi de acord ca impinsesera prea departe aceasta istorie care privea un lucru atat de important cum era invatamantul de partid, si care nu putea fi deloc fara urmari in asemenea situatii cand o 110 ^ ) l|W!
»teca Jucieteaha "LUCIAN B1.A..V ,*. .■ .
-. SECTIA ADULT. vorba aruncata in vant putea sa-i determine pe cei in drept sa-ti opreasca drumul la alte studii si sa-ti schimbe deci cu timpul si natura sarcinilor in cadrul comitetului. Niculae mergea cu capul in jos si tacea, Iosif insa arata parca inmuiat de ceva si vorbele ii veneau parca din creier atat de aproape de exprimare incat ii fortau deja un suras care cerea celuilalt sa treaca repede peste tot ce se intamplase intrucat iata ca el Si il intreba pe Niculae de ce l-a chemat tovarasul prim-secretar, recunoscandu-se astfel vinovat ca a mintit aseara cand i-a spus ceea ce i-a spus. Niculae ii raspunse ca nu se mai duce la Broscosesti pe timpul campaniei, se duce la Silistea.., - Aha, facu Iosif, si cand pleci? - Acuma plec ^ , - Bine, sa traiesti!
- La revedere, raspunse Niculae si se despartira. Se spunea despre ei doi ca sunt prieteni, fiindca nu putine erau momen¬tele cand acest lucru parea evident pentru multi, dar pentru si mai multi era tot atat de evident ca nu se aveau deloc bine, in special despre Iosil exista aceasta parere, ca ar avea ceva impotriva lui Moromete. Nu farse cum era cea de azi, ci intamplari care inlatura orice dubiu, nemailasand celorlalti posibilitatea nici uneia dintre acele interpretari care au in vedere caracterul capricios al acestor relatii si despre care, daca vrei sa nu te inseli, e mai bine sa pastrezi o imagine globala care sa includa in acelasi cerc sinuos al prieteniei atat certurile cat si impacarile. Multa vreme, de pilda, si anume la inceput cand Niculae venise la comitetul raional de partid, fusesera vazuti impreuna la sedinte, cu scaunele alaturi sau plecand in oras de la cantina, si de cateva ori chiar aranjandu-se sa fie trimisi sa activeze prin aceleasi localitati. Fusesera vazuti imprumutandu-si bani. Dai nu mai mult decat atat, de pilda sa se apere in sedinte unul pe altul, ev toate ca de cateva ori s-ar fi putut foarte bine sa se intample, in special o data cand i s-a adus lui Niculae o invinuire ca din pricina ca nu fusese el destul de vigilent, niste chiaburi sabotasera undeva electrificarea une; comune, in realitate sabotorii fiind organele locale, care sustraseseri cerealele date de tarani in acest scop si organele acestea intocmisera apo un dosar in toata regula inaintandu-i pe acei chiaburi justitiei (care de altfel ii si condamnasE). in comuna aceea activase atunci si Iosif si e cunostea foarte bine care era adevarul si in timpul sedintei tacuse toi timpul si abia cand vazuse ca majoritatea il apara pe Niculae de critici nedreapta care i se aducea, se ridicase si el si spusese ca nu era adevarai si ca vinovatii erau altii. Cei care crezusera pana atunci ca Moromete s Iosif sunt prieteni, nu mai crezura din clipa aceea. Continuau totusi sa fie vazuti impreuna si opinia reveni, fiindca dintrt doua fapte mai puternic e cel care nu mai poate avea si o alta interpretare 11 decat cea conforma cu faptul insusi. A nu lua apararea unui prieten intr-o sedinta putea avea si alte explicatii decat aceea care se impunea la prima vedere, ce putea sa insemne in primul rand? Catva timp prinse deci consistenta aceasta impresie, dar cand fu pe punctul sa devina un fapt cert Iosif incepu deodata sa faca dezvaluiri: stiau ei oare ce fel de om era Moromete asta? Da, stiau, i se raspunse, asa cum stiau despre fiecare, conform comportarii lor in cadrul muncii in comitet. Ei nu, rase Iosif, sa vedeti Si incepu sa dea la iveala acele lucruri care se spun intre doi prieteni in faza de inceput, acele destainuiri care sunt de obicei reciproce si tocmai de aceea nici nu se divulga. Si din felul cum le povestea Iosif reiesea tocmat acest lucru neasteptat, ca aceste destainuiri nu le facuse decat Moromete si ca Iosif se multumise doar sa le asculte. Si astfel se afla ca Moromete era odata la vie si ca i s-a facut sete si s-a dus mai incolo la o coverga sa ceara apa celui dinauntru si cand colo a dat peste doua fete care nu se stie ce faceau acolo impreuna, dezvelite si una cu trupul peste cealalta. Si numai atat? intrebasera unii plictisiti. Ce-a facut Moromete? A luat-o la fuga, le-a raspuns atunci Iosif, si in clipa aceea asa inalt si voinic cum arata el cu statura lui, s-a frant brusc pe spate si s-a cutremurat de ras de parca ar fi trosnit un palimar. intr-adevar, au convenit ceilalti, era ceva vesel aici Si inca ce? Ca alta data tot asa intr-o seara la un clic, l-au scos pe Moromete niste baieti in tinda. Cum* s-au mirat cei care il ascultau, pe el l-au scos, nu pe fata? "Nu, fata l-a scos", a raspuns Iosif si in clipa aceea s-a opintit iar in rasul acela al lui scurt ca un parait de gard. Si? Si acolo in tinda, in paie, Moromete a stat si el cu ea de vorba pe intuneric. Pe urma s-a dus zvonul in sat ca fata respectiva nu mai e fata mare. Si nu era adevarat? au intrebat ceilalti. "Nu!
", a raspuns Iosif. "Te pomenesti, a zis atunci un activist minunandu-se, ca Moromete asta n-o fi avand" "Ba nu, a spus altul, o fi avand, ca altfel s-ar bolnavi, dar n-o fi avand" "Le-o fi avand pe toate mici", a zis altul si au ras toti si cel mai tare se auzea racnetul ca o rostogolire de buturugi a lui Iosif, dupa care tot el a restabilit lucrurile afirmand ca Moromete le are pe toate in regula, dar asa e el din firea lui. Fiindca iata de pilda tot la un clic ce i s-a intamplat in alta seara, se juca ghicitoarea-n poezie, stiti cum e asta, unul zice asa: "Ma cutare, stii ca alde cutare mi-e frate?" "Unde l-ai gasit?" zici tu si atunci ala raspunde: "L-am gasit sub podul de arama, il facea dracii pastrama", sau altele, dar trebuie sa ai grija ca poate sa spuna de tine in loc de el, l-am gasit pitit intre soba, iti facea spinarea toba, sau altele mai rele, daca aveai vreo sora sau vreo fata la care tineai. Asa i-a spus lui Moromete, dar nu ca tinea el la ea, hi, hi, zice "Mai cutare, stii ca al lui Moromete mi-e frate?" "Unde l-ai gasit?" "L-am gasit in pod sub o grinda", si a spus ceva de una Sanda ca nu stiu 112 ce-i facea acolo Moromete. Si Sanda asta in loc sa se supere a chicotit, dar Moromete n-a auzit-o, n-avea nimic cu ea, s-a facut rosu si a sarit la ala ca de ce sa zica de el si de Sanda Si aici, terminand relatarea, ochii lui Iosif, uitandu-se la ceilalti, isi marisera vizibil prunele, si in clipa urmatoare gura i se strambase cu limba afara intr-o descarcare de ras de asta data parca chinuita. Nimeni nu observa ca era greu de crezut sau cel putin greu de inchipuit cum ar fi putut Moromete sa povesteasca chiar el despre sine niste lucruri din care sa iasa el chiar asa cum iesea din gura lui Iosif. Ceea ce era insa neindoielnic era ca totusi povestise ceva si, mai mult, continua inca sa povesteasca Fireste ca se gasira curand destui carora nu le placu deloc toata istoria acestei prietenii si il luara pe Niculae de o parte si ii spusera sa nu se mai increada si el atata in Iosif si sa-i spuna chiar tot ce-i trece prin cap, ca ala da pe fata la toata lumea si il face dracului de ras. Niculae il evita si drept raspuns intr-o sedinta ii trase lui Iosif una in cap de-l turti, relata sub forma unei intrebari o istorie cu o petrecere de lasata-secului, in ale carei dedesubturi intrase cu totul intamplator fiind in satul lui Iosif si nimerind peste un dusman al acestuia, de altfel un element dubios, cand Iosif era acolo secretar de organizatie, si neputandu-se descotorosi de acest element care avea rude in locuri sigure si il sustineau in functia de presedinte, il imbatase cu frate-sau la petrecerea aceea, ii sustrasese car¬netul de partid din dulama si ii daduse foc cu chibritul; figura ii reusise din plin, acela fusese dat jos si din functia de presedinte si exclus si din partid. "Sa spuna tovarasul Iosif, formulase Niculae intrebarea sa, ce e cu istoria unuia I.P. Neacsu de la el din sat care mi-a povestit mie felul nes¬tatutar cum a fost exclus din partid?" Iosif se facu galben, se ridica in picioare si, balbaindu-se cat era de mare, raspunse ca nu stia absolut nimic, cine stie ce betiv o fi fost cel care Si ii veni in ajutor tot Niculae confirmand ca intr-adevar individul parea cam deochiat, dar ca i s-a parut ca totusi omul a fost nedreptatit. "Nu, nu, n-a fost nedreptatit, ezista proccsele-ver-bale", raspunse Iosif nemaidandu-si seama cum ii ies cuvintele din gura si ce inteles mai are raspunsul sau, cu o voce impiedicata de parca i se lipea limba de dinti, in timp ce isi stergea cu cotul fruntea umeda. Niculae, vazandu-l cascand ca pestele pe uscat,,renunta, adaugand ca el a pus doar o intrebare, i s-a parut ca omul a fost nedreptatit, dar daca tovarasul Iosif sustine ca nu, el il crede, bineinteles, pe tovarasul Iosif, nu pe un betiv dubios. Cateva luni Iosif nu mai scoase un cuvant despre Moromete, cu toate ca acum erau vazuti impreuna parca mai des decat inainte. "Ce mai face Moromete, Iosife?" il intrebau cateodata. "Ce sa faca, bine!
" raspundea Iosif fara echivoc si celalalt relua: "Ce mai zice?" "Ce sa zica, raspundea 113 Iosif, si el ca omul". "Adica? Ce mai povesteste?" "Ce sa povesteasca, de-ale lui!
" Dar nu mai spunea ce. in schimb insa aparura dupa catva timp aceste farse, la inceput mici de tot si apoi din ce in ce mai groase, la care Iosif incerca si uneori reusea sa asocieze si pe altii care se nimereau prin preajma De la comitet Niculae trecu pe la dormitor, isi lua servieta in care vari din cufarul de lemn pe care il pastra sub pat. cateva camasi si obiecte de toaleta si o jumatate de ora mai tarziu se afla la gara, unde lua cursa care il lasa, dupa un ceas de mers peste campie, la patru kilometri de Silistea-Gumesti. PARTEA A DOUA 114 I Prima care afla in sat ca Niculae al lui Moromete o sa vie acasa pe tot timpul cat o sa tina secerisul si treierisul fu Marioara lui Fantana, fata lipoveanului; afla vestea chiar de cu seara, cu multe ceasuri inainte ca Niculae insusi sa fi stiut unde avea sa se duca el a doua zi. Dimineata fata se trezi povestind mamei ca visase ca era la deal la secere si ca incepuse o ploaie mare si cineva o chema sa se adaposteasca sub un pom sau sub o coverga intre niste pepeni, dar pentru ca nu stia cine era sub coviltirul acela, ea nu se ducea si ploaia o ploua si de frica incepuse sa strige. A strigat in somn. S-a auzit sau nu s-a auzit? - Nu s-a auzit, zise mama, a plouat nitel azi-noapte spre ziua, a dat cateva picaturi, d-aia ai visat ploaia. Fata insa intarzia in asternut fara sa-si dea seama, prinsa poate de ceea ce numai ea stia ca mai simtise inca in vis si maica-sa se rasti la ea sa se dea mai repede jos de pe prispa si sa se apuce de treaba, n-auzea ca vaca aia a inceput sa muga? Fata tresari, se dadu repede jos, isi spala mainile cu sapun (pe fata nu se spala, se drese numai cu un fel de preparat vascos de glicerinA), isi trase rochia pe cap, isi puse un sort cnrat si, cu manecile sumese, cu un vas mare de lut intr-o mana si o copaie mica de lemn plina cu tarate in cealalta, o lua spre sopron unde intr-adevar se auzea mugetul parca nedecis al vitei; era o chemare sa i se dea sa manance si sa i se ia laptele care ii presa ugerul, nervoasa insa in acelasi timp ca avea sa ramana fara el, amintire poate a vitelului care disparuse nu se stie unde si nu-l mai vedea in fiecare dimineata alergand cu botul intins spre ea si inghesuindu-i-se sub burta in timp ce ea il lingea sub coada imbarligata de placere. Rasarea soarele, norii se topeau in zare. Ploaia care intampinase revarsarea zorilor scuturase copacii de flori. Marioara strabatu curtea desculta, cu un mers care nu era cu nimic turburat in leganarea lui fireasca de vasele pe care le ducea sprijinite cu mana de sold si de subtioara. 115 I f Talpile ei desculte lasau urme nestricate pe batatura inmuiata. Calca fara sa se uite, peste petalele mici si albe imprastiate pe pamant. Sub sopronul deschis vaca se nelinisti, sufla puternic pe nari si schimba agitata locul, biciuind aerul cu coada ei lunga. Marioara n-o lua in seama, ii puse copaia inainte si din vasul cu care venise turna de cateva ori in mana si ii spala ugerul, dar ceva nu era in ordine, vita schimba iar locul, de asta data fara veste, si ii tranti vasul sub care fata se pregatea sa inceapa mulsul. - Si tu ce-oi fi avand, fire-ai afurisita sa fii, era sa-mi spargi oale, zise Marioara tare. Nu ti-am dat tarate, ce mai vreai? Vaca lingea intr-adevar cu lacomie din copaie, dar cu capul dispus in asa fel incat ochiul ei mare sa vada si ce se petrece sub uger si pesemne ca era ceva care nu-i placea fiindca si pielea de sub burta avea cutremurari dese si prelungi, desi in staul nu se trezise inca nici o musca. - Of, cum te prostesti tu si cand ti-oi da eu acuma cateva, zise Marioara in soapta, nervoasa; mama, nu stiu ce-are vaca asta astazi, da cu piciorul, ce sa-i fac eu?!
- Vorbeste-i frumos si stai linistita, raspunse mama. Sare mai are? - Are. - I-ai spalat ugerul cu apa calda? -Da. - Spune-i pe nume, si nu mai tipa asa ca o nebuna, zise mama intr-un tarziu, prinsa de altele. Acest dialog potolise vita si Marioara ii apuca ugerul si apropiind oala apasa. Laptele tasni cu putere in peretii smaltuiti ai vasului imprastiind spuma alba si miros crud de ierburi. Fata avu in aceeasi clipa un suras stramb si cu amandoua mainile pe uger izbucni brusc in plans, si lacrimile ii navalira peste obraji in boabe mari si repezi udandu-i sortul si genunchii dezveliti. Vaca sufla pe nari, rasturnand copaia, care de altfel era goala, izbi cu coada, dar nu se mai misca si Marioara stergandu-se la ochi continua mulsul. Ca o rapaiala de primavara, plansul ii trecuse Ea era fata care il asteptase, facandu-se de ras, pe Niculae al lui Moro-mete in paie in tinda. Despre ea se spusese pe urma ca ar fi ramas bortoasa cu el. Era mica atunci, abia implinise paisprezece ani, si se duse la clic^ pe furis (mancase pe urma bataie indesata cand se intorsese acasA), vea^^ la ea o surata si ii soptise la ureche ca la alde cutare e clic sNtaifjWt ea cu un baiat sa-l aduca si pe Niculae, si acolo tot baiatul atgjjfsSfta stinga lampa si o s-o scoata pe ea cu el in tinda. Asta era cevagMBhii prea s^ facea la un clic (stinsul lampiI), de obi4dMAkinjtfffi2n7iJ fara sa se bage de seama cine e si pentru asta ieseai|JwH|HjBflR?si numai uriul din ei ramanea pe intuneric in paie si abia pe urma CTa scoasa si fata, dar 116 asta in vazul la toti si silita, impinsa cu forta si ea trebuind sa se zbata si sa se propteasca in prag cu picioarele, sa nu se spuna dupa aceea ca a iesit cu voia ei. Nu erau insa siguri de Niculae si de-aia se hotarasera sa stinga lampa ca sa nu se vada ca baiatul n-ar vrea, ceea ce ar fi fost nemaipomenit, s-ar fi bagat de seama ca de fapt fata e aceea care vrea, si s-ar fi facut in felul asta de ras. Se si facuse, dar nu pentru mult timp si nu intrase chiar in gura celor mari, ci tot a celor de seama ei care si acestia uitasera repede intamplarea, mai ales dupa ce se dovedise ca acolo in paie nu se intamplase chiar nimic (nici macar nu legasera vorba, sa se duca pe urma el singur pe la ea si s-o fluiere seara sa iasa la poartA). Bataia primita pe urma dimineata acasa, asa dupa cum ii spusese chiar mama tarand-o de par, nu fusese din pricina ca se dusese la clic. La clic putea sa se duca, dar la ce clic si cu cine? Acela la care fusese ea nefiind clic de fete mari, iar cea cu care se dusese nefiind in orice caz, daca erai sa te iai dupa ce zice lumea, fata mare. Se spunea ca vaduva lui Ilie Pipa, mama acelei fete, se culca ea cu un baiat intr-un pat si in patu alalalt fata ei, pe care o chema Sora, cu alt baiat si ca multi flacai furau noaptea din podul casei parintesti duble de grau sau kile de tot felul de alimente fara de care muierea si fata ei nu le deschideau usa si ca se duceau acolo si petreceau, muierea aprinzand focul si facand gogosi calde in untdelemn, iar flacaii venind pe langa altele si cu tuica in tunica, sau cu vin, care mergea bine cu gogosile. Ceea ce nu stia insa mama, dar ce stia foarte bine fata lipoveanului (si de aceea poate tacuse malc in timpul paruieliI) iar Niculae stia si el, era ca vara Marioara se intalnea cu alte fete dupa-amiezele sa pazeasca via si in coverga unde stateau pitite se petrecea numai ele stiau ce. Tarnuiala mamei si vorbele care ii iesisera dupa acel clic curmasera, dupa cate se parea, prietenia ei cu Sora, dar ceva se intam¬plase totusi intre ea si Niculae al lui Moromete, si anume nu ceva de care stiau numai ei doi, de vreme ce venise cineva sa-i spuna ca Niculae o sa-si petreaca secerisul si treierisul aici in sat. Nu rasuflase insa nicaieri nimic care sa dea de vorbit. jf Marioara terminase de mult, si cand se ridica si iesi cu vasul plin, / surasul ei stramb era acum vesel si mama ii urmari pe furis, cu o privire banuitoare, pasii si miscarile cu care urca scara prispei si intra in tinda. Nu se stie ce nu-i placu, fiindca deodata ridica bratul si o lovi in cap In loc sa se arate surprinsa si sa se indigneze, fata se feri si se indarji doar cu o impotrivire care nu mai avea in ea nimic spontan: - Stai, mama, la n loc, vreai sa-mi cada laptele din brate sau ce te-a apucat?!
Ca si cand asta ar fi fost grija ei, sa nu-i verse mama laptele, pe care de altfel foarte grijulie il puse jos si incepu sa se indeletniceasca cu varsarea - Unde vezi tu ca n-o las?!
Vorbesti si tu fara nici-un rost, raspunse mama cu un dispret acum linistit si prinsa de alte griji, in timp ce intr-adevar rostogolea de undeva din pod pe o scara o cerga uriasa si cam rupta pe care vroia pesemne s-o carpeasca. Vezi mai bine, adauga ea cu un fel de exemplificare, ca s-a oprit ala la poarta, Vasile al Moasei din Cotocesti, ce-o mai fi vrand si asta, a trecut si aseara pe-aicj. "Du-te la moara, ii zic, acolo il gasesti." Nu, ca nu vrea sa se duca la moara. II Lipoveanul ridica barba de pe genunchiul frant si se uita. Nu zise nimic cand vazu intr-adevar un om la poarta, nu dadu nici o incuviintare, isi relua vaxuitul si abia intr-un tarziu intreba: - Ce este, Vasile, intra in curte, ce astepti acolo? Ce, esti milog de stai asa dimineata la poarta si nu zici nimic? - Buna-dimineata, zise Vasile apropiindu-se si continua sa nu zica nimic, cand ar fi putut sa raspunda, daca ar fi fost vorbaret, ca milogii vin ei la poarta, dar nu tac din gura, se milogesc de se-aude din capul satului. Adam Fantana intra in tinda, se aseza la masa si incepu sa manance. Vizitatorul ramase afara, dar in apropierea pragului tindei si de acejp incepu sa spuna ceva cu un glas inabusit si monoton. Era un barbat foarte tanar, cu trupul subtire, aproape delicat, dar cu mainile lungi, cu labele mari, crescute parca la alt trup, groase si negre ca niste cazmale. in spusele 118 lui reveneau des niste insi care se numeau ba Isosica, ba Plotoaga, ba Mantarosie, ba Zdroncan si inca altii, pe care ii invinuia in linii generale ca dupa ce singuri au vrut sa faca anul trecut aici in sat o gospodarie agricola colectiva, tot ei pe urma s-au apucat si au impiedicat-o sa ia fiinta, pe motivele ca nu le convine, dar fiindca i-a apucat raionul de lucrul asta, sa nu zica cineva ca n-au facut, dar uite ca nu vor oamenii - Si oamenii vor?!
il intrerupse brutal Fantana, inghitind flamand mari bucati de mamaliga dumicata in laptele proaspat. Oamenii vor, le mama lor de oameni, cand m-am ridicat eu in sedinta - si aici lipoveanul ridica un brat in sus drept ca lumanarea - am strigat, fratilor, cine vrea sa se inscrie sa ramana aici cu mine in clasa, n-a ramas unul, am ramas eu singur, sa spuna pe urma domnul Isosica la raion ca eu am gonit oamenii sa nu se inscrie!
Si cand am ridicat pe urma chestiunea in organizatie, de fata cu instructorul Filip de la regionala, ati tacut toti din gura, ca sa poata sa zica Bila despre mine ca visez!
Va sa zica eu visam si voi toti, ca niste destepti, erati treji. Acuma veniti la mine sa-mi spuneti, dar asa pe furis, pana si la moara va e frica sa veniti, sa nu va vada cineva si sa-i spuna lui alde Isosica sau Plotoaga ca ati venit la mine fara macinat, adica sa-mi spuneti mie cine stie ce si sa va ia asa Ia ochi. Ce sa-mi spuneti, ma, voi, mie? Ce sa-mi mai spuneti? - Dar ceva care e in interesul dumitale esti dispus sa asculti? zise vizitatorul. - Spune, zise responsabilul morii mai increzator, avand de asta data in glas o suspiciune de alta nuanta, una cronica, devenita parca a doua natura. Si continua sa manance, in timp ce tanarul vizitator matinal continua sa vorbeasca. - Si tu de unde stii de chestia a£ta? spuse in cele din urma Fantana cu un glas din care se vedea ca cn«e tot ce i s-a spus, mai ramanand de lamurit doar acest amanunt in cpea ce privea sursa. - De la unul din ei, zise - De la care? - De la Plptoaga, Isqs^pTBila sau Zdroncan. S-ar putea sa fie amestecat si Mantarosie, _ iintele sfatului, Isosica secretar de organizatie de Bila nu era nimic (adica nimic platit, il alesesera pea de Arlus, - Asociatia romana de strangere a Sovietica - el era cu aceasta sarcina, de care de L ca era foarte mandrU), Zdroncan secretar al sfatului, iar Waritaiosfe cantaragiu la moara. - Va sa zica nu vreai sa spui, zise lipoveanul. - Ti-am spus, repeta tanarul, stiu asta de la Isosica, Zdroncan, Plotoaga j sau Bila. Nu-i mai spusese pe cei patru in aceeasi ordine, ca si cand s-ar fi ferit ca nu cumva sa lase un indiciu oarecare despre cel de la care stia secretul dezvaluit. - Si ce interes are unul din astia ca eu sa stiu ce-au pus ei la cale in privinta mea?!
zise din nou lipoveanul neizbutind sa dea de firul tainei. Vizitatorul tacea. - Spune, ma Vasile, tu n-auzi ce te intreb? - Ce sa spun? - Esti surd? Ce interes are unul din astia patru, care sunt impreuna, ca eu sa stiu ce pun ei la cale in privinta mea?!
- Ce interes? intreba Vasile curios. - Da, ce interes. - Nu stiu, zise Vasile mirat. De unde sa stiu? Si adauga cam suparat, ca fata de cineva care tot nu aprecia valoarea dezvaluirii care i se facuse: Prea multe vreai sa stiu!
- Bine, Vasile, zise lipoveanul cu o voce deodata calda, o sa vad eu, bine ca mi-ai spus!
Dar si mai bine ar fi fost, adauga, daca veneai la moara si-mi spuneai, te-as fi crezut si mai mult, pe cata vreme asa, ce stiu eu ce mai puneti la cale. - Nu te costa nimic c-ai aflat, zise tanarul rece. - Si pe tine ce te costa ca mi-ai spus? - Tovarase Fantana, zise tanarul posomorat, eu nu ti-o dau asta ca buna, ti-o dau s-o stii, nu stiu daca trebuie sa crezi sau sa nu crezi. - Asta nu mai era nevoie sa mi-o spui tu, d-aia te-am intrebat de unde-o stii si ce interes are ala care ti-a spus sa stiu eu din moment ce el e cu ei. Plotoaga nu poate sa fie, fiindca el fara cumnatu-sau Zdroncan si fara Isosica, n-ar fi nimic, Zdroncan nu poate fi contra lui cumnatu-sau Plotoaga (contra alorlalti doi, Isosica si Bila, poatE) dar numai ei doi, fara Isosica, nu poate el, cumnatu-sau Plotoaga, si atunci tot nimic n-am facut. Mai ramane Isosica si Bila. Bila poate fara Plotoaga si Zdroncan, dar nu poate fara Isosica si iar n-am facut nimic. Ar insemna ca e Isosica. Isosica este? se holba Fantana cu barba cu tot ca si cand o astfel de idee l-ar fi pocnit in cap si l-ar fi capiat chiar si ca ipoteza. - Nu stiu, zise Vasile suparat. Si repeta: Prea multe vreai sa stiu!
Si se ridica, isi lua batul pe care il lasase razimat de zidul casei si pleca incet, cu spatele la cei din casa si i se vazu indelung mersul pana la poarta, egal si impenetrabil ca si dezvaluirea pe care o facuse. In acest timp Marioara disparuse in odaie si cand acel Vasile se duse iesi in prag gatita de plecare. 120 - Unde te pornisi tu acum de dimineata? sari maica-sa. - Ma duc nitel pe la surata Ilinca, raspunse fata cu o sugestie in glas a unei neinsemnatati atat de mari a ceea ce urma ea sa faca la surata ei, ca abia asa o facu pe mama banuitoare si o alarma mai rau decat daca ar fi spus ca se duce sa se marite pe furis. Mama puse mana pe vatraiul din vatra si il ridica crancena in aer: - Dezbraca-te si stai acasa ca-ti rup spinarea!
- N-auzi ca ma duc nitel si ma intorc acusea, ce tot ridici vatraiu-ala la mine?!
- Pai ce, asta e in firea ei!
zise tatal ridicandu-se de la masa si facandu-si cruce. Lasa, fa, fata in pace, sa se duca, nu ramane acolo, n-o mananca nimeni si dac-o s-o manance o sa strige si ea, e lume Du-te, Marioara, hai, dar intoarce-te repede, ca nu sade bine sa pleci de dimineata de-acasa, rade lumea Fata trecu pragul si se dadu jos de pe prispa. Schimbase rochia, se spalase pe picioare si incaltase niste sandale, dar se vedea ca nu erau cele mai bune lucruri pe care le avea, sa nu se spuna pesemne ca s-a dus la ai lui Moromete de dimineata gatita, cand lumea are treaba si poarta alte haine. Cu o expresie buimacita mama lasa vatraiul din mana si se lua dupa ea. O striga cu vocea ei de mama blanda si intelegatoare: - Marioara. Si cand fata se intoarse, deodata o implora: - Marioara, nu te duce tu la ala, maica, acum de dimineata, fa si tu o data cum te rog eu, dezbraca-te si treci in casa ca avem treaba sa carpim cerga-aia, vine seceratul si treieratul si n-o sa avem cu ce inveli caruta si pune graul Dar abia aceste implorari o scoasera deodata si pe flta din ale ei si scrasni din dinti si chipul i se schimonosi de o impotrivire fara masura, aproape salbatica: - Lasa-ma, mama, in pace, ti-am spus ca ma iryi6rc repede, ce tot ii dai zor cu treieratul si seceratul Si ii intoarse spatele si se duse, deschise Djpta si i se vazu capul pe langa varfurile ulucilor, mergand grabita dagftS pas masurat, ca orice fata care a plecat intr-un loc unde are treaj^^pu unde se pierde timpul. in casa, Adam Fantana, cu un picior pe muierea lui ce-are cu fata. Femeia sa dea pe fata, ca aseara sau baiat, n-a inteles bin Moromete in sat si sta pJJPHWFJfina - Si? intreba omul neintelegand. mai intreba totusi o data pe ceea ce inainte nu vrusese a la poarta pe Marioara, fata maine vine Niculae al lui Ilie treieratul. 121 - Si!
facu femeia. Vezi-ti de-ale tale, cand ai s-o vezi aci in casa cu burta la gura sa nu zici ca n-am tinut-o din scurt. - Da ce e intre ea si Niculae al lui Moromete? - Nu e nimic, raspunse femeia dupa o ezitare. - Pai daca nu e nimic, ce-ai cu ea, crestino, nu poti s-o lasi in pace? Unde vreai sa gaseasca un barbat, la tine in vatra? - Ala nici nu se uita la ea si ea de cinci-sase ani - Ce e de cinci-sase ani?!
se mira tatal, coborand de pe prispa si luand-o si el spre poarta. De ce nu zici tu de zece ani, ce mi-e cinci-sase ani, ce mi-e zece. Si se indeparta si el pe langa garduri, asemeni fetei, luand-o insa spre acea parte a satului dinspre care se auzea cantecul rar al motorului morii, care pe vremea aceea mergea cu uleiuri grase, scotand pe un burlan rupt, in acelasi timp, zvacnituri de fum si un zgomot ca de jucarie, care izbea intr-un fel vesel urechea celor care treceau prin apropiere. Iar muierea ramase acasa singura, sa coasa cerga, si cu gandul in doua parti: cu grija spre fata care se facuse mare si nu mai vroia sa mai asculte si cu pornirea spre barbat care, in loc sa sara si s-o opreasca, o lasa sa plece dimineata spre casele altora, sa se faca de rasul lumii III Casa Morometilor era asezata la soseaua mare si se putea ajunge la ea usor din orice parte a satului. Casa era veche, dinainte de primul razboi, si numai pridvorul, grajdul si fanarul erau facute mai de curand. in pridvor era vazut de obicei Moromete, care parasise prispa de dinainte de cel de-al doilea razboi si dormea acum aici si ridicase in acelasi timp de-a lungul prispei un parmalac cu cate-o floare romboidala taiata in mijlocul fiecarei scanduri. Sub pridvor isi construise o pivnita plina cu butoaie si putini in care intrai ridicand o trapa chiar de langa pridvor, de pe prispa, care acum era din scanduri, ca si dusumeaua celor doua odai din casa, altadata din pamant. Aici, in pridvor, veneau la el de cate doua-trei ori pe saptamana si cate unul aproape in fiecare zi - uneori chiar si de doua ori pe zi - prietenii lui politici de dupa Iocan, fosti liberali ca si el, Nae Cismaru, Costache. al Joachii, Matei Dimir si Giugudel. Cu ei batuse muntele ani in sir. Cu Cocosila se impacase intr-o vreme, dar nici unul nu mai reusise sa faca sa fie intre ei ceea ce fusese pe vremea lui Iocan si se vedeau rar si pentru scurt timp, cu toate ca incet, ca dintr-o lunga boala, Moromete isi revenise. 122 Arata mereu in plina putere, si se gasira destui care sa spuna ca anume jucase el comedia cu cazutul la pat, ca s-o poata goni pe Catrina de-acasa si sa se insoare cu alta. Presupunerea nu se confirma atunci, dar se adeveri mai tarziu. intr-adevar arata iarasi senin si se uita pe drum ceasuri intregi exact ca pe vremuri, fara sa aiba adica nevoie de nimic din afara ca sa se simta traind, desi dintre copii, langa el nu mai era decat Ilinca. Dupa maritisul ei cu Sandu, Tita nu se mai intorsese in casa parinteasca fiindca avea de la barbatul ei un baiat care mostenea casa lui. Moromete nu gasea in el nici o frica fata de trecerea anilor. Cand Ilinca alerga la poarta si striga: "Tata, a murit cutare!
" ai fi zis ca la aceasta stire Moromete avea sa tresara si macar din gura sa spuna ceva de bine de cel care nu mai era. "Pe ma-sa, raspundea el intr-adevar dupa un moment de reculegere. A murit fiindca n-a mai avut zile!
" "O sa ai tu mai multe, o sa traiesti cat lumea", raspunsese intr-o zi Catrina cu un glas infiorat, de teama si de indoiala, fiindca de atatia ani de cand se ducea la biserica ea aflase nu fara neliniste ca in ochii Mantuitorului paganul e mai nevinovat decat cel ce cunoaste invatatura, dar n-are destula credinta. Ea n-avea destula credinta, nu se putea insela, in timp ce el era pagan. "Nu, ca o sa traiesti tu cat lumea, ii raspunse si Moromete cu nepasare. Crezi ca daca te duci la biserica o sa traiesti mai mult ca altii!
" "Nu, zise si mama, dar barim cat traiesc sa nu traiesc in intuneric!
Ce-o fi pe lumea ailalta o sa vada Domnul Cristos!
" Adica o sa-si dea el seama cine merita sa fie ales sa traiasca alaturi de el si cine trimis in smarcurile unde domneste Cinenupoate. Astfel ii spunea ea adesea diavolului ferindu-se sa-i rosteasca numele: dar de ce considera ea ca diavolul e "Cel ce nu poate", era greu de intqfes, cand stia bine ce putere avea el asupra oamenilor, vroia poate sa spi/na ca nu avea si asupra lui Dumnezeu si a celor ce urmau invatatura hu Cristos? Aici Moromete ridica din sprancene si le dadea intr-o parte/confirmand subtirel: "Asa e!
" facea. Si se inghesuia singur in sine cy*un gest care vroia sa spuna ca nu e rau ce zicea ea, asa o fi, gest zadarnic de bunavointa menit s-o domoleasca si s-o faca sa uite cu timpul istria dusului lui la Bucuresti Revenindu-si, lui Moromete ii revenise si uita foarte intrigat la acesti oameni noi de pe. spunea primariE) care ii intrau in curte si ii cunoscut si n-ar fi stiut cine e. El nici nu le se urcau pe scara podului, cum apr* acolo si cam cat trebuia sa de stat. Avea aerul ca daca ar vorbi Jrstrica totul, in timp ce, dupa el, facea sa stai si sa te uiti la ei fara sa te saturi cu riscul ca puteai dupa aia sa entru politica si se popular (nu se mai u ca si cand nu l-ar fi jmic cand ii vedea cum xe cam cat porumb era 1 oficial drept cota catre 123 pierzi cateva cosuri de porumb. Fiindca nici macar nu dadeau buna ziua cand ii intrau in curte!
Ii faceau apoi o hartie, i-o lasau pe pridvor si plecau, atragandu-i doar atentia ca daca nu se duce singur cu porumbul vor veni atunci tot ei, de asta data cu carutele. S-a dus vremea, ziceau ei, cand cu porumbul acela domnul Moromete cutreiera muntii si facea negus¬torie (ca si cand cuvantul negustorie ar fi fost ceva de rusine!
). Moromete suradea: "Auzi, ma, Matei, ce zice lipoveanul-asta, ca tu si cu Giugudel (si l-a mai adaugat si pe Carstache la ranD) cica sunteti uneltele mele. Adica cum unelte?" (Era un cuvant din ziare, prin care erau desemnati astfel acei tarani care continuau inca sa fie in relatii pasnice cu chiaburii, alt cuvant necunoscut in sat prin care erau desemnati cei cu stare.) Prin unelte, Moromete dadea de inteles ca se gandeste la o furca, o sapa, o grebla Iar in ceea ce priveste porumbul nu zicea nimic. Cum o sa se duca sa-l dea?!
Asta ar fi fost culmea. Sa vina ei sa vedem o sa i-l ia cu forta?!
Si intr-adevar nu venira. in anul acela. Dar in anul urmator i se urcara linistiti in pod si ii luara cateva zeci de cosuri, din cele cateva sute, eliberandu-i si o hartie pe care il pusera s-o semneze si ii dadura si niste bani, cam a zecea parte din pretul cu care se vindea porumbul pe piata, la munte ca si la balta. Nu reiesea de nicaieri ca i s-a luat ceva, ci pur si simplu s-a predat cantitatea cutare contra cost, ca orice marfa. Nu era cine stie ce, dar se zvonea ca nici la munte nu mai avea voie sa se duca. "Ce-i facem, ma, Costache, il intreba el pe Costache al Joachii indata dupa aceea. Ce facem, ma, Nae?!
" "Ce sa facem, raspunse Nae, intreaba-ma sa te intreb!
intreaba-l mai bine pe baiatu-ala al tau, ca el trebuie sa stie." Costache, fara sa se omoare cu firea, se arata nepasator si spuse ca probabil sunt tot chestii de-astea care semanau cu istoria cu seceta din Moldova, cu deosebirea ca acum n-aveai incotro si trebuia sa dai ceva. Din zece duble dintr-o suta nu saraceste nimeni. in anul urmator insa istoria se repeta, de asta data nu numai la grau si la porumb ci si la floarea-soarelui, la carne, la lapte si la lana. Mai mult, se judeca numarul de oi dupa suprafata de pamant, chit ca Moromete, de pilda, mai ramasese doar cu o oaie. Pastea pe-acolo prin gradina, si nu intelegea nimeni de ce n-o daduse o data cu celelalte sapte-opt pe care le vanduse, dupa cum spuse el, din pricina ciobanilor, care le mulgea pe izlaz si nici lana nu-i iesea cine stie ce. El nu spunea ca stofele se gaseau acuma la un pret mai ieftin la cooperativa si ca fetele si mama nu prea se mai aratara dornice ca altadata sa mai intinda razboiul de tesut in casa in timpul iernilor (singure velintele mai ramaneaU). "Ce zic, ma, Matei, ailalti oameni?" il intreba el pe Matei Dimir, ca si cand asta l-ar fi interesat mai mult, ce ziceau altii, decat faptul in sine ca nu mai putea 124 merge la munte. "Ce sa zica, se rasti Matei (asa era felul astuia, semana pe undeva cu Cocosila, cu deosebirea ca totul la el ramanea la rasteala, nu ieseau prea multe cuvinte din creierul luI) nu zice nimic, ce sa zica." "Cum, ma, nu zice nimic!
sarea Moromete ca si cand nu i-ar fi venit sa-si creada urechilor, adica cum nu zice nimic? Pai ei nu vad?" "Si ce daca vad?" "Cum ce daca? Adica cum?!
Ce treaba e asta?!
" "Treaba, ce sa fie?!
" de rastea Matei Dimir silindu-se ca rasteala lui sa se transforme intr-un raspuns, adica asta era, vedeau, dar nu ziceau nimic, ce puteau sa zica la urma-urmei, ca le place? "Cum, ma Matei, revenea el dupa cateva zile, pe alta cale, cand se vedeau din nou, sa dau eu cota de la o oaie, ma?!
!
Ce e aia, oaie sau magaoae?" in ce lume adica intrau ei in felul asta si care era partea lor in ea, sa fie cei cu oaia, adica cei carora avea sa li se ceara in Viitor altele si mai gogonate decat li se cereau acum, si la asta sa se rezume tot rolul lor, sau intr-adevar avea sa se schimbe lumea din temelii cum se zicea si sa fie chemati sa ia si ei parte la ceea ce avea sa aduca in bine aceasta schimbare? Fiindca iata de pilda fonciirea, acum ca Moromete nu mai avea bani, revenise, o simtea I se trimeteau prin Ilie Micu, piticul satului, care mai era inca tinut pe-acolo pe la sfat, singurul care mai ramasese dintre slujbasii vechii primarii, niste hartii in care i se spunea ca pentru fiecare zi de neplata a fonciirii i se majora cu nu stiu cat zero virgula zero cinci, sase sau zece la suta din suma totala si ca asta mergea crescand Mai bine, i se spunea cu nepasare, sa se duca la sfat si sa-si achite ce avea de achitat ca altfel suma se ingrosa singura "in detrimentul dumitale, ti-o spun cu lacrimi in ochi", zicea unul Bila care nici macar nu se stia ce rol avea pe-acolo, dar care totusi se dovedea ca era el la curent si stia ce spune. Bineinteles ca Moromete nu se duse, cum sa se duca chiar asa de la inceputul anului, era destul timp pana la toamna, dar ajunse curand sa nu mai stie nici cat avea de plata si nici daca, asa in general, se putea plati, dat fiind ca aceste majorari la randul lor se majorasi si ele si acestea la randul lor sufereau si ele de-o majorare la majorare, sf asa mai departe. "Ce fac eu aicea, domnule?" zise el ducandu-se tot/si la sfat cu aceste hartii, uitandu-se nedumerit la Zdroncan, unul din baietii lui Traian Pisica ajuns secretar in locul lui Oprescu. "Ce este, nea Iliy?" il intreba Zdroncan fara sa-si miste ochii din hartiile in care scria cu^erneala lui violeta. "Ma Zdroncane, pai eu degeaba platesc acum in fa^r ta, fiindca pana imi faci tu chitanta, suma s-a si majorat si trebuie^#ti platesc din nou, si pana imi faci iar chitanta, iar s-a majorat, sijwnHai departe." Dar nici o tresarire din partea capaJt. Si doar se spusesera in fata lui cuvinte uneori menite sa-i intindaJnKr un zambet, si un zambet face uneori pe doi oameni sa treaca pesteePllip. care altfel nu se trec niciodata. 125 i "Nu-mi platesti mie, du-te la referentul incasator principal", raspunse Zdroncan fara sa-l auda bine, nu-i ardea lui de dedesubturile lui alde Moromete, nu era acum timp de dedesubturi de-astea. Astea erau bune pe vremea lui Aristide. Moromete se duse la referentul incasator principal, care luase locul atat vechiului perceptor cat si agentului sau de urmarire, Jupuitu, scosi la pensie sau dati afara, nu le ducea nimeni grija, se aranjasera ei bine cat fusesera la putere. Asta se uita la Moromete tot fara sa-l vada si nu vorbi cu el pana nu-si arunca intai o privire in vraful de hartii cu care omul venise nedumerit de-acasa. ii arata apoi si el ceva tiparit, cu pasaje sub¬liniate cu cerneala rosie, zicand ca dupa ele si-a orientat si el calculele, nu le-a facut din capul lui. Si ii facu semn spre usa: mai mult n-ar avea ce sa-i mai spuna, nici macar nu-l interesa daca taranul platea sau n* platea. IV "Bine, continua Moromete adresandu-se prietenilor lui liberali, dat fiind ca statul are nevoie de parale fiindca nu mai suntem ca pe vremea regimului burghez al mosierului de mosieri, cu samanta lor, de unde i-au mai scos si pe-astia, care stiti si voi alde Costache si alde Matei ca se lua mosia mare a coanei Marica indata dupa alalalt razboi, si nu acuma, dar dat fiind ca numai ei au nevoie de bani, noi n-avem, sa zicem ca fonciirea trebuie achitata. Orice stat, nu asa, are functionarime de platit si toata lumea e datoare. Dar Valache a dat tot ce i se cuvinea si n-a zis nimic nici de carciuma, cand i-a inchis-o, stiti cum ii placea lui sa bea cu notarul si primarul. Le facuram bine pe toate alelalte si ramase nerezolvata carciuma lui Valache. Nu zic de moara si de paduri, trecura la stat, asa consideri dumneata din punct de vedere ca sa nu mai existe oameni cu averi, foarte bine, dar Valache ce bogat il gasisi? in fine, sa zicem ca alcoolul fiind monopolul statului, eu, stat, ti-am dat autorizatia de des¬facere, eu ti-o retrag, am eu alte planuri cu meateurile, ma priveste!
Dar ce-i facura ei cu alde Gae si aia care mai erau cu ei? Ca Valache nu plange el dupa carciuma, ce carciuma, avea acolo cateva sticle, ii placea si lui pe vremuri sa stea cu alde notarul si primarul care era, sau cand astia aveau treaba, cu domnul Gogu Pisculescu, saracul, pe unde o fi si asta, dar ati auzit si voi cum au intrat peste el, si alde Gae a ridicat ciomagul lui cu care pastea altadata oile oamenilor pe izlaz, si a izbit cu el in masa Ca pe ma-ta de chiabur, scoate si plateste impozitele!
Valache, spun unii 126 care l-au vazut, cum era el cu obrajii cam grasi, uite-asa au inceput sa-i tremure falcile si se uita asa la ei si asculta cum injura Gae, ti-nchipui, om care nu-i facuse nimic, ca i-ar fi spus el daca era la mijloc o razbunare si zice Valache, de ce ma injuri dumneata, ce ti-am facut eu tie, scoate si plateste, zice, facu-ti si dregu-ti de chiabur, te invatam noi minte sa mai uneltesti Am platit, zice Valache, si-i arata chitantele, dar ala care nu stie carte ce sa inteleaga el, nici n-a vrut sa se uite, ii da zor ca ii arata el Pe urma au iesit de-acolo si au plecat. Stiti si voi ce i-au facut pe urma: tot Gae l-a dat in judecata pentru ca nu si-a achitat impozitele, s-a dus Valache la Palamida la infatisare, cu avocat. Onorata instanta, c-o fi c-o pati, uite chitantele ca invinuitul si-a platit indatoririle care i se cuvin, cerem achitarea. Atunci s-a ridicat judecatorul si, zice, probele sunt necorespunzatoare, drept care urmeaza sa fie condamnat. Asta e!
Saracul Valache!
Nu le zisese nimic in timp ce alde Stan Ciocea l-ati auzit si voi cum spunea cu gura mare ca nu vin ei mai repede americanii aia sa-si faca un talv si cu ci sa bea sangele lui alde Isosica si Adam Fantana. Si n-a venit nimeni sa-l aresteze!
L-au ridicat ei mai pe urma, dar nu din pricina asta. Si il bagara la beci pe Valache" "Cica e sa iasa acum, lunile astea", a zis atunci Giugudel, care era totdeauna cel mai bine informat "O sa iasa, dar cum sa mai traiasca acum omul asta in sat? raspunse Moromete. Fiindca eu inteleg, daca vii dumneata la putere, sa te rafuiesti cu al care a facut rau, tineti minte cum il scoasera legionarii pe alde Ilie Parvu si il batura cu funiile ude in fata primariei. A si murit pe urma Nu era normal ca aia doi legionari care au dat cu franghiile si nu numai pe Victor Balosu, care e la beci, sa pui acum mana pe ei si sa-i belesti, nu pe Valache? Asi!
Unul din ei e pe la Bucuresti, tramvaist, iar alalalt isi vede de treaba aici in sat, are chiar onoarea ca ulita aia din deal, de la marginea satului unde sta el, sa-i poarte chiar numele, ulita legionarului, asa ii spun muierile." "Cica l-ar fi intrebat alde asta al lui Bragadiru pei Gae, spuse iar Giugudel, care e fapta de care se face vinovat Valache. fapta, zice Gae, vezi sa nu te trimit si pe tine dupa el. Accept sa ma zice al lui Bragadiru, dar mult nu pot sa stau acolo si cand ies dracu care nu-ti roade beregata." "Asta nu stiam, zise Moromet ce i-a raspuns?" "Singur, zice, ai intrat la ascutirea luptei de clj Gae. Sa nu crezi ca mi-e frica mie de tine. Si l-a luat si; la raion." "L-au bagat la zdup?" intreba Moromete. puscarie, ma, sta acolo alde al lui Bragadiru, ii pufi alde muierea aia a lui si-i duce de mancare sa tie lWmetri cubi, ca asa cica, are de sapat atatia metri cubi, daca ii face, il elibereaza inainte de termen. Si cica ii mai da si niste bani!
" "Asa inchisoare zic si eu, exclamase 127 hfcl Moromete cu un entuziasm probant. Si crezi tu ca asta al lui Bragadiru o sa-i roada beregata lui alde Gae dupa ce iese? Asa se lauda si alde Nae Marinescu ca daca el il prinde pe Gae ca-i intra in curte si i se urca pe scara podului ii da una si il lasa lat. Ei, si cand veni Gae si intra in curtea lui fara macar sa bata la poarta si il puse sa dea doua carute de porumb cota, nu mai zise alde Nae nimic. E drept ca Gae nu s-a ostenit sa se urce el pe scara podului si zice, de-aici se preda imediat doua carute, taie-i domnului Nae Marinescu chitanta de incasare la pret oficial si sa mergem mai departe. «Bine, ma, Nae, zice alde Boldeata, dupa cateva saptamani, ca n-ai putut sa-i tragi una lui Gae atunci pe loc, mai inteleg, ca era militianul cu el, dar spunea alde Tanasache al Garii ca v-au vazut pe urma pe-amandoi la meati, tu plateai». «Minte al lui Tanasache al Garii, eram acolo intamplator, n-am si eu voie sa beau o tuica?» «Ba ai, dar Gae cica era singur, de ce nu i-ai tras una?» «Ce sa-i tragi, ma, zice, asta a innebunit, nu e zi sa nu trimeata cate doi-trei cu militianul la judecata». «Ma Tanasache, asa e cum zici tu, ce dai acuma ca cote e un zero pe langa ce dai pe urma daca te trece la chiaburi. Nici nu stii ce frica mi-e, imi raman copiii neinsurati» Mira-m-as sa scape el multa vreme, mai spusese Moromete. Dar nu asta e problema!
Ca daca azi ii faci astuia si aluia ceea ce ii faci, cine te mai impiedica sa vii si peste alde Costache al Joachii si sa-i faci si lui la fel, chit ca el n-are nici in clin nici in maneca cu ceea ce se cheama un chiabur!
? Nu mai vorbesc de mine care am doua loturi, incheiase Moromete cu un glas totusi foarte linistit. Daca n-ar fi Niculae, mai spuse el, de mult asi fi luat-o si eu pe urmele lui Valache!
" Era exact ceea ce gandeau si prietenii lui in clipa aceea. Asta nu-i impiedica insa pe nici unul dintre ei sa vina mai departe la Moromete in pridvor. Li se parea ca daca si pe ei ar fi inceput acel Gae sa-i ia la ochi, asta ar fi fost sfarsitul lumii. Iar dovada ca nu era totusi sfarsitul lumii erau chiar adunarile acestea ale lor, in ciuda amenintarilor lipoveanului sau ale acelui Gae; nu li se intampla nimic si se reintalneau totdeauna linistiti, luand-o de unde ramasesera. intr-o zi insa Giugudel le spuse celor care aratau ca nu de mult timp | se vor mai bucura ei de libertatea lor de acum: noul presedinte, Plotoaga, 1 si noul secretar de organizatie, Isosica, pariasera intre ei ca nu le e lori frica de Niculae si ca pe-o vadra de vin, zicea Plotoaga, ca il va lua pe ? Moromete si il va baga la beci pentru agitatie impotriva regimului (Isosica| paria ca Plotoaga nu va indraznI) si ca Isosica il va dobori pe Niculae i (asta era mai greu, si Plotoaga paria ca Niculae il va dobori el pe Isosicaf in clipa cand va mirosi cine din comuna unelteste contra luI). MorometeJ se posomori: nu era de glumit cu smintitii astia Dae nici o clipa nu se] feri sa se vada mai departe cu prietenii sai Nemaiputandu-se duce la munte, Moromete, dupa oarecari ezitari, ii ceru bani feciorului, lui Niculae. De la cei doi, Paraschiv si Achim, n-avea ce sa ceara. Paraschiv izbutise intr-adevar sa-si faca o casa in Colentina si izbutise chiar sa traga si lumina de la stalpi si sa faca pac, cum zisese el, cand intra in ea, dar se imbolnavise de oftica, tusea de rasuna casa aceea a lui pe care si-o ridicase mancand numai paine cu cartofi. Moromete fusese la el o data s% vada cu Niculae. il pensionasera pe Paraschiv care era si el in partid, cuoate ca dupa un pahar de vin incepuse sa-i spuna lui tat-sau si lui frati-sau vitreg ca nu le da comunistilor nici un an. Era inainte de abolirea momrhiei si Paraschiv, nu se stie de ce, era regalist si arata indignat ca se zicea despre rege ca nu mai face nimic, ca ar fi adica (si asta il suparase j|g el cel mai tarE) un manochin. De ce manochin?!
pa zic ei? (comunistii adica, din randul carora t prins de o pornire ciudata se inrosise de furie te in sat, a continuat el adresandu-se tatalui, eu tin cu el. (Asta era un fruntas taranist AristidE). De ce credea Paraschiv ca il tinutul asta al lui tocmai de-acolo de ce pierdusera puterea si nici nu erau sa vreodata? Nu era de-a buna cu tusea insemna ca nu mai putea munci, desi Jeca de tot cu o doctorie noua care se Achim, ii dadea inainte cu "Consumul lui lipsa de capital, ca altfel ar ajunge adica se stropsise el la Niculae] facea si Paraschiv partE), si incepuse sa tuseasca, si spune-i lui Stan Ciocej care avea carciuma apro| mai poate incalzi pe Sta£ unde era si mai ales acur semne ca ar mai fi putut-o asta a lui, om tanar scos la se spunea ca acum numea penicilina Cat alimentar" dar zicea mare negustor!
Spre bucuria lui Moromete, Niculae ii trimise numaidecat bani. insemna ca avea, ca era adica bine platit acolo la Palamida si Moromete nu astepta sa treaca prea mult timp ca sa-i ceara iar. "N-am bani, domnule, ii scria el ca sa se justifice, cu ortografia lui din 1900, ma apasa lipsa de bani si astia de la sfat ma apuca de sume mari Daca imi dai o mie de lei, se plangea el, si imi ceri sa-ti dau tie pe ea un leu, pierd mia, ca n-am de unde sa-ti dau leu-ala!
" La inceput raspunsul lui Niculae nu intarzia si ii trimetea suma ceruta, dar fiindca scrisorile devenisera pe urma prea dese, nu-i mai raspunse la ele prin mandat ci prin tacere, lasand sa se scurga cel putin o luna pana sa-i expedieze ceva. Moromete se facu ca nu intelege si incepu sa ia trenul spre Palamida. "N-ai primit scrisoarea mea?!
" il intreba pe Niculae fara prea multe ocoluri. "Ba am primit-o!
" raspundea Niculae. "Pai daca ai primit-o, atunci de ce" Dar nu indraznea totusi sa-l ia direct la rost, luandu-l totusi in felul acesta. 128 129 Niculae, cand il vedea la poarta Comitetului de partid asteptandu-l, abia izbutea sa-si ascunda nemultumirea. Nu intelegea, ii spunea el tatalui, de ce il cauta? Din moment ce el nu-i trimisese bani, nu era limpede ca nu putuse, ca n-avusese? Ce adica, credea ca a uitat?!
Si intr-o zi isi iesi din pepeni si ii spuse ca s-a saturat, pentru cat l-a tinut el in scoala, i-a trimis bani destui si de-aici inainte n-o sa-i mai dea nici un leu. Nu exista scrisoare pe care sa fi primit-o de la el si in care sa nu fie vorba decat de bani si niciodata nu l-a intrebat si pe el ce mai face si cum o mai duce, cel putin cat a fost militar a primit o singura scrisoare, fiindca stia si el ca acolo n-ai leafa, n-ai ce sa ceri. Gata, s-a sfarsit si cu istoria asta. De-aici inainte n-are decat sa faca ce-o vrea, dar sa-si ia gandul ca o sa-i mai trimita vreun sfant!
"Sfant!
sopti Moromete deodata inmuiat si incepu sa clatine din cap a repros. Pai, ma Niculae, exclama el cu o duiosie care iti chema intelegerea pe-aci pe-aproape, pe lucruri mici, dar adevarate si de neinlaturat, daca eu asi avea, crezi ca ti-as cere eu tie?!
" Dar nu-i mai merse comedia aceasta a uimirii totale nici fata de fiul sau. Niculae continua sa strige ca ii ajungea, si ca daca pana acum i-a tot dat, a fost din pricina mamei, ca s-a gandit la ea ca n-are. Ei, o sa-i cumpere de-acum incolo tot ce-i trebuie ei de imbracaminte si incaltaminte si lui n-o sa-i mai dea absolut nimic. Asta era, si sa nu-l mai vada pe-acolo, ca n-avea ce sa mai caute. in tot timpul acestei iesiri nestapanite Moromete se fataise pe scaun ba inainte, ba indarat, si pe chipul lui aparusera si se topisera rand pe rand ba mania si protestul, ba rugamintea prefacuta naiva, insotita de incercarea, repede curmata de mania mai mare a fiului, de a o da pe gluma, ca sa-i alunge baiatului supararea. Erau la restaurant si mancasera impreuna si aveau intre ei si o sticla de vin si totul incepuse de la o vorba a tatalui, care spusese la un moment dat fara nici o urma de bucurie ca isi vedea fiul si se afla cu el la un pahar de vin: "Veni pe la tine zilele trecute Enache al Carstichii!
" "Ei si?" raspunsese Niculae. "Nu puteai sa ne trimiti si noua o sticla de untdelemn?!
" "O sticla de untdelemn!
ii sarise atunci lui Niculae tandara, au ajuns taranii sa ia untdelemn de la oras, maine-poimaine o sa aveti pretentia sa iesim noi la plug si sa va dam si paine!
Ei, uite, eu n-o sa-ti mai dau nimic, daca e vorba pe-asa!
" Si o tinuse aproape o jumatate de ceas in acelasi fel si din ce in ce mai aprins de furie. Ca nu le mai placea sa munceasca pamantul, ca altadata faceau cate cincizeci-saizeci de kilograme de untedelemn pe an si ca acum nu mai faceau nimic, le placea sa le dea altii de-a gata (nu spunea ca untdelemnul si impreuna cu el si floarea-soarelui constituia acum monopolul statului, samanta trebuia predata, contra cost, fireste, si ca din pricina asta nu mai semanasera nici ei, in anul care venise, floarea- soarelui sau semanasera prea putinA), ca nu mai vor sa hraneasca pasarile cu urzici 130 cu malai si porcii cu laturi, le da acuma faina de grau amestecata cu lapte, sa faca porcul carnea dulce, si pe de alta parte se plang ca n-au paine in casa, iar porcul il vand la specula pe pietele Bucurestiului sa-si cumpere aparate de radio si butelii de aragaz, ca asta le lipsea, incolo le facusera bine pe toate!
La cooperativa le place ca sunt marfuri si unelte agricole ieftine, dar cerealele ei ar vrea sa le vanda de zece ori mai scump profitand de faptul ca statul n-are inca rezerve ca sa desfiinteze de tot cartelele si sa-i scoata din circulatie cu produsele lor pe care le vand la astfel de preturi. Gata, nici nu vrea sa mai auda de % hai sa plece chiar atunci si sa mai vie cand l-o chema el!
Moromete se resemnase de mult sa lase sa curga aswel peste capul lui aceasta ploaie de amenintari si invinuiri. Nu mai zictla nimic, tacea si asculta cu privirea alba, ratacind pe lucruri care nu emu acolo si nu se vedeau si din cand in cand doar tresarea, dar foartelslab, luptand cu mahnirea si tristetea. Ce mai putea sa-i faca acestui taiat? Avea si el dreptate, leafa lui n-o fi nici ea cine stie ce, i-o fi trebuiiH si lui, nu poate sa traiasca aici fara haine bune si sa umble descult varaftumai in camasa si izmene, ca in sat. Dar de ce striga el asa de tare?JSu ce il suparase de-i sticleau asa ochii? Ca nu-i zisese nimic Cand Niculae se opri, Moromete isi indrepta in< vada daca s-a oprit, sau se odihneste s-o ia iar de la colorasera obrajii si nasul lui alb ca de piatra i se fa© era. Se uita intr-o parte si se uita si la indarjirea din nu-i trecea, dar nici nu mai tasnea in afara sa se "Lasa, ma, Niculae, zise atunci Moromete oftan soleze. O sa-mi dai tu, ca ai inima buna!
" Si oft; fost o mare nenorocire ca fiul avea o astfel de inj se agitase pe scaun si flacara din el se aprinsese parca si mai tare, dar nu mai zisese nimic si incetul cu incetul se stinsese, lasand doar taciunii aprinsi, fiindca tot nu-i vorbi in ziua aceea. Dar intr-adevar continua sa-i trimita tatalui bani, ca si inainte. VI Cu toate ca in munca lui de activist avea concedii foarte neregulate, totusi o data pe an tot venea pe-acasa si statea cate-o saptamana doua. Nu era insa chip de odihna cat statea, fiindca de indata ce sosea il si luau in primire Ca ce se mai aude? E adevarat ca americanii au o bomba care daca da cu ea la Bucuresti omoara si pe-aici? Nu e adevarat?!
Dar e adevarat ca rusii nu au o astfel de bomba si ca daca ar vrea americanii 131 spre el, sa oprise, i se alb decat pesemne ca in cuvinte, larca sa-l con-ca si cand ar fi Auzindu-l, Niculae le-ar face si le-ar drege? Nu e adevarat?!
Atunci ce zice alde ala al Mariei lui Traila care are un radio mic, cu casti si aude in fiecare seara Minte ala?!
Aveau o curiozitate lacoma si, cu toate astea, nu mai citeau ziarele ca pe vremuri, nici macar Moromete. "inainte ne adunam la Iocan si vor¬beam ce vream noi despre rege si nu ne zicea nimeni nimic, ii spunea tatal fiului. Dar asta al vostru, Goe, crede ca acuma de-aia l-au dat ei pe rege jos ca sa nu mai zica nimeni nimic de ei." "Astia sunt mai mari ca regele, ma Ilie, asculta si tu aici la mine o data!
" raspunse Nae Cismaru cu indignarea celui care, stiind mai multe, nu intelege de ce totusi oamenii se uita in gura celui care stie mai putine, unul din astia fiind de pilda Moromete, ale carui uimiri, ce puteau sa insemne decat ca nu stia? "Ma, eu zic ca ei n-au pretentia asta!
" raspunse Moromete cu un bun-simt care trebuia negresit sa fie si al acelora din moment ce el il avea si erau si ei tot oameni ca si el. "Ba au!
striga Nae Cismaru. Asculta aici Ia mine: au!
ai sa vezi tu ca au pretentia. Mai vorbim noi!
" Ceea ce il facea insa pe Niculae sa-l ameninte pe tatal sau ca n-o sa mai vie deloc pe-acasa era faptul ca o chestiune considerata bine lamurita azi era luata a doua zi de la cap. in tot acest timp cat fiu-sau statea in sat cu ai lui, tatal dormea putin si nu-l lasa nici pe el sa doarma. S-ar fi zis ca totul ii zbura din minte indata ce discutiile se terminau si trebuiau sa se duca sa se culce. Pe Ia orele trei dimineata, cand la rasarit cerul vestea apropierea zorilor, Moromete se scula, se ducea prin gradina, se intorcea indarat, se aseza in pridvor si incepea sa fumeze. Nici macar nu incerca dupa aceea sa-si innoade somnul intrerupt, intra in casa usurel si se aseza la fel de grijuliu pe marginea patului in care Niculae dormea cu pumnii inclestati. Era deplina liniste peste sat, cerul abia se lumina, toata lumea dormea inca si in tacerea odaii Niculae auzea un fosnet retinut de ziar jupuit de o mana linistita si treaza; deschidea ochii si alaturi de capataiul sau, uneori pe un scaunel, rasucindu-si tigarea, gata imbracat, statea tatal. "Ce vreai?" ingaima fiul. "Eu?!
se mira Moromete. Nimic." "Atunci ce te-ai sculat si ai venit la capul meu?" "Si daca am venit, ce? Nu poti sa dormi?" "Cum o sa dorm daca stai aici si-ti faci tigare? Ce vrei de la mine? zicea Niculae cu o voce ingrosata, care abia se stapanea. De ce nu ma lasi sa dorm?" "Pai cum, domnule, sa suprimi dumneata comertul liber?!
" izbucnea atunci Moromete ridicandu-se imediat dupa scaun si iesind cu pasi mari afara, cu tigarea in gura. Ca si cand n-ar mai fi putut suporta discutia, care avusese loc tocmai aseara si nu numai aseara. Avea in glas un refuz de a intelege atat de total incat il imprastia parca in jur Niculae arunca patura de pe el si injura cu acea expresie chinuita a tinerilor pentru care somnul e ca o nastere din nou dimineata si trezirea silita din el ca o tortura: 132 "Mama lui de comert ca vii aici si ma scoli la patru diminejga dupa ce ti-am spus aseara de zece ori cum e cu comertul" "BineJfnteleg", se intorcea tatal bland si se aseza iar pe scaunel si in mod poimaine si barbatu-asta statea putin pe-acasa, cine stie daca aveamHNnai vada Si atunci trebuia venit langa el si trezit din somn, sasaH^la el si sa-l auda vorbind, sa-i vada chipul lui tanar, cu orice risdji^Bjnba se supara Era singurul fecior care ii mai ramasese, dupa qjflHRtznise o viata sa-i aiba pe toti in jurul lui "Asa e cum spuneti voi, iSyicepea el continuand sa surada ca de o mare nazdravanie, dar daca dumneata cu mijloacele de care dispui, care le ai acum in mainile tale, cai ferate, uzine, mine de sare, nu asa, mine de carbuni, ai aurul, domnule, ai argintul, ai fierul De ce te legi de caruta mea cand ma duc si eu pana colea si vand niste porumb la mocani si pui militianul pe urmele mele, sa vie si sa se uite in caruta si sa-mi confiste porumbul? Ai tu nevoie sa ma impiedici pe mine sa vand si eu cateva duble de porumb, sa traiesc si eu? Din ce traiesc eu daca dumneata imi iai posibilitatea asta? De unde fac rost si eu de-un ban sa-mi iau o camasa pe mine? Tu imi spui sa vand statului ca asta e o datorie patriotica - adica nu tu, ca tu nu poti sa spui asa o prostie, dar astia de pe-aici Ei!
De cand sunt eu pe lumea asta, si nu sunt de putina vreme si am auzit si eu vorbind multa lume, dar una ca asta nu mi-a fost dat sa aud." "Ei, auzi acum, raspundea fiul sarcastic, n-ai auzit-o pana acum, o s-o auzi de-aici inainte. Faceti gospodarie colectiva daca nu va convine. Scapati atunci de toate." "Da, atunci o sa ne ia bucatele direct dintr-o magazie mare, ce sa mai stea sa se mai chinuiasca alde Cristache degeaba cu cotele!
" Cristache acela era in ultima vreme colector, adica "imputernicitul comi¬tetului de stat pentru colectarea produselor agricole", functie noua in sat si de care Cristache, dupa felul cum pronunta el insusi aceasta denumire, se arata foarte mandru. "Bineinteles, relua fiul, cat despre rest, daca o sa vreti sa faceti comert, o sa contractati cu statul si o sa castigati dupa cum o sa munciti". La astfel de raspunsuri se vedea ca Moromete se stapanea din rasputeri sa nu uite ca era fiul cel care ii spunea aceste lucruri, si nu un strain si ca urmarile schimbului de cuvinte sa nu ajunga acolo in adancul lui unde totdeauna se luptase sa fie liniste si nu cumva din pricina a ceea ce se intampla pe lume sa-si indeparteze de tot si pe acest baiat, desfacea bratele ca si cand s-ar fi lasat rastignit pe aceste mari neintelegeri ale acestor timpuri, numai sa nu se supere copilul si spunea: "Nu stiu!
Daca nu stiu, 133 nu stiu!
De ce sa zic ca stiu cand nu stiu!
" Si parasea odaia sa nu auda raspunsul fiului, care il biciuia totusi din urma fara crutare si fara pic de incredere ca chiar asa gandea tatal in clipa aceea: "Si poimaine dimineata iar ai sa vii aici la capul meu sa jupoi jurnalul si s-o iai de la inceput Zic si eu ca vin in concediu acasa si cand colo ma scoala din somn la ora patru dimineata, ca nu vrea el sa inteleaga cum devine cu comertul!
Sa te prind eu ca ma mai scoli din somn!
" il prindea chiar dupa un ceas cand readormea. De asta data nu mai intra in casa, se chema ca il lasa sa doarma, dadea insa tarcoale pe-afara si se oprea de-atatea ori in dreptul ferestrei, unde il apuca tusea si incepea sa vorbeasca singur (ca altadatA) incat Niculae arunca iar patura de pe el si se da jos din pat. Atunci pierea, o lua spre gradina, dar reusise deci sa-l faca pe baiat sa nu mai doarma. "De ce nu ma lasi sa dorm? il intreba Niculae ascunzandu-si chinul oboselii sub aceasta curiozitate de suprafata, sa afle adica, chipurile, ce vroia la urma urmei tatal sau de la el. Ia spune-mi!
" "Nu e timp acuma de dormit", raspundea Moromete cu ceva in mana, o furca sau vreun lant, parca ar fi fost ca pe vremea cand Niculae era mic, seful unei familii numeroase pe care trebuia s-o tina bine in mana si s-o indemne la treaba dand el cel dintai exemplu. Numai ca acum era cam tarziu si se uita la Niculae cu teama: s-o fi suparat sau l-a inteles? ii dadea oricum inainte si fiul sta langa el jos pe pamant cu genunchii la gura si il asculta. Si totul parea asa cum trebuia sa fie: tatal cu fiul alaturi, acolo in ograda parinteasca, dimineata in zori, cum se scoala oamenii de cand sunt ei pe pamant VII Niculae ajunse in sat pe la zece dimineata, dar inainte de a veni acasa trecu intai pe la sfat, unde intarzie catva timp, fiindca tocmai atunci se anuntase si vizita secretarului doi al raionului de partid, care sosi impreuna cu presedintele comitetului executiv raional. Pe la pranz Niculae intra pe poarta si il gasi pe tatal sau in pridvor cu cineva (totdeauna era cineva in pridvorul luI), mesterea ceva cu sula in caputele unui bocanc. Cand il vazu, Moromete se mira: - Pai, parca ziceai ca in sectembre iti iai concediu. Ai fi zis ca totul e in regula in casa si in familia lui, ca si cand sa-ti fuga muierea de-acasa pe la saizeci de ani ar fi fost ca si la douazeci, aveai viitorul inainte Si numai venirea fiului i-ar fi stricat lui vreo socoteala prin faptul ca sosea in iunie si nu in "sectembre" - Nu sunt in concediu, zise Niculae trecand pragul si intrand in casa, am venit in sat cu campania. 134 uga: aha!
auzi, ba, adica el personal si sa ajute? Asta cand n-ar fi vazut k de vorbit, ei doi, mult ascultand teni si Moromete - Cu campania, repeta tatal dupa o pauza. Si adf alde Nae!
Adica ce-o mai fi si aia campanie, ce sa fal in aceasta asa-zisa campanie, sa puna mana pe sec ar fi ceva Alde Nae nu zise nimic cand aparu Niculae, si nici n-ar fi auzit cine venise si ce zisese. Aveai si dupa catva timp isi continuara spusele, MoroniS cu fruntea in bocancul de pe genunchi. in casa nu el ridica fruntea si striga spre gradina: - Ilinco, unde esti? - Ce-ai cu mine, tata? - Treci incoace c-a venit Niculae si pufTe mana si fa mancare, taie o pasare si pune-o la foc. Ce faci tu acolo? Ilinca nu raspunse, dar i se auzira pasii grabiti si apoi si glasul, se vedea ca stie ea de ce se bucura. - Ai venit, ma!
zise ea urcand scara pridvorului. Hai incoace in casa. - Uite-l pe Costache al Joachii, zise Nae din pridvor, fara sa arate cu vreun gest unde e Costache. O fi auzit si el ca a venit Niculae. Te intalnisi cu el, ma, Niculae? - Ma intalnii, raspunse Niculae din casa. - Acusi pica si alde Matei, zise Nae iar. - De unde stii? il intreba Moromete fara curiozitate. - Ma intalnii eu cu el inainte sa vin la tine. "Unde te duci, zise, te duci pe la alde Moromete ?" "A-ha!
" " Du-te, zice, ca viu si eu acusi." - Ce e, Costache, zise Moromete, fara sa ridice glasul, in timp ce Costache intra pe poarta parca alene, si cu o infatisare linistita de pro¬prietar ca si cand ar fi intrat in curtea lui. Ce te-a apucat de te-ai sculat asa de dimineeata? Era ceasul aproape douasprezece si de la o vreme Costache al Joachii se scula la aceasta ora tarzie, il cam dureau oasele si pana i se destepeneau si se inmuiau, se urca soarele sus. in pridvor se opri si duse doua degete la palarie: - Buna-dimineata. . - Mai traiesti, ma? zise Moromete. Mai apuci sa-i vezi pe comunisti dati jos? - Eu zic ca ii apuc, raspunse Costache cu capul intr-o parte, semn ca incepuse sa nu mai auda nici bine, dupa ce ca mersul ii era stingherit. - Ai surzit de tot, ma, zise Nae cu afectiune. - De unde, zise Costache increzator, de auzit aud bine, mai rau e ca tigarea nu prea mai imi place; eu zic ca am fumat in viata mea un vagon de tutun. 135 - Care va sa zica zece mii de kilograme impartit cam de la cati ani zici tu ca ai inceput sa-l bei? socoti Morometc. - Pai de la doispe ani - Sa zicem de cincizeci de ani, zece mii de cincizeci, cincizeci intr-o suta fac doi, adaugam doua zeruri, doua sute de kile pe an, cam o jumatate de kil de tutun pe zi!
Pai nici nu e asa mult!
exclama Moromete. Se lasa apoi o tacere nestingherita de nimic, Moromete isi vedea de bocanc, Nae fuma stand alaturi, Costache luand si el loc tot alaturi. - Ma intalnii cu alde Pavel Titica, continua Costache, se ducea incoace, cauta ziua de ieri. Zicea ca e de rau ca aia care au imprumutat grau de samanta de la stat, le-a crescut niste neghina d-aia mare, cu sapte maciulii. Umbla dupa ei prin sat sa-i scoata la privit. - Cine, Costache? intreba Moromete, fara sa acorde spuselor acestuia increderea cuvenita. Nu Costache era cel care le stia cel mai bine, ci Giugudel, care insa nu sosise si Moromete primea de la ceilalti cu rezerva orice stire, lucru care pe Costache nu-l supara, dar pe Matei Dimir de pilda il scotea din sarite. in realitate, Matei Dimir, dupa cum o stiau toti, nu se pronunta niciodata asupra a nimic important, avea doar o intentie, dar din care nu ieseau decat rasteli, ce faci, ba, ce zisesi, ba, sau ce v-am spus eu atunci, ba, pe tonurile cele mai diferite cu putinta, de la uimirea scandalizata, pana la cea mai violenta furie prefacuta; aceasta furie fusese candva adevarata, si era adresata celorlalti trei, lui Costache al Joachii, lui Giugudel si lui Nae Cismaru, care nu-l luau in seama si continuau sa vina la Moromete in loc sa se duca la el, pentru ca in cele din urma sa se impace cu situatia si sa vina si el Ia Moromete. Dintre toti patru, singur Giugudel n-avea nici o pretentie, desi intr-adevar afla cel dintai faptele cele mai izbitoare din sat si le povestea, cu aerul ca el nu se intreaba daca ceilalti stiu sau nu, ci el le spune, si pe urma o sa se vada daca sunt sau nu cunoscute. Placerea lui vizibila era sa-l auda cateodata pe Moromete reflectand pe neasteptate, cand toata lumea vorbea despre altceva: "Degeaba vorbiti voi, chestia asta care o spuse Giugudel adineauri" "Cum? Ce chestie? Care chestie?" se rastea atunci Matei Dimir si Moromete spunea ci din nou ceea ce le spusese mai inainte Giugudel si lor nu le sarise in ochi. - Astia de pe la sfat, zise totusi Costache. Le-a dat grau de samanta cu neghina. - Cand? intreba Moromete. - Asta-toamna. - A!
Aia care au luat grau cu imprumut de la stat!
Pai bine le-a facut, zise Moromete, sa se invete minte sa se mai increada in stat. 136 - Da, si astia nu vor sa iasa. Panfe poti sa mai smulgi acuma neghina? Si pe urma chiar daca o smulgi raijjii cu grau putin. Uite-l pe Giugudel. Giugudel, fusesi pe la deal? O fi fjbuat si pe acolo pe la noi? e Niculae pe drum si o pornise spre |una-ziua si la intrebarea despre ploaie ia, dar n-a dat nici o picatura, m, ar trebui o ploaie zdravana acuma ge ca ploua in Uniunea Sovietica? Ce Giugudel il vazuse si el pese Moromete. Urca pridvorul, da raspunse ca a fost, si s-a dus - Nu mai ploua!
Ce dracu dupa raritat, incheie el. - De ce? zise Moromete. nevoie e sa mai ploua Costache il intrebajflflpQalel daca a luat asta-toamna cu imprumut grau de samanta de lanST Giugudel raspunse ca a luat. Cu neghina? Da, cu neghina. L-a dat la trior? Nu. A auzit ca trebuie sa iasa sa smulga neghina? A auzit, cum dracu sa n-auda tocmai el, dar ce, e nebun s-o smulga? ii trebuie. - Ce faceti voi acolo? se auzi apoi vocea unuia care, trecand pe drum, se oprise in dreptul podistei lui Moromete cu un bat in mana si se uita la cei din pridvor, dintr-o patte, grabit parca dupa ce va fi auzit raspunsul sa-si continue drumul. Dar nu-i raspunse nimeni nimic, ca si cand nu l-ar fi vazut si atunci omul se urni de pe podisca si intra in curte sa vie peste ei. S-ar fi zis ca urca sa atinga pe vreunul cu batul. Avea bocanci buni in picioare, pantaloni si flanela fara petece sau rupturi, spre deosebire de ceilalti care cam aveau. - Ce cauti, ma, aici, Giugudel? se rasti el cand fu sus. - il vazui pe Costache acilea si venii si eu. Tu ce faci? zise Giugudel. - Pe dracu fac, se rasti iar noul venit si ramase mai departe in picioare cu batu acela in mana, pe care indata dupa aceea il ridica si ii lua lui Moromete palaria din cap cu el si i-o puse jos, descoperindu-i parul cu fire amestecate taiat scurt si fruntea albita parca de sederea indelungata a palariei. Moromete nu zise nimic si noul venit se aseza. - Tie tot nu-ti vine mintea la cap, Matei?!
zise in cele din urma Moro¬mete cu un glas ca pentru el. Sau te pomenesti ca iar s-a insurat alde Gheorghe al tau si nu mai poti de bucurie? Asta era Matei Dimir. Avea copii multi si unul dintre ei se insura des, se mira lumea cum de gasea el fete de le schimba parca de doua ori pe an. - Ce-a avut, ma, cu asta a lui Traila, de,-a gonit-o? relua Moromete. - A fugit ea singura, da-o dracului, zise Matei cu un glas parca suierand de admiratie sau de incantare. Bine ca s-a dus, mi se facea rau la masa. - De ce, Matei? zise Moromete. 137 - Clefanea, da-o in pastele ma-sii, raspunse Matei cu acelasi suierat, in acest timp in casa Ilinca ii povestea lui Niculae ca nici gand n-avea mama lor sa se intoarca si ca ii pare bine ca a venit, ca pe masura ce trece timpul in loc sa-si vie in fire, mai rau e pornita contra tatei. Si tata nici el nu intelege sa se duca pe la ea si sa incerce sa se impace. Bine, zise Niculae, lasa ca se ocupa el de chestia asta, vede el ce e. - Nu stiu, Niculae, ca parca e un facut, acuma cand am gasit si eu un baiat si mi-a venit sorocul sa ma marit, n-ajunge cate mi-a facut pana acuma, parca expre a fugit ca sa n-am eu parte de un maritis ca toate fetele. Si, daca n-ar fi pamantul, m-as duce si, in viata mea, nu m-asi mai intoarce. - Hai, lasa, nu te mai vaita si tu, ca sunt destui care se ocupa cu chestia asta, zise Niculae ironic. Stii si tu bine ca are dreptate mama. - Are, dar ce vina am eu? zise Ilinca. in fine, daca zici tu, zic si eu ca tine, dar nu e seara sa nu-l trimeata pe Sande sa viu la ea si sa-l las pe i| tata singur. Ei, cum sa-l las? Ce-ar zice lumea? Eu ii spun ca o sa viu, dar cat o sa-i spun? Daca ii vine intr-o zi nebunia si ma lasa fara pamant? - Nu te lasa!
o linisti Niculae si se apuca sa-si desfaca valiza. Marioara Fantana ajunsese la Morometi prin fundul gradinii si nu intra, se opri langa dud si o striga de-acolo pe Ilinca. Sora lui Niculae lasa puiul in grija Titei, care venise si ea intre timp, si se duse sa vada ce-avea cu ea fata lipoveanului. - Nu, domnule, nu asta e problema, i-am spus eu lui: sa fie al dracu daca nu-ti dau o vadra de tuica, o bem impreuna, daca tu imi raspunzi j mie la urmatoarea intrebare: Care ar fi cauza Cineva intrerupse insa acest glas cu o voce mormaita, se auzira alte vorbe si apoi nu se mai auzi nimic, o tacere. - Unde e el, surata? o intreba Marioara pe Ilinca. - in casa, unde sa fie. - Si ce face? - Ce sa faca, se rade. - Neras nu sta? - Care ar fi cauza faptului ca nemtii cand au inceput razboiul n-au stat sa-si puna intrebarea: "Domnule, ce fac eu, ma iau la bataie cu tot globul?" Aicea sa te vad daca esti destept. - Si? A stiut? - N-a stiut. - Si ai dat vadra? - Pai daca n-a stiut cum sa i-o dau? - Asculta spune-mi, ma, baiatu-asta 138 un razboi in Est. filaturi si impunse cu acul. 5U zicea nimic. Moromete - Asta e nea Costache, zise fata lipoveaigilui. O fi iesit Niculae in pridvor, s-o fi ras. - Asta Uite c-am uitat, zise Costach^Stai. Asa!
Spune-mi, ma Niculae, ce este in Cum ii zice in Est. Moromete scoase sula dintr-o curea, o - in Coreea, Costache, interveni el. - Asa, in Coreea!
Se facu tacere. Costache statea linifi ridica fruntea si se uita o clipa la - Ei, si ce vreai sa stii tu, Cosi - A!
Da, tresari Costache. Spune-mi rusi sunt acolo? - Nu, raspunse Niculae. - Domnule, sari deodata Moromete ca si cand ar fi bagat de seama ca toti ocolesc inadins ceea ce nu mai putea fi ocolit. El ridica fruntea, si aruncand bocancul undeva tocmai in fundul pridvorului, continua: Ia sa-mi spui dumneata mie aicea Si mai venise acolo in afara importantilor liberali ai comunei si un membru de partid, acelasi Vasile care trecuse de dimineata si pe la Fantana; intrase in curte, urcase si el in pridvor si se asezase sa asculte; Moromete il cunostea si il vorbea de bine, din pricina maica-sii care murise, si il lasase mic printre neamuri - Ia sa-mi raspunzi dumneata aicea la urmatoarea intrebare, da sa-mi dai un raspuns de om in toata puterea cuvantului, nu sa te joci cu mine Cum poti dumneata sa guvernezi fara opozitie?!
!
Niculae intr-adevar se rasese si iesise in prag si, la intrebarea tatalui, in loc sa vie acolo unde i se spusese, se lasa jos si se aseza pe pragul tindei cu genunchii la gura. Liberalii isi scoasera pungile de tutun si incepura sa-si faca tigari groase ca degetul - Mai nea Ilie!
striga cineva de la poarta. - Vino, ma Carstache, ca nu se da, zise Moromete in treacat. Asta era Carstache al lui Dumitrache, acel vecin al lui Moromete care i se pusese inainte cand il vazuse alergand cu parul in mana dupa Catrina, venea si el pe la aceste adunari si totdeauna dupa ce striga la poarta si Moromete ii raspundea, Carstache zicea: "Ce face cainele ala al dumitale, nea Ilie?". Moromete n-avea caine rau, dar asa intra Carstache in vorba cu el si, cu timpul, Moromete nu mai astepta sa-l auda intreband, ii raspundea direct. > - Guvernez foarte bine, raspunse Niculae, ce-mi trebuie mie opozitie? - Adica da, conveni Moromete, cu o voce micsorata ca si cand la asta nu s-ar fi gandit. Dar apoi deodata isi relua strigatul: Si crezi dumneata 139 ca e bine asa? Crezi dumneata ca numai dumneata ai dreptul sa vorbesti in numele tarii si ailalti sa nu zica nimic? - N-ai decat sa zici, inscrie-te in partid, du-te la sedinte si ia cuvantul, zise Niculae. Dar in realitate la toti va e gandul indarat, la vechiul sistem de guvernare. Ei, ati guvernat destul dupa sistemul vostru si stim ce-a iesit. - Ei, exclama Moromete curios cum nu se mai poate, ce vorbesti!
Ia spune-ne si noua ce-a iesit, ca noi toti astia care suntem aicea - si el ii arata pe toti cu mana si le spuse pe rand si numele, - nean-tau Costache, nean-tau Matei, alde Giugudel, alde Nae, nu stim!
Dar Niculae se uita la ei cu ochii abia crapati, cu o lama de lumina intre gene de parca s-ar fi uitat ia niste salcami sau la stalpii pridvorului si raspunse cu ingaduinta: - intai ca i-ati bagat pe toti comunistii in puscarii si cu asta ati guvernat fara nici o opozitie. Fiindca n-o sa-mi spui ca era vreo deosebire intre taranisti si liberali cand avea loc vreo greva, si cand si unii si altii scoteau armata si trageau in ei. - Si a fost bine asa?!
!
protesta Moromete indignat. - Asta urmeaza sa va intreb eu pe toti, zise Niculae. Nu va pasa ca altii erau la puscarie. - Sa stii, Niculae, zise Carstache luand cuvantul, ca absolut nimeni p-aici n-avea idee de ce zici tu acuma. Eu, si aici chipul bun al lui Carstache se insufleti ca si cand i s-ar fi aprins pe dinauntru o lumanare si se uita la Moromete cu dreptul celui care respecta atat de tare pe cineva incat poate sa recurga la el sa-i fie martor la ceea ce avea sa zica si care putea sa-si permita sa creada ca le gandea la fel si Moromete, eu, repeta el, citeam carti din scoarta pana in scoarta si stii ca ti le dadeam si tie, Niculae, cand erai mic, niciodata sa zic ca am gasit in vreuna asa ceva. Si Carstache se opri si se uita iar la Moromete: vorbise bine? - S-ar fi auzit, ma, Niculae, zise atunci Giugudel. Suntem oameni batrani. - Domnule, eu admit, striga Moromete dand peste cap teza aceasta, ca daca n-au auzit ei nici n-a fost nimic. Dar acuma vii dumneata la putere si franele guvernului sunt in mainile tale. Ce-ai cu mine? De ce te legi de mine, cand eu nu-ti fac tie nimic, stau colea linistit si mai vorbesc si eu cu alde Giugudel, ca de-aia mi-a lasat Dumnezeu gura? Niculae incepu sa dea din cap uitandu-se demonstrativ in alta parte: adica n-ajungi la nici un rezultat daca intr-o discutie vii si spui ca nu stiu cine ti-a spus nu stiu ce 140 - Lasa ca stiu eu cum era cand va adunati toti la Iocan, sVaprinse si Niculae, nu iesea nimic din ce discutati voi acolo, si altii in tfioul asta vindeau bogatiile tarii peste hotare. Se lasa o tacere si Moromete deodata incepu sa dea si el I uitandu-se in alta parte: adica degeaba vorbesti daca nu vreai si ce ti se spune, degeaba spui tu pe urma lucruri adevarate, la ce folc - Tu nu trebuie sa mai faci ce-a facut ala, domnule, striga el prinz de prin aer cu un gest larg acest adevar care plutea parca pe *
-* intelegi dumneata? Niculae se gandea. intru tarziu se hotari, nu fara o privire banuij sa raspunda. - S-a facut o experienta, zise el, s-au adus intr-o sala o mie de oameni si li s-a spus sa strige un cuvant, dar fiecare pe contul lui. S-a facut un fel de galagie Pe urma li s-a spus sa strige acelasi cuvant dar toti odata, la un semnal. S-au spart geamurile!
- Ce vreai sa spui cu asta? zise Moromete, - Asta vreau sa spun: noi acuma avem un swgsr tel, sa construim socialismul si n-ar iesi decat un fel de galagie daca ar fi sa facem cum ziceti voi. Costache al Joachii isi arcui sprancenele spre Moromete: Ei, ce zicea de chestia asta?!
Moromete isi adunase intre timp bocancul de pe unde il aruncase si il cerceta acum foarte atent pe dinauntru si pe dinafara, bagase mana in el si tot dibuia dupa ceva. incepu sa traga de acest ceva si in cele din urma se auzi o paraitura, fapt care il enerva pe Moromete si trase mai tare, pana scoase afara un fel de limba uscata si crestata de mancarimea cuielor in care fusese, cine stie de cand, prinsa. - Bocancu asta, zise el scarbit, e bun acum sa-l roaza cainii!
Si zicand aceasta il si arunca peste pridvor drept in mijlocul bataturii, speriind cainele, care se apropie, il atinse cu botul si, intr-adevar, simtind pesemne mirosul de grasime de picior de om care intrase in el cu timpul, il apuca foarte delicat de o ureche si porni cu el spre gradina, cu capul sus: era doar ceva care i se aruncase, nu era de furat - Noroc, zise Moromete, ca mai e mult pana la iarna si poate imi da si mie Armeanca asta de la cooperativa unii noi. - Pe gratis!
zise Costache. - Pai dar pe ce!
? zise Moromete. Eu nu le dau cote tot pe gratis? Apoi i se adresa lui Niculae: si unde zici ca s-a facut experienta aia cu aia care au spart geamurile, Niculae? - Acolo unde s-a facut, i-o intoarse fiul. Parca daca iti spun o sa intelegi tu mai mult de-o gramada!
- Pai nu zic eu, i-o intoarse si Moromete, le intelegeti voi pe toate, ce trebuie sa le mai intelegem si noi!
141 VIII Ilinca isi luase ceva cu ea, o bluza de fir spumos in care lucra cu matase dupa un caiet cu desene pe patratele. - Si cand ajungi aici cum faci? zise Marioara aratand cu unghia un punct pe desenul colorat. - Tot in patru, raspunse Ilinca. - Si cat sta, bia? - Pana se termina treieratul. Uite-o pe Sora, ce-i facem? - Pai ce sa-i facem? - Daca se aseaza si ea jos? - Nu-i nimic, ca noi plecam pe urma, mai stam asa nitel si mergem. In fundul gradinii era un sant care despartea gospodaria Morometilor de a vecinului din partea aceea, dar toti aveau acelasi sant si pe langa el, printre ierburi mari si grase de nalba si lipane, se ghicea o poteca pe care treceau adesea cei care vroiau sa scurteze drumul spre cine stie ce ulita. - Stai jos, Soro, unde te duceai? zise fata lipoveanului. - P-aici prin gradini, raspunse Sora si se aseza. Va vazui de pe viroaga. isi luase si ea ceva de lucru in mana, dar bumbac. Marioara se uita la ea cum isi aseaza ghemele, neclintit la fruntea ei, la mainile si genunchii ei ca la o ciudatenie. Fusesera ele prietene, dar nu mai erau, cu toate ca nimic nu se intamplase intre ele, nu se certasera si nu umblasera una contra alteia cu vorbe Ilinca se ridica imediat ce Sora se aseza si ramase in picioare cu lucrul in mana, dar fara sa plece. - Ce mai faci, Soro, zise Marioara ramanand jos, rasfoind rar si atenta caietul cu modele. Ce mai face ma-ta? - Bine, raspunse Sora cu o veselie parca doar a dintilor (tinea gura usor intredeschisa si printre buzele groase i se vedea sirul de dinti marunti cu cresterea parca neterminatA). Bine, ce sa faca - Va duceti si voi la secere? Parca ar fi spus: mai e nevoie sa va duceti la secere? Sau: Sunteti si voi in randul oamenilor si faceti o astfel de munca? - Nu, ca l-am pus porumb, avem si noi un pogon si mama a zis ca ii trebuie porumb sa dea la gaste. - Ia spune, Soro, tu cand ai de gand sa te mariti? Sau nu te mai mariti? - De ce sa nu ma marit? se mira-Sora. - Pai maica-ta de ce nu s-a maritat? - Ea zice ca n-a vrut. - N-a vrut? Dar tu vreai, Soro? in picioare, Ilinca avea sprancenele una si o infatisare mai mandra decat ar fi putut ea insasi sa-si inchipuie ca putea fi vreodata. Cosea si 142 nu scotea un cuvant, cu toate ca o anume nervozitate cu care t/ arata ca tot ceea ce se petrece e pentru ea o intamplare de neinte fara rost, sa-i tai cuiva limba si n-ar putea sa fie in stare sa spunea surata asta a ei, Sorei. Ce nevoie avea sa vorbeasca cu unaj - De ce sa nu vreau, zise Sora. - Pai bine, Soro, cum o sa te mariti tu, daca vorbesti asa cu toti 1 Trebuie sa pui si tu ochii pe unul si numai cu ala sa vorbesti. Pe urma t£ mariti si tu cu el!
Sora lasa lucrul din mana si se uita ranjind la fata lipoveanului. Se uite neclintita, in timp ce Marioara, cu pleoapele lasate, intinsa jumatate pe iarba, continua sa rasfoiasca absorbita caietul lat cu desene. - Pana acuma, bia, ar fi trebuit si tu sa te mariti, continua Marioan ca de departe. Nu te-a cerut nimeni? Sora clatina din cap muta: nu. - Pai vezi!
exclama Marioara din ce in ce mai absenta, si catva timf nu se mai auzira decat vocile din pridvor si ciripitul vrabiilor din dudu gros sub care Marioara si Sora continuau sa stea. - Ce faceti voi aici? se auzi glasul cuiva care trecea. intrebase si el ca sa se afle in treaba, n-avea de ce sa se opreasca, dai ii raspunse Sora si raspunsul ei il facu, dupa cum se vazu, sa se abata dii drum. Era un flacau de prin vecini, si se ducea undeva, avea o duba mici de tabla in mana. - Ce faci, Soro, zise el, au dat platagelele lui nea Valache? , - Nu stiu, zise Sora, eu nu lucrez la platagele. - Dar cine lucreaza? zise flacaul curios. - Mama. - Ea lucreaza la platagele? Si tu la ce lucrezi? Ceva se intepenise in mintea Sorei si desi se uita in sus tinta la flacau nu raspunse, dar nu pentru ca ar fi impiedicat-o vreo pricina, ci fiindd intrebarile baiatului si raspunsurile ei fusesera parca prea repezi si acum; nu mai stia ce spusese mai inainte. - Da, sunt mari, zise ea anapoda, uite asa sunt de mari, si-i arati flacaului pumnul ei rotund. - Sunt mari? zise el, si tie iti plac mari? Mici nu-ti plac? - Nu, zise fata si privirea ii ramase agatata de a lui, complet deschisa in timp ce mainile dadeau drumul in poala ghemelor si iglitelor. - Ia plecati voi de-aici, zise atunci flacaul cu un glas gutural si imperios Si era limpede ca nu se va sfii, daca ele nu fug imediat, sa faca di indata ceea ce ii traznise chiar sub ochii lor la lumina amiezii Si intr adevar, cand, dupa o clipa de uluire nu prea mare, ele plecara, fara s fuga insa, dar si fara sa se uite inapoi, flacaul se apropie de Sora, se las 14 r in genunchi, o intinse pe iarba si ii ridica fusta. Miscarile lui nu erau grabite, dar erau foarte decise si se vedea ca in clipele urmatoare nu-i va mai pasa de orice s-ar intampla in jurul lui Parul fetei se amesticase cu iarba IX Marioara urca pridvorul cu surata ei inainte, dadu buna-ziua si isi continua drumul spre usa de la tinda Niculae statea in prag si fara s-o vada ii facu loc. - Buna-ziua, Niculae, striga ea ca unui surd, si pieri in casa, de unde i se auzi inca glasul subtirel si tremurat, ce e, surata, cu Niculae, nu vede, n-aude, ce-o fi cu el saracul, sa chemam un doctor de la dispensar Niculae, ia vino, ma, pana aici, sa te intreb ceva. Spune-i, surata, sa vie, ca eu pot sa-l rog pana maine si el tot nu Niculae intra in odaia cea mare a parintilor si ramase nemiscat alaturi de prag. - Eu zic ca esti cam surd, ma Niculae, dupa ce ca nu vezi, nici n-auzi bine. - Ce este? intreba el. - Trec pe langa tine, ma uit la tine si tu te uiti la mine ca mutul lui Ciuca. Du-te si tu acolo la raion sa-ti dea ceva de ochi, ca ai ponogul gainilor. - Ba te-am vazut foarte bine, zise Niculae brusc suparat, ce mai vreai, ai ceva sa-mi spui sau vorbesti si tu ca sa te afli in treaba? Si iesi afara si o lasa singura in odaie fara sa-i arunce macar o privire. Marioara se duse la oglinda si isi desfacu si innoda barisul cu miscari indelungi. Deodata isi prinse buza de jos cu dintii si ceea ce fusese de dimineata cand mulsese vaca doar o tasnire acum fu un adevarat potop de lacrimi, si asa de tare o picni incat tot chipul i se schimonosi ca si cand ar fi fost pus pe foc ca o masca vie care ardea si inainte de a pieri se stramba de groaza. Simtind ceva, surata-sa Ilinca intra inauntru si se apropie repede de ea si o lua in brate. - Fata esti tu, sau ce esti? ii spuse ea. Marioara arata cu mana spre usa facand semne disperate, adica sa nu intre cineva peste ele si s-o vada asa, si Ilinca se duse si trase zavorul. Marioara se intinse pe pat cu trupul frant doar pe jumatate si umerii incepura sa i se zgaltaie si de sub bratul sub care isi pitise fata se auzi apoi un tipat neasteptat de puternic, un adevarat urlet, care trecu prin ferestre si tinda pana-afara. Se pare insa ca fu luat drept un chiot de ras, cum le apuca pe fete cine stie din ce pricina, fiindca Moromete zise: V 144 - Ma, ce faceti voi acolo!
? Vedeti ca se strica vremea. Adica se strica vremea, se incurca magarii, in cazul de fata magaretele. Tita puse mana pe clanta sa intre dar Ilinca ii facu semn prin perdeaua de deasupra jumatatii geamului usii sa stea nitel in tinda. Toata odaia mirosea a lesin de fata, si Ilinca crezu ca Marioara chiar a lesinat si se apropie si o ridica in capul oaselor. Nu, parea linistita si se dezbrobodi cu miscari scurte, si numai faptul ca se dezbrobodi si imbrobodi astfel de cateva ori arata ca mintea ii ratacea aiurea si nu mai stia ce face. - Surata Ilinco, zise ea abia deschizand gura, sa stii ca daca ii spui lui Niculae, ma omor. - Da, ca alta treaba n-am eu, decat sa ma apuc sa-i spun lui Niculae, raspunse Ilinca. Si tu de ce esti proasta? Nu ca mi-e frate, zise ea, dar oricine ar fi, in locul tau nici nu m-asi uita la el. - imi place de el, surata, ce sa fac, raspunse Marioara. D-aia am stat asa mult in gradina, ziceam ca sa-mi treaca si cand urcai adineauri scara pridvorului si il vazui, mi se taiara picioarele. Fata cea mica a lui Moromete ramase si ea tacuta in fata acestei marturisiri. Dar apoi se incrunta impotrivindu-se parca gandului ca asa ceva i s-ar putea intampla si ei vreodata si zise: - Orisicat!
Marioara, insa nu parea sa poata auzi pe cineva orice i s-ar fi spus. Se uita inaintea ei cu ochii inotand in lacrimi si cu obrajii fripti de rostogolirea lor fierbinte pe chipul ei, pe care lasau dare ca de cenusa. - Eu sunt mai mare ca tine, continua Ilinca in glas cu o mandrie de nezdruncinat, si nu-mi pasa, pe cata vreme tu - Pai pentru ca al tau tine la tine, surata, d-aia nu-ti pasa, raspunse Marioara. La toamna te mariti, si esti in vorba cu el abia de un an, doi Iar eu - Marita-te si tu!
- Tu de ce nu te-ai maritat pana acuma? - Daca nu mi-a placut!
raspunse Ilinca. Vroia, adica, sa spuna ca nu i-au placut toti cei care au cerut-o, dar nu spuse ca asa cum zicea ea ca nu-i pasese, nopti in sir se perpelise si pe-o parte si pe alta de fiecare data cand, din pricina mamei, baiatul cu care era in vorba intarzia s-o fluiere la poarta. Acum uitase, facea pe viteaza. - Daca o fi sa fie, surata, zise Ilinca, trebuie sa te mariti cu cine iti place, daca nu, ce rost are!
? Sa te mariti cu el si sa-ti placa numai tie, iar el nu? Ce viata e aia? Si zicand acestea Ilinca se duse sa deschida fereastra, fiindca prea tare mirosea in odaie a plans. Si atunci se auzira iar glasurile celor adunati in pridvor. 145 - Alege-ma pe mine ministru si atunci o sa vezi ce bine o sa-ti fie!
- Ce-ai face, nea Matei? zise Ilinca din odaie. - in primul rand l-asi pune pe Gheorghe al meu subsecretar de stat la Finante, ca tot il omoara pe el lipsa de bani, raspunse Matei Dimir. - Eu asi face cotele de doua ori mai mari, sa te bag in draci, zise Costache al Joachii cu o insufletita satisfactie, uitandu-se batos peste capetele a toti, ca si cand l-ar fi si facut ministru si le-ar fi aratat el cam cum ar fi. - Am auzit acuma ca si Bila o sa ia leafa, zise Moromete. - N-o sa ia, da-l dracului, zise Giugudel cu invidie si nu mai adauga nimic, se increti fumand si aruncand tigarea din mana ca si cand i-ar fi fost sila ca trebuia sa fumeze si mai ales sa si auda istorii de-astea cu de-alde Bila. - Vad ca si-a pus niste creioane in piept, umbla cu ele in piept, vreo cinci are, zise Giugudel. - Da-l dracului, nu stie nici sa se iscaleasca, spuse Costache al Joachii cu dispret. Dupa catva timp de tacere, Nae Cismaru, care se vede ca era si el intrigat de ceea ce se spusese despre Bila, intreba: - Atunci ce tot umbla el pe-acolo pe la sfat, cu creioanele alea? Ca si eu l-am vazut!
- Cum!
facu Moromete. Pai Bila tine legatura cu Uniunea Sovietica, nu stiati?!
- Ma al dracu!
rase Costache. - Acum vreo cinci-sase ani, continua Moromete, Bila striga pe toate drumurile cu gura la ceafa: "Domnule, zicea, astazi nu trebuie sa fii comu¬nist!
Trebuie sa fii anticomunist!
" Dupa vreo doi ani il vaz ca se inscrie in partid. "Pai ce faci tu, Bila, il intreb, ce fel de comunist esti tu?" "Nu ma cunosti, domnule Moromete, zice. Eu sunt comunist anticomunist.." - Si acum tine legatura?!
Dar Moromete chiar se supara ca era luata in deradere functia lui Bila si incepu sa dea din cap: nu se facea!
- E om greu, domnule, protesta el. Soarele se urcase sus de tot pe cer si caldura incepuse sa vie si la umbra in pridvor. Fostii liberali tacura indelung ca si cand existenta si devenirea lui Bila i-ar fi dat gata pe toti. Fiindca Bila era un ins mai degraba bland si numai cand i se dadea un pahar incepea el sa urle si ridica chiar bastonul (umbla cu un bastoN). Era "sarac", dar purta haine negre ca si cand ar fi fost invatator sau notar si acum traia din trei pogoane de pamant pe care i le munceau muierea si copiii. Nimeni nu-si amintea sa-l fi vazut vreodata la camp. Cum umbla mereu printre autoritati, le transmitea dispozitiile fara insarcinarea cuiva "Baga de seama, cutare, 146 spunea el cu blandetea aceea a lui din glas sub care zacea insa ceva nelinistitor, nu vreai sa vii la sfat si sa lichidezi afacerea-aia. Vino, domnule, si aranjeaza lucrurile, presedintele e suparat, zau, ti-o spun cu lacrami in ochi." Dar nu-i vazuse nimeni niciodata vreo lacrima. - Astia ca astia, zise Giugudel cu vocea lui inceata si cam pe nas -din pricina asta nu prea erau atenti ceilalti cand vorbea el, insa Moromete era -, dar spuse Ilie al Pintii ca se pune pe ei anu-asta. Sta de vorba cu alde Nastase si trece Arghirescu, de la sfat, care e cu impozitele, referentul incasator, cum ii spun acuma. Fiindca l-au chemat la raion sai ia la rost si asta, ce sa zica, zice si el, tovarase, chiaburii saboteaza. Se lauda cum a iesit el din incurcatura cu vorba asta, spuse alde Geaca si Danalache, ca astia umbla pe-acolo, ma intalnii eu cu ei. Cica i-a placut foarte mult presedintelui de la raion cand a auzit vorba asta si zice, pai ma, tovarase, daca chiaburii saboteaza, noi ce mama dracului pazim aici, ordin scris sa li se ia declaratii ca intr-o luna vor achita impozitele si daca nu, pe ei!
Si trece Arghirescu prin dreptul bisericii si se opreste, povestea al Pintii, nea Nastase, zice, nu stiu cum sa subliniez mai mult cotoiosenia situatiei in care, conform ordinelor, o sa te punem. Baga-l-asi in ma-sa, zice al Pintii ca a zis alde Nastase, au ajuns toti nenorocitii sa-mi vorbeasca ca la usa cortului. O suta optzeci de mii cica are de platit. - Si tu ce crezi, Giugudel, zise Moromete, ca alde Nastase o sa dea dosul sa plateasca? - Ma, nu stiu!
zise Giugudel. Cand aveai tu datorii inainte de razboi, mai te ciorovaiai si mai scoteai aluia ochii cu cate-o mie de Ici, acuma Adica acuma timpurile se schimbasera de asa maniera, ca nu mai stiai daca un lucru de necrezut, cum era cel care il privea de pilda pe Nastase, n-avea sa fie dus la indeplinire fara nici un fel de sovaire. - Asi vrea sa traiesc s-o vad si pe-asta!
zise Moromete. Cine o sa indrazneasca sa intre in curtea lui Nastase?!
- Pai nu intrara, ma, asta-iarna si ii luara vreo cinci carute de porumb? zise Costache. Ai uitat? - Nu prea imi aduc aminte, zise Moromete. Si Nastase n-a zis nimic? - A zis el, dar cine l-a crezut!
- Ce-a zis? - Ca n-are!
Si atunci i s-au urcat in pod si alde Cristache, colectorul, zice da asta ce e? Du-te, domnule, dracului, ca-mi mor porcii de foame, cica ar fi raspuns Nastase!
Da aia batrana, povestea alde Ilie Brutaru ca ar fi visat noaptea dracu stie ce, ca i-a sculat pe toti din somn si i-a bagat in sperieti, cica il asmutea pe nepotu-sau: Pazea, pazea!
Dane, pune mana pe el!
" 147 - Si crezi tu ca Isosica si Plotoaga or sa se duca ei peste Nastase sa-i incaseze o suta optzeci de mii de lei, Giugudel? relua Morometc. - Ma, nu stiu cine o sa se duca, raspunse Giugudel, dar de dus iti garantez eu ca cineva tot se duce. - Asta, ce e drept, asa e, recunoscu Moromete, uitasem ca mai e si plutonierul Moise care nu sta el cu tine la discutie cum statea saracu Florica, pe unde-o fi, si-acum mi-aduc aminte cand veni el sa-l ia pe alde fi-meu Achim la post si Achim taman plecase cu oile la Bucuresti. Da si pe Nila saracu, a vrut sa-l ia de la premilitara, ca ii bagase mana in gat lui Toderici. A mers si el cu el pana la marginea satului si zice, du-te, ma baiatule, si vezi-ti de treaba, ai noroc ca il cunosc pe domnul Moromete, un om, nu asa, care nu face sa-i iai baiatul la sectie. A!
facu deodata Moromete cu gura plina, semn ca distinctia pe care avea s-o faca aproape ca nici nu mai intra in discutie, pai asta crezi ca se mai uita si el sa vaza cine esti? Esti chiabur, chit ca tu esti descult si n-ai dupa ce bea apa, si imediat iti face hartie si te trimete la raion. - Ma, da Stefan dadu norocul peste el!
zise atunci si Costache al Joachii. - Da ce noroc!
se rasti Matei. Nu se mai gandeau acum la Nastase, ci la baietii lui. Erau inca neinsurati, de la Dan fugisera vreo doua, Stefan nu luase inca nici una, era foarte tanar, abia se intorsese din armata, pe care insa n-o facuse ca toata lumea, era printre cei dintai fii de chiaburi care fusese exclus de la acest drept, in loc sa invete sa manuiasca armele de foc invatase sa manuiasca doar armele albe, lopata, tarnacopul, roaba si caramida - daca si asta putea fi numita arma alba. Se intoarse intr-o buna zi, venind pe jos de la gara, prafuit, cu lada in spinare, cu sudoarea siroaie pe gat, dar bucuros ca scapase, deloc imbatranii de cei trei ani cat lipsise din sat, ca si cand s-ar fi intors doar dintr-o lunga calatorie. "Cum e, Stefane?" il intrebase cel care il vazuse si care povestise apoi in sat ce ii raspunsese flacaul. "Cam albastru, nea Gheorghe", zisese Stefan uitandu-se drept inainte si ducandu-si cu nadejde cufarul in spinare, ca pe o povara cu a carei apasare se obisnuise si nu credea ca o s-o mai poata arunca jos. De atunci de cand venise nu mai vroia sa stie de nimic decat de cai, care ii placusera de mic si pe care ii ingrijea de dimineata pana seara, mereu era vazut cu tesala pe ei, sau busumandu-i cu un somoiog de paie pe sub burta, sa le puna sangele in miscare si sa fie iuti si frumosi. Si intr-adevar erau, se ridicau pe doua picioare atat de sus si nechezau atat de patrunzator incat ai fi zis ca sunt sirepi si ar putea, luand-o la goana, sa te pomenesti cu ei sarind in zbor peste garduri si case. Se spunea ca daca n-ar fi fost el sa-l tina de rau pe frate-sau Dan, multe s-ar fi intamplat in familia lor 148 si astazi ar fi fost cu totii inchisi. Era mai ales vorba de o istorie de anul trecut cu varul lor Vasile (care era aci d& fata si nu scotea un cuvanT), se spunea ca daca n-ar fi fost Stefan care sa fi stiut <;IHK sa vorbeasca la ancheta, n-ar fi scapat Dan. - Niculae, zise Ilinca din tinda, tata, hai la masa. Si o data cu vocea ei iesi in pridvor si apoi incepu sa coboare treptele Marioara lipoveanului. Se zapacise de tot si pesemne ca tot nu-si revenise, fiindca nu se uita la nimeni trecand pe langa oameni si nu dadu, plecand, buna-ziua la nimeni. - Uite, ma, ca se facu tarziu, se rasti, scandalizat, Matei Dimir. Hai, ma, incolo d-aici!
Hai, Costache, hai, ma Giugudel!
Plecara toti Era bine!
Daca ar fi fost rau, le-ar fi spus baiatu-asta Plecara deci inca o data linistiti, asa cum li se intampla de fiecare data cand se adunau toti patru si spuneau care ce stia, celorlalti, sa vada ce se potriveste si ce nu din ceea ce auzisera sau li se intamplase lor insile in rastimpul de cateva zile cat trecusera de cand nu se mai vazusera Veneau la Moromete cu o neliniste nedeslusita. Se intorceau acasa cu ea alungata, sau limpezita: aia era pe ma-sa, duca-se, n-au decat sa se descurce aia care au luat grau de samanta cu imprumut Si asa mai departe Si in felul asta Iata ca Plotoaga n-avea curajul sa se lege de Moromete si daca nu se lega de el, nu se lega nici de ei Cat timp?!
Mai ramase in pridvor doar Vasile al Moasii din Cotocesti. Moromete intra in tinda. - Asi vrea sa va spun si eu niste aspecte de-aici din sat, zise Vasile. Nu cumva, cand aveti timp - Le-ai spus intai in organizatie? il intreba Niculae. Vasile, fara sa-si faca mai mare privirea micsorata de soarele care batea acum din plin in pridvor, tacu, drept orice raspuns. Si atunci Niculae ridica putin glasul si repeta ca de-aia exista organizatie de baza, ca sa se discute acolo orice aspecte ar aparea in activitatea oricarui membru de partid. Nu era el, Vasile, membru de partid? Atunci de ce venea el aici in pridvor cu lucruri de-astea? Vasile nu mai zise nimic, isi puse palaria in cap si pleca si el ca si Marioara, fara sa dea buna-ziua. Despre ce aspecte vroia el sa-i vorbeasca? in orice caz cu Fantana isi atinsese scopul: cat ajunse la moara responsabilul incepu sa strige furios la cei care macinau ca unde era cantaragiul Mantarosie, si ca sa se duca cineva imediat sa-l caute, ca si cand cei care macinau ar fi fost salariatii morii si nu clientii ei. 149 Fiindca una din mori fusese desfiintata din lipsa de piese de schimb si piesele celei desfiintate le folosisera la cea ramasa, tot timpul era aglomeratie la moara. Unde sa se fi dus deci omul sa-si macine, in cazul in care ar fi avut chef sa nu inghita aceste tipete? in alta comuna? Dar si acolo puteai sa dai tot peste unul caruia sa nu-i pese daca tie iti plac sau nu-ti plac strigatele lui. inainte se intamplase odata sa se strice moara lui Aristide si atunci se formase un convoi intreg de insi care si-au pus caii la ham si s-au dus zece kilometri in comuna invecinata decat sa macine la morarul celalalt, cu care erau certati. Acuma insa, nu se stie de ce, inghiteau si se gasi chiar unul care zise foarte entuziast ca se duce el sa-l caute pe Mantarosie. - Spune-i sa se prezinte imediat la mine in birou, ca am treaba cu el, mai spuse Fantana, fara macar sa-i arunce o privire de bunavointa celui atat de dispus sa-l serveasca. Si o lua spre fundul curtii unde avea intr-adevar o odaita langa un sopron, pe frontispiciul caruia scria cu litere mari de pacura: BIROU. Nu era insa nici un birou inauntru, doar o masa de brad cu o banca lustruita drept scaun, cu un sertar ruginit in care responsabilul morii vari o cheie si scoase de-acolo un dosar jegos. Trase mai aproape banca si cotrobai in sertar dupa un creion chimic si desfacu dosarul, care continea bonuri diverse, chitante si tot felul de procese-verbale, toate amesticate varza sub aceleasi coperti si se facura si mai varza sub mainile late ale lipoveanului, care cauta ceva. In cele din urma gasi, si anume o coala curata de hartie. O lua, o puse deasupra dosarului si gemand de efort se apleca foarte tare asupra mesei si incepu sa scrie. Dar trecura mai bine de doua ceasuri de cand responsabilul buchisea la scrisoarea lui si Mantarosie tot nu venea. La cantar ii tinea locul ajutorul de cantaragiu, un baiat sub douazeci de ani, ruda a lui Fantana, nepot al nevesti-sii si care statea langa cantar chiar si cand era Mantarosie acolo. Asa primise ordin de la responsabilul morii. Adam Fantana ii spuse sa aiba grija ca el se duce prin sat si daca vine cumva Mantarosie sa-i spuie sa-l astepte, sa nu plece nicaieri pana nu se intoarce el. Si pleca. La sfat el gasi oarecare agitatie (Mantarosie insa nu era pe-acolO), iar un oarecine ii spuse ca se asteapta sosirea unuia din secretarii de partid de la raion, tovarasul Sarbu Ion, si a inca unuia, tot activist la raion, Niculae al lui Ilie Moromete, care o sa stea pana dupa treierat. Adam Fantana se indeparta de cladirea sfatului luind-o spre centru, unde erau grupate cooperativa, un M.A.T. (meate, cum ii ziceau oameniI), un camin cultural si mai la vale o statiune de monta. Aici isi aduceau unii iepele, in fata unui armasar voinic si galagios, caruia nevasta tehnicianului, care asista adesea din pragul casei la sedintele de reproducere - locuiau 150 chiar in aceeasi imprejmuire cu monta, intr-o fosta casa boiereasca (a Coanei MaricA), odinioara frumoasa, astazi cam darapanata - ii vorbea ca unui om, adresandu-i indemnuri sa fie mai potolit si sa nu-i sperie pe tarani cu sforaiturile si nechezaturile lui de nebun. Adam Fantana se intoarse insa repede inapoi intetind pasii si intra in cladirea sfatului, unde de fapt nici nu intrase, trecuse pe langa si se oprise doar in fata treptelor, unde ascultase informatiile servite de acel oarecine. Fantana intra in biroul secretarului unde Zdroncan statea cu telefonul la ureche si lua o nota pe care o scria si o verifica in acelasi timp citind cu glas tare fiecare cuvant care i se transmitea. - Da, punct, fire-al dracu, zi-i mai departe, lua-te-ar dracii, spunea el celui de dincolo. Zdroncan era al noulea baiat al lui Traian Pisica, vestit prin nepasarea totala cu care isi crescuse el copiii, lasandu-i sa faca absolut ce vroiau, sa bea, sa fumeze, sa-si sparga capetele, sa umble cu muieri, sa nu se duca la scoala, sa nu-si respecte parintii, sa nu se respecte intre ei, orice, chiar sa mearga si la puscarie. Unul dintre ei chiar fusese plimbat prin sat cu catuse la maini, furase o oaie si o vanduse si fusese prins, era iarna, si mainile la spate ale baiatului se facusera negre de ger si lumea, uitand fapta, il caina in gura mare, mai ales femeile, catusele acelea fiind o nenorocire care nu se mai putea repara cu nimic, in timp ce o oaie, da-o dracului, o dai indarat si ai terminat Dar in afara de acest fiu apucator si de Sfirfilica, ramas mut si dupa ce se facuse mare, Pisica avusese totusi noroc cu baietii lui, se descurcasera bine si fara pamantul care nu le revenise la insuratoare, iar unuia din cei mai mici ii placuse chiar si scoala si dupa ce terminase sapte clase primare il luase Aristide pe langa el sa-l invete secretele scriptelor, prea satul probabil de secretarul existent, Opres-cu, ale carui betii ajunsesera, treptat, sa nu mai poata fi comparate decat cu ale lui Fantana. Cu ceva insa tot ramasesera baietii lui Pisica de pe urma prea marii libertati acordata de tatal lor: injurau. Zdroncan cel putin - de fapt il chema Fanica, porecla i-o daduse maica-sa cand era mic fiindca alerga toata ziua prin pat: "mai stai dracului locului, nu mai zdroncani blanile astea ale patului, Zdroncane"; si asa ii ramasese si numele si pronu¬mele - ajunsese sa injure aproape la fiecare cuvant si daca cineva se supara arata foarte mirat si se ruga de acela sa n-o ia de buna. De fapt, nu se mai supara nimeni, fiindca injuraturile lui erau atat de strans legate de firea lui care era aceea a unui baiat cumsecade, incat isi pierdusera de mult intelesul lor urat si omul injurat mai degraba isi descretea fruntea decat se supara. in privinta asta, Zdroncan se deosebea total de Cocosila, a carui fire era departe de a fi aceea a unui om deschis, cum era de fapt Zdroncan. 151 - Va sa zica sa-ti citesc ce-am scris, fii atent, fire-al dracu, sa nu zici pe urma ca am gresit eu nota. Si Zdroncan incepu sa citeasca cu un glas monoton o lunga circulara administrativa si Fantana auzindu-l vru sa plece, ca si cand ar fi uitat de ce se intorsese. il cauta pe Mantarosie, si il intreba pe acelasi oarecine daca nu-l vazuse, desi acela ii spusese o data ca Mantarosie e la meate. Par secretarul sfatului ii facu semn sa ramaie, cu o gesticulatie ca ceea ce o sa auda acum il priveste: - Da, a, arde-te-ar dracii peste urechea aia surda, sa se ceara con¬cursul ma-tii pentru a controla in mod eficace strangerea recoltei sub supravegherea directa a organelor locale, organele Urma o groaznica si minutioasa injuratura Si astfel continua secretarul sfatului pana termina toate paragrafele, a, b, c, d, e, f, inventand pentru fiecare noi mascari la adresa celui care ii dicta nota, pesemne un prieten. - Da-mi, ma, o tigare, fire-al dracu , nu Vezi ce muncesc eu aicea? zise apoi agatand receptorul in furca. Du-te unul si cheama-l incoace pe tovarasul Isosica, n-oi fi vrand sa ma duc tot eu? Vezi daca tovarasul presedinte e la el in birou Ai auzit, tovarase responsabil al morii, citeste ici si semneaza ca ai luat cunostinta, ce sa-ti mai trimit copie, ca n-am timp de copii, nu macini in timpul strangerii recoltei fara chitanta de predare, da-mi, ma, si-un foc, fire-al dracu !
Telefonul tarai absorbind din nou atentia secretarului la treburile curente. Fantana citi nota, inmuie tocul in cerneala si semna pe marginea ei, in coltul de sus si nu mai asculta observatia lui Zdroncan ca nu acolo trebuia semnat, acolo se pune rezolutia, ci jos, sub textul citit Se grabi sa iasa si s-o ia din nou spre centru. - Nu l-ati vazut trecand pe-aici pe Mantarosie? intreba el a treia oara pe unul de-afara. - Ba a fost, dar a plecat cu Isosica si cu Bila lameate, raspunse Zdroncan tare, n-auzisi ca iti mai spuse ala de doua ori? S-au dus sa bea, lua-i-ar dracii, mai adauga el, dar se vede de-acolo cand vine masina tovarasului secretar Sarbu, de-aia!
XI Se explica deci de ce plecase Mantarosie de la moara: fiind membru in biroul organizatiei trebuia sa fie si el acolo la raspantie in centru, alaturi de Isosica. Era lume multa. Cele cateva zile care ii desparteau de seceris, unii le omorau la meate, dar nu neaparat consumand ceva, mai mult J fumand 152 Fantana ii zari numaidecat pe Isosica, Bila si Mantarosie, langa geam, la singura masa din meate cu o sticla mare inainte, beau din pahare mici tuica buna, se vedeau de departe prunele vinete pe hartia-eticheta. - Mantarosie, vin pana aici, ca n-am timp sa stau, plecasi de la moara si lasasi cantarul singur, nici macar nu m-asteptasi sa vin eu. - Lasa, ca stie el nepotu dumitale ce face acolo, raspunse Mantarosie, schitand totusi un gest sa se ridice. Dar nu se ridica decat dupa ce se uita intai la Isosica. - Ce este? intreba cantaragiul si se oprira amandoi in mica poiana batatorita din fata meati-ului. Avea o sclipire jucausa in privirea lui mijinda de moldovean invatat de mic cu vinuri bune care inmoaie sufletul si parea dispus sa dea totul pe fata daca un dusman mai primejdios l-ar fi inhatat brusc de guler si sa scape vanzandu-i astfel pe ceilalti, dar nu se sfia in acelasi timp sa se arate si sfidator, simtindu-se pesemne cu toate cartile mari in mana. - Gheorghe, zise lipoveanul, ai auzit ce planuieste Isosica? - Ce sa planuiasca? - N-ai auzit nimic? - Nu, raspunse Mantarosie, schimbahdu-si brusc infatisarea si avand un glas mic si curat care insemna: "N-am auzit si sunt mirat si nici nu cred, dar daca tu ai sa-mi dezvalui si sa-mi dovedesti cu fapte ca Isosica e altfel decat il stiu eu, am sa cred si am sa cad pe ganduri". Nu, repeta, el, ce sa planuiasca, spune!
- S-au inteles intre ei, Isosica, Plotoaga, Zdroncan si Bila, sa ne dea pe amandoi afara de la moara si sa vie el in locul meu, iar pe Bila sa-l ia cantaragiu, zise Fantana cu glas scazut. Cand fusese de dimineata la el, Vasile din Cotoccsti nu-i spusese si cum v-a decurge redistribuirea functiilor ramase libere, el ii spusese doar ce pericol personal il pandea pe el, si nicidecum ca va fi dat afara Mantarosie si inlocuit cu Bila. - De unde stii? intreba moldoveanul brusc banuitor, dar nu numai in ceea ce privea spusele lui Fantana, ci si banuitor la adresa celor doi pe care ii lasase la masa, cine ti-a spus? - Prea multe vrei sa stiu, il parafraza atunci lipoveanul pe acel Vasile. Si tu stai la masa cu ei si beai!
Trebuie, mai Gheorghe, sa terminam odata cu atmosfera din satu asta!
- Da, ai dreptate, murmura celalalt, dar nu mai adauga nimic. - Las-o dracului de bautura, zise Fantana avansand ("auzi cine vorbes¬te!
" se mira Mantarosie in ganD), nu te mai intoarce la ei si hai sa-i spunem si lui Niculae Moromete, baiatu ala^-am auzit ca a venit si el si o sa stea aici pana dupa recolta. Sa-i cerem sa convoace o sedinta si in sedinta 153 - Spune-mi si mie un singur om care sa aiba curajul sa ia cuvantul contra lui Isosica, zise Mantarosie dand din cap suparat mai mult pe Fantana care nu vedea acest adevar, decat pe lipsa de curaj generala a oamenilor. Si relua: Cine ti-a spus tie ca Isosica vrea sa ne dea afara? Nu pot eu, continua apoi dandu-si pesemne seama ca mai pusese o data intrebarea aceasta si nu primise un raspuns care sa-i alunge ezitarile, n-am eu cum sa ma bazez pe spusele unuia sau altuia si sa-i spun lui Niculae cine stie ce. Nu pot, ti-o spun sincer, ce-o sa zica ala, visezi cai verzi pe pereti, nene? Si te sfatuiesc si pe dumneata sa nu te mai iai dupa oricine, fiindca ma mir, Isosica te vorbea de bine, cand te vazu intrand zice, ia cheama-l pe Fantana sa bem cate-un rachiu. Sa stii ca ma mir!
- Lasa, mai Gheorghe, vaz eu ca nu vreai, am sa vorbesc eu cu tovarasul secretar Sarbu, zise Fantana. - Vorbeste, il indemna Mantarosie aproband, parca de aprobarea si nu de participarea lui avea nevoie celalalt. Vorbeste, ai tot dreptul, daca crezi in ideile dumitale, dar sa stii, ti-o spun, vorba lui Bila, cu lacrimi in ochi, esti in eroare. - Gheorghe, il striga lipoveanul parca fara voia lui, stai putin, Gheorghe. Mantarosie se opri dar nu se intoarse, nu reveni asupra distantei par¬curse si Fantana o parcurse el inaintand. - Gheorghe, spuse el in soapta, ce ti-am facut eu tie? Si se uita la celalalt cu o privire intristata din ochii lui albastri si curati inca, neobositi, de om ai carui parinti il crescusera in apele baltilor si care balti il impiedicasera sa stie prea multe despre oamenii de prin sate Mantarosie se posomori si alunga parca cu mana o viziune: - Mi-ai facut pe dracu!
Nu mi-ai facut nimic!
- Nici eu nu ti-am facut tie si, Gheorghe, atunci de ce Dar nu mai spuse nimic, se opri ca in fata unei porti inchise. Mantarosie se smulse cel dintai cu hotarare si se intoarse si intra la loc unde il gasise celalat mai inainte. Fantana se smulse si el in aceeasi clipa cu aceeasi hotarare si o lua inainte pe sosea, dar indata se vazu ca la el hotararea pasilor nu era sustinuta de o hotarare dinlauntru la fel de clara, pentru ca dupa cateva zeci de metri parcursi in acest fel deodata se opri si dupa cateva clipe de ezitare o lua inapoi intr-o directie contrarie, pentru ca dupa alti treizeci de pasi sa se rasuceasca iar pe loc si s-o ia pe un alt drum care se deschidea aici in raspantie in trei directii. S-ar fi zis ca discutia cu Mantarosie il zapacise si nu mai stia incotro e moara, spre care se indrepta de fapt dupa aceasta impleticeala de betiv, cum o socotira cei care il vazura in acele clipe, spunandu-si unii altora ca iar a baut Fantana din spirtul lui "medicinal", si se invarteste pe loc ca oaia capie. N-aveau cum sa stie ca de la o paralizie a unui picior care il lovise pe iarna, speriat, lipoveanul nu mai pusese nimic in gura, nici medicinal nici din cel obisnuit si ca astazi era treaz ca orice om. 154 XII In acest timp Isosica si Bila (cu creioanele in piepT) iesira fara sa plateasca si o luara spre sfat: secretarul Sarbu nu mai venea si Zdroncan trimisese pe cineva dupa ei. in drum se oprira un minut in curtea scolii. Aci, copiii, cu toti invatatorii de fata, erau vaccinati si unii urlau cuminti si resemnati, trecand prin fata borcanelor cu ser, cu ferma convingere in urletele lor supuse ca nu vor mai trece teferi dincolo. - Toata lumea la vaccinat, zise Bila cu blandete, desi nu era nimeni care sa nu stea la rand si sa astepte sa ajunga in fata sanitarilor. - Mergem, zise Isosica si isi duse doua degete la palarie in semn de salut global si o lua spre iesire. Ajunsera apoi la sfat si intrara in biroul lui Zdroncan. Secretarul, cu capul in hartii, isi duse mana la gura si tusi ragusit, apoi se intoarse spre telefonul agatat la perete si, tusind mereu, ceru dracuind oficiul. - Ia si citeste astea, Isosica, fire-ai si tu al dracului, sa nu zici pe urma ca n-ai stiut. Citeste si semneaza. Alo, Broscosestii? Isosica se uita peste hartii fara sa le citeasca, se iscali si el sus in colt, alaturi de Fantana si iesi. - Asculta, Plotoaga, zise el intalnindu-l pe presedinte pe coridor, daca il vezi cumva pe Fantana ca vrea sa vorbeasca cu Sarbu ai si tu grija, ca o sa am si eu, ii dai cu gura si nu-l lasi pe-ala sa auda. - Bine, zise presedintele, n-ai nici o grija. Tocmai se auzea zgomotul unei masini si iesira pe trepte. Era chiar masina raionului, gazul, si Bila si tasnise inaintea la toii si se plantase alaturi deschizand usa si iesindu-i in intampinare secretarului. Secretarul nu era singur, il culesese pesemne pe Niculae chiar de pe drum, se dadu si el jos de pe partea cealalta impreuna cu inca cineva, un ins scurt si indesat, cu ochii vii si cu sprancene groase. - Du-te cu masina acolo si pune-o la punct, intoarce-te, ca nu stam mult aici, spuse secretarul adresandu-se soferului. Cat iti trebuie? Intr-o ora esti gata? - Imediat, zise Bila care era alaturi, intr-o jumatate de ceas e aici. Soferul insa clatina negativ din cap si isi taie stomacul cu palma, adica trebuie sa si manance, nu numai masina avea nevoie de combustibil. - S-a facut!
Gata, tresari Bila din nou, urmarind cu o atentie parca absenta tot ce isi spuneau cei doi, fiindca era vadit ca practic nu auzea prea bine, sau trecea sub tacere aceasta latura a traducerii in fapt a lucrurilor, dar vroia sa se auda totusi inlot momentul ca el era acolo, glasul lui, persoana lui, si gata sa faca chiar si ceea ce nu era cu putinta, nu i se cerea sau nu era nevoie sa se faca. 155 L - ii servesti tu micul dejun, Bila? il intreba Plotoaga coborand si iesind in intampinarea activistilor. - Numaidecat, facu Bila, si in ochi ii licari ceVa parca amenintator si pe chipul lui negru si osos aparura broboane de sudoare ca sub stapanirea unei adanci trude interioare. Toata lumea iesise in fata sfatului. Masina se rasuci, intoarse si pleca. Secretarul Sarbu, Niculae si celalalt activist intrara in cladirea sfatului si Isosica si Plotoaga ii insotira in biroul din fund pe usa caruia scria: Organizatia de baza P.M.R. Bila intra si el, desi Isosica si Mantarosie ii facura amandoi semne de interdictie si in acelasi timp de incurajare, sa stea adica afara si sa n-aiba nici o grija, totul e cum nu se poate mai bine, dar nu e cazul sa vie si el acolo Bila insa se facu ca nu intelege, era doar membru in birou. in acelasi timp in departare se vazu pe drum apropiindu-se silueta voinica si barba de preot a lipoveanului. Se grabea sa vina si el sa-i intampine pe activisti, dar scapase momentul si chiar dupa felul cum nu se mai grabea nici el, se intelegea ca renuntase la acest gand si ca pasii il aduceau incoace fara nici o convingere, in virtutea inertiei. - Cum stam cu pregatirea campaniei, tovarase presedinte? intra secretarul direct in subiect, aveti ceva probleme pe-aici, cum stati cu batozele? Bagati de seama sa nu repetam greselile care s-au facut anul trecut in chestiunea colectarilor. Anul asta avem o recolta bogata, planul trebuie implinit suta la suta. Restante aveti? - Avem, tovarase secretar, raspunse presedintele. - Ati primit circulara cum sa se desfasoare recoltarea si predarea cotelor? Isosica se uita cu o mica rasucire a capului la Plotoaga. - Am primit, tovarase presedinte, am si luat masuri inainte sa primim circulara, conform instructajului dumneavoastra, raspunse Plotoaga. insemna ca acesta era presedintele raionului. - Membrii de partid sa fie in frunte la predarea cotelor. Va luati an¬gajamentul sa obtineti chitanta numarul 1? Ai, ce zici, tovarase Isosica? zise acum secretarul de partid. - O luam, tovarase secretar, raspunse Isosica abia stapanindu-si vocea flegmatica de siguranta ca vor lua si raslua chitanta aceea. - O luam, o luam!
confirma si Plotoaga cu un glas administrativ si tocmai de aceea adauga strecurand un cuvant care in alte imprejurari avea un inteles de indoiala: Cred ca o luam, tovarase secretar, fiindca la noi totul e organizat. Discutia continua in acelasi fel pana se intoarse soferul cu masina. Nu existau probleme, toate masurile fusesera luate sau se vor lua, totul era sau va fi organizat. Numai cu neghina era ceva, nu ieseau oamenii s-o 156 I smulga, incolo totul era in ordine, incheie Plotoaga si se ridicara toti multumiti, bucurosi si satisfacuti, ca si cand secerisul si recoltatul erau ca si terminate, planul de colectari indeplinit, taranii cu graul in hambar si acum puteau si ei, tovarasul secretar Sarbu, tovarasul presedinte de sfat raional, tovarasul presedinte satesc Plotoaga, tovarasul secretar de organizatie Isosica, tovarasul Cristache colectorul caic nu era de fata, dar care iata-l si pe el si pe responsabilul morii, Fantana, asteptand afara cu Zdroncan, puteau sa rasufle putin si sa se bucure in voie de rezultatele activitatii lor organizate. Cu o mana tinand larg deschisa usa masinii, statea Bila, cu aerul cel mai decis ca le-a aranjat el pe toate, a vorbit el cu tovarasii astia, si ce era de spus le-a spus el, pe-ai care i-au facut lui un bine i-a vorbit si el de bine, iar pe cei care s-au ridicat contra lui, n-or sa mai aiba ocazia sa se ridice de-aici inainte fiindca i-a zdrobit el pe toti XIII Dupa plecarea masinii, Isosica nu mai vru sa sica ele vorba cu nimeni, desi atat Plotoaga, cat si Bila si Mantarosie se uitau la el intrebatori: ce facem, mergem iar pe la meatel Ar fi cazul dupa succesul cu secretarul Sarbu!
invaluindu-se in fumul tigarii secretarul organizatiei le intoarse spatele drept raspuns si o lua incet spre casa. - Lasati-l spuse Zdroncan tare din biroul lui, prin geamurile deschise, si continuand sa scrie, fara sa se uite insa afara, nu vedeti ca se duce sa nu-l ia Ciulea la bataie cu vatraiul? Lasa ca mergem noi, viu si eu acuma, stati nitel sa termin actul asta!
Nu era adevarat ca lui.Isosica ii era frica de muiere, sau cel putin nimeni nu auzise si n-o vazuse pe Ciulea punand mana pe vatrai. E drept ca nici pe Isosica ridicand vreodata mana la ea, ceea ce era neobisnuit dupa atatia ani de cand se luasera. Fiindca Ciulea cea batrana murise, Isosica, la indemnul tetei, se mutase la ea, sa fie ei singuri in casa lor, sa nu se certe ea cu soacra, si Isosica, cine stie, sa se apuce sa-i tina ma-sii partea. Zonzi, singurul frate al Ciulchii, isi facuse o casa a lui in alta parte in intelegere cu ca. Tabargel si Sita nu se suparasera, dar ramasi singuri luasera o fetita de suflet, a unei rude, bineinteles, fiindca, ziceau ei, aveau sa imbatraneasca si cine sa aiba grija si de ei, acolo in casa? La randul lui, nici Isosica nu se supara, fiindca un copil de suflet insemna un mostenitor si trebuia deci sa i se lase casa dupa 157 moartea parintilor adoptivi si o parte din pamant. intelegerea aceasta dintre Isosica si parinti stinse zvonul ca el ar fi fost facut de Sita cu Aristide si ca toata istoria mamei lui cu Maica Domnului pe izlaz s-ar fi nascut in capul ei, speriata de frica sa nu afle lumea ca a ramas bortoasa de fata mare. La asta ajutase si plecarea lui Aristide din sat. in casa lui dormeau acum diversi functionari ai sfatului raional sau instructori si activisti de partid in trecere. Nimeni nu mai stia unde e acum Aristide, fiindca i se luase si restaurantul din Bucuresti, unii spuneau ca ar fi inchis, altii ca ar fi spion si ar fi izbutit sa fuga peste hotare. in timp ce statea la masa, Ciulea ii spuse barbatului ei ce se mai aude prin sat, acele lucruri care din diferite pricini un secretar de organizatie cum era el le auzea ceva mai tarziu decat le poate auzi o femeie si uneori chiar "prea tarziu". Ciulea facea parte dintre putinele fete din sat care absolvisera cursul primar complet, adica sapte clase, si care stia sa tina in mana un jurnal si sa-l citeasca singura pentru sine, pentru curiozitatea ei si fara sa faca din asta caz, sa arate adica la toata lumea ca stie carte, cum vroia sa arate de pilda Bila cu creioanele lui in piept ca stie sa scrie (si abia ca lumea spunea ca nu stie, desi stiA). Ciulea era asesoare populara si in fiecare marti si vineri se urca intr-o caruta, se ducea la gara, lua cursa de dimineata de la ora sase si se ducea la raion, la tribunal si isi ocupa locul la dreapta sau la stanga judecatorului si statea nemiscata ore intregi ascultand astfel, impreuna cu un alt asesor popular, de asta data un barbat, un mecanic de la atelierele de reparatii din oras, scurgerea proceselor. La plecare ii facea rost Isosica de caruta s-o duca la gara, dar la intoarcere nu stia cand vine si atunci Ciulea se descurca singura, se urca in vreuna de ocazie si venea astfel acasa. Ciulea ar fi ramas multa vreme o femeie frumoasa daca de la un timp n-ar fi inceput sa se ingrase. ii placea sa manance bine, gatea singura dupa niste retete aduse de la oras si ea fu prima gospodina din sat care facu rost pe-acolo pe la raion de o butelie de aragaz si se lipsi astfel pentru intaia oara in bucataria satului de paiele traditionale, sau de lampa de gatit cu petrol. Casa lor nu era dintre cele mici, dar nu prea avea acareturi, semn ca gospodarul nu prea se ocupa cu agricultura si n-aveau nici vite, nici nutreturi, Isosica fiind, inainte de a fi fost numai referent la sfat, agent agricol, sau achizitor la cooperativa. Cat fusese flacau acelasi Aristide il ajutase sa castige bani pe la gara, pe la negustori, statea la gura magaziilor cu un plaivas la ureche, scria dublele care le dicta negustorul, in timp ce cu mana stanga radea dublul taranului cu o razatoare. 158 - Ei, ia spune, Ciulco, zise el asezandu-se la masa si galgaind un gat de tuica din sticla mare pusa pe masa langa mamaliga fierbinte. Tu ce-ai, ma, de te strambi asa? se adresa baiatului. Aveau imul singur, era pe clasa a patra, Ciulea nu mai putuse ramane insarcinata dupa prima nastere. Fusese gata sa moara la a doua, dupa cum povestea Isosica, cazuse noaptea in gradina si il scarbise pana si pe Zdroncan cu amanuntele acelei nenorociri, pe care Isosica le dadea insa cu un glas speriat si induiosat, fara sa-si dea seama ca asemenea lucruri nu se spun, asa de mare fusese mila de muierea lui in acele clipe, sa nu moara si sa ramana fara ea. - Pai nu vazusi ca ne-a vaccinat la scoala, nu trecusi pe-acolo? zise baiatul garaind cu dispret ca cineva care e tata poate sa nu-l vada pe fi-sau in rand cu altii asteptand sa fie vaccinat. - Si te-a vaccinat si pe tine? - Dar pe cine!
- Bravo, ma tilimpla, zise Isosica cu o falsa admiratie folosind acest cuvant cu care se adresa el in general de mult tuturor baietilor, numai el cunoscandu-i intelesul si se puse sa manance pui fript cu mujdei, in timp ce Ciulea nu se lasa nici ea mai prejos si topira astfel toti trei o mamaliga intreaga cat ai clipi din ochi. Cainele statea pe prag si ii era parca frig uitandu-se la ei, bataia pe picioare si cand femeia ii arunca un os nici nu se vazu ce se intampla cu el, nici nu cazu jos si cainele nu facu decat un singur hap si il si trimise in el intre coastele lui tremurande. - Astazi iar s-au strans la Moromete o gramada de oameni, zise Ciulea, si domnul Ilie Moromete iar ne-a injurat cu gura mare, auzea si lumea de pe drum - Ce zicea? se interesa Isosica. - Zicea ca o sa vedem noi cand n-o sa mai fie comunistii la putere. - Ce-o sa vedem? - "Cand o sa-i vad pe americani colea pe izlaz, a zis el, sarcina mea proprie e sa belesc zece comunisti." - Ie-te-al dracu!
exclama Isosica parca inveselit de aceasta perspectiva, dar nu prea interesat sa se convinga ca Moromete spusese cu adevarat acele cuvinte. Si ailalti ce ziceau? Cine mai era? - Pai era fi-sau Niculae - Aha, facu Isosica de asta data cam uimit, va sa zica era si el de fata? Si n-a zis nimic? - N-a zis. Era Nae Cismaru, Matei Dimir, Costache al Joachii, Giugudel, -Carstache, era si Vasile 159 - Era si Vasile? Ei, manca-ti-asi ochii, Doamne, era si Vasile care va sa zica!
Si n-a zis nimic domnul Vasile? Asta era in sfarsit un lucru care merita sa-l auzi. - Nu, n-a zis nimic, nici el nici nimeni care mai erau acolo. A fost intai de dimineata pe la Fantana, l-a vazut Aneta lui Danalache. - Vad eu, zise Isosica reflectand, ca trebuie sa trecem de la pariuri la fapte. Pe mine nu ma intereseaza considerentul ca din punct de vedere ca fiul lui e activist la raion noi trebuie sa inchidem ochii si sa nu raportam partidului cine intretine aici o agitatie contra-revolutionara. N-are decat sa-l apere pe urma, fi-sau. Eu il arestez. - Nu numai pe el, zise Ciulea mai domoala, ca si cand ar fi vrut sa-l apere pe Moromete. - Nu, eu pe el il arestez, fiindca una, el ii strange la el si al doilea mi-a spus mie Zdroncan, ranjind, ca niciodata nu voi avea eu cu Plotoaga curajul necesar ca sa-l arestam pe Moromete. - De ce n-ati avea curajul? se interesa Ciulea. - Pai de-aia, ca fi-sau e cine e Dar el mai vrea sa spuna ca nu numai din pricina asta, ci si asa, ca ne-ar fi rusine - Are dreptate, zise Ciulea, nu trebuie sa te bagi intr-o chestie ca asta. - Am pariat, raspunse Isosica fara nici o urma de inversunare. Eu pe-o vadra de tuica ca il dobor pe fi-sau, Plotoaga pe una de vin ca il ridica pe tat-sau. Dar nu pariul ma intereseaza. Eu trebuie sa-l arestez, sa nu ma pomenesc cu Fantana ca raporteaza el la raion de atmosfera nesanatoa¬sa pe care o intretine Moromete in sat si atunci cad eu foarte prost - Ai dreptate, zice Ciulea pe ganduri. - Si altceva? reveni Isosica. - Alde Ilie al lui Trascot, veneam ieri de la raion si el venea de la gara cu caruta si-i zic: "Ia-ma si pe mine, nea Ilie!
" dar el, "Te iau eu, dar caii-astia mananca si ei ovaz". "Pai tot te duci acasa", ii zic. "Da, dar naduseala care le-o scot in spinare, daca te iau si pe tine, face exact doua traisti cu ovaz." - Ie-te-al dracu!
exclama Isosica din nou inveselit parca de capacitatea aceluia de a calcula exact sudoarea cailor lui. Si? Ce-a mai zis? - Pe drum prindem din urma doi tractoristi in salopete, mergeau pe jos si veneau spre sat sau doar treceau, ca n-au vrut sa spuna (nu erau tractoristi, erau securisti, ofiteri de la raion, ii cunosteaM) si cand i-am vazut, asa, numai de-a dracului ii spun lui Vasile: Opreste sa urce si tovarasii. - Si? facu Isosica. - A oprit, ce era sa faca?!
160 11 ~ Si n"a ma zis nimic? - Ce era sa mai zica!
Povestind, Ciulea trasese de cateva ori cu urechea spre usa si Isosica se mira: - Ce este? Tanara femeie nu raspunse, dar ii porunci baiatului: - Ma, ai mancat? Ei, ia du-te si te joaca. Apoi dupa ce ramasera singuri: Fantana i-a dat azi la pranz postarului un plic catre raionul de partid, si pleaca cu sareta la gara abia pe la cinci, dupa-masa doarme. Mi-a spus nevasta-sa: "Fa, zice, daca mi-ati ajuta sa cumpar si eu o butelie de aragaz iti spus un mare secret". Zicand acestea Ciulea lua de pe polita un plic si i-l intinse barbatului. - L-am dezlipit eu la aburul mamaligii, il lipesc pe urma la loc cu guma arabica; citeste si ai sa vezi; ma uitasem sa nu vie aia dupa el inainte sa-l fi citit. Isosica pufni din ce in ce mai vesel si ar fi fost greu de spus ce il bucura mai mult, abilitatea muierii lui sau patania expeditorului. incepu sa citeasca cu voce tare, cu pauze si exclamatii de uimire. - "Tpvarase prim-secretar Ghimpeteanu («ie-te-al dracu!
»), astazi 28 iunie a.c. a venit la domiciliul meu Vasile al Moasei, membru P.M.R. si mi-a declarat urmatoarele ca tov. Isosica secretarul organizatiei cu presedintele Plotoaga membru si in birou cu cumnatu-sau Zdroncan secretarul sfatului, cu Bila membru B.M.R., responsabil Arlus si cu can¬taragiul meu Mantarosie, membru in birou organizatiei P.M.R. Sare li s-a alaturat, vor sa ma destituie si asta n-ar fi nimic. Daca partidul hotaraste eu ma supun bucuros («ie-te-al dracu!
»), dar vor sa ma scoata de hot sa-l puie pe Mantarosie sa-mi sustraga din convoiul care va pleca la baza de receptie recent cu uiumul de cereale 3 (treI) saci pe care sa-i piteasca in padurea Cotigeoaia, si ei sa vie cu militianul din partea opusa, sa opreasca convoiul si sa controleze dupa borderou («Hm!
»). Constatand lipsa a trei saci, sa-mi incheie proces-verbal de sustragere din avutul obstesc si in felul acesta sa puna ei mana pe moara s-o jefuiasca, sa introduca irimicul si sa insele lumea la cantar («Ce vorbesti, ma!
»). Cand l-a intrebat odata cineva pe Plotoaga cand era el la moara, ce e cu irimicul, el i-a raspuns da ce te intereseaza, ba, pe tine («uite la el al dracului cum le nascoceste!
»). Tovarase prim, eu v-am mai spus dumneavoastra anul trecut ca ei vor sabota gospodaria colectiva sa nu ia fiinta si dumneavoastra mi-ati spus baliverne, nu e adevarat asa si acu eu imi declin orice raspundere daca partidul nu ma vrea, eu nu insist («Pai nu insista, fi-ti-ar barba a dracului, cine te pune sa scrii scrisori?»). Singur am ramas pe pozitie cand s-a 161 constatat ca oamenii adunati de Isosica sa se inscrie in colectiv nu vor si am strigat fratilor, cine vrea, sa ramana cu mine in sala. N-a ramas nimeni, au iesit toti, numai eu am stat zadarnic cu mana ridicata si la prezidiu Isosica i-a dat cu cotul lui Plotoaga sa se uite la mine si sa-si bata joc («Pai daca ai fost bou!
Ai crezut ca-ti merge figura»). Tovarase prim, eu mai mult nu va spun, ca e si cu campania si sunteti ocupati dar am constiinta curata si martori pe Vasile al Moasei si o sa iau si pe altii cand o pleca convoiul ca sa va convingeti." Si scrisoarea se incheia cu o urare la adresa partidului si era semnata Adam Fantana, P.M.R., responsabil al morii din comuna Silistea-Gumesti. Isosica vari hartia la locu ei in plic de asta data fara nici o urma de veselie, iar Ciulea o lipi la loc si o puse pe polita. - Nu pot sa inteleg, zise Isosica, de unde stie Vasile asta toata operatia!
- De!
zise si Ciulea, nici eu nu pot sa pricep. De ce, ala care i-a spus, i-a spus tocmai lui Vasile si nu direct lui Fantana. Fiindca de spus i-a spus unul din ei, Plotoaga, Zdroncan, Bila sau Mantarosie. Sa-i luam pe rand: Plotoaga nu putea, fiindca si el vrea sa nu mai fie Fantana acolo, Zdroncan e cumnatu-sau; Bila ii vrea locul lui Mantarosie Mantarosie sa-i fi spus? - Sa zicem, dar de ce nu i-a spus direcl?-E clar ca aici s-a intamplat ceva care, daca ma gandesc bine, nici n-ar trebui sa mai dorm pana nu aflu ce e. Ce cauta Vasile aici? striga Isosica izbind cu palma in masa., - Asa este, zise Ciulea randuind prin diferite cuie si policioare vasele pe care le spala si le stergea. Doua lucruri sunt rele aici, cine dintre voi i-a spus lui Vasile si de ce tocmai lui Vasile. - Ciulco, spuse Isosica intru tarziu ridicand ochii spre ea si privind-o lung si cu admiratie, ca pe-o preoteasa a secretelor, tu n-ai putea sa afli ce e aici? - Ba cum sa nu, spuse Ciulea, dar cu o conditie!
- Las-o dracului de conditie, spune numai daca poti. - iti spun ca o sa ma interesez si pana la urma aflu absolut tot. Dar cu o conditie - Ei, spune conditia. - Sa-l iai pe frati-meu, Zonzi, cantaragiu. Isosica se incrunta, dar repede ridica fruntea si spuse ca asta n-o sa se poata, ca o sa bata la ochi si ce-o sa zica luniea, dar Ciulea parca nici nu-l auzi si nici nu insista, dar nici nu lua alta vorba. Femeile nu prea au obiceiul sa-si argumenteze dorintele si nici nu prea le aud pe cele care li se opun. Dar au aproape totdeauna in mana mijloacele de presiune. Si Isosica intelese. - Bine, zise el, dar afla cat mai repede. Ma calca pe ceafa cand mi se intampla sa orbecaiesc cu mainile inainte in intuneric!
162 XIV Dupa-masa Niculae se imbraca si iesi din curte cu pasii decisi ai celui care pleaca in sat chemat de tot felul de treburi. Ilinca se lua dupa el si il prinse pe podisca. - Niculae, sopti ea. - Ei, ce este? - Unde te duci? Niculae se uita indelung pe cer ca si cand ar fi depins de starea timpului dusul lui incotro avea de gand, apoi se uita lung inspre partea dreapta a soselei, pe langa gardurile a caror poteca da, dupa douazeci-treizeci de case, in fieraria lui Iocan, unde lucra acum unul din baietii lui, chiar se auzeau dintr-acolo slabe piuituri, indepartate, ca o parere. Niculae se uita brusc in pamant si se posomori, in timp ce gandul ii relua miscarea indreptandu-i privirea in partea opusa a soselei, care ducea devale, se vedea tarana alba printre sirul de salcami si podisti cu stanoage pana jos la pod, unde se faceau doua uliti la dreapta si la stanga, prima mai mica urcand spre magura si apoi spre cimitir, a doua mai lata, spre vale, unde erau raul si trecerile spre izlaz. - Mda, facu Niculae fara graba si abia in clipa cand avu aceasta exclamatie, se vazu ca toate aceste miscari si uitaturi, impreuna cu acest mda care voia sa spuna ca lucrurile sunt ele incalcite daca stai sa te gandesti, dar nici mintea care le vede asa nu se sperie cu una cu doua, erau curat Moromete, cu care Niculae, in mod ciudat semana la fire, dar nu si la fata, care era in intregime a mamei. - Ei, facu sora-sa batjocoritoare, ce vazusi? Drept raspuns Niculae se urni din loc si o lua spre pod. - Unde zici ca te duci? repeta Ilinca. Niculae merse catva timp pe langa garduri, dupa care raspunse ironic, fara sa se uite indarat: - La ailalta, in vale!
Alboaica statea intr-adevar in valea satului cu o gradina distanta de gropile pe langa care serpuia raul si se intra la ea printr-o ulita pe care n-o foloseau decat ea si inca un vecin. Era, timp de trei anotimpuri, plina de ierburi grase si de puieti de salcami care o tineau vesnic in intuneric si racoare, in timpul caldurilor. Cand intra in curte, Niculae vazu de departe casa imprejmuita cu meri si prispa de lut cu stalpi vechi si cu scara inalta si in mijlocul bataturii pe Alboaica. Ea intoarse capul in felul acela al ei care o facuse pe maica-sa sa-i spuna ca e poanca, un cuvant nascocit de ea pentru felul cum fata ei, cand se uita undeva, nu intorcea linistita fata intr-acolo, ci parca o arunca, 163 pentru ca dupa aceea sa si-o aduca indarat sau chiar intr-o directie cu totul opusa, cu aceeasi miscare. Nu-i statea deloc rau AIboaicii uitatura aceasta a ei pornita parca dintr-un elan de bucurie pe care anii si atatia copii cati ii nascuse nu-l stingeau, tinandu-l subjugat si acum pe Albei al ei care toata ziua era prin sat cu tesla in mana sa castige si sa-si tina familia. - Mama, striga ea, uite-l pe Niculae!
Si in aceeasi clipa surpriza ii smulse nu numai aruncarea inapoi a capului spre casa unde pesemne era mama, ci si un soi de incantare speriata, ca isi dadea seama de ce a venit el si cine stie ce-o sa iasa acum de-aici. in ce-o privea, orice s-ar fi intamplat era bine, fiindca ea n-a avut si n-o sa aiba nici de-aici inainte nici un amestic in hotararile mamei ei, n-avea atata putere asupra ei ca s-o indemne in vreun fel sau in altul. Catrina Moromete iesi intai pe prispa, dar apoi nu mai putu sa stea sa astepte si se dadu jos si o lua spre baiat, calcand cu acel mers ezitant al mamelor in astfel de clipe cand li se turbura cu adevarat mintea cum nu li se intampla in nici o alta imprejurare a vietii, caci raman totdeauna pe deplin stapane pe ele, chiar si in fata mortii parintilor, si cu atat mai putin in fata flacailor cand sunt fete sau in fala altarului cand sunt mirese. Rar se vad insa printre ele care sa-si tina firea in fata copilului lor ajuns barbat: - Niculae, mama, zise ea cu o astfel de voce taraganata ca se umplu parca tot aerul de dragostea ei fara margini si nu mai era in vazduhul alb de iunie loc pentru astfel de cuvinte si repeta, Niculae, mama, adica ea si el, mai mult nu se mai putea spune. Si cand se apropiara de tot unul de altul ea ii lua mana dreapta si incepu sa i-o sarute, in timp ce Niculae isi apropia fata, fara sa se opreasca, silind-o astfel sa mearga alaturi de el si sa renunte la alte gesturi pe care daca i le-ar fi incurajat ar fi sfarsit prin a cadea in genunchi inaintea lui. - Ei, mama, o lua apoi Niculae repede, parca ar fi vrut sa speculeze aceste clipe ale ei de parasire si sa-i smulga astfel fagaduiala ca se intoarce acasa, ia sa-mi spui mie acum, tu de ce ai plecat de-acasa, ca stiu de ce ai plecat si iti dau dreptate, dar de ce nu te-ai intors, fiindca aici nu-ti mai dau - Niculae, mama, zise atunci Catrina parca tanguindu-se si ai fi putut crede auzind-o ca ochii ii inoata in lacrimi si de aceea glasul ii e asa de sugrumat, cand de fapt nici o lacrima nu se zari apoi sub genele ei in timp ce ii raspunse fiului. Niculae, mama, repeta, cum sa te opreasca el, maica, pe tine sa urmezi la scoala numai ca sa le cumpere alora pamantul indarat si sa ne dea pe noi afara din casa? De ce sa faca el asta? - Mama, dar el n-a facut, a vrut doar sa faca. 164 - Ba a facut, ani de zile a umblat pe la munte cu gandul asta. - Bine, mama, exclama Niculae razand, dar sunt copiii lui, trei copii, cum tii tu la noi, care ne-ai facut, n-are si el dreptul sa tina la ai lui? - Eu nu zic, mama, sa nu tina, dar cand am venit la el demult, cand nu va nascuserati voi, si i-am spus, ma, tu ai trei baieti, astia cand se fac mari ma dau afara din casa, ce-ai de gand? Eu la tine nu stau, daca nu treci casa si pamantul si pe numele meu. Bine, o sa-ti trec, zice, n-ai nici o grija. Si nu mi-a trecut, Niculae, si am vandut si-un pogon de pamant pe timpul foametei dupa razboiul alalalt, ca o aveam pe Tita si pe Ilinca si mi-era frica sa nu moara de foame. Si le-am- dat sa manance si la ai lui, ca nu puteam sa nu le dau Ma, zic, trece-mi macar o jumatate de pogon pe numele meu, sa fie jumate-jumate, lasa, zice, ca i-l dau fetii cand s-o marita, adica Titei. Abia cand fu de te dete pe tine la scoala vandu doua pogoane, pe care pe urma le cumpara la loc, sa-i aduca pe-aia indarat, iar Titei cand se marita nu-i dadu nimic. Spune si tu, maica, asta e om? Sa nu-l lasi singur si sa moara cu pacatele in spinare?!
- Da, dar nu intelegi ca ii faci Ilinchii rau, taman acum cand il gasi si ea pe aviatorul ala de la aerodrom? zise Niculae. Aici interveni Alboaica dandu-si cu o miscare parca de incantare extrema capul intai intr-o parte, apoi in cealalta si zise ca asa i-a spus si ea, macar pana se marita Ilinca si pe urma n-are decat sa stea aici, daca nu-l mai poate suferi. - Dar i-a casunat rau pe el, Niculae, zise ea mai departe aproape razand, desi nu era nimic de ras aici. - Nu pot, Niculae mama, sa mai ma uit la el, zise Catrina parca si ea curioasa de acest fenomen. Sa nu-l vaz in ochi. Si nici Ilinca sa mai stea acolo: eu am patimit cu ea si daca nu ma asculta, dau pamantul ei dida-tii!
- Fugi de-aici, mama, si nu mai vorbi asa, ca Niculae o sa creada ca eu te indemn, Doamne fereste, exclama Alboaica si de asta data ramase cu capul cu uitatura putin poncisa, de unde ii venise pesemne mamei ei cuvantul de poanca cu care o poreclise. - Dar ce sunt eu, ma-sa sunt sau o miloaga de pe drum sa ma rog de ea!
continua Catrina cu aceeasi voce duioasa pentru Niculae, dar neimblanzita penfcru barbat si fiica. - Bine, mama, zise iar Niculae uitandu-se acum in sus printre salcami, semn ca nici el nu putea trece peste ceea ce nu intelegea, daca mie nu-mi pasa de ce mi-a facut tata, cum de iti pasa tie? daca eu m-asi plange asi mai zice, dar eu nu zic nimic, si ca o dovada ca e asa, e ca nu mai mi-a placut sa fiu invatator, ca asi fi putut sa fiu dupa razboi. intelegi? 165 - Lasa ca stiu eu, zise mama cu o voce din ce in ce mai dura si mai intunecata. Daca te duceai la scoala mai departe, n-ai fi Iuat-o pe urma contra Domnului Cristos. - Unde m-ai vazut tu ca am luat-o contra Domnului Cristos? zise Niculae razand. Alboaica incepu si ea sa rada si mama, incoltita, nu mai zise nimic si cateva clipe ramase tacuta si cu o expresie incremenita. - Lasa asta acum, porunci Niculae, daca vrei sa mai viu pe-acasa de-aici inainte, fa cum zic eu si nu-i strica Ilinchii maritatul. Si cu tata vorbind, ori iti trece casa si pe numele tau, ori daca nu, ii spun ca nici eu n-o sa mai viu sa-l vaz si n-are decat sa ramana singur si sa-i cheme pe Paraschiv si Achim de la Bucuresti. Vrei asa? - Nu, mama, zise Catrina cu o voce blanda dar neinduplecata, nu-ti amestica tu tineretile cu pacatele noastre, cine ti-a spus sa vii? - Nu mi-a spus nimeni, am venit pentru treieris, cu treburi. - Si cat stai? Niculae spuse cat. - De ce nu stai tu aici la dida-ta Marita? Asa deci!
Niculae se ridica suparat, pleca, ajunse acasa si se repezi fara mila in tatal sau; sa-i spuna ce i-a facut el mamei de s-a nascut ura asta in ea, fiindca nu se poate sa fie numai istoria cu dusul lui li Bucuresti, altceva mai grav poate s-a intamplat. Ce? Moromete avu nevoie de un timp destul de lung ca sa se desmeticeasca. Apoi zise: - Pai, nu stii? - Nu!
zise Niculae, de unde sa stiu!
? Si se pregati sa asculte. Moromete se pregati si el sa-i spuna, dar apoi se intampla ceva de necrezut. Deodata el incepu sa nu mai vrea sa spuna, se posomori, isi lasa de cateva ori fruntea in pamant, pentru ca in cele din urma sa ramana tacut de tot. Semana in clipele acelea cu un bolnav care s-a insanatosit, dar n-a scapat neatins. Cu toate straduintele lui, Niculae nu scoase de la el nici un cuvant de parere de rau, sau de recunoastere ca le-ar fi gresit cu ceva Nu zicea nimic si puteai sa crezi ca da, se gandise, ii trecuse prin cap sa le faca rau, sau daca nu chiar rau, pur si simplu nu-i pasase, trecuse peste toti fara sa dea socoteala cuiva si isi urmarise gandul asa cum vrusese el. Tacea si isi tinea fruntea in jos ca un vinovat, dar se vedea ca in sinea lui nu se simtea asa, dar nu era nici senin. Era o tacere fara scapare. Fiindca pe urma ridica privirea si, redes¬coperind lumea, Niculae se pomeni cu el ca ia alta vorba; cu veselie, cu ingrijorare sau cu vechea lui uimire, dar fara sa fi raspuns la ceea ce se astepta de la el. - Ma, exclama el, fata asta a lui Niculae al Niculii!
166 - Ce e cu ea, tata? intreba atunci Ilinca, zgaindu-se spre drum sa vada si ea ce era cu fata aceea care intr-adevar tocmai trecea pe langa garduri fataindu-si fusta. - Picioarele ei, zise Moromete, trece porcul cu jijeu printre ele. Asta insemna ca fata aeea a lui Niculae al Niculii avea picioarele asa de curbate in afara, incat porcul, caruia i se pune de obicei la gat un jijeu sa nu poata trece printre sparturile gardurilor, printre picioarele ei putea totusi trece. Ilinca chicoti inainte sa-si dea seama ca Niculae astepta de la el un raspuns. Si pe chicotul ei, Moromete parasi locul, se scula si o lua incolo spre gradina. Nehotarat, se intoarse in mijlocul bataturii. Acuma ce sa fac eu, parea sa spuna, incotro s-o iau, spre poarta de la gradina, sau spre poarta de la drum? Pasii i se miscara si in cele din urma o lua spre cei doi salcami care strajuiau iesirea din curte. Iar Niculae ramase cu privirea dupa el pana ce nu-l mai vazu. Ai fi zis ca nu se intamplase nimic daca n-ai fi stiut ca nu era nici o luna de cand acest om pasnic si intelept alergase cu parul dupa muierea lui, urland la ea sa se duca din tarla lui. - Ce facusi, Niculae? susoti Ilinca apropiindu-se. Adica ce-a facut cu mama, a izbutit s-o faca s-i vina mintea la cap? Dar Niculae nu intelese si se dezvinovati invinuind: - Eu, ce facui?!
Voi, ce facurati!
N-ati putut, tu si cu Tita, sa-i tineti de rau mai din timp? - Nu stiu, dadu Ilinca din umeri cu nepasare. Mie sa-mi dea partea mea de pamant si sa nu dea Dumnezeu sa ma stric si cu baiatu-asta din pricina lor, ca Si nu-si termina vorba, nici macar nu voia sa se gandeasca la ce s-ar mai putea intampla in asemenea caz. - Ce stai, zise ea, du-te dupa el. Adica mai era vorba ca nu trebuie lasat sa taca si sa se fereasca? - Asa face si cu noi, nici nu-ti dai seama cum te pacaleste: tu ii spui si el tace si o data il vezi ca ia alta vorba. Niculae se dadu jos din pridvor si din drum se uita apoi sa vada incotro o luase taica-sau. - A intrat la Iocan, Niculae, spuse Carstache din curte, unde dregea un patul de porumbei. XV Soarele trecuse de cealalta parte a soselei, printre salcamii lui Carstache. Era parca amiaza dupa-amiezii. Umbrele gardurilor si ale caselor incepeau sa creasca spre rasarit, dupa ce cateva ceasuri statusera pe loc. Nu se stie 167 de ce la ora aceea se vedeau mereu pe drum fete sau muieri tinere, dupa a lui Niculae al Niculii aparu acuma una insarcinata. Nu mergea pe poteca de pe langa garduri, mai ferita, ci pe cea de pe marginea soselei, in plina lumina, cu burta inainte, fara nici o sfiala. Se si vedea copilul in ea rau pus, parca de-a curmezisul, te mirai ca n-o durea In spatele ei, parca pitindu-se, una vesela, se opri, ii dadu buna ziua lui Niculae si ii sopti ceva. Niculae murmura un raspuns si tanara femeie isi vazu apoi mai departe de drum, sarind sprintena santul si luand-o acum pe langa garduri, cu aerul ca trupul ei nu stie nimic din ce-a facut capul, ce i-o fi spus lui Niculae, iata, si-l leagana cu nepasare in mers si simte din plin bucuria de a sari un sant fara sa misti o pietricica din locul unde laba desculta a piciorului a atins tarana pamantului. - Buna ziua, nea Ilie, i se auzi apoi glasul subtire si cantat, fiindca intra-adevar Moromete se intorcea acasa si tocmai se intalnea cu el. Nici Carstache si nici Niculae nu-l vazusera cand se apropiase pe langa garduri. Venea cu oarecare graba, ca omul prins inlr-o treaba pe care ca s-o faca trebuie sa umble de colo pana colo pana ii da de cap. Niculae il lasa sa treaca si in curand se auzi uruind polita de deasupra usii Cauta ceva, cine stie ce ii trebuia - Lasa mai bine sa dregem altceva mai greu de reparat, zise Niculae cand Moromete se dadu jos de pe scara si iesi din nou pe poarta. Se lua dupa el. Moromete nu inteti si nu-si micsora pasii, totusi se opri deodata nedumerit: - Tu ce treaba oi fi zicand ca ai incoace? Sau n-ai nici o treaba? - Cu tine, zise Niculae, nu se poate discuta decat de pe pozitii de forta? - Adica cum? se mira Moromete. Vreai sa spui ca o sa ma sfortezi tu pe mine? - Eu nu vrea, sa te fortez, dar pot sa ma pun pe o pozitie de forta si atunci sa vedem ce-ai sa faci. - Ei, pune-te, zise Moromete. - Uite, n-o sa-ti mai trimet bani. Si sa stii ca nu glumesc oricat de buna inima crezi tu ca am!
Moromete nu sovai, dar ridica sprancenele; nu-i placea totusi ce auzea si se vedea ca isi da seama ca Niculae nu glumeste. - Noroc, nea Ilie, zise unul grabit trecand pe langa ei cu o nuia verde subsoara; noroc, Niculae!
- Bine, zise Moromete. Dar fa-ma sa inteleg ce vreai tu?!
- Hai cu mine pana la mama, zise Niculae. - Bine, zise Moromete, hai. 168 Si se intoarsera din drum si o luara devale. Moromete arata foarte senin si mergea cu mainile in buzunarele din fata ale pantalonilor si cu pasi rari si lungi. Asta era la el semn ca, fara sa fie ingrijorat de ceva, era totusi preocupat, dar parca in mod placut si singura dificultate era o anumita alegere care trebuia facuta din mai multe lucruri deloc rele. Deodata pufni intr-un fel de ras care era mai mult o induiosare pe care o prelungi cu dari din cap de protest ca a putut cuiva sa-i treaca prin cap ca - Ei!
zise Niculae. - Sa zici tu, ca Hm Auzi Pai, ma, Niculae, crezi tu ca daca asi putea eu sa inham caisorii mei colea si sa fac nu zece, cate faceam altadata, cinci, hai trei, drumuri la munte, asi mai avea eu nevoie sa-ti cer? Sau tu crezi ca eu iti cer fara sa am nevoie?!
!
zise el parca s-ar fi pomenit trasnit ca la asta nu se gandise. Si se si opri in mijlocul drumului uitandu-se la fiu sa-si dea seama daca nu cumva era adevarat. Dar Niculae nu se opri si Moromete trebui sa se miste din loc si sa-l ajunga din urma. - Eu nu ti-am spus ca asa o sa fac, zise Niculae. Eu te intreb ce s-a intamplat intre tine si mama de ati ajuns in siluatia asta si tu iai alta vorba profitand de faptul ca nu poate sa-ti smulga nimeni vorbele cu clestele din gura. Nu e o modalitate de a rezolva o problema. - Bine ca venisi tu cu alte modalitati, zise Moromete cu un glas cat p-aci sa te faca sa crezi ca intr-adevar se bucura de posibilitatea asta. Noroc, ba Stane, raspunse el unuia care se apropiase si trecuse pe langa ei cu niste pasi atat de regulati ca ai fi zis ca drumul de unde vine si se duce el nu are nici inceput nici sfarsit si n-are deci rost mergand pe el nici sa mergi iute nici sa te precipiti. Arasi alea patru pogoane care iesira prost cu porumbul pe ele? mai intreba Moromete. - Le arai, zise celalalt (si raspunsul lui nu veni imediaT). - Si ce pusesi in loc? mai zise Moromete. intre timp, celalalt, cu mersul lui nezgaltait, se indepartase mult si i se vedea turul pantalonilor miscandu-se in ritmul adormitor al pasilor. Era prea departe ca sa mai raspunda si timpul se scurgea in urma lui in valuri 1 de asteptare pe care nu le turbura nimeni. Iar in urma lui ramanea o - enigma: intr-adevar, ce pusese el pe cele patru pogoane ale lui pe care le lintorsese? ■■; - pe ma-ta cu spinarea aia a ta lata cat o usa, dupa ce ca esti surd, esti si mare!
mai zise Moromete fara sa-si micsoreze cine stie ce glasul, incat te apuca frica sa nu fi auzit cumva ala si sa se intample ceva cu totul neplacut. 169 - Tot porumb, raspunse atunci celalalt foarte distinct, dar fara sa fi ridicat glasul. - Fiindca imi spuse al lui Niculae al Pintii ca ai pus otava, zise Moromete strigand. E bine ca l-ai pus tot porumb, fiindca acuma o sa se faca, atunci cand veni si arasi tu in primavara cazusi pe seceta aia!
si de-aia nu-ti crescu. - Desteptu de fi-meu!
se mai auzi in dosul spinarii celuilalt, tot fara sa fi intors o clipa capul sau sa-si fi schimbat o secunda ritmujbpasilor. Dupa care nu se mai auzi nimic si Moromete, care intre timp se intorsese cu trup cu tot spre cel cu care schimbase aceste cuvinte, reveni cu fata spre fi-sau. - Avem de mers undeva, zise Niculae fara bunavointa. Mergem acuma la mama. Daca vrei sa poti sa stai de vorba cu oamenii pe care ii poti intalni pe drum, fa in scopul asta un drum special si distreaza-te. Moromete se opri pe loc alarmat, amenintand astfel ca daca fiul continua sa se poarte cu el in felul acesta, s-ar putea, cu orice risc, sa nu mai mearga acolo unde se duceau. Dar Niculae nici macar nu se uita si din nou Moromete trebui sa-l prinda din urma. - Cu toate ca s-a dovedit ca a fost in detrimentul meu, continua Niculae, nu pot sa nu recunosc ca nu-ti statea deloc rau pe vremea cand ai castigat atatia bani ca ti-ai cumparat la loc cele doua pogoane vandute dupa fuga lui Paraschiv, Nila si Achim. Toata activitatea ta de-atunci avea la baza o idee gresita!
si te purtai foarte urat. Crezi ca nu se poate sa devii activ decat pe baza unei idei gresite? , - Pai uite, ati venit voi cu idei bune, zise Moromete prompt, ne-ati interzis orice miscare, nici pana la gara nu poti sa te mai duci cu o caruta ca si gasesti un militian acolo care te cauta sub ce"rga. - Acuma mergem la mama, repeta Niculae. - Si nu putem si noi sa vorbim asa ca doi oameni - Cum sa nu. De ce nu treci casa si pe numele mamei? Daca asta iti cere ea, ce te costa, crezi ca mai are acum nevoie Paraschiv de ea, cand o are pe-a lui? Tu ti-ai cumparat la loc cele doua pogoane, ai un lot intreg, in timp ce mama a vandut un pogon pe vremea foametei de dupa primul razboi si a mai vandut pe urma inca unul ca sa am eu bani de carti si de taxe. Pentru aste doua pogoane nu face un loc de casa? La ce te gandesti, ca s-ar putea sa vie Achim in sat si sa se apuce iar de plugarie si ai vrea sa-i dai casa? Foarte bine, dar cine va impiedica sa va faceti in cazul asta tu cu mama alta alaturi si sa traiti linistiti? - Locul ei, zise Moromete, l-am vandut lui Tudor Balosu sa te tin pe tine la scoala. 170 - Nu-i a asemen int 7osti Niculae indignat. Ma mir cum poti sa spui o n. Cu cine crezi ca vorbesti? Locul ala era al Guichii, ^^ e destul de mare s-o impartiti in doua si unde e acum "" Jaramati si sa va faceti o casa noua. gf-- ivia Niculae!
Ma Niculae!
striga Moromete deznadajduit, tu crezi ca eu nu vreau?!
Maine, domnule, ma duc la sfat si ii trec si casa si locul pe numele ei inclusiv!
Dar crezi tu ca asta e? - Asta e!
afirma Niculae fara inconjur. Fa tu chestia asta si ai sa vezi ca asta e. - Pai atunci, zise Moromete oprindu-se si dandu-si palaria pe ceafa, ce mai cautam acolo, hai incoace spre sfat sa facem actul. Adica, daca era vorba numai de-atat, in ceea ce il privea, socotea in¬trarea aceasta in domeniul simplitatii practice a vietii drept cel mai precar lucru care se putea inchipui, era gata oricand sa faca tot ceea ce se cerea de la el. - Nu, zise Niculae, asta e o alta modalitate de a te abate din drum (se uita la ceaS), mergem intai la mama si pe urma de-acolo, daca mai avem timp, mergem si la sfatul popular. - Mergem, conveni Moromete cu o tristete duioasa, abia simtita si ochii mari deschisi ii inotau parca in niste lacrimi care nu se scurgeau, dar care nu-i inecau mai putin vederea. Mergem, Niculae, zise el cu un^ glas %mic si curat, ca sa nu se bage pesemne de seama ceea ce il coplesea pe el in clipele acelea, mergem unde zici tu, intai la ma-ta si pe urma daca nu mai avem timp, mergem maine la sfat, ca e timp si maine Aproape ca nu se putea indura acest glas si aceste cuvinte cu duiosia lor asemanatoare unei rugaminti voit inocente ca sa nu sufere pedeapsa teribila care se pregatea sub ochii lui inspaimantati. Niculae insa mergea inainte cu privirea tinta la ceva care numai el stia ce era, si nu baga de seama si nu i se paru foarte ciudat nici glasul si nici supunerea atat de totala, de neinteles a tatalui care primea tot ce i se spunea. - Daca zici tu ca asa e bine, continua el, zic si eu ca tine, poate stii tu ceva - Ce spui, tata? zise Niculae, cu glasul celui care n-a fost atent fiindca n-a auzit bine. - Zic ca poate, ca e bine asa cum zici tu, sa nu-ti inchipui ca ai venit 5i tu pe la noi, ai vazut sau ti-au spus fetele astea ce s-a intamplat si n-am ascultat si de vorba ta. Sa traiesti, Anghelache Uite, plecai si eu cu baiatul-asta prin sat - Ia-l la secere, nea Ilie!
zise acel Anghelache voios. Moromete redevenise intre timp stapan pe sine si se uita dintr-o parte la fiul sau: dadu din cap ironic aratandu-l pe cel care trecuse: 171 - Acuma eu astuia, dupa teoria ta, nu trebuia sa-i mai raspund la ce-a * zis, fiindca ma impiedica sa merg!
]; - Nu sa mergi, sa ajungi, zise Niculae. > - Adica cum, zise Moromete cu o dorinta sincera de a intelege. intrucat ma poate impiedica cineva sa ajung unde mi-am propus daca - N-am timp sa-ti spun si nici nu ma intereseaza il intrerupse Niculae, mai bine gandeste-te ce-o sa-i spui mamei cand o sa te intrebe de ce ai gonit-o de-acasa, nu ca stai la taclale cu alde Anghelache!
- Cine a gonit-o de acasa? - Tu ai gonit-o, raspunse Niculae, fiindca una e sa spui niste vorbe care poate sa nu-ti placa si alta e sa te prefaci bolnav zile intregi, ca sa poti pe urma sa pui mana pe par si sa te iai dupa ea ca s-o gonesti. Astea sunt faptele, n-ai cum s-o carmesti orice ai zice si asta trebuie sa rezolvi, nu altceva. - Ma copilule, exclama iarasi Moromete, de asta data insa mai ferm, daca din pricina vorbelor s-ar fi intamplat tot ce stii, nebun sa fiu eu si sa nu fac orice ca sa nu fie asa. Dar nu e vorba de vorbe!
- Dar despre ce e vorba? zise Niculae cu acel glas plin de siguranta pe care il avem totdeauna cand suntem incredintati ca intrebarea noastra va ramane fara raspuns. Mama se intorsese de-bine de rau acasa, si nu zice nimeni sa-ti fi parut bine de fapta ei, dar era acasa, si era acasa in dreptul ei, ai inteles vreodata lucrul asta? Mie sa-mi raspunzi direct la intrebare. *- Am inteles, ca nu e asa mare filozofic ce spui tu, zise Moromete suparat. Dar Si nu mai complecta si restul gandului. Niculae astepta. - Ei, zise el in cele din urma, vezi ca de fapt n:ai inteifes bine despre ce era vorba? intelegi abia acum, dar atunci nu ti-a trecut prin cap ca n-ai dreptul sa recurgi la forta. Sa te vad acum cum te descurci. XVI Ajunsera si intrara in curtea Alboaicii. Ca si mai inainte Marita era, tot in batatura si ii vazu nu pentru ca se uita la ei, ci pentru ca prin-miscarea pe care o facea capul pe gatul ei zarea tot timpul totul si nu sei putea petrece nimic chiar si in spatele ei fara ca ea sa nu-si dea seamal in aceeasi clipa: - Mama, striga ea, pazea, a venit tata in pctit. ii convenea sa rada, vroia parca sa spuna ca Albei al ei n-avea s-ol goneasca niciodata de-acasa orice i-ar face. Catrina fie ca nu se asteptase!
sa-l vada pe omul ei venind dupa ea chiar in aceeasi zi in care venisefj 172 Niculae, fie ca nu stia cerifflSftaca vazandu-l ca se apropie de prispa, ramase cateva minutaLJufXflffiaucita, timp in care toata lumea se aseza pe-aproape. Alboaji^jtwRt^uste scaunele mici pe care le puse pe jos printre troscotulJ^Tde, care la ei se apropia pana la marginea de .lut a prispei. Dar &&i Catrina isi reveni, se ridica fara veste de la locul ei, si pieri in caj^srin tinda deschisa. Sa fi fugit astfel fara sa spuna nimic? Moronjjpffe se uita in pamant mohorat. _. ..lama, striga Niculae incet, sa stii ca stam aici si te asteptam. Alboaica, parca razand, isi dadu capul pe spate cu o miscare de parca s-ar fi ferit de-un fluture care zbura prin preajma si zise in soapta: - Lasa, Niculae, ca iese acusi. Apoi adauga si mai soptit: Dar sa stii, tata, ca nu e de-a buna, mai bine o mai lasati si veneati peste vreo luna - De ce peste vreo luna? zise in clipa aceea Catrina prin geamul deschis al odaii. Se vedea ca se drege in oglinda si cand iesi chipul ei, sub o broboada noua, arata ca para focului iar din ochi ii scaparau lumini verzi. - Ce cauti aici? zise ea ramanand in picioare pe prispa, adresandu-se barbatului care statea jos pe scaunel, afara din curte!
Sa nu stai tu aici in fata mea si sa vii cu Niculae dupa tine!
Hai, afara din curte!
Si daca Niculae tine cu tine si iti cauta in coarne, sa plece si el!
N-am nevoie de feciori care umbla contra Domnului Cristos si indeamna lumea sa nu se mai duca la biserica. Statea mereu in picioare si din cand in cand ii dadea indarat pe tata si pe fiu cu dosul palmei, cu miscari care n-aveau in ele nici o stiinta a efectului, dar erau totusi cumplite, fiindca arata in clipele acelea tot atat de tanara si patimasa ca si una de treizeci de ani care avea de mult banuieli ca viata ei e gresita, dar i-a trebuit totusi o dovada a tradarii, ca sa rupa cu cel care totdeauna a inselat-o. - Tu, zise ea dandu-si o data cu vorba bratele indarat, ca o pasare gata sa zboare sau sa atace, azi daca ar veni feciorii, azi ne-ai arunca pe drumuri. Ca nu-ti ajunse ca fugira cu caii si cu oile si sparsera Iada si luara din ea banii cu care trebuia sa mearga Niculae la scoala!
- Pe unul din ei, macar, zise Moromete, iarta-l, c-a murit. Au mai ramas doi: unul e bolnav si o sa moara si ala maine-poimaine. De cine mai ti-e frica? - Mai bine ai fi murit tu, spuse Catrina cu mintea ratacita. Ca eu cu ei n-am nimic, i-am crescut si m-am trudit cu ei si i-a batut Dumnezeu dupa pacatele lor, dar tu Vroia adica sa spuna ca el a ramas singurul nepedepsit si ca trebuia deci sa moara si el pentru ca astfel sa ispaseasca. Ea era singura care n-avea nici o vina si deci nimic de ispasit, deci singura care merita sa traiasca. 173 - Mama, rupse Niculae tacerea incarcata de aburii infierbantati de ura care otravisera numaidecat tot aerul din jur si era greu de vazut cum se mai putea vorbi mai departe fara sa fie imprastiati de cineva cu hotarare. (Moromete tacea hotarat, si nu stia daca venise aici cu gandul sa rabde sau sa dea lupta in fata lui Niculae si sa incerce sa castige in felul acesta.) Uite, mama, zise Niculae cu un glas care arata ca era singurul care putea sa-si pastreze aici o judecata limpede, desi necoapta si poate nestiutoare. Tu ai fi vrut ca tata sa moara si, din cate am inteles eu, el chiar a vrut sa-ti faca pe plac si s-a pus pe pat si n-a vrut sa mai manance. (Aici Niculae ii arunca Alboaicii o privire, si sora lui vitrega intelese ca nu trebuia sa rada.) Cine din sat de la noi sau chiar si din alte sate ar fi fost in stare sa faca una ca asta? Ca pana la urma tata n-a reusit, asta e adevarat, dar si tu te-ai grabit sa-l lasi sa se chinuiasca singur si ai vrut s-o iai si pe Ilinca dupa tine. Cred si eu ca lui tata i-a pierit atunci cheful sa moara de d/agul tau. in clipa aceea Moromete se agita pe scaunel si deodata se ridica in picioare. il tranti fara sa vrea, bajbaind din maini si impiedicandu-se in propriii genunchi pana porni impleticindu-se si facand totusi pasi mari. Ce era cu el? Nu cumva e adevarat, gandi Niculae, ce i-am spus eu mamei doar in gluma, ca sa-i arat ca nu e nimic de laudat nici in fapta ei, care la drept vorbind nu prea se deosebeste de a celor mai rele muieri din sat cand ajung si ele la astfel de rascruci ale vietii? De ce fugea el iarasi si nu statea aici sa mearga pana la cap? Putea sa fie adevarat acest lucru de necrezut, ca nu vrusese sa mai traiasca? Dar de ce oare? Se simtise el asa de tare chinuit de remuscari? Sau intr-adevar rautatea razbunatoare a mamei il impinsese atat de departe? Oricum, chiar daca nu se gandise sa moara, bine nu-i facuse, prin urmare stia singur sa ispaseasca si nu trebuia sa vie ea mama sa-i doreasca sfarsitul, cand el se tinea mereu asa de voinic si mintea lui era atat de vie!
- Tata, striga Niculae cu glas ragusit, tata!
Dar el nu se oprea si mergea din ce in ce mai dezordonat si Niculae fugi dupa el si il tinu. - Tata, zise Niculae, unde pleci fara mine? Cum ne-a fost vorba? Moromete se opri si glasul tanar care ii pronunta numele il facu sa-si adune in sine patimile rascolite cum isi aduna un cal puterea sa se opreasca inainte de a-si tranti calaretul. Se descotorosi cu blandete de bratul baiatului si isi continua mersul, acum regulat si sigur de sine. Niculae il urma. - Ei, zise apoi Moromete pe ulita, ai vazul si tu? Ca vii si-mi spui ca de ce nu fac si nu dreg. Uite, am facut si-am dres, spune si tu acuma daca asta merita sa se mai numeasca femeie, ca e ma-ta si n-ar trebui sa-ti spun 174 asa. Ca sa crezi ca ai nebuni, ma - Da, dar t mohorat. Trebu: Moromete sa afle de ce. - Pune-te in cu gandul ca intr timp a vazut ca dar pe urma tu t Sau in orice caz, cum e, am zis ca tine sa viu sa stau de vorba. Pai vezi ca nu e in toate mintile? Lumea e plina de _iai incape!
lie sa-i treci jumate din locul de casa, zise Niculae Aci chestia asta mai demult. De ce n-ai facut-o? ipunse si nici Niculae nu avea aerul ca ar mai fi doritor continua: "1 ei, de la inceput de cand noi nici nu eram traieste zi s-ar putea ca Paraschiv s-a arunce pe drumuri. Cat tii nici cu noi nici cu ei, a mai fost cum a mai fost, ii apucat si te-ai dus la Bucuresti De ce te-ai dus? oau tu un^w ~>^ ..w ce te-ai dus cu caciula in mana, cand din contra, ei trebuia sa te prinjeasca pe tine smeriti, ca doar ei erau vinovati. Cand colo, tu le-ai dat tclt!
exclama Niculae cu o nedumerire imprastiata si cam absenta, din care Iu lipseau insa unde reci de neintelegere. Ajunsesera la iapatul ulitei si Niculae o coti spre vagauni, si nu indarat spre casa, cu o ^nfatisare nemultumita si iritata. Moromete facu acelasi lucru. ii trecuse duiosia aceea tremuratoare cu care venise, nu era nici un ceas, mai inainte, la Alboaica. - Ati fost sase copii, zise el crezand ca Niculae nu mai avea mai multe de spus. N-am putut sa ma rup in sase parti ca mi-asi fi rupt si asi fi zis, na tie cutare, na si tie cutarica, tu asta du-te la scoala si studiaza, tu Paraschive ia si te insoara cu Mahda lui Bobarlache, tu Nila aranjaza-te si tu cum te taie capul cu ce-ti dau, tu Achime ia-ti oile si fa ce vrei cu ele, voi, fetele astea, vedeti cu ce va mai dau eu si cu ce va mai vine de la ma-ta araniti-va si voi pe-acolo prin tarla aluia cu care o sa va maritati!
Iar eu parintele sa ajung la mila voastra, sa ma trimiteti de la unul la altul cu mamaliga in mana, ca n-o sa am cu ce s-o mananc. Ei, chiar daca faceam asa, tot n-ati fi fost multumiti!
- Sigur, de-aia pastrezi tu lotul numai pentru tine, ca sa n-ai vorbe!
zise Niculae sarcastic. De ce nu le-ai dat lui Paraschiv, lui Nila cand traia si lui Achim partea lor, daca zici ca de dragul lor te-ai dus dupa ei la Bucuresti? - Ca sa-l bea pe-acolo cu muierile!
zise si Moromete la fel de sarcastic. - Care muieri? Cand incepu Paraschiv sa-si faca economii pentru casa, nu mai era vorba de nici un fel de muieri. - De unde sa stiu eu? facu Moromete sumbru. Cate n-au inceput ei, si n-au dus nici una la cap!
- Dar nu despre asta era vorba, zise Niculae cu un glas mai inalt si mai curatit de o impotrivire ascunsa care nu intarziase sa apara catva timp la adresa tatalui, cand ii auzise primele cuvinte in ulita, dupa ce plecase 175 impleticindu-se de Ia Alboaica. Cand te-ai dus la Bucuresti asa cum te-ai> dus, i-ai aratat mamei ca n-ai de gand sa te tii de cuvant. Ce-ai fi vrut atunci sa faca ea in cazul de fata, sa bata din palme? Acum ai sa-i treci din locul de casa. - De ce, ca vreai tu? zise Moromete foarte mirat. Niculae tacu o vreme in fata acestei reveniri neasteptate. in cele din urma pufni cu nepasare, deodata strain de toate acestea: - Nu pot sa sufar oamenii care nu e un ceas de cand au promis un lucru si pe urma uita despre ce e vorba. - Ba asta s-o crezi tu ca am uitat, raspunse Moromete si el cu aceeasi; nepasare cu care vorbise fiul. Ca sa nu ziceti ca am gonit-o pe ma-ta de ■; dragul alora de la Bucuresti, trec jumatate din locul de casa, dar nu ei, * ci Ilinchii si cu conditia expre sa nu-i spui nici tu nici Ilinca pana Ia moartea mea. Si nici sa-i mai vad picioarele prin curte de-aici inainte. *. Si cu acestea Moromete se rasuci brusc cu fata spre sat si o lua singur pe drumul de intoarcere, fara sa se uite daca fiul avea de gand sa-I urmeze. Niculae nu-l urma, se indeparta si el in acelasi timp, grabit, ocolind s vagaunele pe acele poteci care duceau tot spre sat, dar cu totul in alta ] parte. XVII Ce putea sa raspunda Marioara, fata lipoveanului, daca ar fi fost intrebata unde se duce in ziua aceea cand plecand de la surata ei, Ilinca lui Moromete, o pornise pe drum? incotro se ducea? Fiindca un om sau ■ o fata intr-un sat trebuie sa se duca undeva daca picioarele Ii s-au urnit t din loc si au inceput sa le calce pamantul. Poate sa mearga la apa, la fantana cu o galeata, sau se poate duce undeva departe, in alta parte a ■ satului unde are o ruda; si aici mersul e ghicit de toata lumea, e rar, : asternut. Se poate duce pana colea peste drum, la cineva cu care are putina treaba, sau fara treaba; si atunci mersul e liber, gata sa mai piarda cu altcineva din timpul destinat sa-l piarda cu cel la care se gandise de Ia inceput; si in afara de sarbatori cand toata lumea paraseste casa si se strange ba pe marginea santurilor, femei si barbati deopotriva, sau Ia hora si la plimbari prin padure, baieti si fete tinere, un om intr-un sat nu se j mai poate duce nicaieri unde sa fie vazut si sa nu se stie ce e cu dusul J lui si ce rost are. Este cunoscut si mersul nenorocirii, cand un barbat trece cu capul gol pe drum, cu niste pasi rari si cu fruntea plecata si tacut, strivit parca de falfaitul mortii care i-a intrat in curte si i-a rapit fie copilul, fie mama batrana, sau chiar femeia inca tanara Mersul acesta insa nicaieri, 176 taraganat, care seceris al Mano cu asta? Unde se curtea cealalta si linistea zilei: "Uite-l Si nu trecea mult duce acuma sa jo, fata!
" o apara cate-dea barbatul, sa nu Se auzea protestul s< masura la vorba. Di interes, a unei surate - Unde te duci, ;t in dupa-amiaza aceea cu cateva zile inainte de antana, starni vorbe pe tot parcursul lui "Ce e Si trecuta de o casa silueta fetei era zarita din cateva clipe lungi de tacere se auzea soapta in Marioara lui Fantana, de unde o fi venind?" uzea alta voce: "Asia le-a terminat pe toate, se "Ce-aveti cu ea, s-o fi ducand si ea pe la vreo ;las de femeie. "Pe la vreo fata n-ar fi nimic, raspun-reasca ea in alta parle." Unde ar fi putut nimeri? it al muierii, amestecat cu rasul scurt al celui fara lta curte tasni chiar intrebarea curata, plina de re nu-si arata insa fata. rioara? Marioara tresari, sil uita intr-acolo si timp de cativa pasi nu zise nimic. Pe urma raspunse tari, foarte raspicat si explicativ. - Ma duc la padu/e dupa bureti. Da, asta ar puteai fi adevarat, plouase putin azi-noapte si puteau fi cautati bureti, mare minune sa-i gasesti insa dupa o ploaie atat de mica si care nici nu se stie daca o fi ajuns prin padure Dar puteai sa-i cauti, bureti, sau melci, sau chiar peste, daca te mai duceai cu cineva, cu o plasa sa dai pe la fundul raului, aici la intrarea in padure, sub deal. "Se duce ea dupa bureti, cum ma duc eu acuma, de San-Petru, dupa iepuri", se auzi alt glas, ca si cand de San-Petru vanatoarea de iepuri ar fi fost la fel de lipsita de noima ca si mersul pierdut al acestei fete. Pe urma Marioara iesi din.sat si scapa de sub ochii oamenilor. Ajunse in Valea Morii unde se vedea podul cel vechi de lemn, cu schelaria lui care in singuratatea care navalea parca din padure asupra raului, parea, impreuna cu o cruce si o fantana de prin apropiere, la fel de veche ca s-ar fi zis ca e parasita daca jgheabul ei urias cu scoarta de muschi crescut din coaja fostului copac din care fusese facut n-ar fi aratat ca vitele si poate oamenii continuau sa bea din ea. O ramasita a unor timpuri de mult uitate, singura marturie ca in acest sat au mai trait candva si alti tarani si ca cei din prezent vor pieri intr-o zi toti si numai astfel de urme cum sunt podurile, fantanile, crucile, facute de mana lui, sunt o marturie de om, restul, padurea si ierburile existand si singure, iar casele si drumurile fiind mai mult decat acestea din urma amenintate de tarnacopul care le darama sau le desfunda. Marioara cobori incet pe spinarea domoala a micului deal in coasta caruia curgea raul si ajunse, trecand pe pod, in poiana de langa marginea padurii. in departare se vedea albia raului cotind lin, cu apa bogata, printre salcii plangatoare si ierburi inalte. Soarele batea din plin peste lastaris si 177 era liniste mare. Padurea se intindea dincolo de lastaris plina de racoare si umbra. Cand Marioara trecu podul un strigat din launtrul padurii rasuna ca dintr-o casa uriasa al carei acoperis era cerul. Marioara se opri si se uita intr-acolo, cu mana pe frunte si cu privirea sticlind. Se auzira glasuri limpezi foarte apropiate. Un zgomot puternic de cai, trecand vijelios peste pod, ii intoarse privirea inapoi si curand caii zburara prin fata ei si pierira in adancul padurii. O clipa doar zari falfaind camasa albastra a calaretului pe fondul verde-crud al lastarilor si dupa aceea nu se mai auzi decat tropaitul care se departa sporindu-si enorm viteza din pricina ecoului care dubla repede cele opt rapaituri de copite peste pamantul batatorit. Apoi tropaitul paru ca se domoleste si se indeparteaza, dar reveni cu forta sporita parca de sub pamant si umflandu-se din ce in ce, pana ce deodata se stinse de tot si linistea recazu. Soarele cobora deasupra padurii si parea mai puternic decat era in inaltul cerului, lumina mai tare, vaile mici si campia indepartata zaceau scaldate in lumina coborata jos, inca alba, desi galbenul din ea putea fi ghicit in stralucirea aparte a unor ierburi, in reflexul apei, sau in umbrele salcilor rasturnate cu capul in jos in dreptul galdaelor adanci unde raul isi incetinea scurgerea si isi sporea adancimea si suprafata. Marioara reveni parca indecisa, intra sub pod si dupa ce rataci catva timp pe sub stinghiile lui de dincoace de apa, pline de cuiburi de randunici si panze uriase de paianjeni, o lua incet inainte pe albia raului pe o poteca de sub mal. Poteca facea o bucla de-a curmezisul malului inalt, ajungea jos si acolo dadea in alta poteca, chiar langa apa, pe un mal mai jos, plin de ierburi cu firul subtire si rosu, ardeiul serpilor. Fata apei stralucea ca argintul, iar de o parte si de alta, pe maluri parca ardea un foc rece. Marioara isi scoase sandalele si intra in apa, intr-un loc unde curgerea raului se subtia si se vedea la fund pietrisul alb, trecu pe malul celalalt si se incalta la loc. Dupa o vreme de mers intra -din nou in apa si trecu iar pe malul celalalt, ca si cand spre locul incotro vroia ea sa se duca nu se ajunge decat asa. Ocolind valea cu o miscare larga albia raului o lua acum pe la marginea padurii, pregatindu-se pentru un drum lung. intr-o parte se inalta padurea iar in cealalta zarea fara sfarsit a campiei. Granelc cresteau pana aproape de mal si nimic nu se mai vedea sub cerul albicios in afara de ele, nici un pom, nici o ridicatura, doar soarele singuratec deasupra si Cerul inecat in lumina. Undeva in padure, prin apropiere, se auzira din nou glasurile de la inceput si balacarit de apa. Raul, ocolind padurea, intra pesemne in ea si baieti sau poate si fete se scaldau sau prindeau peste cu plasa. Marioara trecu raul si o lua intr-acolo printr-o poteca. Dupa catva timp de mers se facu deodata o poiana larga si se vazu din nou raul oprit aci parca definitiv, atat de mare era galdaul in care se impotmolise. Nici poiana nu era dintre 178 veo cele obisnuite, din cariere de piatra, pamant humos de cara lor rosietice cu musuro; apropiere putea fi vazut sau mai mic al vreunui Undeva inapoi, se ea fosta primarie, acum zarea roata bulgareasca intr-adevar se prindea pe: zarva cativa copii printre apropiere, le strigau de au treaba, nu e vremea aci se uita si ea in apa, unde o plasa cu apa pana aproa - Ati prins ceva, tata - Am prins ceva, zise dea in departare, dincolo de rau, un crang si unde se lua pietris pentru bataturi, nisip si i cascau, aceste vagauni, de departe gurile . e; acolo era si cimitirul animalelor, din nul uscat sau capatul mare al vreunui cal, pri lua aMj ii irintre copaci casa lui Valache si dincolo de sfatului popular, iar in vale spre rau, se re isi uda Valache gradina lui de zarzavat, si cineva isi scalda caii, iar pe mal faceau re si flacai mai mari si cateva fete de prin fundul gradinilor mamele sa vina acasa ca a de stat la galdau. Marioara se apropie si muieri imbracate in pantaloni trageau de de subsuori, ito? zise Marioara. eia dupa catva timp si se apropiara de mal si varsara pe el mal, broaste groase, mormoloci si nici un peste, nici macar de samanta. - Au prins mai mult de-o gramada, spuse un flacau care statea pe vine pe creasta dealului si tragea din tigare cu aerul ca mai bine s-ar duce acasa cele doua muieri si ar lasa apa in pace. Vasilico, zise el mai departe uitandu-se neclintit la nadragii rotunzi pe care apa ii lipea pe trupul muierii, ce-a spus nea Ilie al tau cand te-a vazut ca ai bagat-o in nadragi? - Ma, asta al lui Udubeasca, Gheorghe, cand oi baga eu mana in namol si ti-oi da una in ochi, ai sa vezi tu ce-a spus. Nu arata prea grozav Gheorghe al lui Udubeasca, descult si cam galbejit cum era si cu camasa rupta in spinare, dar el nu parea sa se fi vazut vreodata cu ochii lui. - Pazea, Gheorghe, il preveni una din muieri cu un glas binevoitor si matern, fiindca Vasilica aceea se si aplecase in apa si tinea in mana namolul sa dea in el. Dar nu dadu, il lasa in apa si isi vazu de plasa. Mai incolo se zarea pe mal peste ceva negru o camasa albastra a celui care, in mijlocul apei, isi spala cu multa ardoare caii. Era Stefan al lui Nastase din Cotocesti. - Uitati-va la Vatica si Sora cum vin cu sapaligele pe umar, baga de seama un flacau care statea langa cel numit Udubeasca si care arata si mai batos decat acesta, n-avea nimic rupt pe el, iar in lobul urechii stangi ii stralucea un nit de argint de forma unei mici stelute. Vatica, striga el, ma, tu stii ca Gheorghe al lui Udubeasca mi-e frate? - Ce vorbesti, unde l-ai gasit? zise Vatica de departe cu un glas subtirel §i cu un suflu slab, dar bucuros ca era intampinat astfel de un flacau cum 179 era cel cu nit in ureche, pesemne mai ceva decat altii si in orice caz decat cei de acolo. - Ca, raspunse celalalt, l-ar fi gasit pe-al lui Udubeasca undeva intr-un pat, ii dadea lui (lui Vatica adica, al lui BotoghinA) cu ceva in cap, si spuse cu ce, o denumire restransa a ceva cunoscut numai de ei: cu stremeleagul. Sora isi tinea fusta cu o mana si trecea uitandu-se in jos la apa, iar Vatica venea in urma ei trecand prin apa fara sa-si ridice izmenele, si se uita spre mal cu un zambet increzator Cand ajunsera langa ceilalti umarul pe care tinea flacaul sapaliga i se arcui lin spre pamant si o data cu unealta se aseza si el jos pe-o parte, sprijinindu-se in cot. Arata trudit dar zambea mereu, cuprins de nu se stie ce fericire lipsita de sens, dintre cele usor de stins printr-un cuvant sau printr-un gest. Ceea ce se si intampla: cel cu nit la ureche ii facu cu cotul lui al lui Udubeasca si asta apuca brusc de marginile palariei lui Vatica si i-o trase astfel pe ochi. Fara sa se supere acesta isi dadu palaria la loc si protesta: - Stai, ma Gheorghe, ca-mi rupi palaria!
Nu se stia de ce nu crescuse ca lumea si nu se insurase baiatul Iui Botoghina, avea peste douazeci si cinci de ani si arata ca de nouasprezece. Unii spuneau ca ar fi luat boala de la tat-sau, dar nu-l auzise nimeni tusind sau vaietandu-se. Se stia doar ce-i raspunsese el lui Fantana anul trecut cand venise la el sa-l inscrie in gospodaria colectiva. "Mai bine mananc mamaliga cu cenusa decat sa ma inscriu acolo!
" Ca si cand cine stie ce avere ar fi pierdut daca se inscria acolo, cele doua pogoane care ii ramasesera de la taica-sau (sora-sa Irina plecase din sat de la paisprezece ani, cand mai traia inca Botoghina, care o ajutase sa intre intr-o scoala la BucurestI). - S-au facut rosiile, Vatica? intreba o muiere din garla. - De mult, raspunse Vatica. - Cat iti da pe zi Valache? Vatica vru sa raspunda, dar din nou Gheorghe acela aj lui Udubeasd ii trase palaria pe ochi, de asta data mult mai tare, incat musamaua veche a palariei se rupse si prin ruptura i se vazu lui Vatica parul ravasit. El muncea acolo la gradina si sta in soare si palaria lui era cam arsa, nu tinea dejoaca. Se facu rosu de necaz, isi smulse palaria din cap si trantind-o alaturi de sapaliga izbucni: - Mi-ai rupt palaria, Gheorghe Mai si razi Du-te dracului cu dintii tai Si se repezi sa faca si el la fel cu palaria celuilalt, dar acela se rasturna pe spate si se feri forfecand in aer ca un cai caiac din picioare. - Fire-ai al dracului de cloncan, mai spuse Vatica lacrimand. 180 Statea abatut si rasucea pai sari: - Ce-aveti, ma, cu el? Ba, Se dadu aproape de Vatica, il ci apropiat, ca intre prieteni: - Ce mai faci tu, Vatica? Cum 1 odihnesti si tu din cand in cand in mai pune Vatica capul din cand in - Nu si-l pune, zise Sora zambin - Nu si-l pune. Pa-i de ce, mai V; - Ia du-te si tu in ma-ta, zise deo< pe umerii sai bratul lung al celuilalt Era tot ceea ce se stiu de drumul f amiaza acelei zile, cand plecand de la loc s-o ia spre casa, o luase in nestire pod, si cum se auzise tropaitul cailor lui de-a lungul apei, trecand cand de o par Fusese vazuta de sus din gradinile oa unde se prinde peste si mai erau si A) in mana si atunci cel cu nit in ureche ^ubeasca!
umeri si incepu sa-i vorbeasca fu cu Sora la gradina? Te mai "ei? Ai? Tu ce zici, Soro? isi poala ta? "dintii ei marunti. p A? Ia spune!
Vatica, incercand sa scuture de ut de fata lipoveanului in dupa- urata-sa Ilinca lui Moromete in re padure si cum trecuse peste tefan si cum ea o luase pe urma cand de alta a malurilor raului. enilor. Iar de la garla, din locul baieti si fete, plecase inaintea lui Stefan si o luase de asta data prin padure si nu pe marginea raului, de unde venise. Dar nu se intorsese atunci in sat, ci abia tarziu de tot, spre seara, fusese vazuta din nou pe ulita de la pod Acasa mama n-o intreba nimic, dar o intampina mai tacuta decat intunericul care se lasase. Fata insa n-o lua in seama, aprinse focul in vatra, puse de mamaliga, apoi se duse la fantana dupa apa proaspata si in drum se opri in dreptul unei porti, fara sa lase toarta caldaroiului din mana. Acolo sopocai ceva cu o fetita, repede sa n-o auda cineva, dupa care se intoarse acasa si se aseza pe vatra. Nu-i pasa ei de aceste taceri din casa, fiindca o tacere voita e mai slaba decat una adevarata si ea tacea fiindca chiar n-avea in seara aceea ce vorbi cu maica-sa. Ori, maica-sa, dimpotriva, alesese tacerea ca sa poata opri ur¬letele care i-ar fi iesit din gat daca ar fi deschis gura, si paruiala pe care i- ar fi tras-o fetei ca urmare. Ori, tocmai asta era, cum sa mai paruiesti o fata care a trecut de douazeci de ani? Cine poate sa-ti spuna daca mai faci bine purtandu-te cu ea ca si cand ar avea tot paisprezece?!
Fetita cu care vorbise Marioara in intuneric se urni de langa poarta si o lua fuga pe uliti. Iesi la soseaua mare si in curand ajunse in dreptul unei porti, unde se opri si striga: - Tata Ilinco!
Ilinca lui Moromete iesi in pridvor si intreba in noapte: - Cine e la poarta? 181 - Vin pana aici, tata Ilinco, vreau sa-ti spun ceva. Si cand Ilinca fu la poarta ea ii sopti: - Tata Ilinco, m-a trimes tata Marioara sa-ti spun sa-i spui lui nea Niculae sa se duca in seara asta pe la ea sa-i fluiere la poarta, ca vrea sa-i spuna ceva. Vorbise dintr-o sufare. Si mai mult nu spuse, se intoarse si dadu dosul acasa, sa nu fie cumva bagata de seama si lipsa ei si paruita de maica-sa, asa mica cum era XVIII Pe Niculae insa se grabise sa-l cheme inaintea Marioarei, Ileana lui Costica Rosu, preoteasa din Balaci, care venise pe la parinti de vreo cateva zile, fiindca la ea se spoia. Prietena careia ea ii povestise cu sase-sapte ani in urma ce se intamplase langa fantana alba de la Sanea in coverga de pe lotul Morometilor, se maritase si ea intre timp si facuse si copii, de altfel ca si preoteasa. Neavand timp, Ileana lui Costica Rosu trimisese dupa ea si asa afla ca venise in sat si Niculae. - Ia spune, fa, zise ea, cum arata? Ca de-atunci nu l-am mai vazut, s-a schimbat? Ba il vazuse de mai multe ori, mintea - Nu s-a schimbat neam, raspunse cealalta, tot asa e cum il stii, numai ca s-a facut si el mai mare. Dar nu cine stie ce!
- Tot asa e tuns? - Tot asa. - Si ce spune lumea, s-a insurat? Prietena raspunse ca lumea nu prea stie, numai unul de pe la vale, alde Voicu Iancu, ar fi vrut intr-o vreme sa i-o dea pe fi-sa aia mare, Afrodita, care era studenta pe undeva. Nu invata ea prea bine si tat-sau zicea ca ar fi multumit s-o vada invatatoare pe-aici prin sat, dar pesemne ca nu credea nici el si de-aia i-ar fi placut s-o ia Niculae, s-ar fi dus dupa el la raion si ar fi scapat de ea, ca mai avea doua. Cand il intalnea pe tatal lui Niculae pe drum isi scotea respectuos palaria si, dupa ce spunea ca are marea onoare sa-l salute cu toata cinstea si consideratia pe domnu Ilie Moromete, il intreba ce mai face baiatu-ala al dumitale, ca nu l-a mai vazut de anul trecut Pentru ca pe masura ce insuratoarea dorita de el se indeparta din ce in ce mai mult de casa fetelor lui, acest respect sa se raceasca si in locul lui sa apara un fel de dusmanie vinovata, amestecata insa cu un soi de tristete racita, ca o dimineata de toamna despuiata de frunze. Ar fi fost bun Niculae, baiat cu ceva carte, cu functia lui (oricare 182 ar fi fost, acolo la Palamida, numai leafa sa i se fi daT), le-ar fi facut o casa cu mobila buna de cires, si ar fi intrat amandoi in randul lumii care preoteasa, si cum asi face eu, bia, o foloseau mai ales fetele intre imn ca in clipa aceea Ileana lui oaie de amintirile ei de-atunci, Sa stau si eu nitel de vorba cu avu o astfel de voce plina de ca daca era adevarat ca numai totusi se afla ceva, fiindca ziua, intri intr-o casa, dar seara, adica dus si tu cine stie de ce. Seara ea de ce" si n-veai ce sa mai zici. vada nimeni?!
se mira Ileana. - Va sa zica nu s-a insurat, adauga folosind aceasta expresi ele si mai putin sau deloc mui Costica Rosu era stapanita fara sa ma intalnesc cu el si sa nu afle el!
- Pai asta numai seara, zise cea preveniri incat Ileana trebuia sa in asa se putea, era cu atat mai rau treaca mearga, daca te vede cineva noaptea, nu se mai putea spune ca 1] acest cine stie de ce se schimba in "s - Ei, si nu poti tu sa faci sa nu ir] Cealalta repeta atunci ca numai pi intuneric se putea si spuse si cum, o ducea mai din vreme pe la Stela luilJugravu si sta acolo pana se intune-ricea, pana nu mai baga nimeni de sJama daca a iesit de-acolo sau nu. Si se ducea ea pe urma dupa Niculae aa-l cheme. - Dar daca nu vrea sa vina? ma/zise ea. La care Ileana dadu un raspur# care nu se potrivea deloc cu ceea ce povestise ea despre Niculae cu ani in urma: - Lasa ca vine el!
Adica stie ea ceva care o indreptateste sa nu se indoiasca de puterea pe care aceasta chemare avea s-o aiba asupra lui. - intr-adevar, cand auzi cine il cheama, Niculae se uita cu ochii mari la muierea care trecuse dupa-amiaza pe la poarta si murmura uitandu-se uimit la ea: "Bine, spune-i ca am sa vin!
" Cele trei muieri aranjara astfel lucrurile incat sa se poata spune ca Niculae daduse cu totul intamplator peste ele, el cautandu-l de fapt pe Jugravu, care era plecat la gara pe santierul aviatic si venea tarziu acasa cu vreuna din carutele care asteptau "trenul de doispe", de miezul noptii. - Ei, spune, Niculae, zise gazda, Stela lui Jugravu, cu o uimire care ii sticlea in ochi, ce zici tu de Ileana cum ajunse ea preoteasa? Ce zici tu, adica, mai insemna intrebarea ei, cum venira de trecura anii. si nu ca imbatraniram, dar uite ca ne maritaram, facuram copii si numai tu ramasesi neinsurat, cu toate ca pentru un baiat asta nu e totuna cum e pentru o fata, dar oricum, e atata vreme de cand ar fi trebuit si tu sa ramai in rand cu fetele de seama ta - Ce sa zic, raspunse Niculae, imi pare bine. 183 Dar vorbisera ca si cand Ileana n-ar fi fost de fata si Niculae se uita chiar in pamant. Dupa ce raspunse avu apoi unul din gesturile de pe atunci pe care fetele i-l cunosteau, gest de copil care nu stie inca sa dea din amandoi umerii in semn de manifestare plina a unei gandiri sau simtiri mature, ci numai dintr-unul, in mod spontan, plin de rezervele pe care un baiat nestiutor le are in sine si care constituie deocamdata singura lui > avere: nu stie, dar nici nu-i pasa. - Ia uite cum da din umar, zise tanara muiere minunandu-se, si avu ea insasi in aceeasi clipa acelasi farmec ca si el, cu deosebirea ca il chema parca pe Niculae la judecata; ce facea el in acest timp, unde ii era gandul si ce inteles avea el pentru tineretea, daca nici acum el nu stia ce sa faca cu ea? - Uita-te, ma, si tu la ea, Niculae!
se minuna mai departe Stela Jugravu, ce stai cu capul in pamant? Ca si cand tineretea aceasta era chiar Ileana, chiar daca era preoteasa, si trebuia macar sa apuce ce-i scapase altadata. Niculae.se foi pe pat intr-o parte si alta, isi ridica fruntea si se uita spre fereastra neagra in intunericul de-afara. Zise: - Intr-o zi vine la raionul de partid un om care ne spune ca vrea sa-l ajutam sa se faca si el tractorist. Avea palton bun pe el si era asa, ras si cu cravata. De ce vrea asta sa se faca tractorist?!
O fi fost la canal Ce meserie ai dumneata, il intrebam noi. Aici Niculae se uita in jurul lui la cele trei muieri din odaie care stateau ele pe-un pat si el pe celalalt si incepu sa rada behaind ca un ied, cu ochii sticlind si cu nasul lui mic albindu-se ca o piatra spalata indelung de apele unui rau: - He, he, he!
He, he, he!
Erea popa!
He, he, he!
vroia sa se faca tractorist!
He, he, he!
- Aoleo, Niculae, se vaita deodata cealalta muiere, prietena preotesei, ce bataie ti-ar trebui tie!
- Pai l-au mai batut pe el o data oamenii, zise Stela lui Jugravu, cu un glas care arata ca daca atunci cand i se intamplase lui Niculae acest lucru ii paruse rau, acum isi spunea ca bine i-au facut. - Si ce, ma, daca vrea sa se faca tractorist!
zise iar prktena Ilenii. Adica de ce rade el de un lucru care nu era de ras - E bine ca au ajuns preotii sa-si lase patrafirul si sa se urce cu de-alde voi pe tractor? Niculae rase din nou, dar fara sa mai behaie. - Ma auzi pe mine ca zic ca e bine?!
zise el. Sau esti ticnita? 184 la soarta preotilor, gandea d de la ea atunci nu-si tricase cu rasul lui ceva si a. Vorbele nu se mai lipeau sa se topeasca in ele, pluteau trecea; se apropia ceasul cand u trebuia sa-si gaseasca muierea plus, cu atat mai ciudata i-ar fi ete la el in casa. noi biserica, zise prietena Ilenii, Muierea avu o miscare de dare inapoi ca si cand ar fi fost impinsa in piept cu un pat de arma. isi pierdu glasul si cateva clipe se asternu o tacere stingheritoare. - Atunci de ce razi? zise gazda. . - Da ce vrei sa plang? - Sa nu plangi, dar nici sa nu razi, Stela lui Jugravu parea mai putin simtii doar ca nu e bine, si ca nebinele asta spargea capul sa vada ce si cum. Nicula< zadarnic o luara iar de unde se intren asa bine de lucrurile despre care vorl prin odaie fara folos, cu toate ca tim Jugravu trebuia sa se intoarca de la gara asa de tarziu stand la taclale cu altele;, parut prezenta lui Niculae al lui Mor - Fiindca acuma trebuie sa tine inainte o tinea statul. - Ti se parea tie, zise Niculae, t#t noi o tineam si pe preoti tot noi, dar prin buzunarul guvernului. De ynde crezi tu ca avea guvernul bani? Muierile insa n-aveau gandul lafistorii de felul asta si nu mai zise nici una nimic, de unde cineva ar fi patut crede ca raspunsul lui Niculae le-ar fi convins. - Si ce faci tu, Niculae, acolo la raion?!
il intreba acum chiar Ileana. Ramasese aproape neschimbata fata lui Costica Rosu, ba s-ar fi putut chiar spune ca acum arata mai fata ca atunci, numai ca era mai bine imbracata, purta o rochie de culoarea crinului, in pantofi de vara fara tocuri, cum era moda pe atunci si cu parul ei negru, bogat, strans intr-un coc care o facea sa semene cu o tanara invatatoare care intelege sa ramana bine imbracata si ingrijita, in ciuda faptului ca va trebui de-aici inainte sa traiasca la tara; asta n-avea nici o importanta, fiindca si la tara e viata, numai daca nu te apuci sa umbli si tu murdar si sa incepi sa mirosi a sudoare de vita, sau a cocenii pe care ii mananca ele; nu ca ar fi un miros urat, dar atunci care e mirosul tau, de om? - Ce sa fac, zise Niculae, tai si eu frunza la caini!
- Ce vorba ai si tu, zise Stela lui Jugravu. Ii e drag omului sa te asculte. - He, he, he, behai Niculae iar, he, he, he!
Si nu mai zise nimic, sa spuna adica ce gasea el de ras in reprosul deloc glumet al muierii. - Si barim voi sunteti mai ceva decat un popa? zise prietena Ilenii. Ori ot popa o sa va ingroape si pe voi? - De ce popa, zise Stela lui Jugravu, pe ei ii ingroapa fara popa. - Uitasem, zise cealalta. Si copiii tot nebotezati ii cresc. 185 - Ia spune, Niculae, relua Stela lui Jugravu, asa e cum se aude, ca Ouabei a ajuns director mare? - Ce director? zise Niculae. - Pai nu stii, tu trebuie sa stii!
- Alta treaba n-am, raspunse Niculae. - Da ce treaba ai tu, ma, zise prietena llenii, ca vaz ca aia nu, ailalt nu, de insurat nu te insori, ce railor e in capul ala al tau? Uite cum tac ca un mut Tu ii vorbesti si el nici n-aude!
- Numai cu alde tata-sau, bia, sta el de vorba, zise Stela lui Jugrav parand ca se minuneaza iar de felul de a se purta al lui Niculae. Cane vine pe-acasa ii vezi adunati pe toti in pridvor - Dar Ilinca de ce nu se marita, Niculae? zise prietena llenii. Cej astepata, s-o ia printul, sau pe cine? Niculae ranji: - Care print? Printii Avea aerul ca stie el si despre printi lucruri si mai vesele decat despre| preoti petrecute tot pe-acolo pe la raion, dar nu mai vroia sa povesteasc nimic, pastra adica numai pentru sine aceste lucruri de care muierile nii rad catusi de putin!
Printii, de pilda, lor le plac si de-astia, chiar dac n-au auzit de cand sunt ele sa fi luat vreuna unul de barbat, sau macai| sa-l fi vazut cum arata la fata. - Ea e mai mare ca tine, Niculae, sau e mai mica? - Cine, bia? - Ilinca. - E mai mare cu un an!
zise Niculae. - Auzi, e mai mare, ce-o fi asteptand - Se marita in toamna, zise Stela lui Jugravu, a gasit un baiat pe aerodrom, cica e subofiter Asa e, ma, Niculae? - Asa o fi!
zfse Niculae cu aerul unui fumator, cu coatele pe genunchii dus pe ganduri, cum arata toti acesti bautori de fum in clipele lor de[ parasire Niculae insa nu fumase niciodata si nu fuma nici acum. - Parca el stie, zise prietena llenii, ii pasa lui de sora-sa cum imi pas mie de vara trecuta. - De ce sa nu-i pese, il apara gazda, e sora-sa, dar asa e el, ii e lene] sa deschida gura Ia sa intre acuma aici alde Costache ale Joachii!
Niculae se uita cu o miscare cu totul discreta la ceasul de la mana gest invatat la oras, dar nu apuca sa vada ce ora era ca prietena llenii si impunse: - Sigur, acuma vrea sa plece, se uita la ceas, nu mai vrea sa stea vorba cu noi!
■ 186 - Vorbim duminica, raspunse Niculae absent, uitandu-se intr-o parte cu un suras uitat in colturile gurii, dar fara sa arata ca ar fi chiar grabit sa plece. Astepta si el sa ramana singur cu Ileana? - Uite al railor ce coltat e!
se mira prietena llenii, fara sa dea insa vreun semn ca ar avea de gand sa se duca. De ce duminica, ma, acu ce treaba ai? Asta o auzise Niculae in familie, spusa odata de taica^au, sa vorbesti adica in ziua cand tot n-ai ce face, si nu in celelalte zijJkand trebuie sa muncesti, ca de obicei tocmai el se gasise sa spuna uiMfenenea lucru, care facea din orice zi de duminica, chiar cand nu vorbe3j|^Bfca revenind la felul lui de-a fi de altadata revenise si cu naravurile: tn^DB|fe pe care punea el mana mai bine le-ar fi lasat asa, sa le faca Ilinca saulKhf-Cat rina: mai mult le incurca, le lasa neispravite si se pomeneau cuiiKfeiHReti timp de vorbit decat duminica, relua prietena llenii vazand ca NictaVnu raspunde. De-aia fugira aia trei de-acasa, si cu tine al patrulea, ffjra placura sa munciti!
- Cine ti-a spus tie ca am fugit? zise Niculae. - Dar ce-ati facut, n-ati fugit? - De ce, zise Niculae. Am mers incet!
- Aoleo, se vaita iar tanara muiere, o sa ajungeti bile, m .!
Am auzit ca Paraschiv e pe moarte si tat-sau habar de grija, sa fje duca si el pe la el pe la spital sa-l vaza!
- Nu se mai moare acum de oftica, zise Niculae, rj^-a sens o scrisoare, i-am trimis niste bani - Si Achim ce face la Bucuresti, Nicolae? il intreba Stela lui Jugravu cu un glas din care puteai sa intelegi ca Achim era cam de seama ei si ca il cunoscuse bine cand fusese fata. - Ce sa faca, lucreaza acuma in comertul de stat. - Si are leafa? Era o indoiala in felul cum intrebase, ca si cand statul n-ar fi putut decat sa-l puna pe Achim la corvezi si in schimb sa nu-i dea nimic. Niculae se indoi si el: - O fi avand, de unde vrei sa stiu eu, ca nu m-am dus sa-l controlez. - Pai nu e, ma, frati-tau, fire-ai al railor, isi iesi prietena llenii din tatani, si intinse o mana, o infipse in umarul lui Niculae si cu cealalta ncepu sa dea in el, cu o sete ciudata, scrasnind din dinti. Niculae nu se apara si incepu sa rada, ca si cand loviturile, altfel date cu toata puterea, l-ar fi gadilat. Atunci muierea intinse mana sa-l apuce 187 de par, dar el dandu-se intr-o parte cu o miscare rapida, ca de soparla, se feri si ii puse mana in piept, nimerind drept in sanii ei bogati. Odaia se umpluse de gafaitul muierii, nu se sinchisea de obstacol si se lupta mai departe navalind asupra lui cu toata greutatea trupului, brusc salbaticita si mereu cu ghearele tintind sa i le infiga in cap. - Daca nu-ti smulg eu tie parul ala asa mic cum e Dar se potoli la fel de brusc cum se pornise si reveni la locul ei. - Fii ma, serios, Niculae, zise acum muierea cu un glas asezat, ca te intrebam si noi sa stim!
Am auzit ca nevasta lui Nila a venit pe-acasa pe-aici cu copilul dupa ea, ca sa-i dea alde tac-tau partea lui Nila de pamant. Si ca nea Ilie ar fi gonit-o!
Asa e? - Asa e, ce-l mai intrebi si tu, zise Stela lui Jugravu, l-a auzit al Tinchii ca era pe la ei: "Du-te crestino, si vezi-ti de treaba, cine ti-a spus tie ca Nila are pamant pe-aici? Am dat eu cuiva pamant si l-am uitat pe Nila?!
" - Aoleu, ce i-asi mai fi facut eu in locul aleia!
ameninta prietena Ilenii, dupa ce ca a murit, saracul Nila, pe-acolo pe front, alde Moromete nici macar sa zica si el ca i-a lasat fi-sau un nepot, sa-i dea si el nora-sii nu zic trei pogoane, cat avea dreptul, ci barim unul!
Vrea s-o faca pe Ilinca cocoana!
Niculae inclina capul si aproba in felul lui taica-sau subtirel si ironic: - Pai o face!
- Nu vezi, bia, ca el nu stie nimic, iti racesti gura degeaba, zise Stela lui Jugravu. Si se lasa iar o tacere, care de asta data se lungi destul pentru ca in clipa cand oricare dintre ele ar fi deschis gura, sa poata sa spuna ca e tarziu si ca era timpul sa se duca fiecare la casa ei. Dar nu spuse nici una nimic, ca si cand, ehe, mai era destula vreme sa ramana Niculae cu Ileana in odaie. Pana se facu miezul noptii si preoteasa trebui sa se ridice ea cea dintai si sa plece. Se vede ca renuntase la gandul ca ar mai fi timp sa ramana in seara aceea singura cu el, dar asta nu insemna ca nu mai erau seri si ca ii pasa ei de nu mai putea de ce-or sa zica cele doua cand or s-o auda spunand ceea ce avea sa-i spuna: - Bine ca te vazui, Niculae, zise ea luand-o spre usa, bine ca stai mai mult pe-aici O sa stau si eu vreo saptamana Apoi adauga ceva menit sa nu fie inteles decat de el: e vreme frumoasa, nu mai ploua sa te ia pe dedesubt Adica, daca isi mai aducea aminte de noptile cand el o asteptase in vale la pod si ea iesise la el in gradina in timp ce de sus ploua asa grozav, sa vina iar acolo, fiindca de asta data ea o sa iasa si pe vreme buna, nu-i mai era frica de parinti ca atunci. Si nu mai asteapta raspunsul lui, zise la revedere si iesi. 188 Acasa, Niculae tocmai se pregatea sa adoarma (de prin iunie tatal se culca si el ca toata lumea afara, injpridvoR) cand o vazu pe Ilinca intrand incet in intunericul din camera. Se aseza langa el pe scaun. - Niculae, zise ea, nu ti-am spus, ma, ca Marioara lui Fantana o trimis pe cineva pe seara, dupa tine? - Da, mi-ai spus, zise Niculae. Si? - Dupa ce ai plecat tu, a trimes iar pe cineva. Nu te-ai dus la ea. -Nu. - Pai de ce? - De ce, de nece, nu m-am dus, raspunse Niculae dupa un timp care se scurse linistit in tacerea noptii. Dar de ce? zise el la randui "" - Pai, zise sora cu o voce soptita si cu glas mut, ca sub ceva mare la care n-aveai ce sa mai faci, sunteti in vorba de-a« a venit si ea azi pe-aici si tu nici nu te-ai uitat la ea. Mi-e mila s? ea, ca Treaba ta, faci ce stii, relua Ilinca. Nu-mi place sa ma ar nu stiu de ce o fi trimis vorba, dar mie la pranz mi-a spus ca mai Jj omoara decat ce crezi tu ca se tine de tine. Dar o fi vrut si ea ct ce sa-ti spuna la poarta. Te dureau picioarele daca te duceai? - Ia intinde-o de-aici, zise Niculae, drept orice raspuns. Ha XIX Si isi trase patura peste cap si inchise ochii sa adoarma. Stii ce vine si nu mai putea de bucurie: i se facea lumina sub ochi ca si carB ziua ar fi luat-o iar de la cap. Dar era o lumina si o zi miscatoare si ni/neaparat aceea care tocmai se incheiase. Nu era o parere, se uita plin al uimire la oamenii si lucrurile care isi vedeau de mersul lor ca intr-o viat/adevarata, scaldati adesea in culori niciodata vazute pe pamant, totusi intalnite undeva, fiindca nu se mira de ele. "Ca el vede asa niste chestii inainte sa adoarma, spunea Iosif pregatindu-se sa-si indoaie de ras trupul lui ca un palimar, dar adesea uita de aceasta intentie (de a radE) si prins el insusi de cele ce spunea numai trupul isi facea miscarile lui de rupere, in timp ce gura » dadea inainte Odata a vazut un cal prin salcii, cu frau la gat si si-a intors gatul la el si a facut hi-ha-ha!
(si aici Iosif imitase asa de bine cum acea un cal, incat unul care era inauntru in cladirea comitetului a pretins mai tarziu ca s-a dus Ia geam si s-a uitat in curte si a fost foarte mirat ca °-a vazut ce credea el, adica vreo gloaba intrata cine stie cum pe poarta ramasa deschisA). Si Moromete a sarit de pe perina si s-a izbit cu capul de patul lui Zdaraboaja, de deasupra. L-a sculat pedala din somn, ho, ho, "°-.. Sa spuna si Zdaraboaja cand a auzit bufnitura, nu-i asa, Zdaraboaja?!
189 Alta data, a vazut Moromete o poiana cu muieri goale la el la Silistea, la marginea padurii, jucau singure, fara fluier si a doua zi si s-a dus acolo sa vada ce era si a gasit iarba uscata, asa ca un cerc!
" Lui Iosif i se pareau toate acestea niste lucruri atat de nazdravane, incat toata fiinta lui de zbanghiu se cutremura de incantare povestind, el care dormea ca un bustean fara nici un fel de vedenii si se trezea dimineata vesel indata ce deschidea ochii. Era primul caruia i se auzea gura si care sarea jos din pat, in ciuda staturii lui mari, in timp ce altii, printre care si Niculae, se sculau nu totdeauna bine dispusi, istoviti de odihna care le dezgropase in timpul noptii oboseala ascunsa in timpul zilei prin comunele pe unde de cele mai adeseori treceau strabatand zeci de kilometri pe jos Bineinteles ca nu credeau nici ei o iota din cele spuse de Iosif, gandind insa in acelasi timp ca ceva trebuie sa fi fost, ca nu putea el Iosif sa le scoata pe toate din cap in casa in care isi aveau dormitorul lor comun gasisera la un moment dat o carte ratacita de proprietarul ei printr-un fund de dulap si Iosif o luase si se intinsese cu ea deasupra pieptului, foarte grav, s-o citeas¬ca. Fusese un moment ciudat, care le aratase la toti ca Moromete asta avea el tot dreptul sa vada sub pleoape ceea ce vedea si ca degeaba radea Iosif de el, fiindca aici nu era de ras, ci de scos caciula din cap si salutat Moromete ca pe unul care avea si alte merite decat ei. Iata ce se intamplase. Cu gura putin intredeschisa de o spaima care ii imbrobodea fruntea, Iosif silabisea din cartea aceea si nu izbutea, dupa cum povesti el, sa treaca nu numai de prima pagina, dar nici macar de primele cuvinte si il apucase frica sa nu se fi zapacit de cap din pricina atator lectii pe care le tinea cu ei tovarasul Enache, unde e drept ca el dormea cu ochii deschisi, dar tocmai asta era, sa nu i se fi intamplat ceva cu creierul si sa ajunga ca nelumea "Ma, Moromete, zisese el, ia vin incoace!
Tu intelegi ce scrie aici?" Niculae se apropiase si se uitase si chipul lui ramasese neschimbat, daduse din umeri §i raspunsese: "Sigur ca inteleg, ca doar nu sunt chior". "Titlul il inteleg si eu, spusese Iosif (si el citise fara indoieli, desi prima litera e avea o liniuta deasupra, i, ceea ce, dupa cate stia el, nu trebuia sa fie, La mire, adica la mere, la cules de mere pesemnE) dar, spuse Iosif, mai departe, mai incolo mi se produce asa o incurcala inaintea ochilor si nu mai inteleg nimic." "Ba cum sa nu, de ce sa nu intelegi, raspunse Niculae, uite sa-ti citesc eu, tine cartea la tine", si Niculae incepuse sa citeasca foarte firesc, desi cu oarecare poticniri, niste cuvinte care, ce e drept, nu semanau chiar cu cele din vorbirea obisnuita, ci erau doar mai frumoase, asa cum sunt ele in carti, cand se incepe o povestire lunga. Pe urma Niculae il batuse pe Iosif pe umar si il linistise: "Nu e nimic, o sa-i raportam noi tovarasului prim-secretar ca esti cam surmenat si sa-ti dea un concediu, sa te mai duci si tu pe-acasa, sa te mai recreezi. Sunt sarcini 190 mari aicea si nu e usor sa le Faci fata". Asta a fost una din figurile bine platite de Niculae, mai ales ca unul din activisti care si-a dat imediat seama ca e vorba de o carte intr-o limba straina si din care Moromete citise traducand, l-a sprijinit cu multa ingrijorare zicand ca nu e bine ca Iosif mai sta acolo in pat si nu se duce imediat sa-l consulte doctorul Ivanescu de la spital Oboseala creierului nu e de gluma, adauga activistul, cunoaste el un caz la Buzau cu un lector de la scoala df partid, unul Diaconescu, foarte bun tovaras, care intr-o zi a cazut in genunchi in timp ce citea ceva despre economia politica, i se inmuiasera picioarele. Dar nu era de la picioare, ci de la creier, ca picioarele cu creierul devine de sunt in legatura si asta era S-a internat in spital E o situatie grea Se intampla Dar sa speram ca nu e grav si o sa te intorci curand iar in mijlocul nostru, tovarase Iosif Mai curios a fost faptul ca pAirma tocmai el, Iosif, care rasese atata pe seama lui Niculae, dupa intanBfe^sta a umblat cateva zile suparat pe toti care fusesera atunci de fa^^H XX Niculae se foi in asternut si deschise ochii. Nu-i plaSOT ce vedea sub pleoape (era porcul care intrase in grajdul cailor si grohaWJfi ei cu ratul in sus, dispretuitor si familiar, parca ar fi vrut sa-i intrebe: ecine sunteti voi, sunteti cai, ei si ce daca sunteti cai, care e deosebirea dMre mine si voi si in general dintre mine si restul lumii, nici una!
) si se «toarse pe partea cealalta, si isi aranja altfel palma sub obraz ca sa nu *ai apara ceea ce nu dorea. intr-adevar intunericul se despica incet, asenVni unei perdele, si inaintea lui se intinse o ulita a satului care ducea spreVi- Da, asta era ceva in care puteai adormi ca la cinci ani, iata lumina sparelui cum scalda drumul si totul zace in liniste si nemiscare. Cunostea fceasta ulita cel mai bine, ani de zile mersese pe ea, iata gardul negrii al lui Gavrila, cu ulucile neregulate, pe urma poarta mare a lui Ion al lui Iacov, unde sta nasa Nasa asta il adusese odata in brate cand mergea jumatate m picioare jumatate de-a busilea, si mama povestea ca ramasese o taina Pe unde putuse el sa iasa din curtea inchisa si sa ajunga tocmai pe ulita aceea innebunise cand vazuse ca nu mai era pe prispa (si cum se daduse «jos de pe ea si nu cazusE) si a iesit la sosea si a inceput sa alerge cand ntr-o parte cand in alta, strigand zadarnic pe la curtile vecinilor. Dar nu-i raspundea nimeni, fiindca satul era pustiu, toata lumea era Ia secere Se aPnnsese camasa pe ea de spaima, nu era nicaieri si ii trecuse prin cap sa nu fi cazut in vreun gropan si sa se fi inecat Atunci a auzit niste r°pote de cai dinspre ulita aceea si s-a linistit, fiindca l-a si vazut strivit 191 sub copite si si-a zis ca acuma gata, copilul ei e mort si i-a si trecut prin cap de, unde sa faca rost sa cumpere niste panza sa-i faca o camasuta pentru inmormantare A luat-o spre ulita nasei si cand l-a vazut in bratele femeii, cu mainile incolacite de gatul ei, abia atunci i s-a facut rau si a lesinat in mijlocul drumului, fiindca presimtirea ei n-o inselase, aflase pe urma ca intr-adevar caii aceia trecusera peste el sub ochii ingroziti ai nasei, care taman venea de la fantana cu o caldare de apa si il zarise pe sub burtile lor. Ca sa vezi, ca si vitele astea, cat sunt ele de mari si alearga de zici ca nu le mai poate opri nimeni, vad si ele ceva cand dau de-un copil si il feresc Un om iesi dintr-o curte si o lua inainte pe ulita cu spatele intors la Niculae, un spate lat ca o usa si un fund si mai lat, incins cu un chimir peste un brau rosu, cu vesta si cu palaria in cap. «Mergea linistit pe langa uluci, si nici nu se uita indarat. "Cine p ma-sii o fi si asta?!
se mira Niculae chicotind. intoarce-te, ma, sa te vad si eu, fi-ti-ar fundul al dracului", dar omul nu vru sa se intoarca, isi vazu de drum inainte cu acelasi mers egal pana pieri la capatul ulitei, se topi la raspantia de unde porneau atatea uliti ca Niculae nu le invatase incotro se duc nici pana acum, stia doar ca la stanga una da spre magura si magura spre vii, unde pe-aproape se afla cimitirul satului, iar cealalta spre ulita Alboaicii. He, facu Niculae vazand ca deodata ii apare in fata ochilor valceaua plina de salcii care taia viile si se pierdeau in zarea indepartata unde se aflau Paman¬turile. Fiindca ghicise unde il ducea gandul, la Marioara, si parca o vedea pe ea, ca si pe Stela lui Jugravu "Ale dracului muieri, ce-or fi avand cu parul meu!
Noroc ca mie imi place sa-l tai scurt, nici macar n-au de ce sa apuce" Dar Marioara nu aparu, valceaua ramase pustie si verde, ador¬mita sub cerul alburiu de vara, cu salciile plangatoare aplecate peste curge¬rea subtire a unui parau cu apa asa de limpede ca ar fi fost buna de baut daca totusi nu s-ar fi spus, nu se stie de catre cine, ca inainte de a ajunge printre vii undele lui cristaline treceau pe undeva pe sub iarba serpilor si ca erau otravite "Ei, zise Niculae, hai sa le vad, ce vreai de la mine, arata-te la fata si spune-mi ce-ai de spus Ca vad ca te tii de mine de ani de zile si pana si pe Ilinca o gasi mila de tine ca suntem in vorba in care vorba? De cand esti tu in vorba cu mine? De-atunci? He!
Asta e buna!
Sa nu zici tu ca d-aia nu te-ai maritai tu pana acuma ca ti-am spus eu vreodata macar un cuvant din care sa intelegi ca trebuia sa ma astepti
- Ti s-a nazarit ca eu asi fi bun de barbat pentru tine si ti-a intrat in cap chestia asta Cred si eu Sa ma insor eu cu o proasta ca tine Cam ghicesti tu ce-o sa fie mai tarziu, sa pleci din sat si sa ajungi pe unde o sa ajung si eu, poate chiar la Bucuresti, sa nu mai dai cu sapa Crezi ca daca te uiti la mine si-ti curg lacrimile, nu mai pot eu de lacrimile tale, 192 (nai bine te-ai marita si ai lua un aliat de pe-aici, ai incheia socoteala Ei, ia arata-te sa te vad Cred si eu, nu-ti convine cand ti se spune in fata, lasa ca daca eu nu va cunosc pe voi, atunci nu va mai cunoaste nimeni, ca si Ileana Ileana barim m-a iubit si am iubit-o si eu pe ea Nici nu mai simteam apa ca era fierbinte, cum imi tinea ea piciorul sub brat si mi-l spala si se lipise de mine O, ce dor mi-a fosele ea, a fost prima fata care mi-a placut si mie imi batea inima de ma inecam cand vedeam cumpana fantanii de la Sanea ridicata cu greutatile in cer si stand asa, cu ciutura inecata in adanc Era ea, venta^a mine si stam jos in coverga pe tunica mea si ne luam obrajii in paftj99^^>iu utam pana se invartea coverga cu noi Mi-a fost foarte frica S< e^dHl^uit sa plece in ziua cand s-a intamplat, ce puteam sa fac, asa a fosf^Satri nu-i aduc nici o vina, cum sa-i fi cerut eu sa inteleaga cand nici eu n-aQlB(!
lesPutin imi pasa cum se intampla cu altii, dar mie imi venea de MtMfre data sa lesin ca nu mai vream pe urma nimic decat sa ma uit de-Mwe in ochii ei Nu-mi venea sa cred ca o fata are in ea pe dracu, cand o vesiMe-aproape cum i se zbat genele si mana ei iti umbla pe gat si iti varjfiw nestire degetele pe sub nasturii camasii Nu trebuia ea sa plece alunctisi sa ma lase singur in coverga Ca eu n-aveam nimic cu ea, ar fi putut !
*si dea seama Adica n-avea de ce sa-si dea seama, dar ar fi fost asa d bine daca nu pleca, cu toate ca, daca e sa ma gandesc drept, nici n- mai vedeam, asa de Da, chestia aia nu pot s-o uit, m-a trecut sudoareaece de trist ce eram Si nu stiu de ce Dupa zile intregi cand ne vedeanY a patra sau a cincea zi, nu mai tin minte, nu mai i-am dat drumul din brlte si nici ea mie si atunci s-a intamplat A fost o zapaceala, si ea a inccjjut asa sa tipe incet si sa ma sarute orbeste De fapt zapacita era ea, ii sufla gura foc, statea cu fata in sus, cu capul dat putin pe spate, cu ochii pe jumatate inchisi si pieptul i se ridica si cobora de ziceai ca trage sa moara Mai ciudat a fost ca hm tocmai in ziua aia eu eram pentru prima data, de cand ne intalneam, foarte linistit si numai cand am luat-o in brate si m-am trezit ca eram in ea si a inceput sa ma legene rar in sus si in jos mi s-a parut o clipa ca ametesc. Pe urma, vezi, asta e, am simtit intai ca «nai bine ar fi fost daca nu s-ar fi intampat, cu toate ca in ziua aceea de spalatul picioarelor mi-a fost asa de draga si as fi iubit-o asa de tare Acum nu puteam s-o vad cum mai sta inca intinsa si nu se inveleste imediat din apropierea ei venea un miros ca de iapa, dracu sa le ia de muieri, ca Dar Ileana n-avea nici o vina, tare as fi vrut ca in seara asta sa raman singur cu ea Nu s-a schimbat deloc, ba parca s-a facut Si atunci era." Mi-aduc aminte de umerii ei, cand i-am dezvelit odata, nici o fata nu cred sa aiba umeri asa de frumosi, rotunzi si cu oasele care se indoiau sub mana si aluneca palma peste claviculele ei dulci si catifelate. Pe cata vreme 193 tu ce vreai? Nu ti-e rusine? Stii bine ca m-ai vazut cand eu credeam ca nu e nimeni si stam eu singur N-am obiceiul asta, nu puteam sa-i sufar pe baieti la garla cum se aruncau in apa goi Pe urma umblau cu prin apa, si vedeai cate unul. Zicea altuia ca ba pe sora-sa, ba pe verisoara-sa in timp ce in preajma fetelor odata ii vedeai cum se invartesc ca niste oi capii si nu mai indraznesc sa spuna nimic Adica unii mai indrazneau, se mai culcau pe cate una si se tavaleau cu ea prin iarba, dar aia nu prea era fata cine stie ce, era din astea proaste, ca si ei Dar asta He!
O figura Esti curios sa stii cat Du-te, ma dracului, daca ar fi asa, te-ai impletici in mers si ai cadea in nas, tampitule Nu ca, zau care minte Te ma si te-nsoara, ce mai astepti, nu, ca nu vrea tata sa-mi dea pamant, cica sa fac intai armata, da cati dracu ani ai tu, pai saisprezece, aoleo, mai ai patru ani pana la armata Si tocmai atunci te-ai gasit si tu sa treci, sa zic ca n-ai vazut nu-mi vine sa cred, ca doar te uitai drept la mine si te oprisei la trei pasi Iar eu sa nu mai vorbesc, cum slam intins sub salcie De unde sa cred eu ca la nimiez, pe via noastra, o sa treaca cineva Cine sa treaca, lumea sta la masa, mie nu mi-era foame, mancasem de dimineata si nu vream sa mai vin acasa, luasem cu mine teancul de foiletoane de Ia Carstache cu Izgonita in noaptea nuntii sau Frumoasa Renala si vream sa citesc pana se facea intuneric Fiindca tata n-astepta sa ma vada ca n-am ce face ca gasea el ce sa-mi dea, ba ca sa incarc caruta cu baligar si sa ma duc la deal, ba sa fac si sa dreg, asa ca Cine sa dea peste mine la vremea aia? Mai tarziu incolo, cand trece soarele pe partea ailalta, vin oamenii pe la vii si cine are prepeleac m-am uitat eu sa nu fie vreunul prin apropiere, ca din prepeleac vezi departe Ce cautai tu pe-acolo? Ca via voastra e spre aia de la vale si daca veneai de-acasa n-aveai ce sa cauti pe-aici. Cand aud iarba fosnind asa usor, ca de pasi de pisica, si cand ma uit sar in picioare am crezut ca si tu o sa iai la fuga urland Da de unde, ca si cand m-ai fi vazut ca tin in maini un buchet de viorele, pe care abia asteptai sa ti le ofer, poftiti domnisoara, in semn de omagiu si nu Vesela, fata noastra zice ce mai faci, Niculae? Ce citesti Parca citind m-ai fi gasit tu pe mine!
Daca iti fura cineva struguri din vie Cine sa-mi fure Eu sa-ti fur Ie-te-te!
Pe urma nu ca sa ma scoata ea in tinda, pesemne nu mai avea altceva in minte decat ce vazuse ea in viroaga ca tineam eu in mana stand cu fata in sus si ar fi vrut din fata sa devina muiere Noroc ca n-am inteles Numai la asta va ganditi, sau daca hai sa zicem ca nu va ganditi, asta faceti, sau hai sa zicem ca nu chiar asa, dar asta stiti si voi bine, ca la altceva nu va pricepetiMa duc si eu intr-o zi Ia o coverga sa cer apa, ca mi-era sete si nu mi-a placut niciodata sa iau apa cu mine Nu stiu de.*ce, dar beam apa acasa si la plecare mi se parea ca n-o sa mi se mai faca mie sete pana 194 in seara, ce sa mai iau cu mine urciorul, mi-ajungea ca trebuia sa alerg dupa Bisisica, manca-o-ar cainii, bine ca s-a dus dracului Achim cu ea la Bucuresti, o fi belit-o cineva pe-acolo Si nu trecea mult si mi se facea o sete de tanjeau matele in mine si soarele, ehe, era sus Ca pe vremea aia nu se facuse fantana de la Sanea, si pana in Frunzari, unde era o fantana, cum sa te duci, ca n-aveai cui sa lasi oile Noroc ca uneori mai trecea cate-un om cu caruta si alergam la Capatul lotului si-Bfcjlteliam ca un milog: ai, ma nene, apa? Si ala zicea: am, taica, am!
Si marginea carutii, ca la vitei si scoteai firul de porumb din lemn si incepeai sa bei pana i se ura omului care se oprise pentru tin nu vreai tu sa umbli cu urciorul N-am putut sa sufar sa duc in m ceva, cand dam cu sapa imi venea sa mor, fiindca din palme ma apu imi venea sa urlu, eu cred ca aici e ceva, fiinda la armata am facut m-au pus sa duc o piesa de mitraliera si am dat cu ea in pamant M-a scos sublocotenentul la raportul colonelului, pentru neexecutare de ordin, perfect, grupa e impartita in cei ce duc in spinare piesele de mitraliera si cei ce nu le duc, de ce sa fac eu parte din prima categorie, noroc ca au vrut sa ma faca ofiter fiind membru de partid, dar altadata i-am lasat fetei geamantanul in strada, gasise cavalerul Si m-am dus spre coverga aia sa cer apa Cand ma uit inauntru, doua dezvelite, nu stiu ce faceau acolo, a doua erai tu!
Cauti apa si dai de dracu in chip de fata Cine ti-a bagat tie in cap ca esti in vorba cu mine!
? Ti-am spus eu tie vreodata ceva? E adevarat ca te vedeam pe-aici de cate ori veneam in concediu si una-doua ce mai faci, Niculae, ce mai dregi, Niculae, cand mai vii pe la Silistea Eu abia venisem si ea ma intreba cand mai viu Nu vezi ca nu stii nici sa deschizi gura si sa legi si tu doua vorbe? Nici macar nu stiu cum arati, esti frumoasa, esti urata Cred ca esti urata, ca daca erai frumoasa asi fi bagat eu de seama Ia sa te vad" De mult pierise valceaua de sub ochii lui Niculae si el se rasuci iar si reveni cu fata de la perete pe obrazul celalalt Cand se gandea, lumina aceea de sub pleoape se stingea sau se amesteca fara forma, cu spirale si fluvii unduioase pe masura ce amintirea punea din ce im ce mai mult stapanire pe el. Acum se facuse liniste, de-afara se auzea sforaitul rar si regulat al tatalui din pridvor si cantecul intrerupt, ezitant, ca un plans singuratic de fiinta parasita pe lume al unui greier varat undeva jos pe dupa soba. Niculae chicoti pregatindu-se de asta data sa adoarma cu adevarat si inchizand ochii o chema pe fata s-o vada cum arata ea de fapt, Prins de o curiozitate vie si vesela: "Ei, ia sa te vad!
" Si intunericul se dadu iar la o parte ca un zabralnic sfasiat si Niculae vazu un om fumand dus pe ganduri si undeva, mai incolo, pe presedintele Plotoaga, facandu-i acestui om un semn imperceptibil, cu ochiul. Acela care fuma era Isosica. 195 "Sa spuna si tovarasul Niculae, ca e de-aici din sat", zise Isosica si isi lua (igara din gura si incepu sa scuipe marunt pe ea, invaluit in fumul ei albastru, care brusc se transforma in fum de horn, si alaturi de horn aparu o barza cu piciorele ei ca niste catalige "Te-n ma-tii", se supara Niculae, si alunga barza si se gandi insistent la Marioara lui Fantana, asa cum o vazuse el de dimineata, dar de fapt n-o vazuse, nu-si amintea cum arata. Culorile insa se turburara fara ca sa mai iasa ceva din ele, fata nu vroia sa apara si Niculae se gandi ca peste cateva zile avea sa inceapa secerisul si maine si poimaine trebuia sa tina sedinte cu toti cei care urmau sa fie mibilizati sa ajute la strangerea recoltei, copiii de varsta scolara, cu cadrele didactice locale, cu presedintele Plotoaga, cu Fantana, sa stabileasca exact si amanuntit cum urma sa se macine dupa seceris conform situatiei existente si in general asa sa-i cam pe toti astia din satul lui care hm sa nu creada ei ca Dar nu mai avu timp sa gandeasca ce anume nu trebuia ei sa creada si nici sa apara Marioara s-o vada si el cum arata ca incepu sa respire abia simtit, cum e somnul celor foarte tineri, si adormi fara sa mai viseze nimic. Se trezi dimineata in zori, prea devremne, fara sa stie de ce, nedumerit el insusi Dar pe urma isi dadu seama ca fusese din pricina gandului ca iar o sa vina taica-sau la capul lui sa jupoaie jurnalul si se uita pe geam spre pridvor: nu, de asta data Moromete dormea si el Niculae isi trase iar patura peste cap PARTEA A TREIA L 196 I in acel an secerisul incepu tot dupa legile agrotehnice nescrise ale satului, adica indata dupa San-Petru, cu toate ca, dupa parerea specialistilor de la raion, graul era deja copt si trebuia secerat putin verde, sa nu se scuture. Oamenii insa ramasesera la a lor, desi cadeau si ei de acord ca asa e, se cam scutura el Si nu mai adaugau: lasa sa se scuture, ce atata grija pe voi ca se pierde acolo un dublu de grau ia cinci pogoane, mananca si pasarile cerului, ele nu trebuie sa manance, sa traiasca si ele, numai voi vreti sa traiti? Ele tot sunt bune la ceva, curata pamantul de ganganii, dar voi la ce sunteti buni? Luati lefuri degeaba sa bateti drumul pe la portile oamenilor, pacat de incaltaminte. Si in afara de toate astea, pamantul e al nostru, asa ca mai duceti-va si dracului pana una alta, il seceram noi cand credem noi de cuviinta, dupa agronomia nostra proprie. in curtea lui Moromete caruta astepta cu oistea spre drum, era racoare, luceafarul stralucea pe cer. Era ora somnului cel mai dulce, cel mai adanc si mai odihnitor, cand oboseala care doboara fiinta omului seara e data afara de respiratia lui profunda si totala, rara si regulata. Iar aceasta moarte care nu sperie pe nimeni incepe, o data cu subtierea cerului si cu sporirea limpezimii stelelor, sa-si subtieze si ea stratul gros de intuneric si omul sa porneasca in zboruri cu neputinta de realizat in viata lui treaza, si sa-si atinga dorinii neimplinite, sa-si vindece rani care il dor Corpul incepe sa geama, bratele izbesc pe cel de alaturi peste fata intr-o rasucire violenta, din pieptul unuia iese chiar un suierat vesel, un ras singuratic care razbate din lumea lui tainica. Cei in varsta nu mai au insa somn lung. Grijile unei yieti s-au lipit prea tare de ei si odihna lor c mai scurta. Cu toate acestea un baiat de vreo cincisprezece ani il trezi in dimineata aceea pe Moromete. Intra usor in curtea tacuta, se urca pe scara pridvorului Si se opri in dreptul capataiului sau. Ilinca si Niculae dormeau in casa cu ferestrele deschise. Era descult si in izmene, cu camasa larg desfacuta Pana la genunchi, fara curea, asa cum arata taranii in valtoarea lucrului 197 in timpul verii, sa poata munci nestigheriti in miscari. Pana si palaria o purta la fel, cu borurile trase in jos de jur-imprejur, sa nu pastreze apa ploilor sau praful si pleava ariilor. El puse fara nici o sfiala mana pe umarul lui Moromete si il misca energic. - Batule, zise, scoal !
■ . Moromete se trezi si se uita nedumerit la el. - Ce e, ma, cu tine, Sande? Ce cauti aici? - Batule, zise baiatul aproape poruncitor. Scoal in sus si hai la secera. - Ce vorbesti, ma!
zise Moromete. La care secere? - Hai la deal la secere, zise baiatul ca un surd - Da ce, zise Moromete minunandu-se, terminasi tu la tine de secere si venisi la mine ca nu ai ce face? Cine te-a trimes? - Bata, zise Sande la fel de tare ca inainte si cu un astfel de glas ca reiesea ca bata asta e mai mare peste toti si nu se sta de vorba despre spusele ei: se face cum zice ea si gata. - Da ce, zise Moromete in acelasi fel, bata se boieri si te trimise pe tine in locul ei? - Bata se duce cu mama si m-a trimes pe mine in locul ei. - De ce nu te-ai dus tu cu ma-ta!
se mira Moromete. - Hai, batule, hai, ca acusi se face ziua si ne prinde soarele in sat, zise Sande fara sa fi auzit ultimele cuvinte ale lui Moromete care intre timp se sculase si incepuse sa-si jupoaie o foita de jurnal sa-si faca o tigare. Baiatul Alboaicii se dadu jos in batatura si o lua spre grajd. Casa era asa de linistita, incat parea pustie, Ilinca inca nu se sculase. Moromete se dadu jos si o lua incet spre gradina. Era noapte plina, nici vorba de apropierea zorilor, stelele nu se rasucisera in felul in care se vad ele cand incepe sa se albeasca de ziua, sa fi fost la unul sau doua ceasuri dupa miezul noptii. - Ma, asta, Tugurlane, zise Moromete intorcandu-se din gradina, lasa tu caii in pace, ca nu asta e al mai greu in dimineata cand pleci la secere, sa pui caii la caruta. Ia tu mai bine oala aia cu pacura de-acolo din cui vin cu ea incoace sa ungem caruta. Pe urma mai vedem noi ce mai e de facut. Sau pe tine nu te cheama Tugurlan!
? zise Moromete cu aerul ca in acest caz se schimba socoteala. - Pe mine ma cheama Sande, batule, zise baiatul si el cu aerul ca asta inseamna mare lucru. In acest timp Ilinca se trezise si ea; avea o caldare neagra in mana si o varsa de pe pridvor drept in mijlocul bataturii; Moromete, care fuses$ cat pe-aci sa fie inmuiat de sus pana jos, nu zise nimic, nici nu se uita. «1^ - Tu ce cauti, ma aici? se rasti ea la Sande. Cine te-a trimes? Alboaics sau mama? ii 198 - Cea mai buna socoteala, Ilinco, e sg-mi arunci apa direct in cap, de ce s-o mai prapadesti pe de laturi, zise - Pai miscati-va mai repede, ca acusl^^BPBffi^ s parca vaz ca tot va mosmonditi, zise Ilinca. - Auzi, ma, Sande, cica noi ne mosmondim!
laVN^gu si pune oala colea. Ilinca il trezise si pe Niculae, care spusese de cu^JSJK ca vroia sa mearga si el, nu sa secere chiar pana la sfarsii, ci sa dea si eFwfcva ceasuri si pe urma sa plece peste loturi, sa vada care era situatia si satopata pe urma sa raporteze ce vazuse la raion. Fumul alburiu iesea nesVitit pe cos, undeva in gradina se auzi un carait de pasari, apoi un erau scWt si fata, cu cutitul in mana, intra in curte si porunci tatalui sa vina sa c^ie pasarea. Linistit si important, Moromete il lasa pe Sande la caruta si pu mana pe cutit, apoi, intorcand spatele gainii care sarea in sus parca veselie ca nu mai avea cap il saluta de jos pe Niculae ridicandu-si palaria si nu se turbura cand fata ii spuse sa lase parascoveniile si sa calce de doua ori intr-un loc ca acusi se face lumina si nimic nu e gata. De mult trebuia sa fi fost plecati, se si aud carutele oamenilor. - De mult trebuia sa fi si secerat, ce zic eu, sa-l fi si treierat, zise Moromete. - Vorbim duminica, zise fata luand pasarea si urcand vioaie pridvorul. Aprinse apoi focul, puse de mamaliga, opari gaina. - Niculae, zise Moromete cu intonatiile de autoritate de altadata, vino tu sa ungem caruta, ca baiatu-asta mi-e frica sa nu se bosorogeasca p-acilea, ma omoara pe urma Alboaica, ma pune sa-l platesc ca pe-al bun. in sfarsit Sande de hlizi, intelegand si el ca batu-sau glumea. Totusi tinea cu nadejde cu umerii si cu spinarea caruta, in timp ce Moromete tragea roata pana la marginea osiei si cu somoiogul inmuiat in pacura ungea intai bucceaua si apoi fierul albit de frecatul lui cu lemnul. Se opintira apoi amandoi si roata aluneca pocnind la locul ei. - Hai sa trecem acum la cealalta, spuse Moromete cu un glas de parca l-ar fi invitat la ceva extrem de placut. Sa trecem s-o ungem si p-aia!
Ma Niculae, tu tii minte caruta asta? - Cum sa nu. - Ei, tot aia e!
Ce caruta, a facut-o saracu Iocan inainte de a muri acum zece ani si mai tine zece ani!
N-am schimbat eu la ea o piulita. Era gata sa raman fara ea, taman o adusesem noua de la fierarie si se oprira doi la poarta: nu, ca sa ma prezint cu ea la rechizitie. O sa ma prezint, zic, dar nu acuma. Fiul meu si-a dat viata pe front, pentru tara, acuma veniti sa-mi luati si caruta din batatura. Nu credeti ca ati depasit marginea? intre timp trecuse la rotile din urma; se opinteau, trageau roata afara ca ai fi zis ca o sa cada cu caruta cu tot, Moromete flescaia cu somoiogul 199 de-a lungul ei, apoi facea acelasi lucru cu bucceaua pe dinauntru si apoi pac, o impingea sa alunece la loc cu capatana sub loitra. in aer nici gand sa se lumineze. Undeva intr-o gradina indepartata se auzi un palpait de aripi si un cocos dadu un semnal lung si insistent. Raspunsul care urma umplu vazduhul de tipete ca si cand corul pasarilor ar fi vrut sa alunge astfel din aer umbrele noptii. - Gata, striga Moromete cu o brusca spaima in glas. Mancarea in caruta, bota cu apa. Secerile in cutie, hai, Niculae, sa punem caii. Dar mai era pana la cai, nu se nelinisti nimeni de glasul lui. Cand fu gata, Ilinca se apropie si incepu sa puna mancarea in cutia desfacuta a carutei. Oala sta bine? Sa nu se verse. Vezi ca se clatina cutia, intepeneste-o cu ceva, ca tata stie doar sa comande, dar sa dreaga o cutie nu vrea. Stai sa mai leg inca o data oala, tine-o bine, Sande. Vezi ca se freaca tigaia de strachini, au sa se sparga, pune sacu ala intre ele. Ce e cu tigva asta? Urca-te in pod, Sande, si ad-o pe-aia mare, dar mai repede ca au si inceput carutele sa treaca Pune si ghioarsa asta de secere, ca e buna sa stranga tata cu ea snopi. Rogojina n-o luam? Daca vine o ploaie? Pune capataiul pe cutie. Moromete si fiul scoasera caii din grajd si ii inhamara. Nu erau grozavi caii, erau cam mititei si cam de timpuriu bagati in ham, dar erau buni, erau vioi si bine ingrijiti. Unul din ei isi ciuli urechile si Moromete il apuca de nari si il trase in jos si cateva clipe capul lung al calului ramase lipit de burta omului in timp ce primea palme posesive pe gatul lui cam subtirel dar tanar si plin de vigoare. - Da, Doamne, vreme buna, spuse Ilinca bagand printre strachini si linguri niste ceapa smulsa din gradina. Gata, tata!
Hai, toata lumea in caruta. Capacul cutiei fu inchis, se urcara, Ilinca si Sande in spate, pe o cerga sub care pusesera paie, tatal in fata pe cutia carutei, cu haturile si biciul in mana. Niculae deschidea poarta mare. Caruta iesi, Niculae inchise la loc si punand cu grija un picior pe bara rascrucilor se urca si el alaturi de tatal sau. Se grabisera bine, nimeni nu iesea inca de prin curti Coborara spre rau, il trecura pe undeva pe unde era mai mic, unde apa ajungea doar pana la capatana rotii si incepura pe urma sa urce dealul spre campie. Moromete lovea din cand in cand caii si nu vorbea. Dupa atatia ani de viata pleca la secere fara Catrina si daca in timpul pregatirilor pana sa iasa din sat, s-ar fi putut zice ca mai era o speranta ca in dreptul ulitii Alboaicii s-o vada iesind si in felul asta simplu sa se intoarca ca acasa si sa uite cu totii ceea ce se intamplase, urcand dealul aceasta speranta se spulbera, fiindca ulita Alboaicii era pustie si nici urma de muierea lui, se uita zadarnic de-a lungul ulitei. Moromete tinea mereu fruntea in jos. 200 in spatele lor se putea in sfarsit^BM|asaritul, stelele luceau mai tare, cerul incepea sa se albastresca pe oHiBndere care cuprindea jumatate din el, in timp ce cealalta dormea incifcBSfcegura groasa. Moromete arata ca anume nu vrea sa se uite si sa vada rasawB cum faceau Sande si Ilinca, stand putin intr-o parte, cu fata intr-acolo, cRyjtineau capetele in jos, cu acea expresie a tuturor care se astern la o trSua de durata si pe care numai gandul care o ia inaintea acelei trude cu ewtct timpul si masura ei, face posibila ducerea pana la cap a efortului. Morwmete incepu deodata sa dea din cap, asa cum faci cand cineva spune cev si iti pare rau ca trebuie sa auzi asemenea cuvinte care nu sunt catusi ( putin apropiate de adevar. - Ei, ce e? facu Niculae intrigat, dupa o lunga tacere pe care nimeni n-o turbura. Expresia lui Moromete se schimba; se intoarse spre fiul sau cu o infatisare explicativa: - De la bogat ia tot, iar saracului nu-i da nimic!
zise el. - Asta ce mai e? zise baiatul. - Pai asta e socialismul vostru!
Fiindca noi ne ducem acum sa seceram, zise Moromete, dar nu mai e rodul muncii noastre al nostru, si nici sa zici ca ni-l ia si il da aluia care n-are. intelegi dumneata? Niculae tot nu raspunse, se vedea ca el insusi se gandea la ceva si ca spusele tatalui nu-l stinghereau, putea sa asculte si in acelasi timp sa le aiba in minte apropiate pe-ale lui Peste campie, totul era nemiscat si curand intrara pe un drum de plan, printre ziduri galbene de grau si dupa o vreme oprima. Ajunsesera. Graul, cu spicul plecat, parca ii astepta. Moromete lasa caii pe seama baiatului si incepu sa jupoaie iar o foita de jurnal. Sande si Ilinca se dadura din caruta si isi schimbara imbracamintea cu haine proaste. Nimeni nu vorbea. Numai caii turburau linistea campiei sforaind din cand in cand cu botul in graul crud, amestecat cu iarba, pe care Niculae il taiase repede si li-l punea la spatele carutei. Cand nu sforaiau, tacerea campiei nemarginite era asa de mare ca li se auzeau falcile macinand. - in tot ce spui tu, zise intru tarziu Niculae, un singur lucru scapi din vedere. Moromete nu se grabi sa intrebe care. Era chiar posibil ca sa-i scape lui ceva din vedere si mai ales un singur lucru, si anume, pesemne, cel .nai important? - Ei, care? zise el in cele din urma, curios mai mult de forma. - Faptul ca pamantul asta pe care calci nu e al tau, zise Niculae. - Dar al cui?!
zise Moromete deodata alarmat. 201 - Tot ce e proprietate se desfiinteaza, inclusiv pamantul, taie glasul lui Niculae, si pronunta aceste cuvinte el se uita in zare posomorat, ca un emisar care stie dinainte ce vaiete si plans de femei aduce el cu sine; dar tot ceea ce tinea de puterea lui era doar sa fie drept, sa desfiinteze adica peste tot fara exceptie proprietatea, pentru ca durerea si izbavirea sa fie generale. Sau crezi, continua el, ca la orase construim socialismul si desfiintam proprietatea si la tara va lasam pe voi de samanta!
? Nimeni n-are drept asupra a nimic, decat asupra muncii bratelor sau a mintii lui. Iar pamantul a fost la inceput liber ca si omul si trebuie sa redevie liber. - Crezi, zise atunci Moromete, ca omenirea asta, de cand e ea pe pamant, n-a stiut sa traiasca si venirati voi s-o invatati?!
- Asta in orice caz!
raspunse Niculae. - Adica voi sunteti mai destepti decat tot globul? Stia bine acum cum era cu rotunzimea planetei, tot se alesese si el cu ceva ca il tinuse pe Niculae la scoala, atat cat tinuse. Niculae pufni: - Si ce te miri asa? Sigur ca suntem mai destepti. - Cu Stalin in cap? zise Moromete si pronunta numele cum ar fi zis Marin. Si se enerva brusc si porni din loc, o lua incolo pe drumul de plan cu o tinta foarte precisa; se opri la marginea unui lan de porumb si ramase catva timp cu spatele intors. Cand reveni, fata il lua la rost: - Hai, tata, lasa acuma discutia, ii zise, pune mana si taie de legaturi, cat e graul jilav, ce astepti, sa se urce soarele la nimiezi? - Unde-o fi vazut fata asta soare, eu nu inteleg!
raspunse Moromete. Dar se urni si puse mana pe secere. Moromete se uita lung la fata lui cum facea partie cu Sande in zidul des. incepusera, fara codeala, secerisul. Niculae legase caii cu opritorile si le taia inainte grau verde, de pe margine, amesticat cu iarba. - Pazea!
exclama in sfarsit Moromete, dar tot fara sa se uite. Ilinca si Sande se uitara inapoi. intr-adevar, la rasarit norii se dadura la o parte si la marginea orizontului aparuse buza rosie a discului solar. Deodata intreaga lume se schimba, peste intinderea de spice incepu sa joace o pulbere care era cand aurie, cand albicioasa, amesticata cu reflexe albastre si verzi, cand stralucitoare de roua pulverizata parca si in aer, nu numai peste spice si porumburi, de mainile invizibile ale diminetii. Soarele iesea implacabil si triumfator punand astfel capat acestei ore nesigure de pe pamant cand nu e nici noapte, nici zi, si gasindu-i pe oameni gata aplecati la radacina spicelor, celebrand, pe langa un vechi blestem, tasnirea de foc a razelor lui. 202 - Ia spune, ta cu tatal sau graul era si el acolo in - Ce sa-ti spuna? Dupa cat se parea pricina asta nu spusese socialismului. Drept r cele care dezvaluia acelui Vasile, intoarceri acolo de nenorocit. - Da ce ti-a facut, m cu el Niculae nu raspunse - Ca niste aspecte, organizatie, ca d-aia Moromete facu doi II e cu Vasile asta din Cotocesti, zise Niculae taind capul locului, anume pentru legaturi. Alaltaieri vrea? Nu, ca sa-mi spuna nu stiu ce!
ii dupa un timp, curios. se gandise deci Niculae pe drum si din _ despre definitia pe care tatal sau o daduse , Niculae adresa o injuratura fara fereala dintre iutita si inexplicabila, si prin care i se dorea origine, in maica-sa, si anume sa se bage singur ce-ai cu el, se mira tatal. Parca n-aveai nimic iidata. aveti nu stiu ce, ce-mi spui mie, spune acolo in organizatie^ de baza. ~.~.__*~_______rjasi mari si stranse graul secerat de fi-sau si il facu, adaugand pe al sau/maldar. Era plin de mana si mainile lui batrane si vanjoase se innegriseia de acest polen care in aer, cand era scuturat, parca era pulbere de aur galben. De la distamta, din lanul vecin, tasni in sus, cu un zburatacit gras de pasare grea, o prepelita si cazu in grau mai incolo, intr-un loc nedeterminat. Niculae lasa taiatul si uitandu-se atent, asemeni cainilor de vanatoare spre locul nesigur de unde zburase pasarea de campie, intra in graul vecinului si incepu sa mearga prin el. Deodata se opri. - Le-ai gasit? intreba tatal. -Da. - Cate sunt? Niculae nu raspunse, se apleca jos si nu se mai vazu. Tatal se duse si el acolo si se uita. Ca o mica minune aparu sub ochii lor un cuib cu ouale pestrite, impletit din frunze fine de paie de grau, descoperit si fara aparare, in aceasta lume inalta, in care firele de grau sepianau cu o padure si cei doi oameni, cu doua animale uriase. Ei se uitau la el fara sa puna mana, stand in picioare tacuti, fiinte blande care ocroteau, dupa felul cum dadusera si tineau spicele la o parte, acest miracol latent din care aveau sa zboare mai tarziu niste pasari. - Face si ea pui, numai sa nu-i manance vreun caine, zise in cele din urma Moromete, si se urnira si se intoarsera la locul lor. Spune, ma, continua apoi, putin agasat, ce-ai cu el, nu stiam ca ai ceva cu el, ce ti-a facut? 203 - Nu mi-a facut nimic, dar s-au invatat toti, nu intri bine intr-un sat si , dai de-astia care au nu se stie ce, ba cu presedintele, ba cu secretarul organizatiei. Ca si cand un presedinte ar putea sa le faca pe plac la toti. Ridica problema acolo in organizatie, daca ai ceva si nu esti un fricos nenorocit. Daca esti, du-te in, nu veni la mine sa ma lupt eu pentru tine. - Bine, zise Moromete, dar ce ti-a facut, ce-ai cu el? - N-am nimic cu el, zise Niculae taind cu miscari regulate graul inalt, de jos de tot de la radacina. Si relua: Vine in pridvor si sta si nu zice nimic si pe urma nu, ca vrea sa-mi spuna Sa zicem ca are dreptate si ca spusele lui nu sunt minciuni. Ei si? Astepta sa vie raionul de partid si sa-i rezolve lui toate problemele? - Da ce tu esti raionul de partid? zise tatal. Esti si tu un om si poate ca o fi vrut si el sa-ti spuna ceva. Nu trebuie sa te porti asa cu cineva, ca asta nu e ca Gae, sa-ti intre in curte si nici buna-ziua sa nu-ti dea. Ce-ai cu el, ce ti-a facut? Tatal era acum curios si fiul lui raspunse agasat: - N-auzi ca nu mi-a facut nimic, nu-ti spusei? - Cand imi spusesi? - N-am nimic cu el, dar lasa ca-I stiu eu, zise fiul, veneam odata de-acasa si ma duceam pe izlaz, pasteam caii cu Marin al lui Tugurlan si dimineata ii pastea el si dupa-masa eu. Si cand viu il gasesc pe Marin al lui Tugurlan plecat si caii lasati pana viu eu unuia al lui Pretorian, baga-l-as in ma-sa si pe-asta, care sta ca un tampit langa un tufan si caii iesisera de pe miristea lui si intrasera pe o miriste a lui alde Nastase Radulescu si pasteau acolo. Eu am crezut ca aia e miristea astuia care il gasisem acolo, al lui Pretorian, ca i-am vazut si caii lui acolo, stateau si pasteau impiedicati Cand ma uit eu, cine venea de la capatu-alalat al lotului? Asta, Vasile, nici nu stiam cine e si "Ba, asta al lui Moromete, zice, de ce pasti, ma, caii pe locurile noastre?" Si cand imi tranteste doua palme peste obraz mi-a sucit gatul si m-a zvarlit cat colo cu cracile in sus. "Ma nene, zic eu, eu n-am fost aici cand au intrat caii pe miristea voastra, Marin al lui Tugurlan sau asta i-au bagat", dar el nici nu m-a auzit, si m-ani uitat la el sa vaz daca da si in ala al lui Pretorian, ca erau si caii aluia pe miristea lui. N-a dat, i-a scos aluia caii de pe lot si s-a dus in ma-sii fara sa spuna nimic. O luna intreaga m-a durut gatul, dar nu l-asi fi tinut minte daca l-ar fi carpit si pe-ala al lui Pretorian, ca ala lasase caii sa intre pe miristea lor!
Nu, aluia nu i-a spus nimic, nici nu s-a uitat la el. Ori i-a fost frica de el, ori inseamna ca avea ceva cu mine si nici nu spun ca in viata mea n-am luat asa palme de la cineva. - Ai luat tu, nu zi asa, replica Moromete, ti-am mai dat si eu din cand in cand Si ti-au dat mai ales oamenii colo in fata primariei!
Ce, ai uitat? 204 - Nu tin minte, raspunse fiul cu nepasare, dar pe-asta il tin minte. - Da cati ani aveai tu atunci si cati avea el? dus la scoala. Taman in toamna aia, jzianul, Gheorghe. Nu stiu daca e de-am stat ca un prost si nu frica, m-a luat fara veste stiu eu, de cand esti baiat .i n-am auzit din gura ta. Fdar parca cu admiratie si nu mergeau parca singure taind traia maica-sa si nu ajunsese P ii i - Era in anul cand nu mai m-a venise pe izlaz cu caii si asta al l mai mare ca mine, da si eu ce i-am sarit pe urma in cap. Nu stiu, - Ma Niculae, zise tatal intrigat, mare si ai facut si tu armata si atatea ir Fiul nu zise nimic. - Urat mai injuri, Niculae, zise si Ilt cu repros. Si continua, in timp ce maini spicele si facandu-le poloage: Pe vremea; ce-a ajuns mai pe urma, sa-l bata verii cuViciul pe miriste, zise ea. - De ce il bateau? intreba Niculae. - Din te miri ce. Odata pierduse calul ut capastru, si l-au batut pentru capastru-ala de-a zacut o saptamana in pali nu mai putea sa mearga. - Bine i-au facut, zise Niculae, stiu ei de ce l-au batut, asta cu capastru zice lumea, dar de stiut stie numai ala cari era acolo. Degeaba nu i-au batut ei. - Asa o fi, zise tatal, dar pe ma-sa ei ;£u omorat-o, toata lumea stie. Cum a fost, Ilinco? i - Va gasira acuma povestile, zise Sande care nu intelegea felul asta de munca, desi era si el baiat mare. Pana acuma, zise el mai depare, nu vorbirati si va gasi acum vorbitul. - Cu ma-sa a fost asa, ca intai pe alde tata-sau veni de-l omorara cu bataia, zise totusi Moromete cu aerul ca facerea legaturilor ii permitea foarte bine sa si munceasca, sa si povesteasca. Niculae ii taia graul si i-l facea maldar si Moromete facea legaturi, le puneau alaturi facand alt maldar si in acest timp ii spunea fiului povestea lui Vasile si a parintilor lui, neam cu Nastase si Aristide. Vasile asta copilarise in familia unchiului cel mare, Nastase, de ai carui fii, Dan si Stefan, Vasile era si astazi legat. Nastase si Aristide, fratii mai mari ai mamei lui Vasile, fusesera improprietariti dupa primul razboi mondial si se pricepusera nu numai sa-si pastreze intregi loturile lor de pamant, dar sa si ajute altora sa scape de ele, cei care dupa improprietarire se inglodasera in datorii prin banci sa-si cumpere unelte si vite. Nastase, si de la el Aristide, invatase in timpul razboiului, pe care il facuse la intendenta cu gradul de sergent, cum se poate ca fara sa furi cuiva avutul sau banii din buzunar, sa-l faci sa vie el singur sa ti-i dea si inca sa nu uite toata viata binele pe care i l-ai facut ca unul care n-ai pregetat ca altii sa-l ajuti la nevoie. In anii de dupa primul razboi incepusera sa circule 205 prin sate tot felul de hartii numite polite, scadente, ordine de licitatie t« altele asemenea, care erau ele niste hartii mici si colorate ca niste jucarii de copil, dar pe baza lor niste necunoscuti care se ascundeau sub denumirea de "Creditul Agricol" sau "Banca Marmoroschblanck" puteau sa-ti vanda pamantul si sa ramai pe urma de izbeliste, fiindca boier sa te duci la curtea lui sa-ti dea de lucru nu mai era si ramaneai muritor de foame cu copiii pe drumuri. Ei, si se ivisera astia, Nastase mai ales, Aristide doar la inceput, te duceai la ei, uite, mai Nastase sau Aristide, asa si-asa, ma scoate la vanzare, ce fac eu. Cat datorezi? Atat si atat. Pai de ce sa-ti vanda tie locul la licitatie si sa pierzi la el jumatate si sa nu-mi vinzi mie o jumatate din el si sa pierzi doar un sfert? Oameni saritori, isi dadeau vita din batatura sa-ti faca tie rost de bani sa nu pierzi lotul, puteai sa-i mai uiti? Pe multi au scapat de la nevoie si s-au inmultit, s-au adunat acolo in Cotocesti si si-au facut case in spatele bisericii, Nastase are chiar o strana a lui personala si o icoana mare de argint in altar Mama lui Vasile s-a maritat tocmai in timpul cand se facea impropietarirea generala, imediat la doi-trei ani dupa primul razboi mondial si ala pe care I-a luat ea, unul Ilie al Moasei, cu toate ca facuse si el razboiul, n-a fost improprietarit, nu se stie de ce, nu s-o mai fi ajuns pamantul, ca altii au luat lot de opt pogoane, altii de sase si unii au ramas si fara, si atunci a lasat-o pe asta a lui Raduleascu si s-a insurat cu o vaduva de razboi care primise un lot de opt pogoane. Vaduva insa avea copii si astia, cu toate ca nu erau mari, J au inteles ei sau i-a invatat cineva ca ma-sa le va aduce frati vitregi de 1 la un tata care n-avea lot si vor trebui, cand s-or face mari si s-or insura, | sa imparta cu ei lotul mamei. Ei sau neamurile, sau ei cu neamurile cU tot, facura ce facura si il gonira din casa si asta trebui sa se intoarca la nevasta dintai. Mama lui Vasile il primi dar in loc sa stea la locul lui sa se multumeasca cu ce avea de la ea, cateva pogoane de pamant, se amestica in averea fratilor nevestei, pretinzand nu se stie ce pentru casa parinteasca si inca ceva din pamant, spunand ca din munca ei traisera toti si ca trebuie sa-i plateasca pentru asta, lucru care nu era deloc sau nu era intru totul adevarat. Fara sa faca galagie fratii Radulescu incercara cu binisorul sa-i bage nerodului mintile in cap, dar fiindca acest lucru nu le izbuti, atunci hotarara sa i le scoata. il batura cu ciomegele intr-o noapte atat de raul ca nu mai ramasese Ilie al Moasei zdravan si dupa cativa ani muri cu zile. 1 Mama lui Vasile nu se mai marita, trai in casa parintesca impreuna cui fratele ei mai mare si il crescu pe Vasile o data cu copiii acestuia. Muri si ea dupa vreo zece ani si unii spuneau ca tot din pricina neamurilor Vasile avea o gramada de veri si verisori de-al doilea si de-al treilea, bunici ■ si unchi, si era la randul lui var si fin si nepot de bunic si nepot de unchi | si nepotel de bunica, de tusa, de tata Cat traise maica-sa muncise ea 206 Nastase si ale altora din cum se intorcea cu cardul bage in curtile rudelor, neile care au stat la capul ta inchisa si zacea si cica udele si ea a zis s-o lase sa parte de liniste. Una din ele daca o doare ceva si ea a spus sa-l intrebe pe popa: dupa ce |pii chinuieste cine stie pe unde? 1 pe la poarta si s-a intors si i-a gerul chiar din pat si il duce la pentru el si il pazise de aceste rubedenii, dar dupa ce ea muri, nu mai avu cine sa-i tina grija. "Vasile, du-te pana la tusa-ta Steliana ca are ceva cu tine" "Vasile, mananca si du-te pana la unchi-tau Traian" Baietii de seama lui se jucau cu zapada in drum spre scoala, se scaldau vara in padure si se luau cu caii la intrecere^jAsile statea seri intregi si legana copilul Tusei Steliana, zile intregi invii|^Ja o sucala de rasucit canepa, iar vara pazea vitele multe ale lui ui neamul lor, oile mai ales, si lumea il vedeai de la pascut si sta sa le aleaga de miei sii Maica-sa nu muri fara sa-i blesteme, asa * ei in ziua cand s-a dus Statea in odaia ii era rau si una dintre ele a vrut sa ^ moara barim linistita, daca de trait n-a a intre"bat-o sa spuna ce are, de ce suferi ca n-o mai doare nimic si i-a spus unei.-j moare omul se duce drept in rai sau se Aia a iesit si ea pana afara, a stat nitj spus ca parintele a zis ca pe om il ia iil lumina in rai. Sta la fereastra si asteapta si cand vrea Dumnezeu ii spune ingerului sa vie la capataiul tau si sa ta ia. Muierea care a povestit zice ca ea s-a speriat spunand vorbele astei, fiindca tocmai atunci s-a zbatut craca de mar de la ferestra si in curtejf zbughit-o un purcel la fuga. Mama lui Vasile cica nu s-ar fi speriat del" i-a zis. "Ce sa opresc, zice, se usuca fasolea colo, vreai s-o culegi pe soare, sa se scuture, ori sunteti nebuni?" Pe urma cica l-ar fi chemat pe Vasile la ea si i-ar fi blestemat pe frati in fata lui. Ca sa n-aiBa incredere in rude fiindca rudele daca te vad plangand iti mai indeasa si ele una sa plangi mai tare si daca te vad razand, te pun la munca, zice ca d-aia razi, ca esti prea odihnit. Si daca i-o fi foame sau sete sa nu le ceara verilor, sa-si ia singur si sa aiba grija sa nu-l vaza ei, sa-i senata pe nas si imbucatura de paine Or sa-l bata!
Sa stranga si el.din dinti si cat o trai la ei, sa nu umble in fata lor cu fruntea jos, dar nici sus sa n-o tina, pana s-o face si el mare o sa scape de ei. Fiindca o sa scape, i-a blestemat ea, sa moara de tineri, si copiii si tat-sau si praful si pulberea sa se aleaga din toti - Si s-a ales? zise Niculae, cand Morometc se opri. - N-asi zice!
raspunse tatal. Asta-iarna, relua el, a vrut Vasile sa scape de ei, zicea ca fac gospodarie colectiva si el se inscrisese sa se duca acolo, au venit aia doi peste el acasa, ca el are o casa mai mica exact in spatele 207 aleia mari a lui Nastase, i-au facut-o alde verii lui cand s-a insurat Vasile cu Florica lui Ciupageanu, si lumea spune ca Dan i-a tras o palma Florichii si cand Vasile a sarit la ei, aia au scos cutitele. Era si o fata acolo de la uteme, cica ar fi lovit-o si pe aia prin geam cu o caramida, i-ar fi spart capul. I-au arestat, dar nu-s ce-au facut ei si ce-au dres, c-au scapat Stie el ce spune, Vasile asta, incheie Moromete, cand zice de-astia de la sfat, de alde Plotoaga si Isosica, fiindca vezi cum vine, daca ei nu s-ar fi opus sa se faca gospodarie o faceau astialalti, alde Fantana cu Mantarosie, ca Mantarosie n-are nimica, si Vasile intra si el acolo si scapa de veri. Nu erau ei multi, dar patruzeci-cincizeci de neispraviti tot se gaseau si se chema ca sunt. Acum ai inteles? - Am inteles, raspunse Niculae infigand secerea in maldarul de grau si stergandu-si fruntea de sudoare. Apoi dupa catva timp, schimba subi¬ectul. Vaz ca ai cea mai inalta parere despre Isosica si Plotoaga si numai de forma, asa, zici ca sunt asa si pe dincolo. Moromete tacu o vreme, luat prea repede si neintelegand despre ce e vorba. inainta cativa pasi si culese niste spice, care ramasera apoi intregi ca niste flori cu tija delicata in mainile lui vanjoase. - Vreai sa spui ca dat fiind ca Isosica si Plotoaga sunt contra gospodariei ii consider oameni cu scaun la cap? zise el intru tarziu, putin mirat ca se putuse trage o asemenea concluzie din spusele lui. - Da, asta vreau sa spun, zise Niculae. . - Parerea mea, spuse Moromete cinstit, c ca erea mai bun Gae. II stii pe Gae? - il stiu. - Ei, ala sa fi vazut om!
Nu sta el la discutie cu tine, ca alde Isosica!
Ba, facea, pe ma-ta si pe tac-tau, si te si lua de guler si te da pe mana militianului. - Nu mai spune, zise Niculae ironic. Si de ce? - Parca mai stiai de ce!
? se mira Moromete. Te pomeneai la militie si cand ajungeai acolo mai gaseai si pe altii, iti mai venea inima la loc.; Unii mai radeau, altii mai glumeau, altii ca lasa ca vine el Gae si vedem noi ce-are cu noi. Si venea Gae: Ce sa aiba!
Ereau de-aia care mai vorbeau^ si ei cum vorbesc si eu cu alde nean-tau Matei, alde nean-tau Giugudel, < alde nean-tau Cristache al Joachii cand vin pe la mine si stam in pridvor;^ Dare in judecata, facu-va si dregu-va, pentru ascutirea luptei de clasat contra regimului. inaintarea lor sub stare de arest la raion, sa se invete^ minte!
Tu trebuie sa stii, ca esti acolo, mai zise Moromete. Sau tu nu te] ocupi cu partea asta? - Nu ma ocup, zise Niculae. 208 mai cu stare: a odata urla la zice Isosica a izmenele ire. Facu-i mai batut . Da va sa a toamna si-l Moromete pe de tuica si de oara Eu am plecat, - Ei, si venira si-l schimbara pe Gae, veni alde Plotoaga si Isosica. Moromete se stramba, nemultumit: nu sunt buni!
asta, Isosica, are si el un baiat si vine intr-o zi pe la ei Sita a lui Tabargel, ma-sa lui Isosica adica, bunica baiatului. Si-l spune lui tat-sau ca uite ce-a facut ala, erea pe la ea a Pintii, femeie batrana, o crestina, dar de, trecuta recent pe lista si nu-s ce ii zice ea baiatului ea: taci din gura, zice, bestie chiaburesca. Ia vino-n baiatului si il pune cu burta pe prispa si se desface la jos, zice, sa nu-ti prapadesc izmenele, ala urla, aoleo aoleo ca asa ne-a citit si invatatorul la scoala din carte si dregu-i si invatatorului ala, zice Isosica, dar pe urma ca a vazut si el ca asa erea trecut in carte, nu minte ^ zica rezulta ca Isosica nu e bun? Nici nu-l vaz eu ca dau altii jos Bine i-ar face, baga-l-asi in ma-sa, inc neasteptate, ca au pus pariuri ei doi, cu Plotoaga, pe y vin, pe mine ca ma duc legat la raion si pe tine ca te - Ce vorbesti, zise Niculae ironic. Si puse secerea mai zise. - Du-te, mai tovarase, ii raspunse Moromete convelind, uite, ia-o pe-aici, dai de barza-aia de-acolo care vine incoace. Staf si tu de vorba cu ea, poate te invata sa te insori si tu intr-adevar se vedea inaintand rar pe firele ei cp picioare, mergand prin grau, o barza singuratica cu penele in culori smu ciocul lung si rosu constituind parca impreuna cu corpul ei ca un ou mare si picioarele inalte si rosii, o figura geometrica vie, un desen miscator prin lanurile lungi asternute pe campia nemarginita. Era inca racoare, era ora cand roua inca nu se uscase. Se auzea doar din cand in cand pitpalacul. Ciocarlia inca dormea. III Raionul isi trimisese in aceste zile prin sate toti activistii organizatiilor de masa si Niculae intalni pe cineva chiar in cea dintai dimineata a cam¬paniei cand porni pe camp de la locul tatalui sau, dupa rasaritul soarelui. Er&o fata imbracata in pantaloni si ai fi zis de departe ca e unul din acei baieti care incepeau sa se vada din ce in ce mai des prin sate, pe tractoare, cand Niculae o intreba cine era si unde ii era tractorul, ea raspunse ca nu e tractorista, e de la U.T.M., dar ca se pricepe si la tractorie. O luara impreuna pe la capetele loturilor si Niculae calca rar si se uita drept inainte peste lanuri, oprindu-se din cand in cand in dreptul cate 209 unui om, dand buna-dimineata la toti, schimband cuvinte despre numarul pogoanelor aceluia, valoarea spicului strivit in palma, a boabelor pe care le suflau de pleava trecandu-le dintr-un pod de palma in celalalt si le aruncau apoi in gura amestecandu-le ca pe niste mieji Fata il insotea cu un vag aer de subalterna - tovarasul era de la raionul de partid, ea era doar de la U.T.M. - se oprea o data cu el, se uita direct la tarani cu o privire sigura de sine in care nici o clipa nu licarea indoiala asupra rosturilor ei printre acesti oameni sau asupra importantei prezentei ei acolo, ca si cand de cand lumea taranii ar fi fost astfel insotiti de altii mai intelepti decat ei si fara de care existenta lor de tarani nici n-ar fi fost posibila. - Foarte bine, exclama Niculae din cand in cand intre doua opriri, uitandu-se mereu imainte, preocupat, pana ce intr-o vreme fata il intreba despre ce era vorba si el raspunse: Foarte bine ca te pricepi si la tractoare, zise el. Si se opri iar in dreptul unuia pe care il cunostea, ii dadu noroc, dadu mana cu el si o arata cu capul pe utemista. - Se pricepe si la tractorie, zise el. Si porni mai departe spre tinta lui care nu era grabnica, si pe care n-o uita in opririle lui ici-colo. Se incrucisara la un moment dat cu alti doi activisti, se salutara si in mod ciudat fata, desi tresarise la vederea lor si se arata chiar bucuroasa de intalnire, nu ramase cu ei, isi continua drumul alaturi de Niculae. Avea acum o privire intoarsa in sine, atenta la ceva ca si cand s-ar fi apropiat parca momentul sa-si faca datoria pentru care fusese trimisa aici si se pregatea gandindu-se cum sa inceapa fara sa dea gres. - Tovarase Niculae, zise ea deodata, am si eu un fost utemist aici care abia a devenit membru de partid, asi vrea sa va spun ceva despre el. - Spune, tovarasa, raspunse Niculae binevoitor. - A fost unul dintre cei mai seriosi utemisti din raion, trebuie sa-l stiti, ca sunteti de-aici, e vorba de Vasile al Moasei. M-am intalnit ieri seara cu el si am stat de vorba. Mi-a spus ca a incercat sa va spuna si dumneavoastra, dar l-ati sfatuit sa se duca mai bine in organizatie si acolo sa discute. - Da, asa i-am spus si foarte bine ar fi sa Iaca asa, zise Niculae trecand pe Unga un cap de lot unde saluta si fu salutat ca o veche cunostinta, dar el nu se opri si continua: nu crezi? - Ba da, dar el avea ceva sa va spuna in legatura chiar cu organizatia, j - Ei, ia spune, despre ce e vorba? zise Niculae rece. - Nu pot sa va spun, ca mergeti prea repede. Am venit special sa caut, m-am gandit ca trebuie sa fiti pe-aici - Bine, am sa merg mai incet Spune. 210 tdin oameni reuseasca Isosica, despre si inalt de fcCTIA ADULT - E aici un om pe care il cheama Adam Fantana, incepu fata, si asta-iarna tovarasu asta - e responsabil al morii - s-a dus la raion si s-a laudat el ca sunt conditii coapte sa se infiinteze si in Silistea o gospodarie colectiva. Foarte bine, i-a spus raionul de partid, formati un comitet de initiativa si incepeti munca de atragere. Am fost mobilizati si noi si am venit aici tot eu, era prin februarie. Ce se intamplase? Comitetul era fort care nici unul nu vroia gospodarie, dar ca nu cumva FantaH au intrat toti in comitet, tovarasul presedinte Plotoaga, te noul secretar de organizatie - Cine fusese vechiul secretar? - Fantana, care era si referent la sfat. Pai tocmai asta era, insufletire. Fantana vroia sa dovedesca, intelegeti, ca n-a fostj schimbat pe el din functia de secretar si si-a zis ca o sa faca i colectiva in sat si o sa vada atunci tovarasul secretar Ghimf raionul de partid cat a gresit in ceea ce il privea. - Ia sa stam jos colea pe dambul asta, zise Niculae. Sa vad : ce e vorba. La treizeci de metri mai incolo, ia radacina unui zid galbe spice, lega snopi, nevazut, un taran. El auzi tot ce se spuse..] Fata se aseza pe damb cu spatele la lanul inalt de grau si Ijiculae langa ea. - Fantana, continua fata, a avut o idee buna, sa atraga in syecial tineretul care nu era asa legat de proprietatea privata cum erau cm mai batrani si s-a pomenit langa el cu Vasile asta gata sa faca si el parte din comitet. Mergeau prin sat, Fantana Zdroncan, secretarul sfatului si Isosica si lucrurile se petreceau asa, Fantana, vorbea, ducea munca de convingere si ceva mai in spatele lui, Isosica sau Zdrocan cladeau asa din cap uitandu-se la taran, adica nu, nu era nimic de baza, erau vorbe fara rost ale lipoveanului, nici discutie ca ei, Isosica sau Zdroncan sau Plotoaga, erau contra. Si taranul se prefacea si el ca asculta, dar in timpul asta se scarpina pe spinare langa soba. Si atunci, le-a venit ideea lui Isosica si Plotoaga sa-l compromita rau pe Fantana in fata raionului si l-au lasat sa organizeze o adunare festiva la care urma sa inceapa inscrierea in noua gospodarie colectiva din raion. Au venit vreo suta de insi, au venit si cativa activisti de la regionala, dar nu prea multi, n-au lasat ei sa vina chiar multa lume din partea raionului sau regionalei, ca nici asa nu era bine, ieseau si ei Prost, au aranjat-o sa vina doar sa vada si daca totul avea sa iasa bine, la sfarsit urma sa aiba loc si adunarea cea mare, cu tovarasul Ghimpeteanu de la raion, cu ziaristi si cu oameni care sa filmeze A iesit ceva, cum sa va spun Nu s-a inscris nimeni, taranii au iesit afara si a ramas doar Fantana in mijlocul salii, strigand ca el sta pe pozitie si sa vina sa se 211 grupeze toti in jurul lui. Nu s-a grupat nimeni. Ei, si atunci s-a sesizat tovarasul Cihimpctcanu si a trimis doi activisti sa stea aici si sa ajute si a trimis-o si pe ea, din partea raionului U.T.M. Cand a venit in Silistea in dimineta aceea a aflat ca nici macar Vasile nu mai vroia sa faca parte din comitetul de initiativa si a fost trimisa la el acasa sa vada despre ce era vorba. Acolo a aflat de la nevasta lui o istorie intreaga, dintre Vasile si verii lui, cum venisera cu o dimineata inainte si astia ii pretinsesera sa nu se inscrie, altfel il da afara din casa, un bordei mic din spatele lor, facut cica pe pamantul care nu era al lui. S-au luat la cearta si a zis si ea ceva, nevasta lui Vasile, si ala mare, Dan, i-a carpit una peste obraz. Vasile a sarit la el: "Ma, zice, de ce dai tu in nevasta mea?" Dar n-a putut sa-i faca nimic, ca aia erau doi, au iesit pe usa injurand ca daca il prinde ca se inscrie vede el pe dracuVasile avea un hectar de pamant de la maica-sa, dar cica nici ala nu era pe numele ei. - Asta mi-a povestit-o nevasta lui Vasile, ca pe el nu l-am gasit acasa, continua activista U.T.M. Am stat si m-am gandit cum as fi putut interveni si l-am asteptat pe Vasile sa vorbesc cu el si sa vad el ce spune. Mi-am dat seama ca in situatia in care se afla el gospodaria colectiva era o scapare, si ca astia patru, Plotoaga, Isosica, Zdroncan si Bila, ii stricase toate planurile. Pana sa vie Vasile de unde se dusese, nevasta-sa a iesit in tinda sa puna de mamaliga si m-a chemat si pe mine sa stau langa foc. Era foarte frig, ma rebegisem pe drum de la gara pana aici, fiindca era vremea rea, nu era nici de sanie nici de caruta si batea un vant de te patrundea pana in oase si a trebuit sa venim pe jos, eu si cu tovarasul Stratila, de la sfatul popular, putea sa ne manance lupii. Pana sa fiarba mamaliga, nevasta lui Vasile spuse ca Vasile are un prieten, unul Ion al lui Ripitel, era si el ulemist, se pricepea la aparate de radio, isi facuse unul singur, din piese detasate, citind dupa un manual si cica Plotoaga ar fi vrut sa-l puna Ia taxe, si ca Ion al lui Ripitel ar fi zis de ce sa platesca el taxe pentru aer, ce, consuma combustibilul cuiva? Si Plotoaga cica n_-ar mai fi stiut ce sa-i raspunda si ar fi lasat-o balta. Mai tarziu, a doua zi, cand activista U.T.M. vorbi cu acest Ion al lui Ripitel intre patru ochi afla si ce se mai intamplase cu Vasile in dupa-amia/a care urmase dupa istoria cu palma data nevestei lui si cum petrecuse Vasile noaptea. Ratacise ceasuri intregi pe-afara, pe langa casa, prin fundul gradinii, cautand parca ceva, cu lopata in mana, curatind zapada, facand partii,] spulberand zadarnic troienele care se formau repede la loc in urma i Era vazut de pe drum, se zarea peste gard lopata neagra ridicandu-se cu miscari regulate in aer, muncea linistit, tusea, uneori se oprea si se uit pe drum Dar cand nevasta iesi la pranz si il chema la masa, nu-i raspun nimic, nu veni si continua curatatul asta, fara noima al zapezii pana ce ascurta zi de iarna incepu sa se intunece. Seara manca totusi ceva, dar ea, nevasta lui, nu putu sa manance, ii dadu doar lui si fetitei si apoi se culca si adormi indata. in schimb Vasile ramase treaz langa ea toata noaptea si dimineata se scula tacut si posomorat si cand cineva de la sfat trecu pe la ei sa-i spuna ca este asteptat la sedinta comitetului de initiativa, nevasta Iui iesi si-i spuse aceluia ca nu-i arde lui acuma de comitet. Mereu mohorat si galben la fata, Vasile plecase apoi la Ion acela al lui Ripitel, de la care nu se mai intorsese tot timpul diminetii. - Pana Ia urma a venit, am stat de vorba cu el, incheie activista U.T.M. Nu prea era vorbaret, n-am putut sa-l conving sa lase totul la o parte si sa vina la sfat si sa-l sprijine pe Fantana sa actioneze mai departe. Mi-a spus ca "actiunea a fost compromisa pe mai multi ani" si ca el ma roaga, intrucat si el si Ion al lui Ripitel implinesc varsta de iesire din U.T.M., sa-i ajut sa fie primiti amandoi in partid. "in partid, zice, o sa pot mai bine sa fac si ce spuneti dumneavoastra." Din felul cum vi sau poate mi s-a parut, ca avea, in viitorul apropiat, ce mai important de facut decat gospodaria colectiva. Dar putut sa smulg mai mult "Si din ce-o sa traiti? l-am sa va munciti pamantul daca va despartiti de veri?" "Ne d mi-a raspuns. Bineinteles ca din comitetul de initiativa nimic, a esuat si incercarea asta si atunci l-am recoma al lui Ripitel sa intre in partid, si au fost primiti foari Vasile, daca nu-l avertizam eu personal pe tovar Ghimpeteanu sa trimita pe cineva acolo nu l-ar fi prii Isosica cu el, n-am inteles de ce se opunea si nici n am inteles, grabnic si e? N-am Cu ce o mai ales si pe Ion mai ales el, prim-secretar Nu stiu ce avea putut sa aflu de la cineva despre ce putea fi vorba. Pana la urma i#bu avut incotro, au ridicat mana si au votat, cam in sila, dar n-au ayut ce face, fiindca la intrebarea tovarasului de la raionul de partid sa/puna motivele pentru care se opun, n-au putut spune nimic concret. C/sa fie amanat, ca sa se cerceteze daca nu cumva e omul chiaburilor, afl neamurilor lui adica, si wea "sa se strecoare in randurile partiduluiJjrTovarasul de la raion le-a raspuns scurt "s-a cercetat, tovarase", si le-a inchis in felul asta gura. - Si ce e cu caramida care s-ar fi aruncat in geam si te-ar fi lovit pe dumneata in cap? intreba Niculae. N-au fost arestati astia doi, Dan si Stefan? - Ba da, dar s-a dovedit ca nu Stefan daduse cu caramida, ci un altul, Probabil tot pus la cale de Dan, dar nu s-a putut dovedi ca ar fi existat 0 intelegere intre ei si l-au inchis numai p-ala, astora doi le-a dat drumul. - Si ce propui? zise Niculae ridicandu-se. 212 213 Fata se ridica si ea si isi continuara drumul printre lanuri. - Ce va spuneam si la inceput, sa-l ascultati pe Vasile. - Oriunde intri intr-un sat, zise Niculae, dai peste unul ca Vasile asta cu o istorie asa cam dubioasa. in realitate, cum ai observat si dumneata,^ chiar in legatura cu el, cine stie ce urmareste. Trebuie sa fim atenti si sa nu facem jocul unuia sau altuia, fiindca fara sa-ti dai seama te poti pomenii ca ai fost tras tocmai in jocul pe care zice ala ca il fac aia pe care el ii demasca. intelegi? - inteleg, zise fata posomorata deodata si adauga mai mult de forma: Tocmai d-aia v-am spus si dumneavoastra, ca sa va semnalez faptele. Dumneavoastra aveti posibilitatea sa le analizati mai adanc. Niculae se posomori si el si isi vazu de drum, in timp ce fata ramase in urma. Se opri in dreptul unui lot si intra in vorba cu un taran - Bai Niculae, zise acel taran desdoindu-se de spinare si apropiindu-se fara graba cu secerea si cu graul in mana. Mai frati-meu, zise el - si dupa felul cum vorbea se vedea ca era cu feciorul lui Moromete prieten mai de mult - ce-i facem, ma, cu neghina asta, parca nici nu zici ca e grau ca , neghina, ci neghina cu grau!
Hai noroc!
- Noroc, Ilie, zise Niculae. - Ce-i facem, ma? Manunchiul din mana seceratorului era o proba aproape nelinistitoare prin abundenta ei, ca o prevestire a ceva necunoscut, o parte era grau si doua neghina, dar parca nu era o neghina obisnuita, ci un soi foarte reusit cu maciulii multe si mari, cu grauntele negre ca taciunele si umflate de spatiul sevei pamantului din care se hranisera nestingherite de nimic. Spicele de grau galbene pareau neinsemnale printre tulpinele cracoase ale acestui statornic insotitor al graului, cu care era greu de inteles ce afinitati putea avea. - Ce sa faci, il seceri, zise Niculae, cu glas tare, sa-l auda si altii de prin imprejurimi ca si cand n-ar fi vrut sa-si raceasca gura cu fiecare in parte. ?a va fie invatatura de minte sa mai semanati de-aici inainte fara sa dati graul la trior. Ca nu numai ca iti iese neghina insutit - da ce zic eu insutit, inmiit - dar iti inabuse graul propriu-zis ■- Aia o stim noi, ma Niculae, zise omul eu glas scazut, ca si cand in ceea ce il privea pe el, n-avea nici un chef sa-i auda vorbele si altii. O stim noi pe viitor, dar ce-i facem acuma? Am auzit, adauga el coborand si mai jos vocea - si de asta data intentia lui era clara, daca era adevarat ce auzise el, fiind vorba in mod evident de un secret, il ajuta in felul asta pe Niculae sa coboare si el vocea cand o sa-i raspunda -am auzit, repeta el, ca avand in vedere si dat fiind ca situatia e de-asa natura incat recolta e buna pe tot cuprinsul tarii si o sa fie cereale destule, se considera ca 214 nu mai e cazul sa platim Semeteul de anul trecut si il platim numai pe-al de anul asta, pe considerentul ca anul trecut recolta a fost slaba. - Nici sa nu-ti treaca prin cap Ilie, raspunse Niculae indepartandu-se, tocmai d-aia, tocmai pentru ca anul asta e recolta buna, o sa trebuiasca sa achitati tot pana la ultimul bob. Cand dracu sa achitati plata pentru araturi, daca nu acuma, ca s-a facut!
Anul trecut cand nu s-a facut, Semeteul v-a iertat, desi nu era normal, fiindca il costa Ma intreb cine dracu va baga voua asemenea idei in cap, mai spuse Niculae nedumerit. - Nu ne baga nimeni, ma Niculae, zise omul de asta data tare, nemaiavand pesemene ce ascunde, dar ne gandim si noi daca e sa dam si restantele si aratura de asta-toamna, si cote, ne mai ramane pe dracu!
- Lasa, Ilie, nu-mi spune tu gogosi de tufa, ca, daca ar fi dupa tine, ar trebui sa renuntam la tot si sa ramanem tot cu boul de coada, in timp ce alte tari stau calare pe tractor si automobil. N-o sa ne inchinam noi la boul tau. Cu boii nu mai faci nimic, s-a dus epoca boilor. Noroc, nea Stane!
- Noroc, ma Nica!
- Si dumneata esti de parere sa sta - De, mai Nica, mi-ar placea si mie e tot al vostru - Si ce dracu sa facem noi cii el? rase IV de coada boului? actorul meu, dar vad ca e. Tot pentru voi e!
Stai putin ca vreau sa te intreb Kia de taiat ce apucase cu mana, fiicele si punandu-le pe polog. Apoi 1. Era Marioara, singura cu maica-siul sa iasa la munca, la camp. De i pogoane pe care le adusese muierea - Unde-ai plecat Niculae, unde te di; ceva. Era glasul unei fete Tocmai ter dand cu o miscare usoara peste umar; parasi lanul si o lua spre drumul de ; sa, Fantana nemaiavand de mult oh altfel ei nici nu aveau mult pamant, cand il luase. Fantana facuse trei copii, ui^fl murise pe frontul rusesc, unul mai mic decat Marioara era la liceu, desi la scoala invatase prost, era un "zaltat", cum spuneau oamenii, adica un ticnit, dar trecuse la examenul de admitere fiindca avea "origine sanatoasa". Marioara, desi invatase bine la scoala, facuse doar cursul complet, de sapte ani, n-o daduse taica-sau mai departe, fiindca nici ea nu staruise. Era o fata care nu crescuse prea mare, semana a par cu lipoveanul, dar statura nu era a lui, ci a maica-sii, ai fi putut lesne sa-i dai saisprezece ani, desi ea trecuse de douazeci. Fantana, cu anii, ajunsese un urias, desi o parte din marimea lui ii mai venea si din 215 grasime si cand te uitai la el si ii vedeai capul asa mare te intrebai daca nu cumva si creierul lui suferea, si poate ca de aceea bea el spirt albastru cu speranta ca, cine stie, alcoolul acela fiind "medicinal" ar putea sa-i mai topeasca din grasimea care ii apasa mintea. Marioara mai mostenea de la maica- sa scarba pentru mancare si mai ales pentru bautura, era de mirare cat de putin manca ea la masa si n-ar fi pus pe limba o picatura de tuica s-o pici cu ceara, si mai ales o limpezime a gandurilor si a faptelor pe care tatal ei nu o avea. in drum spre capatul lanului fata se abatu pe la caruta si scotoci in cutie si lua din ea o mica basma infiorata pe care si-o puse repede pe cap si se uita intr-o oglinda cat palma pe care o razimase de bucceaua osiei, se apleca jos si se drese, sa njp vada Niculae. - Uite acusi viu, ca eram cu basmaua rupta, zise ea apropiindu-se. Si adauga: la secere, de, n-are rost sa te duci gatita ca la hora. Si isi arata piciorele in ciorapi grosi, sa nu i le arda soarele si sa nu i le zgarie miristea. - Da, da, sopti Niculae ca pentru sine, uitandu-se la ea dintr-o parte, sigur, asa este, frumusica fata, nimic de zis, numai ca eu nu prea am timp de stat de vorba, aici e problema!
- Nu e nimic, zise Marioara pornind alaturi, incotro se ducea el. N-avem noi mult de secerat, un pogon si jumatate de grau, in trei-patru zile l-am terminat, daca dam incet. Si s-ar fi zis de departe ca ea parasise locul nu din intamplare, fiindca trecuse Niculae pe-acolo, ci fiindca asa se intelesese cu el, sa vie el s-o ia de-acolo si sa plece pe urma impreuna. - Da, da, tine-te tu dupa mine ca o sa ajungi departe, zise Niculae intetind pasii. Eu m-am oprit fiindca am crezut ca vreai sa ma intrebi ceva, cum ma intreaba oricare dintre cetatenii astia care au ceva de intrebat cand de fapt tu n-ai nimic sa ma intrebi. Sau ai? Daca ai, intreaba-ma mai repede si intoarce-te la secere, ca te striga maica-ta. Era adevarat si Marioara se opri si facu in urma un semn vesel cu mana. S-ar fi zis ca era o Jhilceata cum se avea ea de bine cu maica-sa, asa de cristalin ii era glasul si de copilaresc gestul: - Viu acuma, mama, vreau sa-l intreb ceva pe Niculae cand s-o duce pe la Palamida. Asadar aici era un interes nu gluma, pe cine mai putea ea sa intrebe acel ceva pe care il avea in vedere nu se stie pe cine din Palamida, poate chiar un baiat, decat tot pe cineva care traia acolo, pe Niculae asta a lui Moromete? Si atunci Niculae se opri, fiindca era limpede ca ea il va insoti atat cat avea ea nevoie, mersul inainte nu era bun. 216 - Fii concisa, zise el intorcandu-se drept in fata. Te ascult. Ea surase si ca intr-o sclipire sub buzele ei umede care tremurara o fractiune de secunda ca intr-o rasucire de plans i se vazusera dintii albi, regulati si frumosi ca niste podoabe nefiresti, care n-ai fi zis ca sunt facuti ca sa muste si sa mestice: margaritare, repede acoperite o data cu zambetul ei care se topi inainte de a se fi format. - Bine, Niculae, sopti ea, tu asta imi Iaci, fara sa-mi spui si mie, Marioara, uita-te la mine ca nu e nimic de capul meu, degeaba zic eu ca nu ma uit la nici o fata si nici la tine nu ma uit, ca la Ileana lui Costica Rosu ma duc seara in gradina si stau cu ea pana la ziua, muiere cu doi copii care si inainte sa se marite se facuse de ras prin sat. Venea Chiran la poarta si prin gard isi batea ala joc de ea, ea zicea ca nu vroia sa iasa afara din curte, ca sta aia batrana cu ochii sa nu iasa din curte. N-am nimic, bunico, zicea, vrea si el sa-mi spuna ceva^j^, nici nu ies pe poarta. Nu iesea, dar se lipea de uluca si prin uluca duci, care cat a auzit ca ai venit in sat l-a si las dupa tine!
? Din partea mea poti sa faci ce barim ea e preoteasa, si nici nu e o muiere urata la Sora lui Ilie Pipa, daca iti place sa-ti razi de t Se opri. Se facuse alba la fata si arata fru o moarta in sicriu, acoperita de fiori si plan Niculae se facuse la fel de alb. Marioara insa nimic inaintea ei, pate doar o prapastie si ac cand trebuia sa sara: sa scape dincolo sau sa c; ales. - Nu te tine nimeni legat si descantat, conlinua ea, vii o data pe an, eu vin sa te vad, trimit dupa tine sa te chemt/.,, Si cand pleci si cand te intorci, vezi ca mai sunt fete si muieri, poti sate tii dupa ele ca un caine, pana o sa imbatranesti si n-o sa se mai uitemimeni la tine!
Si apoi tacu. De alaturi, de la capatul uryri lan la care nu secera nimeni sau poate secera de la capatul celalalt (si m aceea instinctiv atat Marioara cat si Niculae se oprisera amandoi in dreptul lui sa nu-i auda nimenI), tasni o ciocarlie atat de aproape, incat oricine ar fi tresarit si s-ar fi intors fara voie, fie chiar si pentru o clipa. Ei insa nu auzira nimic, se uitau acum unul la altul drept in ochi si pe masura ce clipele se scurgeau, albul ochilor fetei se facea din ce in ce mai mare, pleoapele lui Niculae se inchideau din ce in ce mai mult, pana nu mai ramase dacat o dunga ascutita ca la animalele salbatice care daca le-ai judeca dupa ochi ai crede ca dormiteaza, cand de fapt toate instinctele lor stau la panda. El chiar scoase un fel de ■Barait, isi lua ochii de la ea si intorcandu-i spatele o lasa acolo in mijlocul drumului de plan. Si exact dupa atata timp cat trebuia ca ea sa nu se mai 217 ai gasit tu sa te ia acasa si a venit e numai Ileana, oti sa te duci si o mireasa sau ca suratele ei Dar si mne ca nu mai vedea simtea ca venise clipa in ea, nu mai avea de indoiasca de faptul ca asta era singurul lui raspuns la tot ceea ce auzise, dar nu prea tarziu incat s-o faca da ras fata de toata lumea care se uita poate la ei pana pe la al saptelea lot, glasul lui Niculae se innoda in continuare cu cel pe care el il avusese mai inainte si zise: - Asa o sa fac, cat ajung acolo numai grija asta o sa am, ma si reped sa-t spun, nici o nadejde!
Ma gandesc chiar daca n-ar fi cazul sa ma duc imediat pana la sfat si sa-i dau un telefon!
Si schimba tonul, brusc instrainat: Noroc, nea Gheorghe, cum merge?!
Cate ai pus anul asta? - Ma Nica, cate am pus eu ar mai fi cat ar mai fi, dar am doua pogoane insamantate cu grau de imprumut si a iesit, ma Nica, neghina, cum n-| iesit graul, insutit, cum spune in parabola - Ei, cum spune in parabola? - Pai nu stii, se mira omul. Iesit-a semanatorul sa semene samanta - Foarte bine, zise Niculae, dar semanatorul ala a iesit sa semene!
samanta sa, pe cata vreme dumneata te-ai imprumutat de la stat. Pai dej ce, nea Gheorghe, ramasesei fara samanta? - Ramasesem, Nica, ca nu mai aveam - Nu mai aveai pe dracu, n-ai vrut sa semeni, ca ai vazut ca se ia cota mai mare la grau si ai vrut sa semeni la primavara mai mult porumb!
LasaJ| nea Gheorghe, ca stiu eu cum devine, nu mai veni dumneata cu parabola semanatorului ca n-o sa-ti ajute la nimic. - Ce-o sa ne faca, mai Nica? - Ce-o sa va faca, nu stiu, dumneata sa fii sanatos, raspunse Niculae fara sa se uite o clipa inapoi sa vada ce mai facea Marioara, careia totusi i se adresa: regret ca v-am dezamagit, domnisoara, dar daca m-asi incarca cu tot felul de rugaminti cand m-oi intoarce la Palamida ar insemna sa plec de la raionul de partid si sa ma fac comisionar. Noroc, nea Gheorghe, da-i inainte si alta data fa-ti si dumneata socotelile la o lampa de gaz cu un numar mai mare, ca n-o sa spuneti acum ca nici gaz n-avem destul. Si isi continua apoi neabatut drumul, al carui itinerar incepea sa se ghiceasca. Mergea spre linia terata, unde se terminau pamanturile celor din Silistea si de unde avea sa faca apoi un lung ocol si sa se intoarca dupa aceea in sat pe partea cealalta, care cuprindea la inapoiere toate pamanturile de dincolo de padurea Cotigeoaia si de dincolo de drumul raional care lega gara de sat. intre timp se facuse cald peste campie si soarele incepuse sa inunde granele de lumina. Micii copaci, stejari singuratici, peri sau meri padureti, imprastiati ici-colo peste loturi si pastrati de oameni mai mult pentru umbra, pe care ii ocoleau ani in sir si cu plugurile, cu fructul mic, dar adesea avand un gust si o aroma care faceau sa licare ochii copiilor mai tare decat pentru cei de-acasa din gradina, incremenisera fara pic de vant 218 in aerul albastru, iar verdele coroanelor lor se facuse negru, ca si dunga indepartata a padurii si aceea si mai indepartata a satului acoperit cu salcami. Vitele mancau iarba cu grau si izbeau din cozi la carutele lor, le venise randul sa sada si omul sa munceasca, fiindca ele arasera aceste intinderi si el mersese doar in urma lor tinand in brate lucrul acela care le omora de greu ce era de tras, le fluiera rasuflarea in gat sa-si dea duhul, si tot trupul lor se umplea de spume cand ajungeau la capatul unei brazde. Acum era bine pentru multa vreme si sforaiau cu putere cu nasul in maldarul de grau fraged si de placere izbeau din cand in cand si cu cate-un picior in pamant sau se repezeau deodata cu dintii sau cu coarnele in coama sau burta perechii cu care traia si muncea. Si atunci se auzea glasul lui, de care le era frica, dar care le scotea fara voia lor un muget sau nechezat de bucurie cand il vedeau ca se apropie cu faptura lui mica, dar cu vointa cumplita, ca le izbea uneori cu ceva tare ca se pomeneau in avi genunchi, huooo, racnea el si glasul urechi insotit de amenintari nelamurite lor care si ea era supravegheata. In acest timp soarele tot urca din ce in pierise de mult, iarba isi pierduse si ea jil la radacina spicelor, incepuse sa miroasa a t isi intepenisera si ele paiul si chiar spicul usurinta in palma si din boabele lui sa s ea tasnind de sub sita de jos a batozei drumul ca nu e de stat, trebuie sa termi snopii, s-a pus pe noi asta sa ne coaca spi e nimic daca te doare capul, du-te colo in cu ele la frunte. Si sa stii un lucru, ca du te mai punem la secere, gata, te scutim!
fti pe mine nu ma scutesti, tata? umplea aerul si le intra in potoleau numaidecat joaca iu si mai arzator. Roua r pamantul, chiar jos scata. Jerbele de spice fi acuma sfaramat cu asa cum avea sa arate va incepe treie isul. Dati-i saptamana asta, se scutura , de dimineata ne lua. Nu umb, rupe niste foi si leaga-te ajungem la cap, pe tine nu rile. ce t eu sa te trec cu vederea taman misc din locu-asta daca n-o sa ramaie nici ce e ala spic pe toata pana la anul nu te mai punem la mea!
Baiatul rade cam palid, il Asa e, pe tine te uitasem, cum de-am pe tine, vrednic cum esti!
Uite, sa nu fac asa cum iti spun, dupa ce n-o sa iu suprafata asta a lotului nostru, sa stij secere!
Ai promisiunea asta din p; doare spinarea, osul lui nu s-a copt si munca ii face rau, ii simte chinul, suferinta aceea parca fara nume si fara inteles care iti strange sufletul la gura cum ai strange baierele unui sac plin si l-ai lega. Degeaba glumeste tatal ca n-o sa-l mai puna la secere pana la anul, pai sigur, daca nu mai e nici o secere, cum o sa-l mai puie, ca doar nu sunt doua veri intr-un an!
Durerea trece o clipa, oasele desdoite o alunga din sale, rasul mai alina acea plangere a intregii tale fiinte si crezi ca poate s-a dus de tot, dar dupa ce te apleci incepe iar si nu mai stii ce sa mai faci, ii dai inainte 219 si sudoarea te scalda de sus pana jos si din gat iti iese un geamat Ce e acolo, ma, te-ai taiat la dest, nu ra-ara taiat, atunci de ce gemi, iti vine sa feti, si ceilalti rad si trebuie acuma nici sa nu mai gemi, sa induri in tacere si sa dai fara nici o nadejde, fiindca graul nu se va secera singur pana n-o sa-l termini tu, polog cu polog, mii de poloage, azi si maine si poimaine si raspoimaine Nici nu mai vezi bine inaintea ochilor, iti joaca zarea sub priviri ca o apa fara sfarsit Iar sub bolta inalta a cerului se ridicasera cu spinarea in sus ciocarliile, multe la numar, ai fi zis ca tot vazduhul e plin de ele, si de cantecul lor fara oprire ai fi putut crede, ascultandu-le, ca asa era cum spuneau glasurile lor, ca pe deasupra pamantului e o neintrerupta sarbatoare. Nu se mai opreau, cand una se urca alta se lasa, intetindu-si parca o data cu cresterea puterii soarelui cantecele (cu cat inainta el pe cer cu atat trilurile lor umpleau mai tare campiA) incat o jumatate de ceas mai tarziu, cand glasurile lor amutira, s-ar fi putut zice ca soarele le fulgerase pe toate din zbor si ca se prabusisera prin grane fara viata. La pranz, Niculae cobori in sat si se duse la sfatul popular, unde lua prin telefon legatura cu unul din secretarii comitetului raional de partid caruia ii raporta ca in Silistea secerisul a inceput peste tot in bune conditiuni. intreba la randul sau daca tovarasul avea ceva sa-i comunice. Nimic. Dupa-masa se duse apoi pe la siloz si la baza de receptie de la gara sa controleze daca si acolo toata lumea se pregatea din timp sa primeasca recolta. Seara gandi ca de atatia kilometri cati strabatuse nici n-o sa aiba timp sa se urce in pat si o sa pice frant de oboseala. "Da, isi spuse el insa, asteptand sa adoarma, dupa ce ca m-am stapanit si nu ti-am spus nimic din ce meritai, crezi ca o sa stau acuma sa nu>dorm din pricina ta!
" Niculae casca lung, de i se paru ca o sa-i ramana falcile intepenite si clantani din gura "Ma dor oasele si palu asta totdeauna la noi s-a dormit fara mai sanatos, dar decat filozof ofticos, mai bine magar sanatoseu prefer magar filozof saracu domnu invatator Teodorcscu, muri de oftica" Niculae deschise ochii, isi puse mainile sub ceafa si rahiase cu fata in sus: va sa zica, isi spuse el, Marioara se gandise bine inainte de a vorbi. .. "Bine, nu vreai sa te lasi, sa vezi ce-o sa patesti tu acum he-he!
facu Niculae tare, in intunericul odaii. Si-aia nebuna, auzi, prin gard, avea haz fata asta, daca o fi adevarat" 220 Ilinca nu terminase de strans vasele in tinda si auzindu-l la inceput cascand si apoi chicotind singur deschise usa si il intreba: - Ce razi, ma, asa singur? Niculae nu raspunse. - Dormi, ma?!
- He, he!
facu iar Niculae si fata, curioasa, se apropie de pat si se aseza. Niculae ridica un picior, i-l puse pe ceafa si o impinse. Ilinca ii carpi una peste nas bestecaind in intuneric cu palmele si strigand ca pe vremea cand erau mici: - Tata, uita la asta, mi-a dat cu piciorul in ceafa. in copilaria lor Ilinca primise intr-adevar multe picioare de la Niculae, fie in piept, fie in inima, pesemne ca nu le uitase. "Mama, racnea Niculae, mi-a dat cu cotul in ochi" ca s-o impresioneze pe mama. Niculae des¬coperise o data ca Ilinca era o paratoare, rar se intaAjAse vreodata sa-i ascunda ceva maica-sii. Odata se jucau impreuna iritkiina si Niculae vrusese s-o atraga de partea lui impotriva unuia din NJSHJ vitregi care aproape ca il deselase aruncand dupa el cu o bucata d^^Rlac turcesc, din pricina unui ardei Cumparasera gogosari si ParascliJ^^tepa cu o furculita si ii arunca intr-o putina la murat. Bagand pe cat de absent era fratele sau, Niculae gasise un ardei inainte si simtind cat era de iute i-l intinse lui Praschiv, i hap, muscase din el, dar n-apucase el sa mestice bit sa-l scuipe si scosese un urlet si se uitase in jurul luii ala care o si rupsese la fuga. il nimerise pe Niculae drerffn fund si lovitura il pusese in patru labe, vrusese el sa mai rada mai lepare, dar ii cam inghetase rasul in el, asa de tare il pocnise cu dovlrJFcuk Mai ales nu-i venea sa creada ca il putuse tinti asa de bine tocmai cjfe Ia prispa la poarta gradinii, prin care tocmai fusese gata sa scape §/intr-o zi ii spusese Hinchi, cum statea cu ea si jucau amandoi pietre s/el credea ca tot asa gandea si ea si ca puteau impreuna sa aiba ei doi/) taina a lor"Ilinco, tu ai vazut?" "Ce?" intrebase Ilinca. "Te-ai uitat Ijrnema Paraschiv?" "Ce sa ma uit?" "Ai vazut ce prost e?" susotise baianil infiorat de conspiratia care tocmai se nastea impotriva fratelui cel mare si se uitase la sora lui asteptand s-o vada si pe ea marturisind aceeasi descoperire, dar in loc de asta Ilinca deodata cascase gura parca ar fi taiat-o cu un cutit la gat si .ncepuse sa oracaie: "Mamaaa!
". Mama robotea prin curte si auzind strigatul acela din gura de sarpe venise la ci sa vada ce era. "Ce e, fa, ce Ur i asa?" "Mama, spuse Ilinca, Niculae l-a facut pe nenea Paraschiv prost!
" * mama pusese atunci mana pe o jordie din maldarul de coceni de fioarca-soarelui din apropiere si pleosc, il croise pe Niculae pe spinare, care, de , de seama il gustase b, si nean-sau, se si aplecase ce sa arunce in 221 ii lL. uimit ce era, uitase pana sa se si ridice si s-o ia la goana ca sa scape, cum facea in alte clati. - Ia spune, Ilinco, zise Niculae, cum a fost cu Ileana lui Costica Rosu si cu Chiran, inainte ca ea sa se marite? - Da ce, tu nu stii? zise Ilinca fara sa-l creada. - De unde vreai sa stiu? se supara Niculae. Crezi ca eu sunt Bibina. Asta era ghicitoarea la care se ducea nu o data mama cand Moromete era plecat pe la munte cu porumb. Uneori o chema si pe la ea si o punea sa dea si in bobi, nu numai in carti. "Vine, Catrino, spunea ea batand cu convingere mare cu varful degetelor craiul de toba care era Moromete. Uite-l pe drum de seara cu un dar de bani, soseste la vremea rea, dar cu inima indoita, fa!
Nu se bucura de darul asta!
Cu niste vorbe, de la o dama de verde, in afara casei ii cade un necaz, uite ici muierile astea doua, cu craiul de rosu." "Guica trebuie sa fie si cu Parizianu, si cu ala de pe la Bucuresti", raspundea mama. "Nu stiu", facea Bibina, si iar lua cartile si incepea sa le bata ca sa le mai dea o data. Era prietena cu Catrina si nu vroia sa ia nimic de la ea, desi de fiecare data mama incerca sa-i dea ba un ou, ba un franc - Pai cum, zise Ilinca, n-a umblat Chiran nebun o toamna intreaga, calare pe cal cu o maciuca la sea, zicea ca e haiduc, il nenorocisera aia cu ciomegile intr-o noapte cand l-au pandit si l-au prins in Cotigeoaia cu Ileana? Sau tu ai fost chior, nu l-ai vazuLcum trecea peste porumbisti calare pe-o martoaga si nici nu se uita nici la dreapta nici la stanga? - Ba l-am vazut, dar nu stiam ce e cu el. - Vai de capul lui, saracul!
zise Ilinca. Saptamani de zile umbla numai pe camp, si ziua si noaptea si cand vedea usa cate-un palc de copii se oprea si el si statea cu ei de vorba. Ca sa-i spuna lui daca i-a batut cineva, ca le arata el la aia care i-au batut. "Nu ne-a batut nimeni, nea Chirane", ziceau copiii. Si atunci se urca in sea si o lua inainte. Toata lumea se mira de calul ala, ca n-a murit, da slabise de-i iesise curu-afara si nu prea mai putea nici el s?. alerge la trap. - Voi ce faceti acolo, nu dormiti, zise tatal cu un necaz ciudat intrand in odaie. Se vedea ca nu din pricina ca nu dormeau ei ii pasa, ci de faptul baiatul statea de vorba cu Ilinca si nu cu el. - Ia du-te tu de-aici si te culca, il alunga fata. Dar Moromete nu se dadu dus si s6 aseza alaturi de pat. - Pai a fost comedie mare cu Chiran, ma Niculae, ma mir ca n-ai auz zise el, ca de vazut sper ca l-ai vazut si tu cum trecea asa pe camp noapte de ti se facea frica de el daca nu stiai cine- e. - Aia l-au nenorocit, Costica Rosu si fi-sau, zise Ilinca. 222 - Asta, alde Costica si fi-sau, ce s-au gandit, continua Moromete. Dom¬nule, una si cu una face doua, daca stam si ne uitam, intr-o buna zi ne pomenim cu Chiran cum s-a pomenit Tudor Balosu cu Birica, fuge cu fata intr-o noapte si pana sa sari tu, nu mai e nimic de facut Ia sa-l prindem noi mai bine si sa-l invatam minte!
Si l-au pandit in padure si s-au pus cu ciomegele pe el sa-l omoare. - N-a murit el, dar e, ca nici zdravan n-a ramas, zise Ilinca, s-a insurat pe urma, a luat pe una a lui Cochintu - Si cand s-a oprit el sa mai umble pe izlaz calare pe Rozinanta aia a lui, ca eu nu mai tin minte, zise Niculae. - Ce Rozinanta? zise Ilinca. - Martoaga aia pe care mergea calare. - Nu era martoaga, ca era cal bun, zise Moromete, dar slabise cum iti spuse si fata asta din pricina ca dadea mereu tarcoale uite asa cat e campia de mare, o lua de pe la drumul-de-fier, pe la Ciolancsti, ocolea Cotigeoaia si te pomeneai cu el pe drumul de la Raca, prin Pamanturi. Pesemne ca nici nu prea il lasa sa manance pe calul ala, numai apa ii da, il vedeai cum se oprea la fantani si se da jos sa-i scoata apa cu ciutura. Ce flacau, domnule, exclama Moromete. iti placea sa te uiti le el, il prapadira ca niste smintiti noaptea la miezul noptii, toata lumea credea ca n-o sa-si mai vie in fire. Fiindca stii ca multi spuneau, ca vorbeau cu el cand umbla el asa peste camp, ca n-avea nimic din punct de vedere ca il vatamasera cu ceva, venise si iLjrecuse capul spart, si il oprea cate unul, baieti, de Ce e, ma, cu tine,aMrane, de ce nu te dai tu jos de pe cal si sa te intorci in sat, de ce umbjflBfcp si ziua si noaptea, ca un besmetic, vreai sa zica lumea de tine ca eaM^un si sa te bage la balamuc? Si el cica raspundea ca o sa alerge asa iSVo sa moara si el si calul si sa-i manance lupii pe-amandoi in padurBtfc venea si dormea in padure. - Si nu l-au mawjEEzise Niculae. Moromete facuKjjKtunericul odaii un semn de protest din cap: - Nu l-au maffiflpzise, dar asta e o pedeapsa, nu un bine, ca n-a murit. - De ce?!
selffra Niculae. - Tu nu inte - Nu, zise Nfculae si mai mirat, aproape vesel. Daca zici ca i-a trecut bataia si s-a insirat, ce mai vrea? - Pai ii plicea, ma, de Ileana, explica atunci Ilinca cu un gest in care razbateau ze/i de aluzii ironice: adica uite-l pe tata cu glas moale ca il apuca mila ie Chiran si uite-l si pe Niculae, ca se face ca nu intelege ca murea/lupa ea, dar murea cum se moare, nu ca era aia bogata, il cu/leuca, parca alte fete nu mai gaseaHai, gata, mai adauga ea, Sisi acilea parca de mult n-ai mai fi vorbit cu Niculae, de ce nu e-i fi ducand sa te culci, cat e ceasul, ma? 223 Niculae se uita la ceasul lui de mana cu cadran fosforescent si spuse ca era ora noua; Moromcte iesi. - Si e adevarat ca venea seara la ea la gard? o mai intreba Niculae pe sora-sa cu un glas de parca abia si-ar fi stapanit incantarea. - Ei, facu Ilinca, la gard, la negard, ce te-o fi interesand si pe tine!
Parca tu nu te-ai intalnit cu ea? De ce n-ai intrebat-o? - N-am avut timp, zise Niculae imitandu-l aici pe taica-sau si atunci sora avu o exclamatie in felul ei ironic si ii baga degetele in coaste, sa se duca incolo de langa ea si sa doarma, sa nu mai intrebe atatea prostii Si se ridica repede de pe pat, fiindca Niculae se si pregatise sa-i traga iar un picior in ceafa VI "Va sa zica aici n-a fost o chestie cum ai vrut tu sa spui; dar nu e nimic, iti trec cu vederea, fiindca tot ce e in capul tau rezulta din ideea he, he, lasa ca viu eu intr-o seara la tine si iti explic, uite, o sa-ti fac pe plac si o sa viu la tine la poarta sa te fluier Dar ce-o sa afli tu de la mine, mai bine Bine ca mi-ai spus vorbele alea acolo, ca daca mi le-ai fi spus cand nu ne-ar fi vazut nimeni, nu stiu huo!
" facu Niculae in gand, fiindca sub pleoape ii aparuse o ulita larga cu un caine care se da la el, una dintre acelea pe care ani de zile iesise el cu oile si cu caii cand era mic. Era pustie si mereu inecata in lumina verii -$ iarna nu se dusese niciodata pe ea sa vada cum arata
- avea doua fantani, una langa alta, pentru vite si pentru oameni, si da drept in vale la vagauni, vestita "vale", unde pe o ulita mai mica statea si Alboaica, cu batul Nafliu. Ce om si batu asta, asa gros si batran si cu nadragii aia ai lui n-ai fi crezut ca e in stare sa se ia dupa un copil si sa fuga dupa el. Fiindca o data se luase dupa Niculae si fusese cat pe-aci sa puna mana pe el si sa-l prinda, sa fi avut pe atunci saptezeci, optzeci de ani, poate chiar nouazeci, ca nu mai stii cati ani are un om batran cand te uiti la el Dar pe urma se impacasera, ca Niculae ii pazea si lui vaca, chiar acolo in vale, era foarte mic atunci si era foare mirat cand urcand dealul in varf vedea ca cerul fuge de pe creasta, cu soare cu tot. Si batul asta intr-o zi a aparut pe seara la marginea vaii cu ceva alb in mana si il flutura asa in aer cum arati cuiva un lucru pe care vrei sa i-l dai. Niculae a luat-o la goana spre el cu inima ticaind: ii facuse batranul un toiag pe care-l curatase^e coaja, ii crestase si un mar la cap, si batule, a strigat, batule, si mai mult nu-si aducea aminte, doar atat ca intelesese ca in timp ce el ii pazea vaca dar il si uitase, io acelasi timp batul migalise pentru el cu briceagul si ii facuse un toiag asa 224 alb si cu mar la cap "Ce-oi fi facut cu el, nu stiu!
Cine mi l-o fi luat, imi pare rau si acuma de el, nimeni nu mi-a mai dat de atunci mie un lucru ca asta facut de el cu mainile lui pentru mine, bietu batu, cum a tras el pe urma cu pusca dupa mama, poc, poc, he-he, mama are talentul asta, recent si tata s-a luat dupa ea cu parul de porumb Dar batul la nunta, saracul, cand s-a facut Alboaica mireasa cu copil de trei ani, sta si el la masa mare si lua cu lingura din strachina si ii bataia mana, pana s-o duca la gura nu mai ramanea nimic in lingura, dar el tot sorbecaia din ea si o lua iar de la cap Nici nu stiu cand a murit dar uite ca eu il vad tot acolo, la marginea vaii Niculae, mai Niculae" Dar tot nu pierea cainele pe care il huiduise Niculae pe ulita, era flocos si rau, clantanea din dintii ranjiti, ham-ham, parca ar fi vrut sa-I manance si iesi si un om dintr-o curte cu un ciomag si dulaul o lua la goana pe langa garduri, dar cu capul intors sa vada cand o porni spre el lovitura si sa se fereasca sa scape dupa directia pe care avea s-o ia ciomagul. Dar si omul cunostea figura si gonind in paralel cu el intai se prefacu ca da, si cainele inteti goana, dar atunci porni si ciomagul prin aer cu un vajait si il prinse drept de-a latul, trantindu-l cu burta intr-o parte si facandu-l sa urle lung si ragusit "Asa, fire-ai al dracului, asa iti trebuie, eu ma gandesc la batu si tu clantani la mine ca un turbat, cand eu nu ti-am facut nimic Nu, stimata domnisoara, asta nu te priveste pe tine Ileana e fata pe care am iubit-o eu din tot sufletul meu si putin imi pasa ca mai inainte a iubit-o si Chiran Daca vrei sa stii de^ia nu te pot iubi pe tine si nici pe nimeni altcineva, fiindca am iubit odflVsi imi ajunge. Eu nu sunt omul mai multor iubiri, in picptu-mi de ararnjQHLaia m-am dus iar la ea, acolo pe pod in fundul gradinilor, ca sa traieUHB^iou clipele cand ploaia a inceput sa rapaie pe lipanele din gradina «^^nai traiesc o data clipele cand am zarit-o pe ea venind si susotinduM^M) aburul fierbinte al gurii ei ca nu poate iesi acolo si sa ma gandcsdO^pftun unde, undeva in afara satului (I-am spus: "Pe lotul tatei din f j&^Hri, si semn de recunoastere lumanarea trasa in jos a fantanii lui 9Mm£-") § acum am vazut-o iar aseara ca odinioara, apropiindu-se prinjffadina de pod, umbra draga care imi facea inima sa-mi bata ca un ciocW Si am luat-o in brate si am strans-o cu disperare, ca ma scoseseraJBin sarite cu o seara inainte Stela lui Jugravu si celelalte muieri ale drawlui, care n-au vrut sa plece si sa ne lase pe noi singuri in odaie Ileana; Ileana Ce dulce era acum trupul ei si ce fericit m-am simtit dupa ce ari iubit-o, nu ca atunci cand o tristete sfasietoare imi chinuia inima si mi s/facuse de ea si de trupul ei o scarba de moarte «Niculae, zice, tu tot sroarat esti pe mine ca am plecat atunci din coverga, nu stiam nici eu, eurni si eu proasta, ca degeaba ma iubise Chiran, ca tot nu intelesesem»^» «Popa» zice. «Ce e cu popa?» «Mananca si bea vin si cand te-am vorbit eu de rau ziceam despre el ca uite un barbat si acum am ajuns sa fiu fericita doar in alea cateva zile pe luna ale oricarei femei pe care le lungesc la o saptamana» «Dar de ce nu-ti place?» «Mi se face jyeata. Cred ca o sa ma imbolnavesc intr-o zi si o sa mor» «N-ai decat sa-ti vezi de copii si sa-l lasi sa se duca la alte muieri» «Am incercat, e mai rau, ma dau jos si ies afara fiindca imi vine sa vomit» «Dar de ce? Nu te-ai dus la doctor?» «Ce sa-mi spuna doctorul, ca sta cu izmenele pe el?» «Dar in ce-ai vrea sa stea, n-ai mai vazut izmene la tac-tau!
?» «Sa nu mai vorbim», zice. Am pus mana pe obrajii ei, adica i-am luat in palme ca in coverga si m-am uitat la ea si a inceput sa planga Dar eu am inceput sa rad: «Ileano, cum era mai bine, sa ne fi cunoscut si sa ne fi iubit, asa cum s-a intamplat, sau sa nu ne fi cunoscut, dar nici sa ne fi iubit Popa al nostru din sat mi-a spus odata cand a murit nea Sandu ca asta e intrebarea, cum e mai bine, sa te nasti si sa mori, sau sa nu te nasti si atunci nici n-ai ce muri«iti spun eu, Niculae, e bine sa te nasti, dar de murire bine sa mori cand faci cea dintai prostie, fiindca pe urma degeaba mai traiesti» Saraca Ileana, are dreptate, uite, eu n-am facut nici o prostie, dar are dreptate, daca o sa fac si eu una, mai bine sa ma omor decat sa E bine ca poti sa-ti 226 faci singur chestia asta, in deplina cunostinta de cauza Precis Cat te-ai prins ca ai facut neghiobia cea mare, gata ii pui singur punct vietii. N-au Jecat sa traiasca altii daca le convine Sa manance si sa se indoape pana la adanci batranete Pe urma sa verse-n mormant toate bunatatile pe care le-au inghitit in timpul vietii. Macar Ileana vomita de pe acum, ca isi da ea seama ca s-a bucurat de ce nu trebuia, la inceput cu Chiran, care intre timp a innebunit dupa ea, si pe urma cu popa al ei, pe care l-a preferat mie Tot e bine ca a dat greata peste ea, in timp ce altii «Nu era bine, Niculae, daca eram eu moarta?» «Si cand sa fi murit?» am intrebat-o. «Atunci cand te-am lasat singur si am trecut pe langa fantana. Sa ma fi aruncat in fantana.» «Cum sa te arunci daca nici nu te gandeai?» «Asa, fara sa ma gandesc, sa-mi fi venit si sa ma fi aruncat inaintea trenului care tocmai trecea prin gara cand am ajuns la bariera si a venit popa si m-a luat cu sareta.» Da, uite, Ileana a gasit raspunsul la intrebarea care zicea popa al nostru din sat Ca el a zis atunci ca tot mai bine e sa te nasti, dar n-a spus de ce, unde e binele asta, fiindca nea Sandu murise dupa ce traise cinci-sase ani cu moartea in san pe front. «Ma Ciorosbulinga, n-a fost zi sa nu belesc ochii le ea, haiti, acuma s-a ispravit, ma loveste si pfiu, pfiu!
pfiu, pfiu!
Si vajiiii-bum!
Bum, bum!
» Noi n-am stiut nimic Traiam linistiti in sat, tata se ducea la munte si pe urma hazaica!
Ce hazaica!
(Se facuse mama rosie de furie, Tita si Ilinca se pitisera sub pridvor, du-te, zice mama, de-aici din curte lua-te-ar Cinenutrebuie!
) Avea un buboi la ceafa cu varful alb, se oprisera in centru si in cinci minute umplusera satul cu transmisiuni pe motociclete cu atas un om le-a dat un pepene si ala cu buboiul l-a taiat cu briceagul si mancau si scuipau in dreapta si in stanga, ma mir ca nu i se spargea buboiul, ca il atingea mereu gulerul tunicii al lui Pataleata radea ca prostul, de unde e? Nu stiu cum l-a inteles, a rasucit ghido; zice, si au pierit incolo spre gara. Matei Dimir mai fi si asta sa-i spui vacii carova, ce zici tu, ma nimic, tu crezi ca asa cum spui tu la vaca se zice dar nici cum zice alde Ivan asta, da-o dracului e vaca» Doua luni mai tarziu a venit si nea Sai a nici treizeci de ani si o gaura in burta, raspuns la intrebare, e drept ca aici nu se nea Sandu, el, n-a facut nici o prostie, dar a ni Ce vina avea? Dar Ileana facuse marele plangea, i-am lasat obrajii si am desfacut-o 1<-au ramas. Da, cum ramane omul acelasi, nimic de pe tine». «Ma duc, Niculae, ca Putut sa te mai strang o data in brate si icicleta, motocicleta prrr, americanschi, a ca «ce limba o «Ce sa zic, nu zic t globul?» «Da, ca aia nu mai fire de par alb a el si popa n-a ce zice Ileana, ca credea ca a scapat, gresit, si degeaba mai meri, sa-i vad daca tot asa nu mai e. «Da, nu fuge pot sa mai stau, bine ca am fiu fericita, tot e bine ca esti 227 tu asa cum esti, mai pot si eu sa traiesc cu gandul la tine, ca altceva nu mi-a mai ramas» Si tu vii sa-mi spui ca ma tin dupa muieri ca un caine taci ca stii tu ce fac eu!
Le stiti voi pe toale!
Pana o sa imbatranesc n-o sa se mai uite nimeni la mine He, he, he, rase Niculae iar, de astj data insa mai inabusit, sa nu i se para iar, lui taica-sau, cine stie ce Ca si cand daca nu va mai uitati voi la cineva, gata s-a terminat cu el Zi mai bine invers, dar lasa ca-ti arat eu tie." Niculae se ridica intr-un cot: a doua zi avea s-o intalneasca iar pe Marioara, adica ea venea sa-l caute, sau daca nu, a treia, sau o sa vie iar pe aici si pe urma si pe la raion cum se intamplase in cateva randuri. Nu-i facuse pana atunci nici un rau, e drept ca nu-i placuse cand o vazuse venind la comitet, crezuse ca poate are nevoie de vreun lucru sau are vreun necaz, dar pe urma ii spusese portarului sa-i transmita ca nu e acolo. Da, dar acuma uite ca il oprise in mijlocul drumului si asta n-ar fi fost nimic, fiindca era invatat sa se opreasca sau sa fie oprit si sa asculte tot felul de oameni, dar ea il luase la rost ca si cand i-ar Ti fost barbat de multi ani si l-ar fi prins ca se ducea noaptea pe la alte muieri. Asta insemna ca maine-poimaine n-o sa se mai multumeasca sa plece din fata comitetului de partid cand o sa i se spuna ca tovarasul e pe teren, ci o sa se aseze mai incolo pe o banca in parcul de alaturi si sa-l astepte Trebuia lichidat La ora aceea a noptii insa Niculae isi dadea seama pentru intaia oara ca de mult timp el traia anii de glorie ai tineretii lui cand fiinta sa turbura si facea sa sufere alte fiinte care se gandeau la el si ca mai tarziu nu va mai fi asa. "Dar eu nu vreau sa sufere nimeni pentru mine si nici n-am nevoie de nimeni nici acum si nici mai tarziu, gandi el. Singura Ileana ramane pentru mine asa cum am cunoscut-o eu atunci, cum am asteptat-o la pod si tot ce-a mai fost in zilele care au venit. Mi-ajunge!
Sa stea altii sa se uite la dintii frumosi ai Marioarei si sa-i asculte prostiile care ii ies din gura. Ca asta era la ea, ca nu mai putea ea trai din pricina Denii care i-a facut nu stiu ce Chiran prin gard. Bine ca nu ti-i facut tie, asta te durea pe tine!
" Si Niculae se uita la ceas si cand vazu ce ora era (inca devreme, abia zecE), incepu, cu miscari usoare, sa se imbrace. Apoi iesi in curte si dupa o ezitare o lua prin fundul gradinii pe unde era mai aproape spre casa Marioarei. VII Niculae invatase si el cand era mic si nu uitase ce trebuie sa faci i° fata portii unei fete si cand ajunse in dreptul casei lui Fantana in liniste3 noptii care se lasase peste tot se auzi un fluierat de flacau care s-a op" pe loc si spune ceva. Asta nu era usor de deprins, sa scoti un astfel de 228 V suierat cu limba indoita in cerul gurii si sa se auda si placut si sa se inteleaga si ce inseamna. El facea ca o pasare de camp (se straduise o vara intreaga pana invatasE) una din acelea pe care le vedea pe la sfarsitul lui august cum zbura la mica inaltime pe miristi ca peste niste valuri, nu |e stia numele, erau asa de multe, piu, apoi o pauza ca o unduire, apoi iar piu, rar si domol, ca si cand o nostalgie fara nume ii strangea gatlejul, pesemne chiar sfarsitul verii, apropierea toamnei si odata cu ea a marii calatorii spre miazazi Apoi Niculae tacu si se aseza pe stanoaga podistei lipoveanului si nu trecu nici un minut si fara ca dinauntru sa se II auzit vreo usa deschizandu-se, vreo treapta coborata sau vreo curte strabatuta de cineva, poarta de la drum se deschise usor ca de o mana nevazuta si pe ea aparu Marioara. Puteai sa crezi ca statuse tot timpul in dosul ei si asteptase, fiindca altfel cum sa se imbrace cineva in mai putin de un minut, sa-si puna si ceva in picioare si sa-si mai dreaga parul asa cum il avea ea rasucit in doua cozi mici care i se odihneau pe umeri si pieptanat lins in fata? Ramase nemiscata, lipita de poarta si isi duse bratele la sani, pe care le incrucisa linistita, ca intr-un ritual, semn al tacerii si al asteptarii care premerge orice inceput cand ai nevoie de o deplina economie de miscari in vederea unei adanci chibzuieli: putea sau nu putea sa aiba omul un rost pe aceasta lume si era sau nu era acest flacau din fata casei cel sortit sa mearga cu ea pana la sfarsitul vietii? Aici nu incapeau inselatoriile sau vapaia sangelui, avea sa se retraga imediat in dosul portii, in sanul familiei, daca el va lasa sa vorbeasca astfel de porniri: corpul ei parea de neatins in felul cum statea si astepta, iar daca ar fi fost atins el n-ar fi raspuns la nici o intrebare, mai bine era sa nu se apropie prea mult Dar iata ca flacaul caruia i se dadeau de inteles aceste adevaruri ner tite nu se apropia nici macar atat cat ii era ingaduit, statea prea depa pentru ca sa-i poata auzi glasul si vedea fata. Si tacea si el. Lungi min se scursera astfel. Atunci fata se misca si misca si poarta inapoi cu umaru cu inteles: n-avea de gand sa stea acolo pana la miezul noptii, avea ° plece. - Buna seara, spuse atunci Niculae. - Buna seara, zise fata. Si adauga: tu erai, Niculae? - N-am putut la pranz sa-ti raspund la ce mi-ai spus, fiindca ar lumea, zise Niculae in soapta. N-as vrea sa auda nici acum cin Pentru mine, pentru tine, ca tu esti fata; unde putem merge? Marioara nu raspunse. Bratele ei incrucisate nu se miscara si njrhic nu dadu la ea de inteles ca se gandea macar sa raspunda in clipele unrnatoare. Toti cauta locuri ascunse unde sa te duca, nu le place poarta yhde nu se P°ate intampla nimic din pricina ca oricand putea trece cina/a pe drum 229 nu sau veni unul din parinti pe furis sa se uite peste gard. Si atunci nascocesc cele mai baltate minciuni, care proasta are insa mintea sa le creada? Se gasesc si din astea!
- Va sa zica nu-ti pasa, zise Niculae dupa o lunga tacere, eu iti vorbesc si tu te faci ca n-auzi. Bine, atunci am sa-ti spun aici, dar macar da-te mai incoace, stai colea pe stanoaga langa mine, sa nu ma faci pe urma sa spun o vorba de doua ori, ca n-ai auzit-o bine. Aici Marioara il asculta imediat, se desprinse cu o miscare nesilita, ca de pisica, de stalpul portii si veni si se aseza langa el. Dar isi incrucisa iar mainile peste sani, tot atat de neatins ca si inainte cand statuse la distanta. - N-am impresia, incepu Niculae, ca nu esti o fata cu scaun la cap si cu toate astea te porti ca si cand n-ai fi, ca si cand intre noi ar fi ceva sau ar fi fost ceva vreodata. Ia sa-mi spui Iu cand si in ce imprejurare ti-am dat eu de inteles ca ai avea vreun motiv sa te gandesti la mine, si mai mult decat atat sa te amesteci unde nu te priveste si sa ma iai si la rost alba la fata!
Pe loc atunci era s-o patesti dar pe urma m-ara gandit si eu si zic, ma, cine stie, i-oi fi spus eu vreo vorba si ea a inteles asa sau cine stie ce si-o fi inchipuit vazand ca nu ma insor, trebuie lamurit, sa nu-mi fac pacat cu ea, ca e de la mine din sat si orisicat De ce sa ma port eu cu ea cum nu trebuie pana nu-i vorbesc!
? Ca sa^stii ca eu nu am obieciul sa stau si sa-i spun cuiva, fata sau baiat, o chestie de care ma simt absolut in afara, ii trantesc una in cap de-l satur si sa se invete minte pe urma sa se mai agate asa fara nici un rost, ca n-are el o axa si crede ca nici altii n-au. Ti-aduci aminte sau oi fi auzit si tu, ca nu mi-a fost mie frica de-un sat intreg, atunci pe vremea secetei, cand au crezut ei ca daca dau cu pumnii in mine mi-astupa gura. Asa ca d-aia ti-am spus sa mergem undeva sa vorbim, sa n-auda cineva ca am venit la poaiia ta si ca ti-am spus ca a venit timpul sa-ti iai gandul si sa-ti vezi de treaca!
Mai ramane doar daca eu sunt vinovat cu ceva!
Ei, daca eu sunt vinovat, atunci sa stii ca accept consecintele si cu toate ca nici nu-mi trece prin cap sa ma insor, chiar maine viu la taica-tau si te cer in casatorie. Sunt vinovat cu ceva!
? Iata intrebarea. - Nu te-a invinuit nimeni de nimic, raspunse Marioara dupa cateva clipe de intarziere. - Ba m-ai invinuit, rosti el imediat, ca umblu ca un caine si altele de felul asta, azi dimineata mi lc-ai turnat pe toate, ca o sa imbatranesc si n-o sa se mai uite nimeni la mine. Ei si? Ti-ai luat tu grija asta, ca sa nu ma Iasi singur la batranete? He, he, he!
Cine ti-a spus? behai Niculae sarcastic. 230 - Nici eu nu stiu ce mi-a venit, rosti fata calma si ganditoare, trezindu-se ca dintr-un somn straniu. Nici nu mi-aduc aminte ce ti-am spus. - Ei, tocmai asta poate sa te coste ce nici nu gandesti, daca nu iai seama de-aici inainte la ce faci. - Am sa iau seama, raspunse fata, bine ca stiu, fiindca eu nu prea am obiceiul, surata Ilinca ma cunoaste: n-as spune eu o vorba unui baiat sa ma pui cu ochii pe foc. - Stiu eu de ce ai facut o exceptie cu mine, dar uite ca eu nu ma supar, te-am inteles Si tacu si nu spuse ce anume ar fi putut sa-l supere din ceea ce intelesese, dar nici Marioara nu se arata dornica sa afle. - Nu vreai sa stii ce, se mira el vazand-o ca tace. Ea tacu inca un timp apoi zise: - Niculae, treaba ta, eu ma gandesc mereu cum am putut sa-ti spun dimineata vorbele alea. Asta inseamna ca n-o interesa sa afle explicatia de la el, ci s-o gaseasca pe-a ei, fiindca ii venea greu sa-si inchipuie ca ce n-a inteles ea din ce-a facut, a inteles altul mai bine; daca era sa iei drept adevarate vorbele ei ca se gandea chiar la lucrul acela!
- Ai s-o lamuresti tu si maine si poimaine, daca o sa mai ai ce lamuri, zise Niculae, nici nu vad la urma urmei ce importanta lukre din moment ce eu am uitat si tu ai inteles ca asa ceva nu trebuie ^■taifaci!
Adica cu mine, fiindca nu ma apuc eu acuma sa-ti dau lectiHI^B|te porti cu altii. jUr - Nici sa nu mai vorbim, n-are nici un rost, sopti ea JRJP in clipa aceea atata caldura in glas incat s-ar fi putut zice ca tot «Kv ei iesise afara si il invaluise pe el cu rugamintea sa nu mai pomeneaSOTS"un astfel de lucru care ii facea lui atata rau; orice vorba in plus «flpemeni unui pacat care innegrea si murdarea inimile. - He-he!
behai Niculae, nici sa nu crezi tu acuma cafltarbele alea ar fi pricina, ba eu zic chiar ca bine ai facut ca m-ai oprit ffmi le-ai spus, fiindca altfel ai mai fi tinut-o asa cine stie cat!
Marita-teftdomnisoara, si n-avea tu grija muierilor la care umbla altii. Asta vronKi sa-ti spun si nimic mai mult!
Si acuma, sopti el apropiindu-si gura de ufechea ei, ridica¬te tu de pe stanoaga si pleaca sa nu se spuna, in caz calse uita cine stie ce ochi la noi prin cine stie ce fereastra, ca te-am lasat ei in drum fiindca n-am mai vrut sa mai stau de vorba cu tine. Lasa-ma tuA)e mine in drum, e ultimul sacrificiu pe care il fac pentru tine, fiindca magandesc ca trebuie sa am si eu o vina pe undeva ca n-am facut din vrenwe ceea ce am facut .n seara asta. - Am sa plec acusi, dar vreau sa-ti spun si eu ceva, zise fata. 231 - Stiu ce vrei sa-mi spui, asa ca eu consider ca mi-ai si spus, zise Niculae si se ridica de pe stanoaga, semn ca nu mai vroia sa se sacrifice si ca in clipa urmatoare va pleca el. Fata intinse un picior in aer cu o ezitare de parca n-ar fi fost sigura ca acela era si-si pocni apoi intr-un anumit loc pulpa cu violenta; de departe s-ar fi zis ca cel care era cu ea ii carpise una peste fata. Casa lor era mai aproape de rau si prin preajma se auzeau intr-adevar bazaind tantarii prin salcami. - Niculae, nu fi suparat, zise ea in soapta, du-te, dar sa stii ca poti s-o intrebi si pe surata Ilinca daca am eu obiceiul sa fac ce-am facut. Mi s-a intamplat si mie, mai bine luam secerea in dinti decat sa deschid buzele si sa-mi iasa din gura ce mi-a iesit. Mi-am dat si eu seama pe urma si nici n-am mai putut sa mai mananc, cand ma uitam la soare stiam de ce imi arde fata: nu era de soare!
- Vorbe multe, intelegere putna!
mirai Niculae intaratat. Vad eu ca nu vreai sa intelegi oricat iti explica omul. Nu e nimic. - Dar am inteles, sopti ea si mai precipitat si vocea ii deveni tanguitoare: ce vrei, sa ma spanzur cu betele de craca unui salcam ca sa te conving ca am inteles? Oricat as tine eu la tine, dar asta chiar ca nu pot s-o fac, s-o stii o data pentru totdeauna. - He, he, he, izbucni Niculae si rasul lui galgai in noapte atat de ciudat ca nu mai semana cu al unui om, ci mai mult ca oricand cu al unui tap intaratat. O data pentru totdeauna, repeta el, ca si cand de aici inainte o sa tot avem de-a face unul cu altul si e bine sa stiu ce poti tu pentru mine si ce nu. Nu ma intereseaza ce poti si ce nu poti. Sa fie clar, sa nu astepti sa avem a doua oara de vorbit impreuna ca nu mai avem ce vorbi. E limpede?!
- M-am exprimat gresit, zise ea. - Nu, domnisoara, te-ai exprimat foarte corect, de gandit ai gandit gresit si eu inteleg ca nu poti gandi dintr-o data bine, dupa ce atata vreme ai gandit stramb. Dar sunt convins ca pana la urma olfa reusesti. Eu am incredere in oameni, zise el ironic, asa m-a invatat partidul. Buna seara. - Buna seara, Niculae, sopti ea cu un glas senin si ii intoarse spatele si o lua spre poarta, in dosul careia pieri tot asa cum aparuse, fara un pic de zgomot nici cand o inchise si nici cand urca prispa si o deschise pe cea de la casa strabatand distanta ca o naluca. Cu toate acestea, cand se culca, minute intregi mama ii auzi gafaitul in asternut: parca se inabusea. Dar nu-i mai zise nici ea nimic, intelese ca pentru intaia oara fata ei avea un semn, venise in sfarsit la ea la poarta baiatul acela al lui Moromete care ii placea ei, se daduse pe dupa coltul casei si il recunoscuse. Bine ca venise, ca se facea de rasul lumii, ea dupa el si el nimic. Acuma pesemne ca era si ea oucuroasa 232 VIII Timp de aproape doua saptamani dupa aceea, tot secerand si facand clai, Moromete vazu aproape zilnic trambe de praf pe drumul dintre gara si sat, facute de tot felul de masini. O lua ca odinioara spre lotul vecinului sau, cel cu buna-dimineata locule, multumim dumitalc Voicule, si de departe i se auzea glasul intreband de cate doua ori acelasi lucru, vrand sa spuna ca nici de trei ori si nici de zece ori nu era destul ca sa intelegi cat de cat despre ce era vorba. - Mai Voicule, ma Voicule, ce e, ma Voicule, ce e, ma, cu acest du-te-vino, ce vor, ma, astia de la noi? Fiindca veneau adesea si pe drumurile de plan, se opreau, coborau din masini si mergeau pe jos kilometri intregi, asemeni lui Niculae in prima zi. Moromete se oprea din secerat cand ii vedea ca se apropie de capatul lotului, si o lua spre ei. Pareau oameni de treaba, cu sepcile lor pe cap, si cu pantalonii lor de doc cenusiu, in camasile lor colorate simplu, ca ale fietecui. Dar ori vorbeai unei carute, ori le vorbeai lor, tot aia era, nimic nu puteai smulge din spusele lor, oricum ai fi intors-o. Cum merge, cat mai avety^Jfe hectare, cu ce il carati la arie, aveti carute bune (daca n-aveti sa sj cu tovarasul presedinte de sfat sa va faca legatura cu altii i si sa va dea prin buna intelegerE) si asa mai departe, si apoi noroc, spor la lucru. Nu lasau sa se vada nimic din ce gandeau nici nu ascundeau nimic. Ai fi putut sa ramai chiar incredintat ca stiau nimic, daca nu ti-ai fi adus aminte la timp ca sunt mari si ca poate sa nu stie ei chiar nimic. - Ma, ce-i facem, Ilie, cu astia? Ce ti-au spus? - Voicule, zice Moromete, pana acum am zis si eu ca stiu ce zica nimic. Ei, exclama el cu un glas plin de admiratie, n-am stiut. - N-ai stiut? -Nu!
- Ma, sa fie-al dracu!
se mira si Voicu. - Asculta aici la mine, relua Moromete, ori vorbesti cu calu ala al ta ori vorbesti cu unul din astia, tot la rezultatul ala ajungi. - Te pomenesti ca tot ce spunea baiatul asta al tau e adevarat, zijj Voicu. - N-ar fi exclus, raspundea Moromete, dar nu-mi vine sa cred. - Nu-ti vine tie, dar ai sa vezi ca asa o sa fie. §i Moromete se apuca din nou de legat snopi si de facut clai, incredintat 5 el ca si ceilalti, dupa cum si-o marturisea, dupa ceasuri de munca sub cerului cand treceau unul la altul sub un pom de pe razor sa fumeze 233 o t gare, ca nu se putea sa fie adevarat ce spunea alde Niculae, zicea si el asa ca sa nu spuna ai lui de la raion ca ia leafa degeaba, realitatea fiind ca nu stie nici el nimic. Numai astia mari stiu si nu vor sa spuna cine stie din ce pricina Si poate ca chiar n-o sa fie nimic, o sa fie ca anul trecut, o sa ia de la cine are mai mult, de la astia cu averi, si de la cine are mai putin o sa-i lase in pace. Si dupa ce fumau tigarile se intorceau la snopi si incepeau cu familia lungi socoteli, cu cine din rudele lor sarace se puteau intelege sa le dea la treierat o parte din grau, sa faca sire mici la arie Un ordin scris puse in vedere ca vor fi acuzati de sabotaj acei proprietari care nu vor repara batozele si nu le vor pune in buna stare de functionare si nu le vor scoate la timp pe izlaz, la locuri anume destinate, in vederea treierisului. Un alt ordin le puse in vedere acelorasi ca uiumul luat ca plata pentru treierat revine acum statului in proportie de optzeci la suta, iar cele douazeci la suta de cereale care raman vor fi supuse cotelor ca la orice taran, bineinteles cu plata aferenta per kilogram, asa cum se va stabili in acest an prin H.C.M. Si inca alte ordine si instructiuni sosira in sat, unul dupa altul, tot timpul cat dura secerisul, incat Zdroncan abia mai prididea sa le transcrie in condica, sa le afiseze in afisierul de langa sfat, sau sa-l puna pe Baragan sa sune cu goarna si sa aduca si astfel la cunostinta continutul lor. De altfel, functionarii rurali, invatatori si tineret scolar erau mobilizati, constituiti in echipe si trimisi prin casele oamenilor si pe camp sa "popularizeze" aceste dispozitiuni si instructiuni. Preotul insusi, in prima duminica de seceris, citi in biserica o enciclica a Patriarhiei Ortodoxe Romane prin care, cu texte din evanghelie sau din scrisorile sfantului apostol Pavel, erau indemnati taranii sa asculte de or¬dinele autoritatilor si sa adune cu grija "darul ceresc" al pamantului, sa nu risipeasca graul, sa-l secere la timp si sa nu-l scuture intarziind recol¬tarea. Pe un panou urias la raspantia satului fusese afisata o lozinca scrisa de elevi cu litere rosii de hartie care se referea tot la strangerea recoltei, dezvaluind urmatorul adevar: Te-ai grabit, ai castigat, ai intarziat, ai pierdut si semnata I.V. Stalin. Iar pentru gazeta de perete a ariei principale din mijlocul izlazului, alaturi de lada de nisip si uneltele ore se amenajara impotriva incendiului, se obtinu de la acelasi preot urr articol pe care Zdroncan il copie cu cerneala violeta pe hartie mare cu scrisul lui plin de inflorituri la fiecare inceput de fraza: "Un popor, sau multime, cum o numim, n-a putut fi liber decat prin puterea de unire si consolidare intre el fara a se tine seama de burghezimea care ne-a supt sangele. Partidul Muncitoresc Roman este singurul partid care poate sa culmineze gandurile tuturor ce ar putea sa se gandeasca la supraputernicie %. Toate partidele politice, sau cum sa le numim, toate franturile care s-au perindat la alegerile 234 trecute" Si asa mai departe, semanand mai degraba cu un articol electoral decat cu unul de seceris, dar Isosica si Plotoaga nu stateau ei acuma sa se uite la deosebiri din astea. Lor le trebuia iscalitura preotului si cu vorbe care sa zica de bine despre regim, restul le incumba lor, ca organe locale. Si intr-adevar, o aveau aceasta iscalitura, adevarata si cu cerneala, dedesub¬tul textului. IX Oamenii insa se miscau incet si toata febra aceasta politica si adminis¬trativa trecea pe langa ei si pe langa carutele si vitele lor fara sa-i atinga. Fara sa afle nimeni si cu aceasta lentoare in miscari dadeau si ei o lupta, dar una mai putin spectaculoasa, subterana si eficace. De aceea si erau senini si linistiti si ii primeau pe activisti parca anume cu acea infatisare si acele vorbe care justificau enormul val de cuvinte care se revarsa din aparatele de radio, din ziare si de pe sonorul benzilor de filme despre bucuria taranilor din timpul strangerii recoltei, despre cresterea constiintei lor de clasa si alianta lor cu clasa muncitoare sub conducerea acesteia din urma. Nimeni nu observa ca in acest an, in ciuda recoltei bogate, sirele de paie care incepura sa se cladeasca dupa seceris, in jurul batozelor, erau in mod ciudat destul de mici si relativ egale intre ele, si ca erau departe de a reflecta contrastul real, diferentele adevarate dintre hectarele de pamant pe care le avea fiecare. Sa stea cineva si sa cerceteze ca alde cutare, de pe atata pamant, nu putuse sa faca atat de putin, si cutare de pe atat de putin sa faca atat de mult. Scriptele nu erau bine puse la punct, cum avea sa se intample mai tarziu, iar aparatul de control nu atat de priceput sa inteleaga un lucru atat de simplu. Si in afara de asta atentia lor cea mare era indreptata asupra celor bogati, sa stranga graul de pe camp, sa-l duca la arie, sa nu cumva sa-l lase nesecerat, sau sa-i dea foc, cum li se spunea prin brosuri si literatura difuzata in cantitati mari cu aceasta ocazie, ca faceau chiaburii Treierisul incepu ca in toti anii, cu cete de cincisprezece-douazeci de oameni, care isi uneau vitele si carutele. Cerul campiei se umplu in preajma ariilor de praf si de pleava. Batoza incepu sa murmure de dimineata din zori si din departare se vedea roata cea mare a locomobilei, cureaua uriasa care o lega de axul principal al masinii de treierat si doua oua de metal care se invarteau tot timpul deasupra locomobilei, ca doua testicule ciudate, .nfipte acolo nimeni nu stia in ce scop. Din prima zi insa, treieratul chiar se opri pentru cateva ore: se afla ca nimeni nu avea voie sa duca graul acasa inainte de a preda cotele cuvenite statului, S.M.T.-ului, restantele si graul imprumutat. Mai mult, baza de 235 receptie care se afla la gara trimise inapoi primele carute care se prezentara sa predea aceste cote, pretinzand ca graul cu neghina sa fie dat la trior si sa se predea cotele fara corpuri straine. Cei care se intorsesera erau atat de convinsi ca e vorba de o neintelegere incat aratau nepasatori, sj vrura s-o ia spre casa cu carutele pline cu graul acela al lor pe jumatate amestecat cu neghina, dar fura opriti in mod hotarat de catre paznici si sefii de tarlale. Si ce sa facem? intrebara oamenii. Desertati graul jos, li se raspunse. Vedem. Telefonam la raion si va spunem. Continuati treieratul puneti graul in gramezi pe arie si asteptati, nimeni n-are voie sa duca recolta acasa fara chitanta de la baza de receptie. Urat grau le iesise celor care semanasera cu samanta imprumutata asta-toamna si nu-l dadusera la trior. Se vedeau gramezile acoperite ici-colo cu rogojina, si se apropia cate unul si se uita, dadea putin rogojina la o parte si contempla boabele clipe indelungi. Pe baza acelui telefon care urma sa fie dat la raion, nici cei care aveau grau bun nu se dusera sa-si predea cotele: tot nu credeau ca trebuie sa predea toate restantele si toate cantitatile prevazute dupa numarul de duble. II pusera si ei pe jos si se asezara langa el sa astepte Cativa mai sceptici incarcara tot ceea ce datorau, predara si se intoarsera cu chitanta respectiva. Astia nu credeau in minuni si isi dusera graul acasa si cu chitantele acelea se putura duce si la moara sa macine, sa manance paine noua. Printre aceste chitante nu era insa in nici un caz aceea cu numarul 1, cu care se laudasera Plotoaga si Isosica. In acest timp, ca si cand cei care urmau sa intre la rand la batoza ar fi foat altfel de insi, cu o situatie speciala, care n-aveau nici in clin nici in maneca cu cei care isi pusesera graul pe jos, alti oameni trageau carutele pline cu snopi de o parte si de alta a masinii si treieratul continua. Si cand in partea din fata a batozei se umplea lada in care curgea graul si un referent de la sfat ii citea proprietarului cantitatile pe care urma sa le predea, acesta se uita neincrezator in hartiile aceluia si cu o privire naiva pe chipul lui ars de soare si cu palaria plina de praf si pleava, intreba: Cat zisesi? Atata si atata, repeta functionarul, directia baza de receptie gara Balaci, chitanta la nenea in palma si acasa cu recolta sa mananci paine calda. Care gara? intreba atunci omul inchipuindu-si poate ca daca o da pe gluma, o sa zica si ala ca a glumit si atunci^l o sa se intoarca la cei cu granele de pe jos si o sa le spuna: incarcati, ma, prostilor, graul in caruta si duceti-va acasa, voi ati crezut ca e serios? Au glumit astia sa mai rada p-acilea de voi, ca voi n-ati inteles cum devine, sa-i dati si lui acolo un sac de grau si sa va dea drumul acasa. Parca stie cineva ce socoteala tine el acolo? Si i se adresa in soapta functionarului, hai ma, ca 236 {ti dau cinci duble de grau, lasa-ma s-o iau cu caruta spre casa, ca nu ne vede nimeni. Functionarul insa scotea un racnet sa goleasca lada si sa mai taca din gura, sa plece de acolo si sa se duca dracului, dar nu fara chitanta, sa predea intai graul si pe urma sa se duca si-n ma-sa, daca avea chef. intre timp Plotoaga si Zdroncan fusesera avertizati de catre Isosica asupra necesitatii de a afla urgent de unde stia Vasile din Cotocesti de "Operatiunea Cotigeoaia", cum numeau ei plasa pe care se pregateau sa i-o intinda lui Fantana. Nu le spusese ca el, Isosica, stia foarte precis ca lipoveanul era informat si alarmat. Nu-l vazusera ei pe Mantarosie vorbind cu el in ziua aceea in fata meate-ulvu si cum arata Fantana mai rau decat ar fi fost beat? Era exclus ca chiar Mantarosie sa-i fi spus, banuitor ca odata Fantana inlaturat va fi inlaturat si el, Mantarosie? - Fir-ar mantaua lui rosie a dracului!
Cel mai sigur e ca mie la suta Vasile ii pandea din umbra, de-aia s-a dus el in dimineata aceea la Fantana, acasa, sa se inteleaga amandoi N-a uitat pesemne cum s-au opus ei doi, Isosica si Plotoaga, la primirea lui in partid. - De fapt de ce te-ai opus? se mira Plotoaga. - Cum de ce?!
se mira la randul lui si mai mult Isosica. Ai uit!
- A, da!
exclama presedintele amintindu-si si apoi tacura ai posomorati. De fapt nu-si aminteau nimic precis, pur si simplu se opusesera, fiind Vasile le era strain si nu le placuse privirea lui tacuta si sfredelitoare, decisese mai ales sa se opuna felul cum vorbise el cand i se daduse cuvam stia sa vorbeasca si simteai ca asta nu intra in partid doar ca sa-i ingroase randurile cu inca unul. Zdroncan, care asista la aceasta discul in tacere, se ridica in clipa aceea, grabit, de la masa, o lua spre tejgh si pronunta printre dintii lui zambati, care stateau parca vesnic dezveliti aceste cuvinte misterioase si de neinteles pentru cei care se aflau acolo s: le auzisera (si bineinteles ca le raspandira, ca pe niste ciudate semne de intrebarE). - Fir-ati ai dracului, nu va mai convine acuma. Si, ca si cand constatarea] aceasta l-ar fi inveselit peste poate, striga in continuare, adresandu-se asta data vanzatorului, lui Stancu Tumbea: Da-mi, ma, mie in fuga rom, ca am treaba, nu ca astia care stau aici si n-au nici o grija. Auzi, ^sosica, fire-al dracu ? Am plecat, va oasele in, noroc, ba, al Ciupageanu, fire-ai si tu al dracu !
ui 237 Si pleca ranjind cu veselia aceea a lui care din pricina dintilor parea ca nu-l paraseste niciodata si a carei expresie mereu surprinzatoare chiar si pentru cei apropiati erau injuraturile lui izvorand ca dintr-un strat sub¬teran inchis vederii celor din afara. in fapt nimeni nu stia ce gandea cu adevarat secretarul sfatului despre cei din preajma lui, cu care conducea satul, despre satul insusi in care se nascuse si despre evenimentele pe care le traia acest sat de cativa ani. Se facuse indispensabil tuturor si nimeni nu se gandea sa-l schimbe o data cu schimbarea comitetului executiv. Era reales. La a doua intalnire Zdroncan nu mai era de fata, era doar Bila, care parea sa fi descoperit ca nu era exclus ca seful postului de militie sa le faca greutati in actele de constatare a viitoarei fraude a morarului. Ceea ce spunea el insa parea intunecos si de neinteles pentru presedinte. Plotoaga se uita la el nedumerit si pe de alta parte dispretuitor, iar Isosica fuma si il asculta cu o curiozitate imprastiata si absenta; se vedea ca nici macar nu-i trecea prin cap sa fie atent la ce le-ar putea spune Bila, chiar daca din intamplare responsabilul Arlus ar fi descoperit in evenimentele viitoare o anume fisura. Care fisura? Nu era asta cea mai mare fisura, ca Fantana aflase de la Vasile? Cine i-o fi spus lui Vasile? Secretarul organizatiei se chinuia zadarnic sa afle si nici Ciulea nu daduse pana acum de nici o urma, desi avea aerul ca in curand o sa tina fara doar si poate in maini firul intregii istorii. "Spune-mi macar la ce te gandesti?" o rugase Isosica. "Ma gandesc ca va are pe toti la mana Vasile", raspunsese Ciulea. "Dar de ce?" "Asa cred eu, si o sa-ti spun pe urma si de ce, pe baza de fapte. Dar nu acuma, ca nu stiu nici eu." - Asa e, Bila, ai dreptate, zise Isosica dupa ce il asculta pana la cap pe responsabilul Arlus. O sa vorbesc eu cu seful de post, dar nu acuma, stiu eu cand. Hai, Plotoaga, adauga apoi ridicandu-se, hai sa vedem ce-au facut aia cu butoaiele de apa la aria chiaburilor, le-au pus sau nu le-au pus? Si se ridicara apoi amandoi si o luara repede spre iesire, incat Bila nu mai avu timp sa se tina dupa ei, si sa mai ia parte la ceea ce aveau sa-si spuna. Presedintele sfatului si secretarul organizatiei de partid mergeau unul langa altul spre biserica, pe drumul cel mare pe care se intra si se iesea din sat spre gara, care dadea intai spre un pod de Mment de deasupra raului (si facea aci la poalele campiei, sub dealul argilos, un al doilea galdau adanc al satului, dupa cel din padurE) si apoi urca sus si taia izlazul in doua pana in zarea indepartata. In dreapta izlazului cum ieseai din sat si te aflai pe muchia campiei, se aflau instalate de curand trei din cele sase sau sapte batoze ale comunei. Asta era aria principala, celelalte fiind 238 - imprastiate una in Valea Morii, si doua in apropierea garii, sa nu se care tocmai de-acolo claile de grau si sa se scuture spicele. Asta se facuse in urma unei dispozitii venita de la raion, pana in vara aceea batozele fiind in general instalate cat mai in apropierea satului, de frica incendiilor. Acum insa se organizasera din timp peste tot echipe speciale si materiale necesare de stingere, nisip, lopeti, galeti si butoaie cu apa. Iar scoaterea si transpor¬tarea batozelor pe arie nu se mai facuse ca pana acum cu boi, injugati in mod spectaculos cate patru sau cinci perechi si condusi cu strigate si racnete de-a lungul satului, ci cu tractorul, si la una din arii se obtinura de asemenea doua tractoare in locul locomobilelor cu aburi pe care proprietarii nu putusera sa le mai puna in buna stare de functionare. - Asculta, Plotoaga, eu nu mai cred acuma ca Mantarosie i-a spus lui Fantana toata operatia, eu cred pur si simplu ca numai Bila era in stare sa se gandeasca la Vasile si sa se duca sa-i spuna. - De ce? zise Plotoaga. - Fiindca o fi mirosit ca n-o sa-l iau eu pe el cantaragiu, ca nu sunt prost si atunci s-o fi infuriat si el si si-o fi zis ca daca ii spune lui Fantana o sa-l ia ala in locul lui Mantarosie. - Toate astea sunt presupuneri fara nici o baza, zise Plotoaga, si eu zic ca si ideea ta ca Fantana a aflat ceva de la Vasile ma mir de unde ai nascocit-o!
Altceva nu inteleg eu si de mult vreau sa-ti spun, de ce l-ai varat tu pe Bila intre noi si te-ai apucat si i-ai promis ca il iai cantaragiu? Nu inteleg sa ma tai cu cutitul. Si tot asa nu inteleg de ce l-ai bagat si pe Mantarosie sa stie, ca sa nu mai poti pe urma sa-l dai afara, stau si ma intreb si sa fie al dracu care te intelege. Mergeau pe marginea soselei, pe langa garduri si era caldura si liniste peste tot satul. Oamenii erau toti iesiti la seceris si cei doi isi inchipuiau poate ca nu mai e nimeni prin case si nu-i aude nimeni si isi continuara fara grija conversatia. - Nu i-am varat eu, raspunse Isosica. Ei s-au varat. - Ei s-au varat cum se vara oricine, zise presedintele iritat, dar cum a ajuns Bila sa stie de moara si tu sa-i promiti ca o sa-l iai cu tine? Sa te vad cum imi explici tu chestia asta. - Pai uite cum a fost, nu ma face pe mine vinovat: el s-a apucat sa ne spuna, erai si tu de fata si era si Zdroncan; ai memorie scurta, el a venit cu ideea "Operatiunii Cotigeoaia" si noi nu ne-am dat seama ca el vrea locul lui Mantarosie. Fiindca la inceput n-a vrut nimic, ne-a lasat sa vada ce zicem noi. Si noi in loc sa tacem din gura si sa nu-l mai lasam sa stea a masa noastra, am zis ca e o idee extraordinara; Zdroncan a zis, daca U-aduci aminte. Si pe urma cand a vazut ca e in regula, Bila a venit cu Pretentia. Daca ziceam nu, era clar ca se ducea si ne spunea lui Fantana. 1 239 Tot mai puteam sa-l dam la o parte, dar n-a trecut mult si tot el a venit si cu ideea sa-l atragem pe Mantarosie si Zdroncan iar a sarit in sus: formidabila idee. Ei, cearta-te acuma cu Zdroncan!
Te certi degeaba, n-ai cum sa mai scapi de Bila - Decat intr-un singur fel, zise deodata presedintele rece si hotarat si avu o astfel de expresie si un astfel de glas incat nu se putea intelege decat ca e vorba de o suprimare fizica si ca numai astfel se putea scapa de Bila. Isosica il injura atunci pe Bila cu mania scarbita a celui care e silit sa recurga la ce nu trebuie, ca sa faca ordine intr-o situatie grea ajunsa Ia impas din vina chiar a celui care va fi victima unei asemenea masuri ex¬treme. - Iau eu asupra mea cum sa scapam de Bila, continua presedintele, dar cu o conditie, sa nu-l pastrezi pe Mantarosie cantaragiu, sa-l iei pe frati-meu Grigore. - Nu pot, zise Isosica, trebuie sa-l iau pe cumnatu-meu Zonzi. Asta e situatia. Presedintele tacu. Aici era mana Ciulchii, nimic de facut. Apoi vorbi cu acel glas al celui care era silit acum sa-si modifice fara ezitare si cu toate pierderile cuvenite planurile de pana atunci. - Bine, atunci ia-l pe frati-meu Grigore ajutorul lui Zonzi. Fi-i-ar bila lui a dracului, cum staturam noi ca niste prosti si ne uitaram in gura lui Si, convins acum nouazeci la suta ca toate urmele tradarii nu puteau sa duca in alta parte, Isosica incepu deodata sa-l injure pe Bila cu creioanele lui cu tot, zicand ca sa si le scoata pe toate din piept si sa le bage in aia ma-sii de porc, cum i-a inselat el pe toti strecurandu-se pe nesimtite in biroul organizatiei si agatandu-se de pantalonii lor cum se agata ciulinii de coada cainelui. - Ma, Plotoaga, ia asculta aici, zise ei din ce in ce mai furios, tu mai ti-aduci aminte ce-a patit al lui Moromete in 46 cand erau sa-l omoare oamenii in fata primariei si abia l-a scapat notarul din mainile lor? - Cum sa nu-mi aduc aminte, zise Plotoaga. Nu eram si eu acolo? - Ei, tu tii minte cum a urlat atunci Bila? "Domnilor, astazi nu trebuie sa fii comunist, trebuie sa fii anticomunist!
" - Cum dracu sa nu tiu mite, exclama presedintele, din pricina urletelor lui au inceput sa urle si ailalti si sa-i dea lui Moromete cu pumnii in cap!
j Era beat mort. . - Ei, tu stii o chestie? continua Isosica. Eu l-am^azut pe urma cu ochii mei cum a ridicat ciomagul lui cu goga si a vrut sa-i dea lui Moromete una in cap. S-a lovit ciomagul de mana unuia care si ala vrea sa dea, altfel 240 il omora pe Niculae. Ce-ar fi sa-i spunem noi lui al lui Moromete? Scapam dracului de domnul Bila, il curatam - Pai tocmai la asta ma gandeam si eu adineauri, imi luasi vorba din gura, zise presedintele, si uite cum o sa facem: ii punem intai pe altii sa se duca la al Iu Moromete acasa si sa-i spuna, si dac-o fi nevoie, dam si noi declaratie. Baga-l-as in ma-sa pe domnul Bila, ca de mult stam si ma uitam la tine cum umbli cu el in toate partile, si toata lumea ne injura din pricina lui. Se apropiasera intre timp de arie si devenira tacutjjJDoi insi sapau L1S1 si niste itie cu nga oua aaga ai intr-un Ioc cu niste cazmale niste gropi, altii infigeau panouri cu instructiuni si gazeta ariei. Pe pamant zacea o cruce rosie pe ea, probabil farmacia volanta, iar mai locomobila tacuta, altii se opinteau rostogolind spre un loc putini uriase, necesare probabil pentru cazanul de aburi al loc - Danalache, chema Isosica cu o voce scazuta si tainica sj gropi se desprinse acel Danalache, un om cu statura inalta si si se apropie in graba de cei doi. Cu cine esti tu acolo? - Cu Geaca, zise Danalache aratand cu degetul gros inapoi. Isosica avu o expresie elocventa de multumire si se uita la PI semnificativ: ce zicea, nu era o potriveala perfecta? - Geaca, striga si presedintele cu acelasi glas ca al lui Isosica de inainte si cel strigat lasa cazmaua si se apropie si el in graba. - Ia veniti voi incoace, le spuse Isosica luandu-i mai la o parte silin timp ce se indeparta incet cu ei continua cu glas ceva mai tare ca sl-l auda ceilalti si sa nu-si inchipuie cumva ca e vorba de altceva decat ne ceea ce isi pot inchipui in mod normal: terminati azi aici si maine ducetifva la Cotigeoaia, ca scoatem batoza lui Nastase Radulescu si aveti grija sa nu saboteze chiaburul instalarea ei; aria lor o sa fie aria chiaburilor si daca nu suntem atenti cine stie ce figura poate sa ne faca. Plotoaga zise si el ceva de acelasi gen celor care continuau sa lucreze, si statu langa ei mereu, in timp ce Isosica vorbea acum cu cei doi fara sa se mai auda ce le spunea. in cele din urma cei doi revenira, presedintele » parasi pe cei ce lucrau, se indeparta cu secretarul organizatiei, iar Danalache si Geaca, cu niste expresii impenetrabile, pusera mana pe caz¬male si continuara cu sapatul gropilor. Geaca era un om care ar fi putut trece drept un ins gras, daca n-ar fi foat asa de rosu si n-ar fi avut in cap niste ochi asa de mari cat niste cepe. Asta se vedea intai la el si cine nu-l cunostea si-ar fi putut inchipui, pe langa toate, ca trebuie sa fie si iute la manie si periculos nevoie mare. nu era, dupa primele vorbe pe care le auzeai ca le spune cu ochii 241 aceia ai lui mari se intampla ceva, parca zambea de o istorie pe care vroia sa ti-o povesteasca si chipul lui cu pielea umflata si rosie parea si el parca incarcat de un val de bucurie ascunsa care ii inunda porii. in zilele de duminica, dimineata asa spre pranz mai ales, o mare parte din sat auzea dinspre casa lui valuri de cantece dintr-un instrument pe care numai el il mai avea dintre toti si din care numai el mai stia sa mai cante: din cimpoi. Cine statea atunci alaturi de el il vedea cum degetele lui groase joaca pe cele cateva gauri ale tevii de lemn care ieseau din burduf si cum ochii i se umflau si mai mari si chipul i se facea si mai rosu sufland in teava de aer din capul aceluiasi burduf. Nu juca nimeni dupa cantecele lui si nimeni nu-si arata dorinta sa beleasca, asa ca el, o capra, si sa vie la el sa invete cum se canta din ea. Geaca avusese un copil care ii murise in razboi, in 1945, intr-un lagar de prizonieri nemtesc. Cei care scapasera de acolo povesteau ca din pricina foamei pierise, isi schimba painea pe tutun si cand venise iarna si facusera paduchi, nu rezistase la mizerie si se prapadise. "Iar canta saracu Geaca, spuneau muierile cand il auzeau, canta dupa Anton al lui ca nu se mai intoarse de pe unde il tari rezbelul". Geaca era foarte sarac, era dulgher si membru de partid inca de la inceput, de cand venise notarul acela in sat, se inscrisese odata cu Fantana. Dar nu reusise sa fie nimic in toti anii care urmara. - Ce e, ma Geaca? zise unul din oameni adresandu-i-se ca si cand era de la sine inteles ca degeaba l-ar fi intrebat pe Danalache, ca asta n-ar fi spus nimic. Ce zicea Isosica? Dar avura o surpriza. Geaca se supara pe neasteptate si paru ca se inroseste si mai mult decat era el rosu, iar ochii lui negri, bobosati si inca tineri, nu mai surasera ca asupra unei istorii pe care era gata sa ti-o povesteasca. - Ce sa fie, ba Tanasache, racni el, tu n-ai auzit? Sau ai cam surzit de o ureche? - Du-te, ma, dracu , se supara atunci si numitul Tanasache. Si adauga parca in sila: Crezi ca eu stau sa aud prostiile voastre. Taci, ca alta treabaf n-am. - Pai daca n-ai, atunci de ce intrebi? zise de la locul lui celalalt con-| spirator, Danalache, sef de tarla, numit de Isosica, omul lui cel mai sigur,] stia toata lumea. Numitul Tanasache insa parca nici nu auzi, dadu mai departe cu caz¬maua si nu mai raspunse nimic. Chiar ca parea surd. Tacerea care urma insa starui timp de cateva minute lungi asupra tuturor. Si unora li se umbrira chipurile: ce era cu asta, de se suparase Geaca? Ce putuse Isosica sa-i spuna de il facuse sa strige asa? Ce se intampla in sat cu oamenii de nu 242 mai puteau vorbi unii cu altii ca taine? XI aceste banuieli si aceste Si iata cum prin jocul imprevizibil al foi"ftW pe care le declanseaza totdeauna o uneltire, inspiratorul "OperatiunifflCotigeoaia" care ii tinea inclestati pe cei ce conduceau comuna Silistea-GuCesti tocmai in perioada cand Niculae Moromete revenise cu o sarcina de p«Hid in satul sau natal, Bila adica, deveni deodata omul care trebuia definitiv indepartat de pe scena satului. Dar cati erau cei care, judecati dupa trecutul lor, nu meritau sa fie exclusi? Nu exista decat o singura posibilitate M se afle raspunsul la aceasta intrebare, sa i se cerceteze dosarul la raion inVrma unei sesizari: a declarat oare tovarasul Dobrescu, la intrarea lui inlpartid, cine era? (Asta era numele adevarat al lui Bila, nimeni nemaiamintindu-si cine si de ce il poreclise cu acest cuvant care insemna ceva rotund si ce inteles avea aceasta sugestie pentru infatisarea sau felul lui de a fi, chipul lui osos si negru nepotrivindu-se deloc cu aceasta porecla; poate doar vorba lui egala si persuasiva, cuvintele lui masurate si avertismentele lui unduioase insotite de acel "ti-o spun cu lacrimi in ochi", fiindca cealalta latura a firii lui, exploziva si dementiala, aparea doar cand se imbata, si asta se intampla extrem de rar, necunoscandu-i-o decat un numar foarte restrans de per¬soanE). Daca de la raion venea informatia ca "partidul stie", atunci totul trebuia altfel construit, cu mai putine sanse ca Bila putea fi "curatat", dar actionandu-se in orice caz in vederea obtinerii unui rezultat care sa duca cel putin la scoaterea lui din birou si indepartarea lui de pe primul plan de conducere a treburilor comunei. Nimeni adica sa nu mai poata sa faca vreo alianta cu el, si in nici un caz Fantana. Asa se face ca in zilele secerisului Niculae se pomeni intr-o seara cu doi insi la poarta, pretinzand, cu o voce coborata si cu un aer misterios, ca vor sa-i spuna ceva si ca vor sa-i dea si in scris Unul dintre ei, care parea sa fie un ins gras, dar care tot asa de bine putea sa fie doar voinic, statea mai in fata, iar celalalt, inalt si slabanog, ceva mai in spatele lui, avand parca aerul sa spuna ca desi rolul lui este acelasi cu al celuilalt, pozitia nu e aceeasi, el fiind un ins fara importanta anume, putea doar sa intareasca cele ce avea sa spuna grasul, fara sa adauge insa ceva nou. Amandoi in schimb asteptau linistiti si convinsi ca Niculae o sa le deschida usa, sa intre in curte si, undeva in gradina sau in pridvor, sa se aseze pe ceva si sa inceapa sa-i povesteasca. Niculae insa ii intreba fara bunavointa: - Despre ce e vorba? Si adauga si mai neprietenos: Ce este, nea Geaca, ce s-a intamplat? f . 243 Se vedea ca pe celalalt nici macar nu-l intreba cine e si ca, daca nu l-ar fi recunoscut pe Geaca si n-ar fi stiut ca e un om cumsecade, s-ar fi rastit la ei si i-ar fi gonit pe amandoi de la poarta inainte chiar ca vreunul din ei sa apuce sa deschida gura. - Mai Nica, zise Geaca fara sovaire, de asta data cu o voce obisnuita, si parasind brusc si parca scos din sarite orice taina, noi am venit sa-ti spunem ceva care te priveste individual, dar daca nu te intereseaza, plecam si buna-seara - Cine v-a trimis? intreba tanarul cu alt glas, coborat, sec si foarte rapid. Parca nici nu mai era glasul aceluiasi om. Urma o clipa de tacere. Geaca ramase teapan in intunericul serii. Atunci se auzi soapta taraganata a celuilalt: - Nu ne-a trimis nimeni, am vazut ca ai venit in sat si n-ai mai dat de mult pe-aici si ne-am gandit sa-ti spunem ce stim ca o datorie a noastra de membri de partid - Ce vorbesti? Si pana acum ce-ati facut? Vreti sa va spun eu de ce ati venit? zise Niculae. Si continua: Sa-mi spuneti ca Bila era la primarie cand au sarit oamenii la mine, asa este? De ce nu spui, nea Geaca? - Mai Nica, asta e, recunoscu Geaca intimidat. - Si erai si dumneata acolo de fata, cand s-a intamplat. - Pai eream. - Pai creai, relua Niculae taios si ereai si dumneata care nu te cunosc, cum te cheama? - Danalache!
- Ereai si dumneata si ereau si altii si ce-ati facut? Ati stat si v-ati uitat si acuma veniti sa va parati unul pe altul crezand ca eu gata, o sai va ascult pe voi si o sa va primesc declaratiile voastre scrise. Ia carati-val de-aici si, daca va mai prind ca umblati cu istorii de-astea, va pun eu in[ discutia organizatiei si o sa afle toata lumea cu ce va ocupati. Si le intoarse spatele si intra in curte. Din cuvintele sale insa necrutareal ii izbise atat de tare pe cei doi incat ramasesera mai departe la poarta I tinuti parca de piept de ghearele ei furioase si invizibile: nu se mai puteau] urni din loc, stateau mereu langa poarta ca doua momai fara sens, prelungiri | sau repetari tacute ale stalpilor portilor sau trunchiurilor din preajma. - Cine erea, ma? intreba Moromete cand baiatul intra in tinda. - Geaca si Danalache. - Si ce cautau? - Sa-mi spuna ei mie nu stiu ce!
exclama Niculae cu dispret. Si cand i-am intrebat cine i-a trimes, Geaca, om in toata firea, ca ti-e mila de el cum a ramas fara Anton, a tacut din gura si a raspuns alalalt, Danalache, 244 crezand ca ma prosteste el pe mine: nu ne-a trupes nimeni!
Nici macar nu i-am lasat sa vorbeasca, le-am spus sa pledftsa nu-i mai vad. Moromete iesi in pridvor si se uita spre sa verifice in felul asta spusele fiului. Statu intoarse si exclama cu o uimire care parca se cer - Pai, ii vad ca stau mereu la poarta!
Niculae se ridica si el de pe prag unde se as< usii uitandu-se si el lung in aceeasi directie. El si reveni spuse ca in sfarsit cei doi s-au urnit de 1 - Fa si tu cum crezi, zise Moromete intru tar: zici ca Geaca - Tocmai d-aia, raspunse atunci Niculae rii sau. Nu poate sa ramana Geaca, Geaca, asa cu striga. Si adauga dupa cateva clipe lungi, tintuind^ sa tanara care nu clipea: De ce nu poate? Ce si cand ar fi vrut pe lungi, apoi se nsasi verificata. aparu in cadrul mai mult si cand 5rta, s-au dus cu indoiala. Dar sigur nd fruntea spre tatal stim toti? aproape ca pe tatal sau cu privirea ica? XII Tatal nu raspunse si nici fiul nu mai zise nimic. Alta data, in alta zi, mai ales cum era acum, dupa o zi de odihna - era prima duminica de la inceputul secerisului - Moromete ar fi luat-o negresit de la cap, dar se intamplase in cursul zilei ceva cu Catrina acolo la Alboaica si tatal si fiul aratau ingrijorati. Bata, povestise acelasi Sande trimes de Alboaica pe furis, venise la pranz de la biserica, se culcase in pat si nu mai vrusese sa vorbeasca cu nimeni. Nu statuse nici la masa, si se facuse seara si tot in pat statea. "Ce e cu tine, mama, o intrebase Albei nedumerit, te doare ceva, sa-i spunem lui Niculae sa chemam pe doctorul Ruiu de la spital, il cunoaste personal, daca ii da un telefon de la sfat sa stii ca vine!
" "Nu ma doare nimic", raspunse mama cu o voce foarte sigura dar foarte mo¬horata, si alte vorbe nu mai scosese si se intelegea limpede ca daca le scosese si pe-astea fusese doar ca sa impiedice venirea zadarnica a medicului tocmai acum in zi de sarbatoare, cand poate ca se odihnea si el ca orice om. "Ce e, mama?" o intrebase si Alboaica cu blandete, dar trebuise s-o lase in pace, fiindca degeaba vorbea cu ea. Statea intinsa in pat in casa, imbracata asa cum venise, in fusta ei buna si cu bluza ei de zile mari, cu spatele la toti cei care ar fi intrat pe usa si nu scotea un cuvant. Era atat de mohorata incat toata odaia parea plina de impotrivirea pe care o imprastia parca in jurul ei sederea aceasta in pat, neclintita. Vecinii si rudele mai indepartate stiau ca mama lui Niculae isi purta supararile pe picioare, asa cum facea mai toata lumea, dar numai tatal, 245 fiul si fiica cunosteau felul acesta al ei de a se culca si de a nu vorbi cand ceva dusmanos o coplesea din afara, sau dimpotriva cand ea coplesea pe altii cu dusmania ei. Si cele mai rele stari care o tineau cel mai mult la pat, cum era cea de azi, erau cele in care aceasta dusmanie nu se limpezea: cat venea din sufletul ei, cat din al altora si care dintre ele erau mai rele. Pentru ca ea invatase de la biserica si o spunea si altora, ca trebuie sa uiti faptele rele si sa le tii minte numai pe cele bune, fiindca asa ii place Domnului Cristos. Nu reiesea insa de nicaieri din cele patru evanghelii ca asta era una din placerile Nazarineanului, totusi asta fusese cea mai des repetata dintre invataturile pe care Catrina Moromete o desprinsese de-a lungul anilor ducandu-se la biserica. Familia ei insa, Moromete indeosebi, si altii care ii cunosteau tineretea intelegeau de aici mai multe, de ce chiar uitarea ar fi fost una dintre marile invataturi ale lui Cristos: trecutul Catrinei lui Moromete nu parea sa fie pentru aducerile ei aminte un izvor de lumina Moromete se ridica de pe prag, se duse pe vatra, scormoni cu vatraiul in cenusa si lua de pe el spuza rosie de la care isi aprinse pufaind tigarea lui de tutun rasucita in foita de mana. Alaturi, Ilinca spala vasele (cand Niculae fusese strigat la poarta de cei doi, abia terminasera cu masA) si le randuia la locul lor pe polita de lemn din perete. Sperand ca poate ii va pica totusi ceva de mancare atata timp cat lumina tindei si umbrele stapanilor se miscau marite de-a lungul peretilor si podului pridvorului, cainele statea intins intr-o parte pe patru labe aratandu-si doar botul la lumina langa stalpul usii, clipind rar din ochii lui parca vinovati de constiinta de a fi caine si de a nu fi mai mult, vita de pilda, fata de care stapanul are mai multa dragoste, se scoala anume dimineata si o ingrijeste si ii da mai mult sa manance, nu numai faramiturile lui de la masa. Era unul tanar, nu mai era Dutulache, acela murise de mult, pierise intr-o zi de acasa si nu-l mai vazuse nimeni. - Vezi cum devine, zise Moromete, iti spuneam acum o saptamana cand venisi cu noi dimineata in caruta la deal: nu mai e el secerisul de alta data cu tot rodul muncii noastre!
Asa e si cu biserica!
In loc sa se duca si sa se intoarca de acolo cu sufletul senin, se intoarce si cade la pat. De ce? E bine asa?!
Tacu si se intuneca si el la fata, ca si cand ar fi patit si el ce patise mama in acesti ani cand biserica fiind dezlipita de stat si copiii nemaiinvatand la scoala religia, nu mai stiau de Dumnezeu decat de la oameni, si oamenii Cu toate ca in viata lui, nici de Pasti nu se ducea totdeauna la slujba, Moromete se trezea acum ca e credincios!
246 - Cand erati mici va luam din pat in noaptea Pastilor si va duceam la biserica si ma-ta punea peste prag un strat de pamant proaspat cu iarba cruda va dadeam pasti pe el continua Moromete. - Ei si?!
facu Niculae. incepea parca sa-l scoata din sarite aerul acesta pasnic al tatalui sau, dupa ce o gonise pe maica-sa de acasa cu parul. Oricum, avea aerul sa creada ca ea sta acolo la Alboaica de dragul lui, sa-i faca paine sau cozonaci si sa vie pe urma acasa bucuroasa ca de zile mari, ca pe timpul frumoaselor vremuri cand toti copiii erau la un loc, si in zilele de sarbatoare, de Pasti sau de Craciun, nu se mai injura si nu mai ridica nimeni mana unul la altul. Ce tot ii da el zor cum era cu pamantul pus pe marginea pragului si ttkc^^au&inlLoriLc care nu mai puteau sa ascunda nimic? ^P^HHBjnile impovarezi tu cu lucruri care nu te privesc, zise Nicul^K, si cuTBBH&re te privesc direct, te scuturi ca si cand nici usturoi n-ai mancat si mRjMra nu^ti miroase. - Pai ma intalrirKB^i la pranz cu Catrina lui Baltoi, raspunse Moromete indignat si zice "Ilie^wwrea s-a suparat rau nasa (adica ma-tA), am fost cu ea la biserica si dupa slujltpopa a citit ceva ca sa ne ducem la secere si sa dam cotele.." Asta e lognsa?!
!
exclama Moromete furios. De ce il amesteci pe preot in astea? Ca do>w tu nu crezi in Dumnezeu!
Asadar din pricina asta cazuse Qsirina la pat, ca preotul lasase la o parte evanghelia si vorbise de cote Cand Moromete se opri, se ivi Ilinca scoasa si ea din sarite ca tatal ei vorbeste de maica-sa ca si cand amandoi ar fi fost de fata si s-ar fi uitat unul la altul ca niste prunci. - Voi nu mai taceti din gura, Niculae? zise ea. Nu va dor falcile de atata vorba? - Nu ne dor, pe tine te dor? zise Moromete intelegand ca lui ii erau adresate aceste cuvinte. Si schimba subiectul. - Cu alte cuvinte, relua Moromete adresandu-se fiului, te feresti sa vorbesti cu unul sau cu altul din ce motiv? Ai fi zis ca intrebarea avea rostul ei. Si adauga situandu-se nu fara o anume incantare de sine pe un plan din afara: - Care sunt metodele dumitale? Sigur, nu erau amandoi oameni politici? Faceau schimb de vederi - Metodele mele sunt ca am in fata un sat vechi si actionez sa iasa din el unul nou, raspunse Niculae. Ori, intriga si turnatoria n-o sa faca niciodata din nimeni si pe nimeni un om nou. - Si cotele crezi ca or sa faca? intreba Moromete. 247 - Cotele o sa le desfiintam, dar deocamdata suntem siliti sa recurgem. la ele, fiindca n-avem incotro. Cu ce sa aprovizionam orasele la un pret convenabil? - Bine, conveni Moromete, dar dupa ce le desfiintezi imi dai indarat ce mi-ai luat? - Sigur ca o sa-ti dau si indarat sub o forma sau alta o sa-ti iai singur, raspunse in cele din urma Niculae ridicandu-se de pe prag si pregatindu-se sa se culce, avand acum acea expresie a celui care ghiceste ce i se va raspunde si n-are nici un chef sa auda, n-are acuma timp de discutie. - Da-mi dumneata un bon la mana in care sa se specifice urmatoarele, zise intr-adevar Moromete fara sa ia in seama intentia fiului de a parasi terenul. Am luat de la cetateanul cutare din comuna cutare raionul cutare cereale cantitate cutare in valoare de lei, care nu corespunde cu pretul pietii. Prin prezenta, ma oblig ca, stat, sa-i achit diferenta, asa, esalonat. Drept care i-am eliberat prezenta spre a-i servi la nevoie. - Nu merge cu chestii d-astea, zise fiul hotarat si agresiv. - Nu merge?!
se indoi Moromete, ca si cand ar fi crezut o clipa ca faptul era posibil si ar fi putut incheia tranzactia chiar atunci si anume cu fiul sau, care ar fi avut imputerniciri speciale. I XIII Isosica, Plotoaga, Zdroncan si Bila si Mantarosie care facea si el parte din biroul organizatiei, dar care inainte de a li se alatura sovaise un timp intre ei si vechiul secretar, Adam Fantana, nu-si dadura cu adevarat seama de ceea ce se petrecea pe arii nici dupa ce numarul celor care isi intindeau graul pe jos crescu atat de mult incat, vazuta de departe, o arie incepea sa semene cu un fel de bivuac. Gramezile conice de grau cu rogojini pe ele aduceau a corturi, iar taranii in camasi tolaniti pe langa ele a trupa in repaos. Isosica, in a doua zi de treieris, plecase la raion de unde se intoarse pe seara cu stirea pe care o comunica lui Plotoaga si lui Zdroncan, ca Bila nu declarase la primirea sa in partid ce rol jucase in evenimentele din 46 din fata primariei si ca era momentul sa se trimita la raion declaratiile respective si sa fie curatat. Plotoaga insa, presedintele sfatului, nu se putu lauda cu un succes asemanator si spuse ca Niculae al lui Moromete era complet refractar dezgroparii trecutului lui Bila si ca nici macar nu vrusese sa stea de vorba cu Geaca si Danalache, pur si simplu ii gonise de la poarta fara discutie. - Pe noi nu ne intereseaza daca el vrea sau nu vrea, zise atunci Isosica aproape dispretuitor, dand parca de inteles ca in chestiuni de astea nu 248 persoana ta intereseaza Avem noi si alte socoteli cu el si cu tat-sau, domnul Ilie Moromete. Nici o grija, nu vom scapa momentul potrivit pentru a-i demasca pe amandoi pentru agitatia pe care o duc Asa, Niculae avea ocazia-sa-l iertam pentru ceea ce face taica-sau. N-o sa-l mai iertam. Zdroncan schimba subiectul cu un suras impenetrabil: - Cu cine ai vorbit la raion? - Am vorbit chiar cu tovarasul care are sarcina sa se ocupe cu probleme de-astea, raspunse Isosica. Si adauga ironic: ce, credeai ca m-am dus sa vorbesc cu tovarasul Merdescu sau cu Bumbea? ui din soferii comitetului de partid raional si cel numit Qjjii de la poarta, care te opreau sa intri neanuntat. ZdronffiTn ripostsSMkirijuratura admirativa la adresa lui Isosica spunand ca era dat in pasteltySfcsii. dar ca o sa vada el ce-o sa-i faca maine sau poimaine tovarasul prniRiS^tar Ghimpeteanu cand o sa afle ca oamenii si-au pus graul pe jos si nu VOTW se duca sa-si predea cotele la baza de receptie. Ce masuri intelege sa iar Isosica isi desclesta falcile si casba cu gura pana la urechi, abia inregistrand faptele. Se aflau acum la sfatB» biroul presedintelui, luminat puternic de becul din tavan, si nu mai era n|pieni pe acolo, afara de un paznic vigilent care facea ce facea si se dadea ca din intamplare cand pe langa usa, pe coridor, ascultand incremenit, dar si gata sa-si reia mersul daca ar fi fost surprins, cand pe-afara, pe sub ferestre, ca si cand ar fi pandit sa nu sara cumva vreun dusman de clasa peste cei dinauntru si el sa nu fie acolo si sa dea alarma. in realitate tragea cu urechea - Nu egzista, zise Isosica toropit de somn si de o multumire esentiala, care inabusea nesilit orice incercare a oricui, nu numai a lui Zdroncan, de a-i strecura in preocupari vreo ingrijorare cat de mica. Cotele trebuiesc predate fara discutie si cine nu vrea, nu duce graul acasa. N-are decat sa-l tina acolo pe camp, sa vedem cat il tine. Trecui si eu pe-acolo cand venii de la gara, adauga el putin mirat, si unii imi spuneau ca n-au carute Niculae al lui Moromete n-a fost pe arie? - A fost de dimineata, zise Plotoaga, si pe la pranz a plecat la raion, l-a chemat tovarasul Ghimpeteanu. - Adica n-a zis nimic!
- Ce sa zica, si mie imi spusera tot asa, ca n-au carute si ca il duc maine dimineata. - Poate ca n-or fi avand? admise Isosica desclestandu-si iar falcile, vedem noi maine, organizam noi altfel convoaiele, luam carute de la cei care stau si n-au intrat in ceata si le dam lor Niculae se intoarse in aceasi seara de la raion si dimineata tinu o sedinta cu Isosica, Plotoaga, Bila si Mantarosie, cei trei membri ai biroului 249 organizatiei, plus Plotoaga in calitatea lui de presedinte al comitetului executiv si nici el, Niculae, nu pomeni nimic de situatia de pe arie. Le reaminti doar pe scurt instructiunile si masurile care trebuiesc respectate in vederea unei bune desfasurari a treierisului, punand insa accentul in¬sistent pe o supraveghere speciala a ariei chiaburilor. Dupa felul cum le vorbi era lesne de inteles ca pentru asta fusese el chemat ieri la raion si exemplele pe care le dadu confirmara imediat aceasta presupunere. In cutare sat un chiabur a refuzat pur si simplu sa-si stranga graul de pe camp, un altul a stricat sitele de la batoza, un altul a incercat sa fure niste saci cu zoana, acel praf amestecat cu pleava si boabe rupte de grau care se scurge alaturi de lada mare, altul a fugit din sat nu se stie unde si si-a impartit recolta la altii, crezand ca cu manevra asta Niculae era incruntat. Exemplele sale erau meschine, dar nu le inventase el, cum, necum, astia carora le vorbea trebuiau sa bage bine la cap sa nu spuna ca n-au fost prelucrati Aria chiaburilor functiona insa fara nici un fel de accidente, se treiera necontenit, batoza avea toate sitele in regula, chiaburii erau toti prezenti langa sirele lor de grau si, in afara de toate acestea, la ei nimeni nu-si pusese recolta pe jos si nimeni nu zicea ca n-are caruta sa-si duca cota la baza de receptie, cum ziceau ceilalti. Bogatii satului treierau in tacere si pareau surzi la strigatele pe care le scotea din cand in cand Plotoaga cand ceva i se parea lui ca nu e in regula sau nu se misca bine si numai copiii pareau veseli sau straini de ideea ca au fost pentru intaia oara despartiti de sat printr-o arie speciala; fugeau si se zbenguiau printre sire, sau carau cu aceeasi veselie paiele de la curul masinii, iar altii tineau de capestre caii inhamti la carutele incarcate si botul cailor abia le ajungea la urechi si caii stateau cuminti in mainile acestor omuleti care, in afara de faptul ca erau asa mici, semanau intru totul cu parintii lor, de la palarie si camasa, pana la chipul energic, ars de soare. A doua zi dimineata, asa cum isi repartizasera sarcinile, Niculae si Isosica o luara de la sfat spre aria principala, de pe izlaz, unde functionau trei batoze. Langa padurea Cotigeoaia, fura trimisi Bila si Mantarosie din conducerea organizatiei. Cand Niculae ajunse printre musuroaiele de grau intinse pana departe pe arie, la inceput merse printre ele in tacere si cu oarecare graba si fara sa manifeste o atentie speciala. Dupa ce iesi insa din ele si fara sa se opreasca din mers, indepartandu-se deci de arie, il intreba pe Isosica cu o voce taioasa ca un brici: - Ce e cu gramezile astea de grau? Isosica isi incetini nu se stie de ce pasii, si nu se grabi sa raspunda, dar celalalt nu si-i incetini si atunci se crea deodata intre ei o distanta care nu putea fi micsorata decat ori de Niculae, care ar fi trebuit sa stea 250 sa-l astepte, ori de secretarul organizatiei, care ar fi trebuit sa-si inteteasca mersul. Nu se stia insa incotro se ducea, asa glont, Niculae si in cele din urma Isosica mai micsora din distanta, grabind pasii, dar izbind din cand in cand cu varful pantofului in scaietii sau pietrele pe care intalnea in drum, avand, pentru cei care s-ar fi uitat la ei de departe, aerul celui care nu pune el mare.pret pe cel ce merge asa iute inaintea lui si ca situatia lui nu depinde de asta, desi aparent trebuie sa - Erau numai cativa care aveau graul cu neghina, zise el, nu stiu ce mama dracului e cu ailalti Cica n-au carute e unuia care nu stie cum se treiera graul si tu s-o ie, zise Niculae ridicand glasul. Gramezile astea Q f^ am vazut si eu ca baza de receptie ii trimete cu graul indarat pe ^B^jB^h^hia. dar ieri ce-ati pazit, tu si cu Plotoaga, de i-ati lasat si pe ai cu graul cura^*a^l. puna pe jos? De ce nu raspunzi, ce-ati facut ieri? Dar tot nu se uita la el si tot mai ramanea ihfare ei o oarecare distanta, pe care secretarul local tot nu se straduia s-o micsoreze complet; nu mai izbea insa nici in maracini, nici in pietre. - Plotoaga nu stiu ce dracu a pazit, zice ca a umblat pe la Ciolanesti dupa niste mahine!
raspunse Isosica cu un glas egal in explicatiile lui cu cel al caruia il tragea la raspundere. Eu am fost la raion, la comitetul de partid, am avut treaba cu serviciul de documentare. - Si alta zi nu ti-ai mai gasit sa te duci la serviciul de doi imentare? - De unde dracu sa fi stiut eu ca aia cu graul curat o sa-l puna pe jos?!
Ma duceam in alta zi, raspunse Isosica. Acum nu mai era intre ei nici o distanta si intre timp se lamurise si incotro se ducea al lui Moromete asa glont: spre aria chiaburilor. Intra in ea si dadura ocol batozei si tractorului care inlocuia locomobila. Trac¬toristul il saluta pe Niculae cu un deget la capela lui unsuroasa, iar referen¬tul de la sfatul raional facu acelasi lucru, avand insa si o expresie intrebatoare: avea tabelele cu chiaburi in mana, le tinea bine, vroia tovarasul de la raionul de partid sa se uite in ele? Niculae se uita in treacat in lada cu grau, isi viri mana in el, vanturandu-l, si intreba unde e presedintele. - Uite-l colo, zise referentul local aratand cu degetul spre niste sire si ordona unui taran care statea si se uita si el la grau: ia cheama-l incoace pe tovarasul presedinte!
Niculae insa nu-l astepta, se indeparta de batoza si o lua spre marginea ariei. Mergea insa acum agale, si Plotoaga si Isosica, susotind intre ei, se apropiara de el fara graba, fumand tigari, si cu niste expresii preocupate Stateau acum toti trei impreuna, in picioare, sub soarele apasatoar si cei doi asteptau in tacere in timp ce Niculae ii privea sfredelndu-i; parul lui .L 251 tuns scurt si dat intr-o parte il facea mult mai tanar decat era cu adevarat fata de ei. - Ce e asta, tovarase presedinte? zise Niculae cu o ironie brusca necrutatoare. Poti sa-mi explici, tovarase presedinte? Unde e chitanta f numarul 1, tovarase presedinte?!
continua Niculae in acelasi fel, parca ar fi avut o sulita in mana si o infigea cu fiecare cuvant in omul impenetrabil din fata lui. Nu parea insa sa-i pese lui de aceasta impenetrabilitate. "Luati chitanta numarul 1?" v-a intrebat tovarasul secretar Sarbu. "O luam, o luam," zice tovarasul presedinte asa flegmatic, acompaniat de tovarasul secretar de organizatie Isosica. Si cand eu v-am atras atentia ca e o problema cu neghina asta, ei, zice tovarasul presedinte asa binevoitor: i "Lasati ca va explic eu " Da, da, explica-mi!
; Ii tinea fara sa clipeasca sub privirea taioasa a ochilor lui negri. j - Parca nici n-ai zice ca ai in fata doi oameni care se gandesc la i problemele comunei cum ma gandesc eu la problemele papalitatii, continua Niculae. Asa niste tovarasi care au organizat ei totul, l-am chemat chiar si pe parintele sa-si dea contributia. Isosica si Plotoaga erau si ei negri de soare, dar parca se innegrisera chiar in aceste clipe sub ploaia batjocoritoare de cuvinte care se abatuse asupra lor. Cel mai lovit arata Plotoaga, care chiar transpirase sub cazna aceasta care il muncea vizibil, sa nu inghita ceea ce i se facea, si frana gandirii care il avertiza probabil ca daca se hotara sa raspunda, trebuia sa se impace in acelasi timp si cu ideea ca era foarte posibil ca dupa aceea sa nu mai fie presedinte. Erau amandoi oameni cu pamant si nimeni nu-i silea sa se lase astfel biciuiti, se pare insa ca Niculae cunostea bine soiul acesta de tarani care iesise la iveala in viata satului, si in cuvintele lui nu razbatea nici cea mai vaga grija ca ar putea avea din partea lor surpriza unei tresariri de independenta. - Ce ordonati sa facem, tovarase Niculae? zise Isosica prinzand pauza din zbor. Aveti dreptate, ne facem autocritica, dar ce dracu ii facem cu aia-cu neghina? Cu aia fara neghina, lasati ca se aranjeaza, vorbim noi cu ei si o sa plece toata lumea la baza de receptie. Nu se poate, ordinul e ordin, ai arat, platesti, ai contract Dar baza de receptie ar trebui sa le primeasca graul cu neghina ca doar ei l-au dat, nu l-am inventat noi. Vorbiti dumneavoastra cu baza de receptie la telefon si noi mergem la arie sa formam convoaiele cu ailalti. - Am vorbit ieri cu baza de receptie, zise Plotoaga. - Si? intreba Niculae. - M-au trimis la Ciolanesti, ca sunt acolo doua mahine, sa le luam s»| sa dam graul la trior. - Si? relua Niculae. 252 - Nu era nici o mahina, erau stricate, am batut drumul degeaba, la telefon mi-au spus ca sunt bune Sa-i ia mama dracului!
Presedintele spusese aceste cuvinte cu gura plina, obidit si infuriat. Niculae se urni din loc si o lua spre sat. - Mergeti pe arie si pana in seara sa nu mai existe gramada de grau pe jos, ordona el. Ma duc eu sa vorbesc la telefon cu baza de receptie. Executarea imediat!
XIV recepf biroul lui Zdroncan si ii ceru sa-i dea se rasuci pe scaun, ridica receptorul sa invarteasca energic la Ajun; la telefon de pe furca lui mare de manivela. - Alo, urla el apoi in receptor, oficiul? si contini^repede ca si cand ar fi chemat pompierii sa stinga un incendiu: Oficiul, oficiul, oficiul!
Alo, oficiul, racni dupa aceea scarbit si insistent si spuse: Da-mi baza de receptie, fi-ti-ar urechea aia stanga cu care tii receptorul, a dracu !
Alo, baza, vorbeste aici Avea un glas de parca ar fi fost pe frontul din 914, asa racnea pana primea o legatura. Niculae lua receptorul si intreba daca la telefon era seful bazei. I se raspunse ca era chiar el. - Din partea raionului de partid, zise Niculae sever, spune-mi, tovarase, ce e cu oamenii care au grau cu neghina, care e situatia? - Trebuie sa-l dea la trior, nu le putem primi cotele si plata S.M.T.-ului si nici restantele cu un procent mai mare de sapte la suta, zise seful bazei. Astea sunt instructiunile Consiliului de Ministri. - Chiar si in cazurile in care baza le-a dat grau de samanta cu neghina? intreba Niculae. - Chiar, raspunse functionarul linistit. Nu trebuia sa-l semene asa cum l-au luat, trebuia sa-l dea la trior. - Bine, asta in ceea ce priveste S.M.T.-ul care are dreptul sa i se plateasca aratura cu grau curat. Dar cotele? - Si cotele, zise functionarul. - Bine, dar daca asta e calitatea graului, cum poate baza sa le pretinda alta? - Trebuia sa-l fi dat la trior inainte de a-l fi insamantat, raspunse mai departe seful bazei. Urma o pauza, apoi Niculae intreba: 253 - Si dumneavoastra, care ati dat grau cu neghina, cantitatea propriu-zisa imprumutata, o vreti tot fara neghina? Vreau sa spun nu cotele, ci samanta datorata - Fara neghina, spuse seful bazei neturburat. - Dar voi l-ati dat cu neghina. - N-are importanta. - Cum n-are importanta? Ce raspuns e asta? - Sunt ordine precise, raspunse seful bazei, laconic. Niculae puse receptorul in furca si iesi afara. Dar nu pleca nicaieri, ramase in pragul cladirii pe scarile de ciment, isi vari mainile in buzunare si ramase asa, drept, uitandu-se peste drum cu privirea in curtea celui ce se invecina cu sfatul popular, curtea lui Valache, grasul si veselul partener de table al fostilor primari si notari de odinioara ai acestei comune. Pe vremea lor, un primar n-avea de rezolvat astfel de probleme, nu existau nici campanii si nici baze de receptie. Primaria era o cladire in general linistita, inregistra nasterea si moartea populatiei, avea un perceptor de impozite si un agent de urmarire, dadea bilete de vite si verifica masuratorile si greutatile si executa un buget comunal nu prea incarcat, iar si daca vreunui om i-ar fi venit chef sa-si semene de pilda pamantul cu sticle de lampa, toata lumea ar fi ramas complet indiferenta. Sticle de lampa vrea sa semene? Foarte bine daca are omul ideea asta, trebuie lasat cu ideea lui, nu toti oamenii seamana intre ei sa aiba fiecare aceasi idee. De-aia sunt mai multi oameni, ca sa aiba mai multe idei. Valache nu facea nimic, gaseai in carciuma lui covrigi si bautura, nu te silea nimeni sa intri la el sa iei ceva, dar cand vindeai sau cumparai o vita nu era asta o schimbare in gospodaria ta si nu trebuia sa bei un paharel in cinstea acestui eveniment? Ici semnai biletul in primarie si din¬colo treceai si beai in sanatatea vitei (cumparate sau, vandutE). Dar in sanatatea cui nu beai!
Parca daca treceai copilului care se insura doua pogoane de pamant te indurai sa te intorci acasa ca si cand nu s-ar .fi intamplat nimic? Si Valache era acolea, vesel in permanenta, sau poate nu era el chiar vesel, dar te inveselea pe tine vederea lui cand te gandeai ca tot castigul lui la carciuma se topea la table pe tuici cu pungasul de notar si de primar care il beau fie ca pierdea Valache la table, fie ca pierdeau ei. Era acolea, ca un paznic voluntar al primariei, cu toiul in mana, si cine nu-l auzise macar o data strigand cu vocea lui moale de incantare, sa traiti, dom primar, sa traiti, dom notar? Ca si cand ar fi fost parca platit sa intretina in mintea oamenilor ideea ca aceste doua cladiri care stateau fata in fata iti erau prietene, cu oamenii din ele cu tot. Pe urma venise razboiul si dupa razboi Chiar aici in fata casei lui Valache se intamplasera atatea rasturnari!
Aici cunoscuse cineva pe un 254 notar nou si petrecuse cu el pe terasa lui Valache o noapte dintre cele care nu se mai uita. Si tot aici, putin mai tarziu era chiar gata sa fie omorat acelasi baiat, care chemase oamenii cu goarna sa le vorbeasca Acuma sta pe aceleasi trepte si se uita, pe ganduri, la fosta carciuma Obloanele erau inchise in casa lui Valache vrusese sa se mute odata un invatator, fiindca altfel, fara rafturi, odaia era frumoasa, avea ferestre mari, acoperite pe jumatate de vita agatatoare. Si se mutase, dar pe urma plecase de-acolo si sfatul nu mai trimisese de-atunci pe nimeni sa-l inghesuie pe Valache cu mui^gX^odaia din fund fi aveau insa in evidenta. zise Niculae de pe trepte, ire nu mai era gras ca%dinioara, ci negru si parca si care ducea de funie o vaca, venea de la fantana din apropiere, de Sa scoala. Valache se uita la tanarul de pe treptele sfatului si fie ca nu auzise intrebarea, fie ca o auzise si nu vrusese sa raspunda la ea, dar cu privirea asa tinta, isi vazu de drum, baga vaca in curte, inchise poarta si se pierdu undeva in fundul gospodariei. - N-o mai duce mult nea Valache, zise paznicul de serviciu care urmarise scena de undeva de alaturi unde statea jos. - Dar ce-are? zise Niculae. - Nu stiu ce are, dar nu mai vorbeste. - Adica, are vreo boala? - Cica n-are nici o boala, zic unii, nu-l doare nimic, dar nu mai vrea sa vorbeasca. A intrat o data alde Gae peste el si nu stiu ce i-a facut acolo. Cica l-ar fi injurat I-a facut pe urma proces - Si de ce a intrat peste el? - Pai in calitate de presedinte!
-Si? - Nu stiu ce-a vrut de la el, cica i-ar fi rasturnat masa si ar fi ridicat ciomagul la el sa dea impozite Unii spun ca l-ar fi injurat, mai adauga paznicul, punand un semn de egalitate intre aceste doua actiuni, ridicarea ciomagului si injuratura, dand chiar de inteles ca injuratura ar fi fost, prin natura ei, mai grava decat lovirea cu ciomagul. - Dar de auzit aude? zise Niculae intrigat. - Cine stie? Muierea spune ca aude, dar ca din ziua aia de la proces a luat hotararea sa nu mai vorbeasca. Are mai bine de un an de cand tine gura inchisa si nu mai vrea sa scoata un cuvant. - Dar ce s-a intamplat la proces? - Pai cica Gae il trecuse ca nu-si platise impozitele si nea Valache zice onorata instanta, va prezint chitantele care le am asupra mea ca dovada ca sunt nevinovat. Dar judecatorul cu asesorii populari nici n-au vrut sa 255 L se uite la ele, zicand ca sa nu umble el cu uneltiri cu avocat, ca n-o sa-i mearga. Probele nu sunt din punct de vedere concludente, a zis judecatorul, si a zacut nea Valache vreo paisprezece luni in puscarie. Cica acolo a inceput el sa refuze sa mai vorbeasca, zice muierea, ca se ducea cu mancare la el §i ea il intreba una si alta si el nimic. Paznicul tacu. Niculae intreba: - Si ce face acuma Gae? - Ce sa faca, sta acasa. Asteapta sa fie iar presedinte. Posomorat, Niculae parasi treptele si se intoarse in biroul lui Zdroncan. - Ia da-mi raionul de partid, ii spuse, pe tovarasul prim-secretar Ghimpeteanu. Se vede ca se gandise tot timpul afara daca sa cheme sau nu raionul si ca in cele din urma se hotarase sa-l cheme. Zdroncan lasa scrisul, puse mana pe receptor si reincepu urletele catre oficiu. - Merge greu, zise intr-o vreme, raionul e ocupat Dupa vreo ora de truda reusi in cele din urma sa obtina legatura si Niculae lua receptorul si incepu sa raporteze. Primul-secretar era la postul sau si ii raspunse ca cunoaste situatia, ca acelasi lucru se petrece si in alte comune si ca totul se datora agitatiei chiaburilor - Mobilizati membrii de partid si combateti agitatia cu toata energia, tovarase Niculae, si in acelasi timp strangeti toate trioarele existente sau mahinele, cum mama dracului le spun unii pe-aici, si selectionati cantitatea respectiva de cote si sa se predea la baza de receptie. Nu putem sa perpetuam sa dam bazei grau cu mare numar de corpuri straine, pe urma baza il pastreaza pentru la toamna si il vinde cui n-are si o tinem asa ca gaiamatu. Trebuie explicat oamenilor ca nu exista alta solutie. - Si trebuie predat fara neghina chiar si graul de imprumut? intreba activistul. - Dar ce crezi ca bazele astea de receptie lucreaza de capul lor? Care sunt dispozitiile? zise secretarul. - Dispozitiile sunt pentru intreaga tara? intreba Niculae. - Pai sigur ca sunt pentru intreaga tara, n-oi fi vrand sa se dea dispozitii fiecarui taran in parte. Si convorbirea se incheie in felul acesta. Niculae inchise. |, - Cate trioare avem in sat? il intreba pe Zdroncan. I* - Sunt cateva trioare, raspunse Zdroncan, dar zice ca sunt toate stricate, s-a interesat ieri tovarasul presedinte si le-a vazut cu ochii lui. S-a dus pe urma la mama dracului la Ciolanesti sa ia pe-ale de-acolo, le-a gasit s» pe-alea stricate. - Si nu se pot repara? 256 - Nu se pot, ca le lipsesc tot felul de piese. Nu stiu ce-au facut cu ele, ca nu e unul bun. - Da-mi S.M.T.-ul. Poate gasim la ei. - Sunt date. Se lucreaza cu ele in alte mi - Da-mi iar baza de recep Dupa c^sfoabmLuistiw&l&ticiilae ii spuse aceluiasi sef ca situatia era fara soliuj^JjHflfSaOTKeva trioare ale S.M.T.-ului nici pana la toamna n-o sa s^HpRgfectfona atata grau. "Stim, dar n-avem ce face, raspunse functio^HT Se pare ca numai in regiunea lor se ivise complicatia asta. t^^j regiune s-o fi primit vreo dispozitie speciala de la Consiliul de - Da-mi comitetul regional de partid, ceru Niculae si Zdroncan se puse iar pe urlat. Dar iata ca legatura cu regiunea se obtinu mai usor decat cu raionul si Niculae lua receptorul si ceru sa vorbeasca cu un anume tovaras Geor-gescu. Si se intampla ca acest tovaras sa fie chiar in sediu, cu toate ca in aceasta perioada mai toti activistii erau plecati pe teren. - Tovarase Georgescu, zise Niculae, puteti sa-mi spuneti si mie care e situatia cu bazele de receptie care au ordin sa nu primeasca graul care are mai mult de sapte la suta corpuri straine? Stiti ca la noi s-a ivit o complicatie si am vorbit si cu tovarasul prim-secretar Ghimpeteanu, dar solutia asta cu datul graului la trior este practic de neaplicat. Ce-i facem? - Raionul o sa primeasca dispozitiile care se vor impune, raspunse scurt tovarasul Georgescu. Nu inteleg de ce veniti voi cu chestiuni de-astea la comitetul regional!
De ce nu tineti legatura cu raionul? - Tovarasul Georgescu, replica Niculae iritat, v-am spus ca am raportat tovarasului prim-secretar Ghimpeteanu si dansul mi-a spus ca mai sunt si alte sate in situatia asta. Problema e daca nu cumva mai sunt si alte regiuni in aceeasi situatie si in cazul asta ce masuri sunt de luat, ca sa stim cum sa ne orientam - Tineti legatura cu raionul, raspunse impasibila vocea de la celalalt capat al firului. Si inchise. Niculae inchise si el si de asta data foarte hotarat o lua spre iesire si nu se mai opri in pragul cladirii sfatului sa se mai gandeasca. Un sfert de ora mai tarziu fu vazut apropiindu-se de aria principala si Isosica §i Plotoaga ii iesira in intampinare. Se vedea insa dupa felul lipsit de chef 5i sovaielnic cum li se urneau pasii ca ei nu facusera intre timp nimic si ca in general nu prea intelegeau ce era de intreprins intr-o asemenea situatie decat sa execute ordinele. Se miscau in asteptare, sau asteptau niiscandu-se, nu pareau sau poate chiar ca nici nu se deosebeau cu ceva de ceilalti tarani, sau poate ca un vechi instinct le spunea ca in astfel de 257 imprejurari e mai bine din toate punctele de vedere sa te retragi in masa din care ai iesit si sa lasi autoritatile superioare sa actioneze direct, sau o persoana anume trimisa de sus pe care s-o lasi sa ia contact pe viu cu intregul sat pe propria-i raspundere Bineinteles ca nu trebuia sa te retragi prea mult si,sa lasi aceasta persoana complet singura, fiindca atunci te va curata dupa, si va pune pe altul care va sti sa execute mai bine decat tine ordinele si dispozitiile date, dar poti sa stai asa de forma alaturi de el, ca sa nu se observe ca nu vrei sa te amesteci, si alaturi de tarani nefacand nimic, ca sa au-ti ridici satul in cap dupa ce valul va fi trecut si sa se planga contra ta si iar sa te curete - Ordinele sunt urmatoarele, zise Niculae fara menajamente. Si incepu sa le spuna ce aveau de facut. Erau ele, chipurile lor, de nepatruns, dar prin coaja lor ingrosata de straturi de experienta seculara patrunsese, ciuruind-o parca cu o mitraliera, necrutarea unuia care iesise tot dintre ei si care ii cunostea si stia cum sa le infranga impotrivirea si siretenia. - Hai, dati-i drumu, incheie Niculae. Dati-i drumul si incepeti si combateti efectele actiunii chiaburilor. Treceti la contraactiune. In loc sa duceti munca politica sustinuta, duceti munca sa-i mobilizati pe Geaca si pe Danalache si sa-i trimeteti la mine!
Numai achitandu-va de sarcinile care va revin, puteti sa scapati si sa nu va demasc ca unelte ale chiaburilor!
Eu ma duc la Cotigeoaia sa vad cum decurge acolo treieratul si cand ma intorc uite-asa sa vad convoaiele insiruite spre baza de receptie. XV Isosica si Plotoaga o luara inapoi spre centrul ariei si se vedea cum o cumplita furie pusese stapanire pe ei. Cand un grup de oameni le iesi inainte cu expresii parca vesele care sovaiau intre speranta si indoiala, vrand sa stie adica in ce sens se modificase situatia, renuntasera sau nu renuntasera autoritatile la cote, avand deci aerul ca totul se misca intre aceste doua extreme si ca existau sanse si pentru si contra, Isosica si Plotoaga incepura sa strige rand pe rand cu chipurile schimonosite de o manie cu totul neasteptata si bizara, cu atat mai mult cu cat pana atunci nu zisesera nimic, avand si ei aerul ca chestiunea asta cu cotele ajunsese putin cam prea departe: ^ - Atentiune aici, urla Plotoaga. t - Rechizitionarea trioarelor, il urma Isosica cu un glas nu mai puBjl urlat, dar parca mai rece si mai amenintator. 258 - Cine nu prezinta triorul reparat se confisca pe loc si nu se mai da indarat, relua Plotoaga, si se interzice cu incepere din acest moment depunerea graului pe jos. r Se apropiara de batoza. - Cine treiera? facu presedintele. - Eu, raspunse un taran tanajxtrun glas de parca ar fi fost strigat la apel in armata si i-ar fiJa^iifpTacere sa-si reaminteasca, raspunzand asa voios, de acele fruHMp^umpuri petrecute in cazarma. Tnala? acarcarea in ea a cotei cuvenite si directia gara Balaci. [Stai, tovarase presedinte, ca n-am terminat, protesta atunci taranul ^energie disproportionata fata de argumentul pe care il invoca. Presedintele o lua spre gramezile de grau, dar tanarul taran tasni de langa lada, ii iesi inainte si protesta si mai inversunat, de asta data rosu de indignare si cu fulgerari scurte de spaima in privirile ochilor sai mariti de o incordare pana atunci ascunsa. - N-am terminat, tovarase presedinte, ce te legi tu de mine cand eu abia am bagat in batoza si uite colo carutele la rand sa traga la cos. - Ai neghina? il lua presedintele din scurt. - N-am. - Ai arat cu S.M.T.-ul? - Am arat. - Atunci ce ma-tii crezi tu, ca S.M.T.-ul asta e pe gratis, n-ai iscalit un contract ca o sa platesti in produse? Si trecu peste el fara sa-l mai ia in seama, dar celalalt reveni indarjit. - Si tu ce ma-tii casunasi pe mine, care nici n-am terminat, cand astia stau cu gramezile pe camp de doua zile si nu le zice nimeni nimic. Nimerisi peste mine, Dumnezeul de presedinte, ca daca ma reped acuma in tine te fac de uiti pe toata viata ca ai fost vreodata presedinte. - Cristache, ordona presedintele adresandu-se unui baiat care statea cu furca in mana si se uita, du-te la postul de militie si spune-i tovarasului Moise Ion sa vina imediat aici pe arie. Taranul nesabuit amuti deodata, ca si cand i-ar fi luat cineva indignarea cu mana. in acest timp se adunase in jurul lor toata aria, si numai batoza continua sa treiere. Baiatul cu furca nu se grabi sa alerge sa cheme militianul, dar nici presedintele nu-si repeta ordinul. - Suntem martori ca tu l-ai injurat intai, zise un taran cu glas potolit § presedintele se facu ca nu aude, dar nu dadu curs ciocnirii, continua strige ordinele asa cum incepuse. 259 Le repeta nu tocmai asa cum i le spusese Niculae, ci deformandu-le impins de furia aceea a lui pe care n-o pricepea nimeni si tocmai de aceea capatau parca in auzul celorlalti un caracter incredibil: se confiscau trioarele, se confisca recolta, se puneau cu militia pe ei - Sa ne ia tot graul si sa stim o socoteala, zise linistit un taran adresandu-se practic presedintelui, cu o astfel de voce care nu lasa nici o indoiala ca el stia ca presedintele nu nascocise el ordinele astea si ca prin urmare, daca facea pe intermediarul, sa transmita mai sus propunerea asta. - Sigur ca da, admise un altul, ce sa mai stam sa ne mai socotim, ca S.M.T., ca U.T.M., ca F.D.P. Sa ne ia tot graul, tot acolo ajunge. F.D.P. era Frontul Democratiei Populare, denumire sub care se prezen¬tase partidul si guvernul la alegerile recente si nu stia de ce ii ramasesera astuia in minte initialele respective. Cat priveste U.T.M.-ul (Uniunea Tineretului MuncitoR), organizatia asta nu cerea nici un fel de cote, dar tot asa, se pare ca in mintea acestui taran nu se facea nici o deosebire intre Statiunea de masini si tractoare, organizatie cu scopuri strict tehnico-V agricole, si organizatiile de masa existente care aveau alte sarcini. Nu se stie de ce propunerea cu luatul in intregime al graului de catre organizatiile numite potoli treptat furia presedintelui si incepu sa-i ia pe fiecare la rand, ocolind linistit gramezile de grau. - Ce e, Costache, de ce nu vreai sa-ti duci cotele aferente la baza? -Pai acuma treierai, astept sa vina alde cumnatu-meu cu caruta de la Mozaceni si il duc. De ce sa nu-l duc? il duc!
Cum sa nu-l duc!
Tocmai pe mine ma gasisi sa nu-l duc? - Si tu, Patac? Tu ce astepti? - Pai acu treierai si eu!
protesta Patac uimit ca evidenta acestui fapt era atat de greu de presupus. Acu treierai si astept sa vie Ilie cu caruta si il duc si eu. - Care Hie? - Cum care Ilie? Ilie Usturoi, cu care sunt in ceata. - Lasa ca va facem noi rost de carute, n-avetj nici o grija, sa vedeti cum o sa platiti voi si transportul pana la gara, zise presedintele si continua: Noroc, mai Aguta. - Noroc, Plotoaga. - Mai Aguta, trebuie sa-ti duci cotele la gara, zise presedintele ca intre prieteni. N-ai ce face. Asa sunt dispozitiile. - Ce vorbesti, se sperie Aguta. Pai zicea ca le taie. - Nu le taie, Aguta, cine dracu ti-a mai spus si prostia asta? - Lumea. Sa stam, zice, sa nu le duca nimeni si n-are ce sa ne faca. - Are, Aguta, mai bine incarca si du-le, nu mai pierde vremea de pomana. 260 - Ma, eu ^nflSMffV* tot > e duc * eu> z sc Aguta cuminte, uitandu-se cu ochii marLJHK^eritate in cei incremeniti si duri ai presedintelui. Isosica uraHse sa nu mai zica nimic, il insotea pe Plotoaga si, in clipele cancfj|Hta arata mai prins in vorba cu omul, el se uita vizibil in alta parte, avllflpfterul ca asta era misiunea presedintelui, sa raspunda de aspectul asta qKotele - Bine, aljP^e ca daca le duce toti, le duce si el, continua Plotoaga oprindu-se langa un purcoi mare de grau, galben si curat ca aurul, fara pic de corpuri straine, dar dumneata de ce te apucasi sa-l pui pe jos de pomana? Crezi ca cu atata grau n-o sa dai nimic statului, sau crezi ca dumneata n-ai nici o obligatie patriotica fata de poporul care munceste in fabrici si uzine? - Mai Nica, zise taranul neted, pe mine sa nu ma amestecati in ches¬tiunile voastre de partid ca graul e proprietatea mea si fac ce vreau cu el. Daca dumneata vreai sa mi-l iai, ai puterea s-o faci, dar sa nu ma puneti voi pe mine sa iscalesc, ca nu iscalesc - Poti sa nu iscalesti, dar incarca graul in caruta si du-ti cotele aferente, zise presedintele. - Lui Ilie al lui Moaca, incepu omul sa povesteasca, si avea in privire si pe chipul lui lung ca o lubenita o expresie de triumf ca si cand ceea ce avea el sa le dezvaluie va starni senzatie, i-au intrat asta-iarna in curte si i-au luat un bou. "Ma, zice Ilie al lui Moaca, astia nu se multumesc sa-ti ia vita din grajd, dar te mai pune pe urma sa iscalesti ca ai dat-o de bunavoie." - Dar cand a incasat banii in avans de contract i-a placut, zise presedintele intorcandu-se spre Isosica, ia sa-l trecem noi.pe asta, in cap cu domnul Ilie Moaca, pe lista de agitatie contra regimului, sa-i invatam noi minte sa mai umble cu minciuni!
Cum te cheama pe dumneata? Omul insa se feri si deodata chipul lui alungit se decolora si se inchise si nici urma de triumf nu mai pastra pe trasaturile lui dungate de soare si de o manie oarba cu care nu mai stiuse ce sa mai faca. Acum parca descoperise brusc ce-ar fi trebuit sa faca: s-o pastreze doar pentru el si sa nu-i dea frau in gura mare. Vazandu-l ca si-a dat seama .singur de prostia lui, Plotoaga nu starui nici el sa-i afle numele, dar ii repeta sa incarce imediat cotele in caruta, daca nu vroia s-o pateasca Imediat, acusi, in fata lui, dar ce, ne jucam aici de-a cotele, trebuie s-o duci intai acolo si pe urma mai stam si la discutie, daca mai e ceva de discutat Langa purcoiul urmator se agita un omulet mic, chemand pe cineva care se afla undeva printre siri, isi vara degetul mic in gura, fluiera si striga: . 261 L - Mai Costica, vino, ma, incoace, mai repede cu caruta sa incarcam cotele si sa le ducem, nu vezi ca s-a suparat aici toata lumea, o sa creada tovarasul presedinte ca nu vrem sa le ducem, hai mai repede, Costica, sa le ducem acolo si gata - Ba, fi-ti-ar capu-al dracu sopti Isosica intrerupandu-i strigatele, tu esti membru de partid sau ce mama dracului esti? Ia incarca repede si sa nu te mai prind cu graul aici. Si trecura mai departe si in urma lui omuletul nu se grabi sa puna in practica strigatele lui catre acel Costica, sopti unui baiat care sta langa el sa aiba grija de grau si disparu intr-o directie cu totul contrarie celei de unde ar fi putut veni caruta cu Costica in ea. De altfel asa facura si ceilalti acum cand nimeni nu mai astepta nimic nou din partea celor doi, presedintele si secretarul: se limpezise in ceea ce ii privea pe ei, n-avea nici un rost sa mai stea sa-i asculte. Si se pitira printre sirele de paie sau o luara nepasatori si singuratici care incotro, lasand gramezile de grau pe seama copiilor sau femeilor. Ramasesera numai cei cu graul cu neghina, care aveau aerul ca ei sunt scosi din cauza din moment ce lor nu li se spunea nimic. - Sigur ca da, zise unul dintre ei, muncitoru ala trebuie sa manance si el, nu poti sa-l lasi asa sa dea cu ciocanul cu burta goala Sa vedem cum ii facem, ca de dat dam noi, dar sa stim - Dar ce, ne dam si noi seama, il continua un altul prefacandu-se ca nu-l vede pe un activist necunoscut care se apropiase intre timp de gramezile de grau si incepuse sa vorbeasca in soapta cu Plotoaga si Isosica. E chestia asta cu S.M.T.ul, ti-a arat, ti-a grapat, te-ai inteles sa dai, dai!
Sunt, nu asa, diferite forme, tu muncesti aici pe ogoare, el munceste acolo la nicovala, trebuie sa te intelegi Toata lumea are nevoie de paine, nu numai tu, plus ca acum suntem toti muncitori cu bratele!
Tu ai nevoie de piulita lui, el de datoria ta patriotica Ce poti sa-i faci? Clasa muncitoare, in unire cu taranul muncitor Ii apucase acuma grija de muncitori si aveau aerul ca nu spun lozinci, ci cred cu tot dinadinsul ca trebuie sa se intr-ajutoreze. Erau atat de naivi in viclenia lor incat isi inchipuiau ca chestiunea era in mare fierbere acolo sus, si ca.nu strica sa se auda si sa se transmita din partea lor ca ei nu sunt smintiti la cap sa pretinda anularea S.M.T.-ului sau a datoriilor, dar trebuie sa inteleaga si ei ca istoria asta cu cotele Ca sa nu mai vorbim de pretentia cu corpurile straine - Degeaba zice el Plotoaga sa ne apucam acuma sa dam la trior, relua altul. Asta e asa o gluma!
Pai ce ne mai ramane daca il dam la trior? - Neghina, asta iti mai ramane!
raspunse altul mirat ca evidenta asta nu era inteleasa. 262 altul cu un glas care sugera daca ar sti muncitoru ala, ar se despartea de Isosica si cura si ei la fel, dar nu prea - Asta e mare isprava, cu neghina, rejj ca o s-o povesteasca si nepotilor; si adj da cu ciocanu in pamant Pe acestea activistul necunoscut to Plotoaga si se indeparta grabit. Iar cei dq grabiti, ci mergand agale, parca ganditoriTTS-ar fi zis ca acel activist cine stie ce le spusese, sa lase poate lumea in pace sa-si incarce graul si sa se duca acasa, cum se intamplase anul trecut Nu vezi, au plecat fara sa mai zica nimic XVI Nu se lamuri insa ce era cu acest activist in timp ce se adusera pe arie trioarele (sau mahinele, cum li se ziceA) si se dovedi ca toate erau in buna stare, nu le lipsea nici cel mai mic surub Nu era deci nici o gluma, trioarele fura instalate pe arie si incepura sa functioneze. In mod ciudat, tocmai ei, cei cu neghina, care erau in felul acesta rau nedreptatiti, parasira orice impotrivire si incepura sa-si dea graul la trior. Erau toti tacuti si posomorati si prin tacerea aceasta docila cu care acceptara ideea sa dea inapoi graul curat in locul celui neghinos pe care il primisera, s-ar fi parut ca ceilalti nu mai aveau acum nici un sprijin in rezistenta lor si nici un motiv sa mai intarzie formarea convoaielor. Si, cu toate acestea, nimeni nu se misca, gramezile de grau continuara sa ramana pazite doar de femei si copii, iar cei care treierau, in loc s-o ia spre gara cu caruta, trageau, cu aerul cel mai firesc, caruta cu grau pe arie, intindeau cerga pe pamant si incepeau sa depuna cuminti graul pe ea. Aratau foarte harnici in aceasta indeletnicire si uitandu-te la ei ai fi putut spune chiar ca depun mult sarg, ca si cand ar fi vrut sa dovedeasca in felul acesta ca iata ce oameni vrednici si de inteles sunt ei, cat de harnici si saritori Strigau la copii sa intinda cerga bine, vorbeau in treacat cu caii promitandu-le ca dupa ce treaba va fi terminata o sa le adea ovaz in traisti, aveau in miscari un zor destins si multumit, chiar plin de o anume recunostinta (dar adresata nu se stie cuI) si se uitau la cei din jur foarte senini si elocventi: uite, parca ziceau, o facuram si pe-asta, treieraram, asa e viata noastra, muncim ce muncim, dar pe urma e bine, iti aduni grausorul de pe camp si mananci paine in acest timp Isosica si Plotoaga depuneau acelasi zel. in ceea ce privea activitatea trioarelor, dadeau ordine, supravegheau, treceau de la un trior la altul, dadeau sfaturi si adesea chiar Puneau mana la manivela care invartea roata care la randul ei invartea cilindrul selector, avand si ei aerul ca asta era situatia, erau toti o familie §i in astfel de imprejurari n-are rost sa stai cu mainile in buzunar, trebuie sa ajuti Cand ostenesti, pe urma mai stai de vorba, mai fumezi o tigare Niculae revenise intre timp de la celelalte arii si cazu tocmai cand unul 263 din tarani, cu merticul in mana, se pregatea sa-si descarce linistit recollj pe cerga si se duse la el si ii zise: - Stai, de ce il pui pe jos? N-ai auzit ca se interzice depunerea graulj pe arie? Preda cotele si du-ti graul acasa. Omul arata cea mai nedumerita dintre figuri: - Pai unde se predau cotele? - Du-te la gara, zise Niculae. - Cum, sa ma duc cu caruta cu tot? se mira mai departe omul, dar nu prea mult, intelegand dupa cat se pare ca fata de nestiinta celuilalt mirarea lui prea exagerata ar putea sa fie necuviincioasa. Si explica: pun partea mea acilea pana una alta si daca e sa ma duc la gara, nu e nevoie sa ma duc cu toata caruta, duc numai cotele, ce rost are sa ma trambalez pana acolo cu tot graul? Avea dreptate. Convoaiele trebuiau sa se formeze bineinteles numai din cote si intr-o caruta trebuiau sa fie puse cotele a mai multor insi, masurate foarte exact si puse in saci. Dar de ce aceasta operatie atat de simpla continua sa nu se faca? Vazand scena, Isosica si Plotoaga se apropiara indecisi si dupa semnele cunoscute numai de ei intelesera ca se pot apropia de tot si lua parte la discutie. - Noi ne-am gandit cum sa evitam greselile de anul trecut. Si acuma s-au ivit altele, zise activistul sfatului raional. - Si de ce, tovarase presedinte, relua Niculae adresandu-se de asta data lui Plotoaga, nu se formeaza convoaiele si sa lichidam gramezile de pe camp? Ce asteptati? Ce vorbiram noi mai inainte? - Am fost dupa trioare, explica Isosica luandu-i in felul acesta apararea presedintelui, acuma trebuie sa asteptam sa dam graul la trior. - De ce trebuie sa asteptam?!
exclama Niculae. - Cotigeoaia cum merge? intreba Isosica. In loc sa raspunda se apucase sa puna el intrebari. Niculae il scruta cateva clipe cu privirea micsorata de intensitate ca si cand s-ar fi intrebat ce trebuia sa faca cu asemenea ins care in mod evident se ferea din fata sarcinilor care ii reveneau in calitatea lui de secretar de organizatie si ii lasa pe altii sa le execute in locul lui si el doar sa stea si sa apara astfel in fata oamenilor ca un prunc nou nascut. - O sa discutam noi in organizatie toate problemele astea, raspunse Niculae cu un glas care promitea multe. Sa iesim din campanie si o sa analizam noi aceste evenimente. Fara indoiala ca asta ar fi putut sa se intample intocmai cum promitea. Dar pana una-alta se aflau in campanie si Isosica si Plotoaga nu riscau ei sa fie pusi in discutia organizatiei (mai ales acum cand aveau atatea planurI) 264 ei, erea sa-i rastoarne in sant si sa-i omoare boii cu coarnele. - Cum sa-i rastoarne in sant? intreba Niculae uitandu-se cu dispret la acest secretar satesc alarmist, care era in stare sa debiteze asemenea bazaconii. - Au aflat din vreme ca vine un camion cu militieni si cand l-au vazut ca intra in sat au dat navala cu boii din toate partile, explica Plotoaga. Boii, continua el aratand si cu mainile, fusesera stransi anuine prin ulitele din preajma si cand au vazut camionul, hua, hua, si trosc-pleosc cu bicele in ei sa se repeada orbeste Ereau sa-i omoare, mai spuse el simuland o ingrijorare extrema si dupa cateva clipe adauga filozofic: ce poti sa le faci la niste boi!
Si parca era si o oarecare admiratie in felul cum rostise el aceste cuvinte, dar fireste nu pentru boi, ci pentru cei care stiusera sa-i foloseasca atat de bine, taranii aceia din numita comuna. - Si de ce a venit camionul cu militieni? zise Niculae. - Cica i-ar fi chemat presedintele de-acolo, ca ar fi sarit aia pe el, incerca Isosica sa povesteasca. Tot cu cotele, ce mai incoace si incolo, o incheie el taindu-si singur firul. Dar nu fara o intentie foarte subtire, fiindca tacerea care urma dupa aceea rezuma elocvent intreaga lui gandire si comportare, a lui si a lui Plotoaga, in sensul ca iata ca aici la Silistea nu s-a intamplat nimic de acest gen si ca nici nu e bine sa se intample, fereasca Dumnezeu Ca Niculae nu trebuia sa se planga de ei si ca n-avea nici un rost sa-i tot "ameninte si sa-i batjocoreasca, o sa iasa bine daca o lasa mai incet Dimpotriva, daca se forteaza ceva era chiar foarte periculos, dintr-o pripeala putea iesi o daravela sa ia foc toata aria. Niculae le intoarse spatele si o lua spre sat. Ajunse la sfat si ii ceru .ui Zdroncan sa-i dea legatura cu Zambreasca, cu presedintele sau secretarul de-acolo. Zdroncan avea de lucru si manca la masa lui paine cu branza, nu se mai dusese acasa si avea la piciorul scaunului si o sticla cu un dop de cocean de porumb, din care tragea fara sfiala: era un lichid 265 alb-tulbure, tuica facuta din surse locale, pesemne porumb, cea de struguri sau corcoduse de anul trecut fiind de mult bauta in sat. - Alo, oficiul, scoase el un urlet ragusit, de o agresivitate nepasatoare, invartind din manivela si in acelasi timp mestecand vartos din falci. Se facuse foarte cald si peste dejunul lui Zdroncan roiau muste. Nu mai era nimeni afara de el, pana si paznicul se varase cine stie in ce cotlon mai racoros. - Alo, Zambreasca? Cine e acolo? striga Zdroncan. Ce faci, ba, nea Ilie? Presedintele ala al vostru mai traieste sau a dat ortu popii? Uite il cauta raionul de partid, vorbeste aici. - Alo, cine e la aparat? intreba Niculae si dupa ce afla cine e si isi spuse si el numele si calitatea il intreba pe functionar ce activist de la raionul de partid se afla acum la Zambreasca? Tovarasul State? Vreau sa vorbesc cu el, trimite pe cineva sa-l caute. E urgent. Dupa o jumatate de ora cel din Zambreasca se afla Ia aparat. - Alo, State, zise Niculae, sa traiesti, Moromete la telefon. - Sa traiesti, zise celalalt, ce s-a intamplat? - Cum merge strangerea recoltei la Zambreasca? s|j - Destul de bine, raspunse State. La Silistea? - Merge bine, zise Niculae. Ceva nou? Am auzit ceva cu niste boi - Ce?!
striga celalalt neauzind bine, sau profitand de faptul ca putea sa nu auda bine. - Niste boi, zise Niculae, o chestie cu niste boi. Daca s-a intamplat la Zambreasca o istorie cu niste boi, repeta. - A, se dumiri celalalt, istoria cu boii, da, s-a intamplat, dar nu in Zambreasca. - Dar unde, State? - In Atarnati!
He-he!
rase deodata tovarasul State, dar nu spuse nimic, desi prin rasul sau trada ca detine amanunte. Stii cine era acolo? - Nu. Cine era? - Ghici!
- Nu-mi pot da seama!
- Erau acolo Iosif si tovarasul Beju. El a dat ordin militiei, a trimis un camion - Iosif?!
tresari Niculae. - Nu, nu Iosif, tovarasu Beju!
Era vorba de unul din secretarii comitetului regional. Nu era insa vadit ca State rasese cu acel he-he al lui, neinsotit de explicatii, cu gandul la relatiile de prietenie dintre Iosif si Niculae, ci mai degraba se gandise la secretarul Beju, despre care reusise sa afle ca personal si fara aprobarea primului secretar Mircea, il stersese pe el, pe State, de pe lista celor care 266 , ii urmau sa fie trimisi la Scoala superioara de partidttM»fly". Si acum nu se putuse stapani sa arate ca ii parea bine de cele innlfcbte Se stia de altfel ca Beju mai facuse altele de acest gen si altora flR fusese criticat de forurile superioare, dar in ciuda acestor critici continua sa-si exercite functia de secretar-trei si sa fie apoi reales in biroul regional si sa i se incredinteze mai departe aceeasi functie, desi toata lumea se asteptase sa fie in cele din urma scos din ea. Ori, se intamplase tocmai pe dos, adica in cele din urma fusese reales Era un ins cunoscut in special pentru tendinta lui de a urmari si exclude din partid pe toti cei care credea el ca sunt dusmani si nu trecea saptamana sa nu se auda cum umbla prin organizatiile regiunii si excludea cate doi sau trei. Probabil de aceea era el asa apreciat mai sus Se intelege de la sine ca multi dintre cei exclusi de el inaintau apoi forurilor superioare contestatii, dar dosarul lor ajungea tot la tovarasul Beju si rari mai erau aceia care se adresau dupa aceea Comitetului Central. Acum Beju daduse ordin militiei sa intre in actiune, dar iata ca taranii aceia din Atarnati isi luasera si ei masurile lor, folosind resursele locale. - Am vorbit cu Iosif la telefon, continua State. - Ai vorbit?!
Si ce ti-a spus? aproape ca striga Niculae. - N-auzi, tovarasul secretar Beju a dat ordin sa vie militia, zise State obiectiv, cu o voce ciudat ingrosata. Si nu mai spuse nimic, tacu la celalalt capat al firului si Niculae tacu si el un timp nedefinit, opriti parca amandoi la marginea cuvintelor ca la marginea unui gard fara porti. - Spune-mi, la dumneata sunt unii care au grau cu o mare cantitate de corpuri straine? rupse Niculae tacerea. - Sunt, zise State. - Si cum ati rezolvat? - Rezolvam pe parcurs, raspunse State dupa o pauza de gandire. - Adica cum, insista totusi Niculae, desi se putea lesne intelege ca situatia la State era cel putin la fel de neclara ca si la Silistea. Ce insemna asta ca rezolvau pe parcurs? Care parcurs? - Organizam pe baza de tabel, raspunse tot asa de obscur State. ii avem pe toti pe lista. Niculae mai continua in felul acesta cateva minute, apoi inchise, si cu o voce in care razbate^ip unda joasa de ingrijorare ceru legatura cu comi¬tetul de partid. Primul-secretar Ghimpeteanu era mai departe la postul sau si-i raspunse imediat. -Tovarase prim-secretar, zise Niculae raportand, am mobilizat trioarele §i le-am adus pe arie, se lucreaza cu ele, sunt in numar de trei. 267 - Foarte bine, tovarase Niculae, raspunse secretarul inainte ca activistul sa fi terminat, dati-i inainte si obtineti aceleasi succese. - Tovarase prim, ar mai fi o chestiune, zise Niculae cu o diminuare aproape reflexa in voce a importantei insasi a problemei despre care voia sa vorbeasca. S-a raspandit zvonul ca o sa se taie cotele si avem unele dificultati pe chestia asta. Si de-aia v-am telefonat iar, sa vedem ce indrumari ne mai dati ca sa ne descurcam Profitand de chestiunea asta cu neghina nici altii nu vor sa-si predea cotele si s-au strans gramezile pe camp si sta langa ele cate-un copil sau cate-o muiere si Secretarul insa il intrerupse cu acea nerabdare a celui care avand o perspectiva a intregului, de mult nu mai aude el nimic nou in ce i se spune din diferitele lui parti. - De dimineata si pana acuma, ca s-a facut ora unu, va explic ca aici nu exista discutie, cotele sunt o datorie patriotica si nu e nici o situatie speciala!
Nu vad nici o situatie speciala. Actionati cu raspundere, evitati orice neintelegere si, acolo unde exista, lamuriti cu tenacitatea specifica comunismului ca asa se pune problema si nu cum ii trasneste cine stie cui prin cap. E clar? Doar esti la tine in sat!
Mai ai vreo nelamurire? XVII Era foarte clar, dar claritatea aceasta se oprea foarte net pe arie. - Vasile al lui Troscot a terminat si l-a dat la trior si nu i-a mai ramas nimic, spuse unul apropiindu-se de un grup de langa o sira de grau si asezandu-se jos cu o vadita placere, avand aerul ca, iata, s-a aranjat si problema asta si acum o sa fie bine. - Nu mai spune, exclama un altul, chiar nimic nu i-a mai ramas? - Conform calculelor, trebuie sa predea tot, raspunse celalalt cu aceeasi incantare. Ii mai ramane neghina. - Ce face, domnule, baiatu asta al dumitale, nea Ilie? exclama un altul, adresandu-se lui Moromete care statea mai la o parte intr-o rana si fuma si vorbea nu se stie ce cu Nae Cismaru. - Ce vreai sa faca, mai Cirstache, raspunse Moromete (era chiar Cirstache, vecinul sau de poartA) cu un glas in care stateau in cumpana convingerile lui politice cu intelepciunea lui de taran care stia ce inseamna o autoritate de stat constituita si un singur ins Ce putere are el? - Mai asta, Ilie, sari atunci Nae Cismaru de alaturi, ma, eu in locul tau nu I-asi primi in casa, ma!
- Da, dar tu nu poti fi in locul meu, exclama Moromete ridicand un deget in sus ca sa sublinieze deosebirea. 268 - Nea Ilie, relua repede Cirstache, sa nu-i ia cineva w^Mtin gura, pai bine, domnule, el nu vede situatia cum sta in realitate? De^Hku spune acolo ca nu se poate? Eu sunt convins ca el nici macar nuWe-a spus: domnule, nu se poate!
Moromete tacu indelung si cine il cunostea stia ca acum el nu-i va raspunde lui Cirstache. Cativa insa, care erau stransi acolo, nu-l cunosteau bine si se intrerupsera cateva clipe din vorba si se uitara la el sa vada ce-o sa zica. Cirstache era un admirator al celor patru, dorind mult sa fie el al cincilea, sa-l cheme Moromete si pe el cand veneau ceilalti si nu sa-l lase sa vina singur, mai ales ca nu era un simplu vecin. Cand era Niculae mic, baiatul venea pe la el si Cirstache scotea de sub pat un cufar cu carti si ii dadea cate una sa citeasca. Cartile astea si le cumpara singur cu bani din buzunar, nimeni nu stia cand si de unde si nu le dadea nimanui, mai degraba venea el singur seara in casa omului, se aseza langa lampa si citea la toata lumea Ai fi putut crede, auzindu-l, ca erau scrise de el toate povestirile acelea asemanatoare basmelor, sau adevarate, dar pline de o taina care ramanea pana la urma tot nedezvaluita. Numai lui Niculae ii imprumuta el aceste carti, dar nici lui fara limita. intr-o zi cufarul ramase inchis inaintea baiatului si Cirstache ii spuse sever, asa cum spui cuiva care a ajuns la marginea lucrurilor permise: "Gata, nu-ti mai dau, ce, tu vreai sa-mi citesti toate cartile?". Cirstache trecuse prin ani grei pentru el, cu insuratoarea, cand luase o muiere cu casa pe langa cimitir si nu traise bine cu ea, o prindea mereu cu cate unul prin vie si chiar prin gradina, seara pe la miezul noptii. Si se povestea ca fugise de la ea nu din pricina asta, ci pentru ca intr-o noapte se pomenise cu un om negru pe pieptul lui, cu doua cornite iesindu-i din cap ca la iezi. Cirstache s-a zbatut sa-l dea jos, dar n-a putut si ala ii spunea mereu: "Deschide gura, sa-ti scuip in gura, sa faci copii urati ca mine". S-a intors la casa parinteasca, i-a dat taica-sau o parte din curte, ca nu era el singurul fiu, si-a ridicat un bordei al lui si s-a insurat cu alta, facand o crila de copii (nici mai frumosi nici mai urati decat altii, de unde se putea presupune ca ala negru cu coarne de ied nu reusise totusi sa-i scuipe in gurA). Morometawiu intrase niciodata cu el in aceste amanunte, nici cand ii mersese bine, nici cand ii mersese rau, era insa binevoitor cu el, de pilda nu-l mai lasa sa intrebe la poarta ce face cainele, ci ii raspundea direct: "Hai, ma, ca nu se da, Cirstache, intra". - De unde esti tu convins, Cirstache? zise atunci unul vazand ca Moromete nu raspunde. Ai stat tu langa el cand a vorbit? 269 Cirstache rasuci in dreapta si stanga priviri de respect pentru Moromete si de protest fata de cel care punea problema in felul acela si zise in celjj din urma: - Dumneata, nea Vasile, crezi ca pentru a sti un lucru trebuie sa acolo corporal? Si se si facu imediat rosu, izbit el insusi de ceea ce spusese. ", - Ei, nea Vasile, mai zi ceva!
exclama altul dandu-l drept invins pe acest Vasile si cu multa consideratie pentru Cirstache, care isi intarea cu modestie si imperceptibil gatul, semn ca adevarul descoperit de el nu era dintre cele de toate zilele. - Dar cum?!
zise acela. De unde poti tu sa stii cum devine un caz la Pitesti, daca tu esti la Silistea? De unde stii tu ce-a zis Niculae Ia raion daca tu ai fost pe arie? Poate ca a spus, de ce sa zici tu ca n-a spus? Se lasa o tacere. incepura sa fumeze tigari si numarul celor care se adunasera aci spori incetul cu incetul, unul cate unul. Veneau agale de pe undeva de printre sirele de snopi, se uitau si vedeau grupul si se apropiau si ei si se asezau la margine cu un aer elocvent: n-avem nimic de facut in acest ceas al zilei, parca spuneau, am secerat ca si voi si ne-am adus graul aci, si asteptam linistiti sa vedem ce iese N-o sa ne apucam noi sa facem ce nu fac altii, sa ne ducem adica graul la gara si sa-l lasam acolo ca niste prosti in timp ce altii stau si asteapta si poate scapa cu el nedus, dar nici daca ne vine o idee buna n-o sa stam sa asteptam sa le vie la toti, incarcam graul in caruta si fuga cu el acasa. Li se citea pe fata aceasta panda linistita a imprejurarilor si aratau destinsi si increzatori fiindca ei stiau mai de mult ca inaintea vointei oamenilor se schimba intai imprejurarile, faptele omenilor sunt amesticate cu imprejurarile - Din contra, zise unul cu ochii mari lucind de o hotarare si un sacrificiu posibil, de ce zici dumneata, nea Nae, sa nu-l primeasca in casa? Daca o fi sa invete baiatul meu ca Niculae vand dracului tot ce am si il dau incolo, in scoli Ce sa stea sa manance cu mine mamaliga cu fasole toata iarna Mai, nea Ilie, exclama el cu acelasi entuziasm de care parca ii era plina inima, adresandu-se direct lui Moromete, era iarna de nu te vedeai din nameti si parca il aud pe Niculae cum spunea poezii. Eram prin gradina si dam coceni la cai si el fugea in gradina descult si in camasa Tin minte ce zicea Pasarica cea isteata Nu-si mai canta cantul sau 270 Omul declamase naiv aceste doua versuri si se uita in jur sa regaseasca pe chipurile celorlalti emotia care il incercase pe el pesemne in clipele acelea si pe care n-o uita. Dar pe chipurile celorlalti nu era nimic; continua: - Le vedeam cum stau insiruite pe craca de mar de langa geam si afara era un soare de ziceai ca e vara. Dar ce ger, iti pocneau maselile in gura. Si deschideam geamul dimineata si cand fereastra atingea craca le vedeai cum cad jos ca niste nuci. Erau inghetate toate, saracele, se asezasera si ele langa geam unde simteau aburi de caldura, dar degeaba Se lasa o mica tacere, ce era si cu asta, cu pasaricile lui?!
Ce pastra el in mintea lui? XVIII - Niculae ce zice, nea Ilie!
? intreba unul cu un glas proaspat crezand ca el e primul caruia i-a venit in cap ideea asta, sa-l intrebe pe Moromete ce zice alde fi-sau. - Niculae?!
se mira Moromete. Niculae zice ca are in fata lui un sat vechi si vrea sa faca din el unul nou. Cum, ma, Niculae?!
!
exclama Moromete cu o nedumerire totala, amesticata cu o tristete simulata sfasietoare. Cum vreai tu sa faci un sat nou?!
!
repeta. Aceste sentimente nu pareau insa sa fie ale lui, ci inchipuite, sau mai bine zis ale altora, la care el insa ajunsese prin gandire, transformandu-le in semne de intrebare, lucru care celorlalti le era mai putin la indemana. Dar o palpaire a privirii si un geamat ascuns si rau acoperit care scapa celor care nu-l cunosteau le aduse aminte celor apropiati ca totul era acum la el adevarat si ca in dosul acestei gandiri a lui, cu ajutorul careia se straduise multi ani sa stea sus, se zarea o surpatura noua: era singur, muierea lui fugise de-acasa si nu se intorsese. - Adica cum ai tu in fata un sat vechi, continua Moromete parca implorand, de ce spui tu ca e vechi?!
Ce inseamna asta vechi!
? Noi avem loturile noastre cam de treizeci de ani, asta inseamna la tine vechime? Vazusi tu ca trecura sutele de ani peste noi si lumea se schimba si numai noi ramasesem in urma la plugul de lemn? Unde vazusi tu sat vechi? Ca pe vremea lui tata se treiera graul cu«;aii si n-apucai eu sa ma fac mare aparu batoza de treierat si cand erai tn copil veni tractorul si seceratoarea §i toate uneltele agricole care tu te lauzi ca le-ai adus tu. Alea care le-ai adus tu nu zic ca nu sunt, dar sunt ale tale nu vreai sa mi le vinzi mie, sa ar eu cand cred eu de cuviinta, nu sa te las pe tine sa-mi ari prost de-mi iese bolovanul intr-o parte sa te pui zece insi cu maciucile pe el si tot nu-l spargi. Agricultura de-asta in combinatie o fi ea buna cui nu-i place sa munceasca, dar nu pentru mine, fiindca eu daca vad ca porumbul se ingalbeneste sau graul creste rar, repede pun caii la ham, pun plugul in 271 caruta, ma duc la deal si-l introc, seman din nou sau seman ce stiu eu ca imi iese, si nu pierd nimic, dar cu tine pierd, fiindca pana stau eu Ia dicutie cu tine, pana te conving ca am dreptate, in fine, pana te misti tu, a trecut vremea!
(daca te misti, daca iti convine sa vii de la locul unde te afli pana la terenul cu pricina, ca te costa benzina si carburant!
) Ca ati infiintat ici-colo colhozuri, si indemnati lumea sa faca la fel peste tot, pai da crezi ca eu nu m-am dus si n-am vazut? Ce vreai dumneata? Sa nu mai am eu cai, sa nu mai am eu pamant, sa nu mai am eu cu ce-mi creste o oaie, o vaca, o pasare sau un porc. De ce? Ce vezi tu rau in asta? Vreai sa cresti tu la colhoz? Pai niciodata n-o sa ajungi tu sa cresti atatea oi, atatea vaci si atatea pasari cate cresc eu daca ma lasi in pace sa-mi vad linistit de gospodaria mea. Poti dumneata sa cresti la ferma dumitale mii de vaci cate avea satu asta inainte de razboi? Vita daca nu e a ta, ce-ti pasa tie de ea daca moare, se imbolnaveste sau nu mai face vitei? Si atunci ce sa mai vorbim, sa ne mai racim gura degeaba. Am fost la gospodaria astora din Balaci, continua Moromete. Si ce credeti ca am vazut? Vite neingrijite, nutret risipit, pui de gaina care in loc sa manance ce li se da, se invatasera cu carne si se ciuguleau unii pe altii pe spinare, aveau spinarile pline de sange, apuca-te si baga in oala o pasare ca asta!
- Dar ce carne le dau ei? De unde? intreba cineva. - S-au apucat si au omorat caii, raspunse Moromete mai departe. Cica "consuma mult" si atunci le-au dat cu paru in cap, i-au belit si carnea au tocat-o si au dat-o la pasari. - Si cu ce cara cand au ceva de carat? - Au mai pastrat ei, ca nu i-au omorat pe toti, dar "pe masura ce ne industrializam, asa mi-au spus, o sa-i dam pe la fabricile de conserve, sau o sa-i omoram noi p-racilea" - Fie-al dracu care s-o inscrie cat o trai in gospodaria colectiva, exclama cineva cu un glas incarcat de o decizie fara intoarcere. - Ei, si zic eu, continua Moromete cu o voce foarte potolita si senina, ca si cand ar fi povestit lucruri nu cine stie ce iesite din comun, cum munciti, cum faceti imparteala, cat va iese Iese bine, zice, muncim bine, si atunci le-am spus si eu: "Ori munciti ori nu munciti, fara "vite tot ati ramas!
" Si am plecat, n-am stat eu sa ma pun cu ei la discutie. Nu intelege el ce-i spui, ca omul de cand e el om n-a trait fara vita!
Pentru ca daca azi omori calul, maine le omori si pe-alelalte si ai terminat socoteala, scapi de grija!
A!
exclama Moromete aducandu-si parca aminte cu surprindere de un lucru pe care nu-l putea nicidecum trece cu vederea. Ai tu tractoare ca sa-mi scuteasca mie calul de poveri, bucuros, pune-le in vanzare la pravalie, cand ma duc pe la Palamida, sau pe la Pitesti sau pe la Bucuresti, sa le vad si eu cat costa si daca nu sunt mai scumpe decat o pereche de 272 cai buni sau de boi eu cumpar, domnule, ca imi convine, dar de cal tot nu ma lipsesc pentru ca mie imi trebuie calul, nu pot sa ma misc fara el, eu am treaba, degeaba imi spui tu ca daca ma pui pe mine calare pe tractor si pe orasean in automobil, ai facut socialism. Ca asa mi-a spus Niculae, ca asta ar fi scopul E unul Lenin, care le-a spus asa, mai adauga Moromete pronuntand numele cum ai fi zis Calin. Foarte frumos, zic, si daca te insori si chemi si tu lumea la nunta si duminica dupa masa pleci cu mireasa in sat cum se obisnuieste, cu lumea in carute si cu flacaii calare cu brazi, de unde iai cai, ca n-o sa te apuci sa remorchezi carutele cu tractorul, fara sa mai vorbim ca n-o sa-ti aprobe nimeni de-acolo de la S.M.T. sa-ti dea tie tractor sa plimbi mireasa, si in loc de cantecul alora cu vioara sa se auda pacanitul motorului. Pai sigur, zice parca pe jos nu poti s-o plimbi pe mireasa, o dor picioarele daca iese pe jos. Pai bine, ma Niculae, zic, tu nu stii ce e o mireasa, o mireasa e si ea o singura data mireasa in viata ei si cat o trai ea dupa aia o sa tot mearga pe jos, dar in ziua aia fie c-o duci sau n-o mai duci la biserica, dar de la un cap la altul al satului trebuie s-o plimbi cu beteala si cununa pe cap, cu muzica, cu rochie alba pana jos, cu pantofi cu tocuri inalte si cu flacai cu bradul pentru tine si asa mai departe, cum stii si tu ca trebuie sa faci. Face cine vrea, zice, cine nu vrea, nu face. Da, bine, zic, dar una e sa nu vreai, fiindca n-ai posibilitatea materiala momentala, si atunci faci nunta mai tarziu incolo, dupa un an sau doi, si alta ca n-o faci fiindca tu cai nu mai ai, caruta nu mai ai Si ce parca numai de nunta e vorba? Vreai de pilda sa te duci pana la Zambreasca sa-ti vezi o ruda, patru kilometri, si te imbraci si tu cu haine de sus si iai si ceva, ca n-o sa te duci cu mana goala. Ce-i faci? Te duci la S.M.T. si faci cerere sa-ti dea un tractorist sa te duca? Si cum sa te duca, incaleci pe motor, sa-ti arda fundul, cum ii faci? Dar ca sa nu zic eu de o ruda, sau altceva, trebuie sa te duci la moara sa-ti macini, ca n-o sa-ti dea de la gospodarie macinat, iti da cereale, grau si porumb, ce-o sa faci, iai sacul la spinare o data pe saptamana si te duci cu el asa ca un tigan? Te duci, zice, la presedintele gospodariei si inchiriezi un atelaj. Mai intai, zic, ca daca le-ati dat cu paru-n cap de unde sa-ti dea ala cai si caruta si in IS doilea, admitem cazul ca tot ati mai pastrat cativa de samanta, si va sa zica de unde eu pana acum aveam caisorii mei acilea si faceam ce vream cu ei, sa ma duc la ala cu caciula >n mana si sa ma rog de el, cam asta ar fi scopul. De ce, zice, sa te rogi? E dreptul tau, e obligat sa-ti dea. Pai uite de ce, zic, el fiind presedinte o sa vrea sa-mi scot palaria inaintea lui cand il vad si poate ca eu n-am chef s-o scot, fiindca de pilda cand a ajuns odata primar Stan Ciocea, alde nean-tau Matei a spus asa, ba, eu astuia nu-i dau buna-ziua, nu-l 273 consider din punctul meu de vedere ca merita sa stea in fruntea satului, si cand trecea pe langa el intorcea capul in alta parte si alde Stan Ciocea ce putea sa-i faca? Nimic nu putea, ca n-avea nevoie sa se duca la el si sa-i ceara ceva. Dar asta are si vreai nu vreai trebuie sa-ti scoti palaria, fiindca daca nu ti-o scoti el nu zice nimic, ca nu e prost, stie si el ca e obligat, dar cand te duci sa-i ceri cum ziceai o caruta cu cai, parca el o sa-ti spuna nu vreau? O sa spuna ca sunt la brigazi si cu nespus regret nu poate sa te serveasca Si atunci n-ai de ales decat doua solutii, una mai buna decat alta, ori iti iai picioarele la spinare si te duci asa la Zambreasca sau la moara cu sacul, mai rau decat saracul cel mai sarac din satu asta care zici tu ca e vechi, sau sa-ti ranjesti fasolele la tovarasul presedinte si sa te rogi, hai, ba tovarase presedinte, ca de-aici incolo o sa te laud la toti ca om ca tine nu s-a mai vazut si te propun presedinte pe viata. De, dar atunci trebuie sa recunosti si tu ca daca ar fi sa zicem asa ,■ doua sate care sa traiasca, unul asa vechi cum spui tu ca e, si altul nou, cum vreai tu sa-l faci, sa consideram ca atare doua comune cam egale intre ele, Silistea si Balaci. Si sa treaca, sa zicem, cat sa zicem? Cat ai tu nevoie sa-ti omori toti caii si sa te dezvolti? Zece ani ti-ajunge? Nu-mi ajunge, dar sa zicem. Ei, sa zicem douazeci si dupa douazeci de ani aduna astea doua sate aici pe izlaz si intreaba-i pe astia vechi din Siliste: ma, voi vreti sa schimbati cu astia noi din Balaci? Sa treceti voi in locul lor si ei in locul vostru? Ai sa vezi ca nici unul din Silistea n-o sa vrea. Dar cand o sa-i intrebi pe aia din Balaci sa vezi cum te pomenesti cu ei gramada ca vor toti. Moromete tacu, isi pleca fruntea si desi toti se uitau la el asteptand, tacerea lui se prelungi si el nu mai zise nimic. - Ei, si Niculae ce-a mai zis, nea Ilie? exclama cineva neobservand ca Moromete se posomorase si avea acea infatisare elocventa a celui care isi da seama ca argumentele lui nu se lipesc de nimic si ca, in ciuda lor, lucrurile despre care spune el ca ar trebui sa nu se intample, se vor intampla totusi orice ai face. Arata foarte tacut si insingurat, desi toti stateau in jurul sau linistiti si nu erau putini si prin tacerea lor confirmau ca gandesc ca si el; pana si Nae Cismaru uitase sa-I contrazica. Era limpede ca nu era vorba aici de soarta cailor, plimbarea unei mirese sau drumul nu stiu cui pana la o ruda din Zambreasca. - Ce-a zis, nea Ilie, Niculae? Ce-a raspuns el cand i-ai spus asa? repeta acelasi si atunci Moromete ridica privirea cu o secunda de uimire si-neintelegere. Asta putea fi un semn ca fie ca fusese smuls dintr-o adanca tacere in care omul nici macar nu mai gandea, ca un refuz de a mai considera 274 lucrurile despre care vorbise in ordinea in care gandirea oamenilor ar mai putea interveni cu ceva, fiind deci vorba de lucruri straine gandirii lor normale, fie ca tot ceea ce povestise el nu se petrecuse decat in mintea lui si ca in aceasta discutie fiul sau fusese absent ca prezenta fizica. - Niculae, raspunse el apoi, si in clipa urmatoare isi trase adanc rasuflarea si ofta coplesit de asta data nu de o tristete a altora, la care ar fi ajuns prin intelegere, cum facuse impresia la inceput, ci de o tristete a lui proprie, mai mica, mai putin sfasietoare, dar mai neagra, mai singuratica, mai dureroasa. Niculae e un copil, zise, si el nu stie ce stim noi. El nu stie ca binele n-a disparut niciodata din omenire. Binele, domnule, relua Moromete de asta data cu o voce schimbata in care simtirea lui proprie fusese reprimata si razbatea iarasi placerea lui pura pentru cuvinte, binele n-a disparut niciodata din omenire, r epeta starnind o inghesuita uimire pe chipurile tuturor. Da-mi, ma, Nac, o tigare, ca il terminai pe-al meu, se adresa apoi lui Nae Cismaru si Nae Cismaru ii dadu si Moromete nu se uita la nimeni tot timpul cat o rasuci, o lipi si o aprinse invaluindu-se in rotogoale de fum. - Aici n-ai dreptate, zise un altul la fel de indoit. Se vedea ca nu intelegea nici el, nici altii: adica ce vrea sa spuna Moromete, ca a fost bine intotdeauna? Cum putea sa sustin^ o asemenea idee? - Aici n-ai dreptate, zise si un altul la fel de indoit, cu mult regret ca fusese alaturi de el pana aici, si ca aici Moromete nimerise aiurea. Cum poti sa spui ca a fost bine in omenire - Da, ascultati-ma pe mine aici, asa e cum va spun eu, relua Moromete cu tarie, binele n-a disparut niciodata in omenire. Dar, zise el cu un gest care inhata parca din aer adevarul care avea sa urmeze, n-a fost pentru toti!
Ei, asa da!
Tocmai se mirau si ei cum ar fi putut el sa spuna ca Unii isi desclestara falcile nerase si ranjira cu o lumina intensa sticlindu-le in priviri, uitand parca in clipa aceea 4ot ceea ce li se infatisase ca nesigur, incetosat si de rea prevestire in ceea ce spusese si mai ales in felul cum spusese mai inainte Moromete ca va fi viata lor in viitor. - N-a fost pentru toti, relua el, dar de disparut n-a disparut niciodata Si aici nu trebuie sa vii tu si sa strici si binele ala care a fost, pe motivul ca faci ceva nou. incepe de colea de la capul unde e rau, nu de la capul unde e bine, daca zici ca asta ar fi scopul. inteleg sa vii sa-mi mai dai, nu sa-mi iai. Eu nu zic sa-mi dai, ca nu sunt nebun sa-ti cer daca nici tu n-ai de unde, dar macar nu-mi lua. Daca tu zici ca ai in fata un sat vechi si vreai sa faci unul nou, de ce 275 Se opri insa brusc si facu un gest de neputinta de a intelege; se intorcea de unde plecase si luand-o de la cap ar fi intalnit mereu acelasi obstacol: de ce se intampla ceea ce se intampla si mai ales cum se putea sti daca tot ceea ce avea sa se intample in viitor avea sa se intample orice-ai face? Oare asta sa fie schimbarea vesnica a lumii pe care cat esti tanar n-o simti, desi poate ca altii batrani cand tu nu stiai nimic au suferit ca si tine acum? Asa sa fie oare? - Ma, mult nu mai avem de trait, zise el deodata, uitand ca printre cei care stateau intr-o rana in jurul lui erau si tineri, cine stie, o fi bine asa cum zice Niculae al meu. Cine o trai o sa vada. Fiindca el asa zice, ca nu e asa cum credem noi, continua Moromete. Se face un sat nou si se distruge ala vechi, fara sa te mai intrebe nimeni daca asta nou e mai bun sau mai rau ca ala vechi, il face si s-a terminat si n-ai unde sa te mai intorci, trebuie sa te aranjezi cu ce e. Si cum, ma, Niculae, zic, o sa ne forteze? Asi, zice, de unde, o sa fie prin liberul consimtamant. Asa ca, incheie Moromete cu nepasare, asta e!
Cine o mai apuca si timpurile alea!
Asta putea sa insemne ca toate nelinistile lui priveau doar un viitor la care el nu va mai lua parte si ca macar atat cat mai avea el de trait avea sa fie scutit sa verifice daca ceea ce spunea Niculae al lui avea sa se intample sau nu. Dar se vedea ca nici de asta nu era sigur. in departare, in trei directii care reunite ar fi putut inscrie pe aria cea mare un urias triunghi, se vedeau cele trei batoze treierand neincetat. Treierisul nu se oprea, totul parea pasnic si linistit sub bolta intinsa pe care o facea cerul deasupra campiei. Printre sirile de snopi se vedeau oamenii mici in carute cu patuluri inalte, redusi la albeata camasii sau la punctul negru al palariei lor. Caii de asemenea pareau mici intre aceste departari si numai campia era mare, fara limita acum cand caldura unui soare care parca nu mai vroia sa alunece spre apus topea zarile si stergea contururile orizontului. Si pe aceasta intindere a sesului incetosata de lumina si caldura, se vazu deodata un om alergand dinspre padurea Cotigeoaia si strigand XIX De peste tot de unde stateau astfel intinsi sau imprastiati pe la sirele j lor toti il zarira pe acest om si se ridicara rand pe rand in picioare; ce era cu ala de alerga asa si urla? Luase cumva foc aria de la Cotigeoaia? | Sau nimerise vreunul in batoza si pe asta il apucase groaza si alerga sa spuna si aici, cu speranta smintita ca asta mai putea folosi la ceva? Oricum goana lui alarma pe paznicii, functionarii si activistii celor trei batoze si 276 cativa ii iesira inainte si il oprira, dar in urma lor se si stransese un numar mare de barbati si femei, in special cei care treierasera si asteptau cu graul pe arie. Doi activisti vrura sa-l ia foarte energic pe om deoparte cu intentia vadita sa afle ei cei dintai despre ce e vorba si sa-si dea astfel seama daca nu cumva trebuia oprit imediat insul sa vorbeasca, ceea ce si reusira timp de cateva minute ducandu-l hotarati mai incolo, dar aproape in acelasi timp aparu un altul venind tot in goana dinspre Cotigeoaia si fu numaidecat inconjurat de oameni: - Ce e, ma, ce s-a intamplat? racni cineva. - La Cotigeoaia, tasni deodata glasul acestuia, Bila a sarit la Nae Marinescu si i-a dat cu goga in cap si atunci oamenii l-au pus jos. Si Mantarosie s-a dus la militie Vine militia, striga el cu ochii intr-o clipa mariti cat cepele si isi facu loc si o lua intins spre centrul ariei cu pasi si infatisare de vestitor anuntand o navala sau un revarsat de ape. Toti de la Cotigeoaia incarca graul in carute si il duc acasa, racni el. Cei doi activisti il lasara pe cel dintai si se luara dupa acest al doilea cu ochii lui mariti care mergea ca un orb drept spre un grup mai mare de oameni care il asteptau cu picioarele ciudat intepenite in pamant, gata parca fiecare s-o ia in mai multe directii contrarii, atat erau de imprastiati, incordati, neincrezatori si in acelasi timp sorbind cu priviri nesatioase vor¬bele aceluia. - Sa sara el cu goga I-a spart capul L-au pus jos si l-au strans de gat - L-au omorat, ma? se infricosa unul cu un glas inalt. - Nu l-au omorat, c-a scapat. A fugit sa cheme militia. Toti incarca graul si il duc acasa Zadarnic incercau cei doi activisti sa imprastie pe cineva, erau gata imprastiati toti, cu mare distanta intre fiecare, dar erau adunati totusi in felul acesta pe o intindere enorma si puteai trece printre ei in linie dreapta fara sa te lovesti de vreunul, ftel dintai se potolise, nu se stie ce-i spusesera cei doi activisti, se cam posomorase si nu prea mai vroia sa vorbeasca. Cu toate acestea, inspre el si nu spre cel de-al doilea se indreptara cei mai batrani si mai stapaniti, ca si cand nu le-ar fi placut deloc sau n-ar fi inteles nimic din strigatele celui din urma. - Spune, ma, ce s-a intamplat? - Au trecut pe-acolo Isosica si Plotoaga, incepu omul sa povesteasca, nu stiu ce le-a spus ei lui alde Bila si Mantarosie in tot cazul, reflecta omul incercand el insusi sa inteleaga pe masura ce relata faptele, dandu-si dupa cat se pare seama chiar atunci ca totul a inceput de fapt de aici, din momentul trecerii acestora doi pe la aria unde se aflau Bila si Mantarosie. Ce le-o fi spus ei n-a auzit nimeni, dar de spus le-a spus in 277 tot cazul, nu stiu ce i-au pus ei in vedere lui Bila, ca n-a auzit nimeni ordine de-ale lor, ca cine a stat sa le asculte, s-au tras asa mai intr-o parte si se uitau cam urat la Bila. Ilie Neata zice ca se uitau urat si la Mantarosie, dar mai mult se uitau la Bila. Si pe urma au plecat. AI lui Ilie Nica spuse ca s-au dus pe urma in sat, nu i-a mai vazut nimeni pe alde Plotoaga si Isosica. Era la batoza Nae Marinescu, treiera si isi punea graul pe jos, facuse asa o gramada cam mare, avea grau alde Nae. Si vine Bila si se apropie de el si de unde pana atunci nu zisese nimic, isi da palaria asa pe ceafa cu goga si-i spune lui Nae Marinescu ca incepand cu el nu se mai admite descarcarea graului din carute si ca Nae Marinescu sa se faca el cap de convoi. Nae Marinescu n-a vrut sa se ia cu el, nici nu-i raspundea, isi vedea de treaba, descarca graul si Bila ii spune lui Mantarosie sa se uite pe tabel si sa vada cate cote are de dat domnul Nae Marinescu. Avea cam multe, arase cu S.M.T.-ul, dar grau cu neghina n-avea, avea cotele astea, S.M.T.-ul si cat ii revenea Si mai avea si doua carute pline de snopi netreierate, stateau sa le vie randul, ca nu terminase, grau mult, ce mai incoace si incolo. Si Bila ii spune ca dupa ce ca cu atata grau nu e trecut la chiaburi, nici cotele nu vrea sa le dea? Imediat sa devina cap de coloana. Si atunci Nae Marinescu i-a spus: "Du-te, mai Bila, si vezi daca nu sunt pitit pe dupa gramezile alea de paie, nu sta aici pe capul meu, tu nu vezi ca n-am terminat?" Asta a fost, si Bila odata a inceput sa urle. Parca nu era in firea lui, urla ca un zaltat, nici nu-l mai cunosteai; alde Gheorghe Patac spune ca era beat S-au adunat toti ai lui Nae Marinescu, s-a oprit treieratul si Bila urla mereu ca imediat sa se formeze coloana ca daca nu, o sa vedem noi pe mama dracului daca nu ne satura el pe noi sa mai punem graul pe jos. Ai lui Marinescu s-au apropiat de el si Nae i-a zis si i-a facut un semn cu mana spre sat: "Du-te, ma Bila, cu adusul tau si lasa-ne pe noi in pace, ce cauti tu aici, tu tii legatura cu Uniunea Sovietica, du-te acolo si nu mai face umbra p-acilea". "Domnilor, a urlat atunci Bila la noi cu gura de i se vedea omusorul din gat, ati auzit, domnilor, ce a zis acest spion anticomunist luand in deradere lagarul. Esti arestat, te arestez in numele comitetului executiv." Si s-a repezit in el, a ridicat goga si i-a dat lui Nae Marinescu una in cap. Nae Marinescu a cazut jos plin de sange si atunci ai lui au sarit toti si au pus mana pe Bila. Erau sa-l stranga de beregati, se facuse vanat, daca nu sareau altii sa-l scape il omorau. Si au fugit pandarii si s-au dus la militie. Cand au vazut unii ca pandarii fug, au inceput sa incarce graul in carute si s-o ia la goana cu el spre case. Toata lumea incarca!
incheie omul cu o voce parca deznadajduita si incepu sa strige pe cineva: Gheorghe, ba, Gheorghe, vino ma dracu incoace, ca pe tine te caut. Pune graul in caruta si du-l acasa. - Nu se mai da cote? intreba nedumerit acel Gheorghe. 278 - Vedem noi mai pe urma. Cat vreai sa-l tii aci? Vreai sa vie o ploaie peste noi sa stai pe urma sa-l intinzi la soare sa se usuce? in clipa aceea se auzira dinspre padurea Cotigeoaia tipete ascutite si prelungi de femei parca scoase din minti, iar imediat dupa aceea doua impuscaturi de arma, una dupa alta, amplificate de ecoul padurii. Un fior trecu cu repeziciunea unui circuit secret prin toata aria si omenii o luara la fuga in toate partile prin preajma batozelor. Se auzeau ordine scurte, incordate. La caruta. Fuga si inhama caii. Asterneti cerga!
Aduceti sacii. Spune-i ma-tii sa mature in odaie. Puneti o parte in pod, o parte pititi-l in patul Cei doi activisti treceau de la unul la altul fara sa-si piarda calmul. - Nu incalcati dispozitiile, nimeni n-o sa fie scutit de cotele datorate, avem tabele si sa nu credeti ca o sa plateasca altii S.M.T.-ul pentru dumneavoastra. Degeaba il duceti acasa, moara are ordin sa nu macine la nimeni fara chitanta de predare, intelegeti omeneste. Pareau sa inteleaga, dar continuau sa incarce cu o graba linistita, ca si cand tocmai asta li se cerea sa faca. In acest timp, dinspre Cotigeoaia se mai auzira o data tipete de femei si urma iarasi trosnetul amplificat de padure a doua impuscaturi. Nu se stia ce se petrece acolo, dar nici nu pareau curiosi sa afle, si dupa catva timp se si afla, dar asta nu modifica absolut cu nimic activitatea febrila de pe arie, incarcatul graului si dusul lui acasa. Bila, povesti cineva, se intoarsese cu seful postului de militie, tovarasul plutonier Moise Ion, si vrusesera sa-l aresteze pe alde Nae Marinescu. Sarisera insa mai ales femeile, tipand, si seful trasese in aer sa le imprastie, dar fara sa reuseasca. Acuma cica a plecat si Moise de-acolo si au plecat si toti care mai erau de pe la sfat si raion. Nu mai e nimeni pe arie, dar de treierat se treiera inainte fara ei. Nae Cismaru nu treierase, n-avea ce duce acasa, dar ii straluceau ochii in cap si ii indemna pe altii: - Hai, ma, hai pe ei, hai sa-i dam jos de la primarie, sa scapam de ei!
El credea ca acum toata situatia e/a in joc, il apucase si nu mai contenea: - Hai, ba, hai, Ilie, hai sa ne slrangem toti si sa ne ducem gramada peste ei, peste Isosica si toti astia. Trioarele fusesera parasite pe-acolo pe unde fusesera aduse si cei care isi dadeau graul lor cu neghina la ele incarcau totul in saci, care cu mer-ticele, care cu palariile, iar altii pur si simplu cu bratele, puneau gura sacului jos la baza gramezii de grau, tineau cu dintii de baiere si cu amandoua palmele, cu coate cu tot, cu miscari adanci si repezi trageau graul in el cu o veche pricepere Tot asa faceau ei si in alte dati cu alte treburi, cu aceeasi pricepere si graba cand venea o ploaie si ceva trebuia cules de pe camp, sau ceva trebuia strans si pus la adapost sau invelit si 279 aparat de un vant neasteptat Sau si mai demult bunicii strabunicilor lor, cand in zare apareau caii armatei dusmanului, cu nevoia vesnica a tuturor navalitorilor de aceleasi cereale, acelasi nutret si aceeasi nevoie de tot ceea ce in general numai la ei se gasea in cele din urma mai lesne, vite de taiat, pasari si alimente de jefuit - Hai, ma!
Hai, ma!
se auzea din cand in cand glasul lui Nae Cismaru indemnand. Puneti mana pe ei, care sunt comunisti!
Aratati-i cu degetul, fratilor, sa se invete minte!
Uite-o pe Ciulea lui Isosica. intr-adevar Ciulea era pe-acolo, statea razimata de o caruta si manca linistita seminte cu fruntea putin plecata. Se uita insa cu atentie peste tot pe arie si la auzul glasului lui Nae Cismaru nu se feri si nu se sperie catusi de putin. - Ce e, nea Nae? zise ea cu un glas neasteptat de ascutit si de calm, totusi pasnic, mai mult curioasa, s-ar fi zis, sa stie cu adevarat ce vrea omul de la ea. - Nu mi-a spus mie Vasile al lui Troscot?!
striga Nae Cismaru. - Ei, ce ti-a spus? - Ca venea intr-o zi de la gara cu caruta si te-a luat si pe tine si tu pe drum l-ai oprit sa mai ia doi!
- Si ce daca l-am oprit? De furie ca nevasta lui Isosica nu se speria deloc, Nae Cismaru isi iesi din pepeni: - A inceput ea sa dea ordine in sat, ie-te a dracului Acuma s-a terminat cu tine O sa raspunzi tu pentru toate judecatile care le-ai facut la Palamida, sa nu crezi c-ai sa scapi Ciulea nu-i mai raspunse, pieri de-acolo dar nici Nae Cismaru n-o mai urmari, alti mesageri soseau neincetat cu vesti de pe aria Cotigeoaia si el se ducea sa-i asculte ce spun XX - Isosica si Plotoaga sunt la sfat, au dat telefon la raion sa le vie militienii, striga un om care navali pe arie cu caruta si trase langa o gramada mare de grau care lucea ca mierea in bataia soarelui. Nu se putea sti intrucat vestea aceasta avea in ea ceva neasteptat, dar felul cum omul o rosti si mai ales cum din goana carutii rasucise caii imprejurul gramezii cu grau cu o mana de fier, facand animalele sa franeze din cele patru picioare gata sa se prabuseasca mai degraba unul peste altul decat sa mai inainteze un singur pas, arata ca asta era clipa hotaratoare si ca altii actionau ca s-o castige, Isosica si Plotoaga, in timp ce ei, cei 280 Jl de-aici, nu se miscau, si aveau sa-si merite pe deplin soarta care li se pregatea. - Nu v-am spus eu, racni Nae Cismaru. Nu v-am spus eu voua, ba!
repeta el si abia acum se petrecu cu el o schimbare: nu mai era intaratat, ca si cand lumea pe care el o vazuse pana atunci se rasturnase brusc inainte ca ea sa se rastoarne si in realitate Hai peste ei, zise el, sa-i dam jos, sa nu mai gaseasca pe nimeni cand or veni. Sa ne gaseasca pe noi. Hai, Ilie, ce mai stai? Hai Cirstache!
Si isi drese palaria pe cap, isi trase camasa pe sub braul rosu incins cu o curea neagra, puse mana pe-o furca si cu ea pe umeri o lua la goana spre sat alergand ca un om tanar chemat undeva de o mare primejdie, moartea tatalui, a copilului, sau focul care i-ar fi aprins casa; i se vedea fundul zbatandu-i camasa la spate si calcaile ridicate in aer, si nici urma de sovaiala care sa fi inmuiat acest trup copt; se putea presupune ca e condus de o minte la fel de coapta si putuse sa aiba timp, dupa prima suta de pasi, ca aceasta minte sa-i sopteasca sa-si incetineasca goana. Dar in ciuda distantei care de la sine da celui din urma iluzia ca un om fuge din ce in ce mai incet, Nae Cismaru se vedea, dimpotriva, fugind din ce in ce mai tare si atunci, numaidecat se luara dupa el si altii, tasnind fie cu furcile, ca si el, fie cu mainile goale. Tot atunci dadura peste paznici noi carute incarcate cu grau, o luara insa peste camp. Se duceau in sat, dar pe drumuri ocolite, altele decat cele care se vedeau cu ochii pornind de pe arii. Cu privirea iscoditoare un fuctionar raional, cu tabelul in mana, se consulta cu Danalache si Geaca intrebandu-i in soapta cine sunt cei care fugeau cu carutele si cine era cel care o luase la goana spre sat. Danalache le spunea numele si functionarul facea un semn in dreptul lor In dreptul lui Nae Cismaru facu o cruce - Ce-i facem? intreba unul din activisti. Sa oprim treieratul? - De ce, se mira functionarul raionului, graul trebuie treierat vedem noi cum decurge cu cei care au incalcat dispozitiile. Vorbise ca si cand numarul celor care le incalcasera era neinsemnat, in timp ce grosul celorlalti stateau cuminti pe arie si le respectau. Geaca §i Danalache igpa se uitau tot mai des spre marginea satului urmarindu-i cu ochi nelinistiti pe cei care se luasera dupa Nae Cismaru si fugeau spre sfat. Isosica si Plotoaga erau acolo, dar unde pierise Niculae al lui Moromete? Sau era si el cu ei? Si aici de ce nu venea nimeni, ii lasasera pe ei, pe paznici, pe Geaca si Danalache cu astia de la raion, care nu Stiau nici ei ce sa faca!
? Tocmai cand grupul celor care se topeau in zare spre sat era gata sa coboare si sa nu se mai vada, se auzira dinspre partea aceea impuscaturi Si toti cei care plecasera sa-i dea jos pe Isosica si Plotoaga, in frunte cu Nae Cismaru, fura vazuti gonind ca niste nebuni inapoi, scotand strigate ragusitc de spaima si cazand pe izlaz ca si cand i-ar fi nimerit gloantele 281 si i-ar fi omorat. Dar se sculau repede de pe unde cadeau si isi continuau goana. in urma lor se zarira curand pe fondul negru al saicamilor de pe coama dealului siluetele a patru^ cinci sau sase militieni cu pustile in mana urcand potecile si tragand ii urmareau foarte energic pe cei care vrusesera sa ia cu asalt satul, si se apropiau de arie in formatie de lupta, rasfirati si impuscand la comanda. Cateva gloante piuira si sfaraira prin aer pana aproape de batoza unde se aflau Geaca si Danalache, care se speriara asa de tare ca se dadura repede pe dupa putinile cu apa. Nu mai era nici o indoiala, se tragea fara sovaire si o noua salva facu sa piuie din nou gloantele la mare inaltime pe deasupra ariei. Geaca incepu sa se balbaie adresandu-se lui Danalache: - Ce-ar fi sa ne bagam in putini? Glontul se stinge daca da de apa. - Se stinge el, zise Danalache laconic, dar tot te gaureste. - Ai dreptate, zise Geaca, murim si inecati si impuscati. Si se uita pe dupa putina. Militienii se oprisera, lasasera pustile in jos si se intorceau acum indarat, mergand agale. Se duceau la umbra, sub salcami Nu omorasera pe nimeni, dar nu parea sa le arda de gluma. Nae Cismaru si toti care navalisera indarat pierira repede printre siri si instigatorului i se auzi glasul inspaimantat: - Ba, Moromete, unde esti ma? Ai vazut, ma!
Ne impusca, ma!
Ne impusca cu pusca, ma, ce-i mai facem noi acuma?!
- Ce-o sa patesti tu acuma, mai Nae, se auzi atunci glasul linistit al lui Moromete, o sa fie vai de curul tau!
- Al meu, ma!
De ce? Da ce-am facut?!
se auzi vocea din ce in ce mai nelinistita a celuilalt. Si continua: M-am dus si eu acolo sa vad ce e!
Ce, n-am voie sa ma duc? Nici n-am ajuns, m-am dus pana colea si am dat de ei, stateau culcati pe burta la umbra cu pustile in mana. Nu le-am facut nimic, ce, de ce zici tu ca Dar nu mai primi nici un raspuns din partea prietenului sau, sau daca il primi nu-l mai auzi nimeni Cativa mai reusira s-o ia anapoda peste camp cu carutile pline, dar cei care mai incercara dupa acestia fura opriti hotarat de vocea indepartata a unuia din militieni, care taindu-le drumul din timp le striga foarte prietenos, dar cu pusca in mana, sa se intoarca inapoi. Doar atat: "inapoi pe arie." XXI Niculae era in acest timp la sfat cu Isosica si Plotoaga. Dar inainte de a se fi intalnit cu acestia in biroul lui Zdroncan, dupa convorbirea lui cu acel State si dupa a doua convorbire cu primul-secretar al comitetului de partid raional parasise cladirea si o luase grabit spre moara. , 282 - Ma duc sa vorbesc cu Fantana si sa mobilizam toate fortele organiza¬tiei, ii spusese el lui Zdroncan inainte de a iesi. De ce sta el deoparte si nu ne ajuta? Asa ca daca ma cauta cineva, sau e nevoie de ceva, sunt acolo, sa trimiti repede un om sa ma cheme. Fantana era la postul lui stand afara printre oameni si carute, i se vedeau de departe parul si barba albite de pospai, ai fi zis ca era preotul satului care venise si el sa macine un sac ca oricare om. De cand incepuse treierisul, incepuse nu de mult dupa aceea si moara sa functioneze, ceea ce insemna ca toti acestia de-aici isi predasera cotele si ca prezentasera responsabilului chitanta emisa de baza de receptie. Caru¬tele umpleau curtea larga a morii si erau ele insele pline cu saci. Cai grasi, bine ingriiti, cu piele stralucind si cu picioarele inalte ca niste copaci tineri plini de seva stateau deshamati in spatele carutelor mancand din suslet iarba verde sau trifoiste cosita. Oamenii insa nu aratau la fel ca vitele, erau desculti, in camasi adesea rupte, nerasi, cu palarii scofalcite pe cap, tacuti si innegriti parca nu numai de soare. Niculae trecu printre ei salutand, o singura data toata curtea, si responsabilul, vazandu-l, se dezlipi de langa o caruta unde stateau de vorba cu cineva si il astepta cu barba in aer. - Ia vino putin sa discutam unele aspecte, zise Niculae uitandu-se in jur si cautand vizibil un loc unde s-ar fi putut duce, sa nu fie auziti de nimeni. - Mergem in birou, zise Fantana si o luara intr-acolo si apoi dupa catva timp intrara in asa-zisul birou. - Astia sunt majoritatea chiaburi care macina, explica Fantana luand in brate banca din spatele mesei si punand-o de-a curmezisul micii incaperi de lemn sa stea amandoi pe ea. Toti au chitante de cotele predate, cu astia nu merge discutie - Ia sa-mi spui, zise Niculae, de ce nu ajuti dumneata organizatia acum pe timpul campaniei cand e un moment greu si te multumesti sa stai aici in loc sa vii cu noi pe unde e nevoie? Fantana isi pironi privirea lui albastra in cea a tanarului si o secunda se uitara astfel unul la altul, lipoveanul cu o stralucire cam nesigura, dar intensa in ochi, Niculae cu raceala si duritate. Se vedea ca, spre deosebire de el, care spusese direct tot cee^ce avea de spus, Fantana, care avea prea multe, nu putea sa faca acelasi lucru, desi dorea din toate puterile, in cele din urma, inghitind de cateva ori, reusi sa-si aduca aproape raspun¬sul, de prin departarile de unde ratacea oprit de atatea obstacole si zise: - Nu pot sa inchid moara si sa viu eu sa activez in locul lui Isosica, daca nu stie sa se descurce!
Altceva cum stie? Cand e vorba sa se duca a raion cum stie? Si sa se duca la directia moraritului cum stie? Astea de ce stie sa le faca? Stie sa nu se bage unde nu vrea. Eu nu pot!
Eu am ordin sa macin, sa predau statului uium, am un plan de indeplinit, nici noptile nu ma duc acasa sa dorm, stau si macin permanent 283 - Nu-ti cere nimeni sa nu indeplinesti planul, raspunse Niculae retinand doar aceasta parte a raspunsului celuilalt, dar inainte sa fi inceput treieratul, toate aspectele astea negative din comuna puteai sa contribui si dumneata, ca membru de partid, sa le inlaturati. Atunci nu mergea moara, cat a durat secerisul n-a macinat nimeni. - Aveti dreptate, zise Fantana balbaindu-se, aspectu asta cu neghina de-asta-toamna nu trebuia semanat, dar mi-aduc aminte ca n-a vrut nimeni sa-l dea la trior, cu toate ca nici nu prea mai era timp Eu eram secretarul organizatiei si ramasesem in urma cu insamantarile de toamna. Cetateanul din sat, relua el apoi, crede ca cine stie ce fac eu aicea cu uiumul si cu cerealele si se uita urat la mine ca si cand ar fi averea mea si nu i-asi da si lui. Dar o sa plec dracului intr-o zi si o sa-mi vad de treaba, imi vad de agricultura, nu-mi trebuie mie sa ma injure toata lumea si pana la urma tot sa ma scoata de aici, dar nu ca un om cinstit, ci ca hot!
Ce-mi trebuie mie asta cand eu am pamantul meu, imi iau caii de capastru si Auzi din ce pricina sa ajung eu sa nu mai dorm, ca vine cineva intr-o zi si fara sa am absolut nici o vina imi incheie proces Mai bine plec singur si-o las dracului de moara sa traga de ea cine-o vrea. Fiindca cetateanului sa nu credeti ca ii pasa unde ajunge uiumul pe care il da el!
Statului, dracului, din moment ce i-ai macinat si poate sa se duca cu faina acasa, putin ii mai pasa!
De ce i-ar mai pasa? Si daca i-ar pasa ce-ar putea sa faca el? Poate el sa vina aici peste mine sa ma controleze? Pai ii dau cu chitantele si cu registrul in cap, nimic n-o sa gaseasca!
Si zicand acestea responsabilul morii trase iute sertarul, scoase un regis¬tru gros si soios si o varza nemaipomenita de alte hartii, le rasfoi ca sa fie si mai rasfoite decat erau, nemaiintelegandu-se ce vroia el sa demon¬streze prin asta si continua: - Nu ma bazez eu pe ce zice cetateanul din sat, ca el tot nu ma crede, orice i-asi spune, ma duc eu la raion, la sfatul popular, la directia morari-tului si il caut pe tovarasul director E tot de prin satele astea iesit, dar mai destept, om cu ceva carte, nu ma compar cu cu el. Si stau si vorbesc cu tovarasul director azi, si imi spune sa vin sa vorbesc cu el maine, si maine imi spune sa vin sa vorbesc poimaine, si ma duc si poimaine sa vorbesc cu el, ce sa mai vorbesc, ca ce-avusesem de vorbit vorbisem din prima zi, adica eu vorbisem, ca el mai mult asa, imi aratase dintii dintr-o parte. Eu ii spun, tovarase director, uite asa si asa, va aduc asta si aia la cunostinta, ca dumneavoastra m-ati numit. Si se uita la mine: hi, da, te-am numit!
Tovarase director, zic, si ii spun iar, asa mai pe larg, amanuntit cum devine cu activitatea morii din comuna Silistea si ce probleme sunt in perspectiva Da, da, zice, hi, am inteles!
A trecut si Isosica pe-aici!
Cand am auzit asa am iesit in strada si m-am sters pe ochi cu foaia camasii de la spate, uite asa curgea sudoarea pe mine. Ce cautase Isosica la directia moraritului? 284 - Cine a fost inainte director la morarit? zise Niculae. - Ouabei, raspunse Fantana. - Si acum unde e Ouabei? - E la Ucecop, la Turnu, nu-l stiti? - Nu. Ce face acolo? - E sef!
- Ouabei te-a recomandat? -Da. - Uite, acum n-avem timp de aspectele astea ale activitatii moraritului, zise Niculae, suntem in campanie, intelegi ce vreau sa spun? - inteleg, raspunse Fantana docil, trasati-mi sarcina respectiva si eu o execut. XXII Deodata insa sari de la locul sau si dadu buzna afara. Langa birou, in spate, un om, se indeparta repede, fara sa se uite inapoi, cu aerul ca n-avea nici in clin nici in maneca cu biroul de langa care de fapt se smulsese vazandu-l pe lipovean. Nu se putea sti de cand statea el acolo si asculta. Fantana il injura, cu glas tare, direct si de mama, fara nici o posibilitate de interpretare ca nu l-ar injura pe el, ci cumva pe un altul si se intorse furios inapoi, lasand usa deschisa. O femeie tocmai trecea pe-acolo si mersul ei incet parea mersul obisnuit al unei femei din sat, desi un ochi atent s-ar fi putut indoi ca era un mers neatent la ceea ce se petrecea in jur. Niculae se ridica in picioare grabit. - Opreste macinatul, zise el scurt, asta e sarcina ce ti o trasez. Macina-l pe ala care e acuma in cos si pe urma spune ca s-a stricat ceva la motor si ca trebuie sa te duci la raion sa faci rost de-o piesa. Vino la sfat si, daca nu sunt acolo, o sa-ti spuna .Zdroncan la- ce arie ma gasesti. Si iesi afara si o lua repede inapoi spre centrul satului. Pe drum auzi impuscaturi dinspre padure si se opri o clipa tragand cu urechea neincre¬zator. Nu cumva era vreo joaca de copii, vreo pocnitoare? impuscaturile se repetara. De la moara pana la sfat era departe, Niculae inteti pasii si cand intra inauntru si ii vazu pe toti adunati acolo in biroul lui Zdroncan, n afara de Isosica si Plotoaga, pe Bila, pe Mantarosie, pe plutonierul Moise si inca vreo patru pe care nu-i cunostea, intelese ca s-a intamplat ceva si o cuta crancena ii aparu intre ochi. - Ce e asta, zise el, cine a tras cu arma? Ce este aici? - Tovarase Niculae, zise Isosica, veniti putin pana incoace. Iesira pe coridor si intrara in biroul sediului organizatiei si acolo secre¬tarul il puse pe Niculae la curent cu cele ce se petreceau la Cotigeoaia. 285 ii spuse apoi ca il trimisese pe plutonierul Moise sa-l apere pe Bila si sa-l aduca aci si pe alde Nae Marinescu, sa potoleasca lucrurile. Dar iesise mai rau, sarisera muierile si plutonierul fusese silit sa traga in aer sa scape de ele. Ei, si acum nu mai stiau din ce parte s-o mai ia ca sa dreaga ce facuse Bila. - Adica!
rosti Niculae taios. - Pai sa vedeti, fug oamenii din toate partile cu graul acasa si nu mai stim ce sa mai facem, paznicii nu mai au nici o putere. Am impresia ca Bila anume a facut asa, fiindca nici nu trebuia ceva mai rau decat cum a procedat el, ca sa ne pomenim in situatia asta. Niculae ii intoarse spatele si reintra in biroul lui Zdroncan. - Da-mi mie raionul de partid, ii porunci el lui Zdroncan, cere-l urgent pe tovarasul prim. Iar dumneata, tovarase plutonier, trimite imediat mili¬tienii pe care ii ai pe aria principala la marginea satului cu ordin sa nu permita nimanui sa intre in sat cu grau si du-te si dumneata la fata locului. Plutonierul insa nu se misca. - Ce e de discutat aici, tovarase plutonier, ce mai astepti? - Tovarase Niculae, nu am militieni, zise plutonierul. - Dar unde-ti sunt militienii? - Am primit ordin sa-i trimit la Balaci. - Bine, asteapta, zise atunci Niculae. Tocmai se obtinuse legatura cu raionul de partid si Niculae trecu ca peste un cal peste masa lui Zdroncan si duse receptorul la ureche. - Tovarase prim-secretar, tot eu sunt, din Silistea, Moromete. - Ei, ce mai e, tovarase Niculae, cum merge, ia raporteaza. - Tovarase prim, zise activistul cu sange rece (si nu facu nici o pauza de gandire ca sa continuE), aici anumite elemente au sarit asupra paznicilor §i au inceput sa fuga cu graul acasa fara sa predea cotele. (Acum insa facu pauza.) E o situatie grea, tovarase prim-secretar, ce-i facem, ii lasam sa duca graul acasa?!
- In nici un caz, striga de la celalalt capat al firului primului-secretar, el insa fara nici o pauza la auzul semnalarii acestei situatii grave. Si conti¬nua: Nu putem admite in nici un caz, tovarase Niculae, ca aceste elemente sa starneasca dezordini in campania de strangere a recoltei. Mobilizati activul de baza al organizatiei, dati dispozitii in consecinta sefului postului de militie si asteptati ordine. Te chem eu indata. Si inchise. Era la curent. Nu trecura nici zece minute si suna militia raionala. Plutonierul Moise asculta fara sa spuna altceva decat "am inteles" si "sa traiti" si apoi ii spuse lui Niculae ca "deocamdata" ordinele primite de el erau urmatoarele: sa se mobilizeze urgent un numar de paznici (sefi da tarlalE) cati erau necesari pentru aria principala (patru sau cinci insI) care au facut armata si stiu sa manuiasca in mod sigur arma, sa nu traga in cineva din greseala, sa-i imbrace in uniforma de militieni si sa opreasca 286 in felul asta oamenii care fug cu graul acasa. "Deocmadata", repeta plutonierul. Sensul era ca raionul avea sa ia mai tarziu masurile pe care le va crede de cuviinta si ca ei aici sa incerce sa se descurce pana atunci in felul acesta. - Sa incercam!
exclama el increzator si sceptic in acelasi timp, ca orice militian care stie ca utilizarea armei poate sa dea si in acelasi timp sa nu dea rezultatele dorite, dar de incercat trebuie sa incerce, fiindca altceva n-aveau ce sa mai faca. Numai sa nu-i Hm!
Asta ar fi vesel!
Avea haz Moise asta, clatina din cap tot gandindu-se la ce ordin primise, se vedea ca il excita ideea sa imbrace tarani in uniforma si sa le dea pusti in mana. Pusti avea, soldati n-avea, dar oricum Numai sa nu-i recunoasca oamenii, ca atunci s-ar face militia de ras Nu mai pleca insa dupa paznici pe la arii, plutonierul ii lua cu el chiar pe cei patru care erau acolo si se duse sa-i imbrace in uniforme, tot paznici erau si acestia si seful postului de militie nu se mai uita la ei sa vada daca aveau sau nu o infatisare care sa-i inspire o incredere deplina: orice om de la tara stia sa tina p pusca in mana si, in afara de asta, avea sa se duca chiar el cu ei pe liziera satului si o sa procedeze in asa fel incat sa nu-i recunoasca nimeni: avea sa-i tina mai tot timpul cu burtile la pamant si de ridicat sa se ridice numai el Ceea ce si facu, exact la timp ca sa-i intoarca indarat nu numai pe Nae Cismaru si cei care se luasera dupa el, ci si pe cei care incercau sa fuga peste camp cu carutele pline de grau. Nimeni nu mai stia insa ce se mai petrecea pe aria de la Cotigeoaia si, cand isi adusera aminte de ea, navalira, iar cativa paznici dintr-acolo si spusera ca ai lui Nae Marinescu cu neamurile lor au luat-o spre sat si ca s-au dus spre casa lui Bila si Plotoaga sa le dea foc. Si ca mai toata lumea fuge cu graul acasa fara sa mai tina seama de nimeni. Casa lui Bila era chiar in deal, in apropiere de cladirea sfatului si intr-adevar se auzeau dintr-acolo tipete de muieri si in curand sa vazu si o dara de fum inaltandu-se spre cer. Iesisera toti afara. - Mergem acolo, zise Niculae. Sau asteptati sa vina domnul Nae Marinescu si la sfat sa ne dea si noua foc? Ce asteptati, tovarase presedinte? Pornira repede cati erau, mai bine de zece insi, si numai Zdroncan ramase langa telefon. Ai lui Nae MarinSfccu nu mai erau insa acolo, ii sparsesera lui Bila geamurile si usile si dupa ce ii dadusera foc o luara la goana spre casa lui Plotoaga. Sarira toti si incepura sa stinga focul care era foarte lenes si se lasa stins cu usurinta, nu adia de nicaieri vantul. S-ar fi zis ca tinea cu Bila. Iesea insa fum mult si lasara totul pe seama vecinilor, o luara spre casa lui Plotoaga. O muiere le iesi inainte si le spuse ca ai lui Nae Marinescu au fugit in padure si au spus ca la noapte, de, o sa vada el Plotoaga pe dracu. 287 - O sa vada ei pe dracu, nu eu, pana maine dimineata, spuse Plotoaga indarjit. Doar daca nu fug din sat si trec granita Altfel, daca nu pun eu la noapte laba pe ei toti si-i belesc, nu-i mai beleste nimeni niciodata. Se intoarsera apoi din nou la sfat si Zdroncan le dadu sa citeasca o circulara urgenta, pe care tocmai o primise telefonic. Avea o infatisare ironica Zdroncan, scria mai departe in hartiile lui si parca spunea ca in timp ce ei se zbat si alearga de colo pana colo si nu fac nici o branza, sau fac ca Bila de ajung in situatia sa se uite cum se da foc satului, el, Zdroncan, duce in spinare tot greul si rezolva esentialul. Uite dovada: sa citeasca ei circulara si sa vada ce scrie in ea si sa se chioreasca mai bine daca n-or s-o inteleaga de la prima lectura, ca era scrisa citet si nu puteau sa dea vina pe scrisul lui Ceea ce Plotoaga si facu. Se vedea ca de furie nici nu mai vedea literele inaintea ochilor si atunci lui Isosica i se facu mila de el si incepu sa citeasca el ordinul circular, dar cu voce tare, ca sa-l scuteasca pe presedinte de truda. - E clar, spuse Niculae. Mergem pe arii. Si o luara intai spre cea principala. De departe se vedea cum toata lumea astepta, nu se mai zarea nimeni intins pe jos sau fugind cu carutele. Numai treieratul continua implacabil mai presus de aceste zvarcoliri, cu oameni sus la cos, straini parca de cei de pe pamant, cu miscarile lor care se repetau si cresteau in dimensiuni pe bolta albastra, patata de fum, a acestui sfarsit de amiaza: prinderea snopului pe aripa batozei si dezlegarea lui, rasfirarea in gura scanteietoare cu dinti metalici, care il smulgea si il amesteca intr-o fractiune de secunda urmata de geamatul inecat de satisfactie al intregului corp al masinii, aruncand prin spatele ei, care, de departe, semana cu un fund urias de albina, paie, pleava si pulbere inecacioasa Plotoaga se urca intr-o caruta sa-l vada toata lumea si incepu sa strige. Problema s-a solutionat, urla el triumfator. Tovarasi de raspundere au inteles situatia si au aprobat ca bazele de receptie sa primeasca de la cei care au grau cu corpuri straine peste sapte la suta, toate cotele care le au ei de dat, S.M.T., imprumut, si asa mai departe. Nu mai exista acum nici un motiv de instigai ie chiabureasca si cu incepere din clipa asta se pot forma convoaiele si pleca spre a fi predate, incheie el cu aceasta fraza si cu un astfel de glas incat cineva care n-ar fi stiut despre ce e vorba ar fi putut sa creada ca pana atunci toti oamenii de pe arie se tot ingramadisera s-o ia spre gara, dar ca autoritatile ii impiedic^era. Acum insa ii lasau, puteau sa inceapa si ei sa-si puna linistiti gr^ul in carute si sa se duca cu el acolo unde totdeauna s-au dus ei de fapt cu recoltele lor, cu o placere deosebita si inainte de a da pe-acasa, la gara, la magazii. Si intr-adevar, incepand din ceasul acela se formara si pornira de pe arii primele coloane spre baza de receptie Nae Cismaru insa disparuse. 288 PARTEA A PATRA incat dupa treieris, cand fostii liberali ai comunei se adunara iarasi in pridvorul casei lui Moromete, Matei Dimir se mira zgomotos: - Ce e, ma, cu Nae? - Nae?!
exclama Moromete surprins. Nae s-a dus si el sa se plimbe pe la Palamida, ce te miri asa? Sau, dupa tine, n-are voie sa se plimbe. In regimul nostru democrat-popular si taranul are acuma dreptul sa se plimbe. Mai ales ca el a facut si treaba, n-a stat ca mine sau ca tine sa se uite!
- Ce vorbesti tu, Ilie!
- Dar ce credeai tu? Era acolo in pridvor si Carstache, dar nu venise singur, cum se intamplase atatia ani, ci pentru intaia oara Moromete nu-l mai asteptase sa-l vada aparand la poarta cu pasul lui masurat de respect si o trimisese pe Ilinca indata ce se zarise pe drum Costache al Joachii, zicand: "Uite-l pe Costache, acuma o sa vie si Matei Dimir si Giugudel si bietul Carstache o sa iasa si el si iar o sa ma intrebe ce face cainele ala al nostru; ia du-te tu mai bine si spune-i sa vie pe la noi!
" Fata se dusese si strigase de pe podisca, tare de auzise toata lumea, si Carstache iesise la poarta: "Te cheama tata, nu stiu ce vrea sa-ti spuna", si Carstache raspunsese cu o voce cu atat mai micsorata cu cat erau mai vadite pe chipul lui surpriza si bucuria care il napadisera: "Spune-i lui nea Ilie ca indata ce voi termina de invarfuit niste paie, cu placere am sa viu!
" Liberalii aratau acum linistiti, chiar incantati, ca si cand evenimentele care avusesera loc de cand nu se mai vazusera intrecusera asteptarile lor, fara sa se poata insa ghici in ce directie. Costache al Joachii, cu durerea aceea a lui de oase, parea sa se simta mai bine pe caldura si chj^r s-ar fi zis ca si auzul ii era mai bun, iar Matei Dimir, cu felul lui rastit de^ vorbi, vorbea si mai rastit, ceea ce la el in anumite imprejurari era semn de multumire, de triumf asupra celorlalti, care nu l-ar fi crezut sau i-ar fi 289 contestat dreptul de a se fi pronuntat mai dinainte asupra a ceea ce urma sa se intample. - Moromete, ma, am auzit eu ceva, dar tu ereai acolea, ia spune, ma, cum a fost, zise Costache. - Nici nu incape discutie, exclama Moromete inlaturand orice dubiu: A facut treaba alde Nae, ascultati-ma aicea. N-a stat cu mainile in san ca unul sau ca altul. "Aratati-i cu degetul, fratilor, striga. Hai la sfat sa ne gaseasca pe noi acolo!
" - Cine sa gaseasca?!
zise Costache. Moromete ii arata celuilalt palmele goale sugerand ca asa cum nu intelege Costache nimic, tot asa nu intelege nici el ce era in mintea lui alde Nae. - Si pe cine zicea el sa-i aratam cu degetul? zise si Matei. Dar Moromete nu-i raspunse si continua ca la inceput, imitand glasul lui Nae: - Hai, zice, la sfat si cand or veni, sa ne gaseasca pe noi, nu pe ei. Si a luat-o la fuga spre sat. Crezi ca nu s-au gasit, cat ai clipi din ochi, destui care sa se ia dupa el? - Si pe urma? zise Matei. - Pe urma, continua Moromete si deodata incepu sa strige speriat, dar cu vocea mica, ma Ilie, zice, ne impusca, ma!
ne impusca cu pusca, ma!
Si cand stai sa te gandesti, adauga Moromete, el nici nu treierase si nici n-avea cine stie ce de dat, ca arase cu caii lui si nici samanta imprumutata nu avusese. imi spusese mie mai inainte: impartii, zice, graul cu alde cum-natu-meu Gheorghe, ca el n-are decat de pe-un pogon si ma interesai cam ce cota mi-ar iesi: doi saci de grau. La cat, Nae? zic. Pai sa fie, zice, sa-mi iasa vreo doua sute de duble. Cu alte cuvinte, una peste alta, cam zece la suta din recolta. - Si daca nu-l impartea cu alde cumnatu-sau, cat trebuia sa dea? zise Costache al Joachii. - Ceva mai mult, zise Moromete, aproape dublu, daca nu chiar triplu. - Dar tu ce intrebi, Costache, parca tu n-ai impartit cu alde Gogoasa? se rasti Matei furios. - A? facu batranul. ^ - Tu n-ai impartit cu alde Gogoasa, ce te faci <- nu stii? - Pai fiindca eu am dat mai putin de doi sci, raspunse Costache. - Dupa cat? - Pai cam dupa doua sute cincizeci de duble, raspunse Costache. - Va sa zica mai mult decat Nae Cismaru, se rasti Matei. - De ce mai mult? Mai putin!
se mira batranul. 290 - Cum mai putin? Mai mult, se rasti Matei furios. - De ce mai mult, se mira, de asta data cu indoiala, Costache, am dat opt duble de grau, un sac si trei duble, Nae zice Moromete ca avea de dat doi saci. - Da n-ai facut mai mult grau decat el? - Ba am facut!
- Atunci de ce zici ca mai putin? se rasti de asta data Matei furios de-a binelea, dar batranul nu se lasa si o tinu pe-a lui, explicand: - Pai nu, ca tu zici ca am dat mai mult si eu tocmai asta ti-aratam, ca nu stii sa numeri^ degeaba vii tu pe la asta!
Si il arata cu capul pe Moromete, ca pe-un invatator. Lui Carstache ii sticleau ochii vazand incalceala mintii celor doi, dar nu se amesteca, ca si cand n-ar fi avut inca acest drept, tragea cu coada ochiului la vecinul sau sa vada el ce-o sa zica. - Parca tu, Matei, ai fi mai breaz decat alde Costache, zise Moromete, parca tu nu i-ai fi dat sora-tii jumatate din grau!
- Asa e, recunoscu Matei, dar voi stiti ce mi-a facut pe urma sora-mea Rada? - Ce ti-a facut? zise Costache. - Nu vrea sa-mi mai dea graul indarat!
exclama Matei nedumerit. Fa, zic, tu esti nebuna? Nu, zice, ca da-mi si mie un sac de grau ca n-am neam. Cum n-ai neam, n-ai facut de pe pogonul tau din Grama, si pe urma n-o sa faci porumb dupa ale doua din Cotigeoaia? Ma, zice, zgarcit mai esti, fire-ai al railor, nu-mi trebuie graul tau, dar am vrut sa te incerc JAuzi, Ilie, sunt eu zgarcit, ma? i i - Esti cam zgarcit, zise Moromete, dar nu despre asta e vorba. Vorba ie ca asa stand lucrurile, altceva il ardea pe alde Nae sa se duca el la sfat Nu cotele era problema: cotele Si aici Moromete se stramba si in aceeasi clipa fruntea ii aluneca incretindu-i-se in doua parti, jumatate in sus si jumatate in jos cu o spranceana ridicata si una coborata si clatinand din cap in semn ca problema asta cu cotele nici nu merita sa mai vorbesti despre ea. Se uita apoi la ei si expresia chipului i se refacu; deodata zise: - Unde mergem noi, domnule? Ce ajungem noi in situatia cand tie du-ti mai pasa de nimeni si faci ce vreai tu si rostul meu pe lumea asta im e decat sa zic ce zici tu? Din ce punct de vedere? Sa ma bagi in colectiv ti sa-l pui pe Bila sa^ni dea cu goga in cap? Ce i-a facut alde Nae Marines-. cu? Nu era normal sa fie acum acolo unde e Nae Marinescu si Bila cu el? De ce l-au luat sa-l judece numai pe Nae Marinescu?Nu vorbesc de alde Nae asta al nostru, Cismaru, sa-l lasam pe el la o parte. Uite, eu va 291 asigur ca daca Giugudel in loc sa ne fi spus cat veni ca Bila si toti astia i-a adunat de pe la raion si sta cu ei in sedinta, ca Nae Marinescu si Bila i-a luat pe-amandoi plutonierul Moise si i-a dus si i-a bagat la beci, ca unii care, si aici Moromete incepu sa bolboroseasca repede asemeni unui slujbas de cancelarie care nu tinea cu nimeni, avand in vedere ca sus-numitii au tulburat bunul mers al strangerii recoltei de pe teritoriul comunei ce fac si ei parte, cu onoare vi-i trimit din post in post spre a li se incheia proces, conform legii; ei, daca asa s-ar fi intamplat lucrurile, va asigur ca mi-asi fi scos palaria si asi fi zis: domnule, este o lege!
Daca e buna, daca e rea, nu discutam acum!
buna sau rea, e pentru toata lumea si daca tu, care ai facut-o, o s-o simti si tu pe coaja ta ca e rea, o sa te grabesti cat mai repede s-o schimbi. Da, dar tu vii si nu respecti legea, il iai tot pe ala lovitu si-l judeci, iar pe ala care a lovit stai cu el in sedinta. - Da, zise Giugudel, sunt la scoala toti adunati, si cica nu sunt numai de pe la raion, au venit unii mari de pe la Bucuresti. - De orideunde ar fi venit, tot cu Bila sta ei la prezidiu, ce s-o mai incurcam, zise Moromete. Ca n-o sa ma cheme ei pe mine, poftim, Moromete, dumneata, ia te rog loc in prezidiu si sa stam sa vedem cum s-au intamplat lucrurile. 4 - Nea Ilie, zise Carstache, nu esti dumneata, dar e baiatu dumitale, si eu cred ca el n-o sa se lase el si o sa arate - Ce s-arate, Carstache? zise Moromete binevoitor. O sa spuna toti ca alde Nae Marinescu a avut o atitudine provocatoare si ca asta e!
Ramasera mirati de ultimele cuvinte ale lui Moromete (de unde stia el ca asa o sa spuna?!
) si catva timp tacura asteptand ca el sa le explice in vreun fel ce insemna mai ales cuvantul provocatoare. Dar Moromete fie ca nu voi, fie ca nu stia nici el sau nu-si dadu seama ca nu stiau ceilalti, ca nu le explica si firul discutiei se rupse. - Hai acasa, se rasti Matei ridicandu-se si luandu-si batul gros si stramb cu care umbla mereu, hai, Giugudel. Hai ca ploua!
Se dadu jos din pridvor si o lua grabit spre poarta, fara sa-l mai astepte pe Giugudel. Mergand isi arunca un ochi intr-o parte, uitandu-se catva timp in zare. intr-adevar se vedea spre Cotigeoaia o pata intunecata si o ingramadire indepartata de nori. Nu mai plouase de mult si putea sa fie chiar ploaie, acum sau la noapte. Putea insa tot asa de bin£ sa nu fie nimic, dar omul era dator sa-si puna la adapost viteht si uneltele si sa faca inca o sumedenie de alte treburi pe care ploaia le-ar fi stricat. Dupa Matei Dimir plecara si ceilalti si cercetara si ei o clipa cerul cu orizontul negru: da, avea sa ploua, aici sau acolo. Aceia nu erau nori care sa treaca degeaba pe deasupra pamantului. 292 II Si se puse de altfel pe ploaie, mai curand ca norii sa fi acoperit tot cerul si sa poata ajunge acasa cei care se aflau pe drum sau pe camp. Era furtuna, dar nu jos, ci undeva sus de tot, se vedea cum pe deasupra norilor mai coborati si mai negri, urcau cu o viteza de parca ar fi fost fiinte vii alti nori, de un alb amenintator, precedati de brate uriase de fum care incercuiau repede spatiile albastre. De* plouat insa nu ploua din ei, ci foarte pasnic din cei de jos, incetosand vazduhul si micsorand lumina ca intr-o inserare. Moromete intra in casa si din prag lasa usa larg deschisa, pastrand insa un pumn inclestat pe clanta si celalalt pe lemnul de deasupra broastei, intr-una din pozitiile lui de crucificat, cand ridica si fruntea si se facea parca si mai inalt: - Ei, zise el, v-ati socotit? Tu, asta, acuma ca ai aflat, cu toate ca am spus expre sa nu sufle nimeni o vorba, ce mai cauti aici? Doua pogoane pe care vreai tu sa i le dai fetei asteia ca sa ma lase pe mine singur, ei, i-am dat eu trei si i-am trecut si loc de casa sa se marite cu baiatul ala al ei si sa stea aici: Nu mai zici ca sunt gata sa te arunc pe drumuri? Acuma sa te intelegi cu fi-ta, fiindca credeai ca numai tu ai pamant si o sa se ia fata asta dupa o smintita ca tine!
Du-te la asta in vale, de ce te-ai intors iar? Catrina tacea potolita, dar neimpacata. Lumini ascutite ii sticleau in ochii ei verzi. Nu se stie de la cine aflase totul si venise s-o ameninte pe Ilinca, si Moromete le lasase pe amandoua in odaie si el iesise in pridvor sa-i primeasca pe-alde Giugudel si ceilalti. - O brazda de pamant n-o sa-ti dau, zise Catrina, nu cu alt glas decat daca ar fi vorbit unei straine. Asta te-a inselat cum ne-a inselat pe toti toata viata si maine cand o veni Achim ai sa vezi ca o sa se duca sa-ti ia indarat ce ti-a dat. Numai in judecati o sa va tineti. Dar Ilinca nu se sperie. - El macar, de bine de rau, mi-a dat si nu mi-e frica mie de Achim, dar tu nu mi-ai dat nimic, si daca nu era tata cine stie ce mai iesea, ca nici acuma nu ma maritam. Sa te duci si sa ma lasi in pace. Daca o sa vreai sa-mi dai ceva peste o luna, cand m-oi marita, o sa zic si eu ca am o mama, daca nu, n-ai decat sa-i dai Alboaicii, dar atunci sa nu te mai prind p-aici!
- Asa vorbesti cu mine, ca te-am crescut si am patimit? zise mama. - Asta a fost odata, facu Ilinca si mana ei voinica flutura prin aer in semn ca e asa de mult de-atunci ca chiar sa vrei si n-ai mai putea sa stai acum si sa-ti aducr-aminte 293 m intre timp, atrase de ceea ce se putea intampla acasa la parinti prin intoarcerea aceasta neasteptata a mamei (nu se stia inca de ce se hotarase ea brusc la pasul de impacarE) venisera si Tita si Alboaica si fara sa intrebe nimic aflasera numaidecat din gura mamei ce se intamplase. Al¬boaica isi plimba linistita capul de la un umar la altul si surase. Desi era adevarat ca nu i-ar fi stricat un pogon de la maica-sa daca ramanea la ea, totusi nu l-ar fi vrut cu pretul unei rupturi atat de adanci in familia mamei, cu toate ca unii erau in stare pejitru mult mai putin sa se instraineze de ai lor pana la mormant si sa traiasca invrajbiti si singuri ca niste lupi. Tita insa cand auzi se facu alba la fata. Trei pogoane de Ia tata Ilinchii si ei nimic, plus jumatate din locul de casa!
- Tata, striga ea, ridicandu-se de pe pat si apropiindu-se de geam, ia vin incoace!
Lasa-i nitel pe nea Costache si pe nea Matei!
Moromete se supuse cu o graba obisnuita, tocmai ca sa nu inteleaga prietenii lui ca la el in casa se intampla iar ceva neobisnuit, si intra inauntru, inchise cu grija usa si intreba ce era. - Pai eu credeam, facu el apoi - si auzindu-l ai fi zis ca e asa de incoltit ca nu mai stie pe unde sa scoata camasa - totdeauna am zis ca daca e pamantul meu, fac ce vreau cu el!
- Cum faci ce vreai, zise Tita, fara sa mai ia in seama aceste intorsaturi de gandire, tocmai in astfel de clipe te repezisi sa-i dai ei trei pogoane si acuma o sa-i dea si mama, si ce socoteala e asta care-o faceti voi in cap? Aveti copii sau niste tigani prinsi de mici, de care sa va bateti joc!
Unuia cinci pogoane si altuia doua? Moromete insa nu se turbura: - Spune si tu, de, tu daca ai fi in locul meu ai face ce ti-ar zice unul si altul sau te-ai lua dupa mintea ta, dat fiind ca esti liber sa procedezi cum crezi tu de cuviinta? Tu ai luat de la ma-ta doua pogoane, dar Ilinca vrea si ea sa se marite si ma-ta o ameninta ca nu-i da. E aci de fata, socotiti-va cu ea nu cu mine, ca n-o sa ma scoateti acuma vinovat ca va dau pamantul!
Asta ar fi culmea, mai zise Moromete, si situatia i se paru asa de enorma ca n-o admise si le intoarse spatele si reveni in pridvor. Ce vrusese el sa spuna? Ca, daca mama nu s-ar fi purtat asa, el ar fi impartit aceste trei pogoane in mod egal celor doua fp . se mira Ilinca. - De ce sa va bagati cu ziua? Fiecare la casa lui, dar sa fie o dreptate, nu unul sa ia de doua ori cat altul, cand altul a muncit de doua ori mai mult. - Unde ai muncit tu de doua ori mai mult? zise Ilinca. Ai muncit si tu ca fiecare si ti-a dat mama ca sa te mariti, ce mai vreai? Tare mult o sa te vaz eu pe-aci cand tata o imbatrani. O sa ai tu grija de el? - De ce sa n-am grija, zise Tita, ce, numai tu ai maini? - O sa te vedem atunci!
zise Ilinca, el mai are trei pogoane, o sa-ti dea din ele, daca o sa-i dai si tu un pahar cu vin cand o veni pe-la tine - Paste murgule iarba verde, zise Tita, daca era asa, tie de ce ti-a trecut? - Pai, n-auzi, Tito, sari Alboaica, i-a dat fiindca mama ii tot spunea ca nu-i da si in toamna vrea si ea sa se marite - N-are decat, zise Tita cu acea privire mereu oarba pe care o da o furie bine tinuta in maini, dar ai carei aburi turbura totusi mintea. Treaba lui ca i-a dat, dar sa nu mai vie colea cu pretentia sa-i dea si mama. - Nu dau la nimeni nimic, zise atunci mama incercand sa puna capat certei, insa cu un glas nelinistit de situatia intoarsa, in care ea era acum amenintata de fete si i se pretindea cu glas turbure sa dea Si nu v-a oprit nimeni sa va maritati, dar sa va faceti de ras v-am oprit si acuma uite roadele!
- Mama, zise Ilinca in culmea unei nedumeriri pe care avea aerul ca ar da mult s-o desluseasca, iti cere cineva ceva? Cu cine crezi tu ca vorbesti, cu Sande? Pe mine m-ai impiedicat sa ma marit, si daca n-aveam noroc cu baiatul asta, nu-mi ramanea decat sa iau unul cu copii, sau un vaduv cu copii mari, sa ma ia aia la bataie. Asta mi-ai facut, ai vrut sa ma marit si eu tot ca tine, numai ca tu ai uitat ca inainte sa-i iai pe tata si sa ne faci pe noi Cand ma uit la tine imi vine sa-mi smulg parul din cap, te intorsesi de la dida ca sa bagi iar zazanie in casa, ca mai e o luna pana se muta baiatul ala aici. Macar luna asta tine-o la tine, dida, se adresa ea Alboaicii, ca daca mai sta pe-aici taman acuma, nu stiu ce-i fac. 295 - Ei, fire-ai si tu a inghinatilor, se supara atunci Alboaica in felul ei ciudat, in care miscarea de "poanca" a capului si surasul de pe chip n-o paraseau, nu ti-e rusine sa vorbesti asa cu mama? Si sari si Tita: - Ce, zice ea, si-a luat-o in cap unde tatal ii trecuse locul de casa si pamantul? - Da, zise Ilinca, si va dau pe toti afara. Ia iesiti afara!
in casa la mine fac ce vreau!
In casa la ea!
Tita si Alboaica strigara amandoua o data spre geamul dinspre pridvor: - Tata!
Ia vin pana incoace!
Ilinca ne da afara din casa, zice ca e casa ei. - Vedeti sa nu vina, zise Ilinca, mai strigati-l o data. Si intr-adevar tatal nu veni, se facu ca nu aude. Hotarat, fata cea mica pusese stapanire pe tot ce fusese odata gospodaria Morometilor si tatal tinea cu ea, nu mai era nimic de facut. - Asa ca, mama, sa vii cand ma marit, continua Ilinca. Si tu, dida, la fel, de Tita nici nu mai vorbesc, din partea mea n-are decat sa-i dea mama cat vrea, nu ma supar, sa nu ziceti ca sunt femeie rea. Dar cu certuri sa nu-mi veniti pe cap, baiatu ala mi-a si spus, raman in Silistea, zice, la tine, dar cu conditia asta. Alboaica radea. Ii placea. Tita se gandea poate ca si ea avea casa ei ramasa de la barbat si ca la urma urmei Ilinchii ii trebuia si ei o casa. Unde sa-si faca si sa-si creasca si ea copiii? Pe de alta parte sora cea mica se arata si inteleapta, n-avea nimic contra ca mama sa-i mai dea ei, Titei, ceva pamant Mama insa intelese ca tatal a castigat contra ei si ca fetele, pe care ea se bizuise in aceasta lupta, o paraseau. - Treaba voastra, zise ea neinduplecata, in ziua cand o sa ai tu nunta eu o sa dorm si o sa ma intorc pe partea ailalta, crezi tu ca o sa viu sa te vad. Nici o grija, ca nu ti se pune nimeni in cale, mincinoaso, de cand te stiu numai cu minciuni ai umblat, ca Guica. Atunci intrase Moromete. III - N-am venit pentru tine, zise mama dupa ce il asculta uitandu-se un perete. E fetele mele, eu le-am facut si n-o sa-ti !
rer tie voie daca ceva de vorbit cu ele. - Ai terminat de vorbit? zise Moromete. - Ei, atunci Dar Ilinca nu-l lasa sa mai spuna si restul, adica sa plece, ii facu un semn cu mana spre usa: - Hai, tata, iar incepi si tu, ajunge o maciuca la un car cu oale, las-o ca se duce, ca nu vrea sa vie la nunta mea, i-e necaz ca ma marit!
- Mi mi-e necaz? zise mama. Putin imi pasa. Moromete le lasa inauntru si iesi pe prispa. Ploua acum cu clabuci, curtea se umpluse cu apa si paraiele incepura sa curga pe sub uluci si sa se verse in santurile drumurilor. Barbati sau femei cu cate un sac in cap alergau pe sosea, prinsi cine stie pe unde, pe la arie unde dupa plecarea batozelor mai ramaneau o zi sau doua paiele catorva, sau pe camp cu carutele, trecand in goana cu caii, abia zarindu-se prin panza vazduhului. Intrau apoi prin curti cu zbierete sa deschida cineva dinauntru mai repede poarta, deshamau si bagau caruta sub sopron, fugind apoi in casa sa se dezbrace si sa-si schimbe camasile. Totul se ascundea sau se pitea, in afara de rate; frematau sub trambele de apa, tasnind dupa rame, pe care le smulgeau din pamantul moale cu oracaituri care aminteau ca odata fusesera si ele salbatice. Pamantul se umplea de omizi trantite de prin cracile pomilor, de frunze si ramuri subtiri de salcam, ca si cand pamantul trebuia astfel sa fie sarbatorit pentru ploaia care ii lipea la loc tarana si ii reumplea izvoarele secatuite. Atras in mod ciudat de ploaie, ii era sete, sau poate il excita aerul incarcat de electricitate de afara si il indemna sa iasa si sa faca nici el nu stia ce, un cal scapase din grajd si se plimba sforaind prin curte, amenintand sa darame una din porti, cand pe cea de la drum, cand de la gradina, oprindu-se si frecandu-se cu spinarea de stalpii gardurilor. Le priise cailor in timpul verii, se facusera mai mari, celui care alerga acum prin batatura ii lucea pielea si parca il intelegeai ca nu putea sa stea mult timp inchis in grajd cu atata putere in el. I) - Ce e, ma, Isosica, zise Moromete, cu un glas numai pentru el, cand ti vazu, vezi sa nu strici vreo uluca, fiindca sa stii ca atunci e vai de pielea 4ta. ■3 Si - Am terminat. 296 Si plecandu-si fruntea, Moromete incepu sa coboare scarile, dar fara i ia-si ia nimic in cap, numai cu palaria si arata atat de absorbit incat intrand sub potopul de ploaie el nu grabi pasii si nu facu nici una din acele miscari pe care le face un om muiat intr-o clipa din cap pana in picioare, sa-si fereasca adica fata sau sa-si schimbe in vreun fel mersul. E drept ca se iducea direct spre cal, dar cu mainile in buzunare si cu pasul neturburat J-pe care il are orice om sub un cer senin de vara. ) - Tu de ce zisesi ca^esisi, numai asa ca sa te prostesti, zise Moromete Iar, si calul, auzindu-i glasul, necheza si se opri. 297 Omul il lua de coama si pornira amandoi spre grajd dar tot la pas, si in mijlocul bataturii Moromete ii dadu drumul si calul se duse direct spre usa neagra de unde iesise. "Adica se poate ca ele sa nu stie?!
se mira Moromete cu barbia plecata. Ilinca e mai desteapta si e mai tanara, ea a auzit ce vorbesc eu mereu cu Niculae, ce-o sa se intample cu pamantul Sau te pomenesti ca au si ele dreptate Pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el!
" incepuse sa tune si sa fulgere, semn ca abia acum se pregatea a ploaie mare, putea sa tina si pana maine, astfel de amestecatura de nori se invalmaseau in straturile inalte ale vazduhului. Trosnete si bubuituri cutreierau si sfasaiau cerul de-o parte si de alta, ai fi zis ca e o activitate planuita acolo sus de niste insi, asa de mult semana acum a minte de om felul cum tuna ici si raspundea dincolo Sub apa care cadea, grumazul lui Moromete arata rosu ca arama in care insa timpul sapase ciudate semne, asemanatoare si ele cu pamantul, cand e crapat de o prea indelungata seceta. intre timp ploaia se intetise asa de tare ca picaturile nu mai puteau sta nici unele langa altele, nici curge ca picaturi, ci se uneau si formau mari gramezi de lichid care inecau totul, nu se mai vedea nimic. Moromete se misca din loc si isi scoase palaria din cap, pe care in mod bizar o scutura de apa, ca si cand nu si-ar fi dat seama ce cadea de sus. Si-o puse in cele din urma la loc, dar nu s-ar fi putut spune ca din pricina ca il supara ceva, ci pentru ca o palarie trebuie sa stea pe cap si nu in mana. "Uita-te la mine, continua Moromete luand-o fara graba spre gradina, am peste saizeci de ani si in mintea mea e ca o sa traiesc o suta. De ce sa nu traiesc? Ce, nu e bine de trait? Si atunci de ce sa ma mai mir eu ca fetele astea se cearta pentru pamant crezandu-l al lor, desi nu se poate sa nu fi auzit si ele ce-o sa fie in viitor?" Ocoli cu grija mare sura de paie si se uita in sus cercetand-o atent. Era bine facuta, ploaia aluneca peste creasta ei ca si cand ar fi fost acoperita. Moromete nu se arata insa multumit, puse mana pe o furca de lemn pe care o trase chiar din paie si cu coarnele ei lucioase izbi zdravan de mai multe ori intr-un anume loc. Avea o inversunare putin cam sacaita, doar el facuse sira, cum de-i scapasera astfel de burti si goluri prin care apa putea patrunde si mucegai paiele, si ii dadea inainte cu lovituri rare, dar foarte indesate, uitandu-se mereu in sus in timp ce ploaia ii spala din belsug chipul osos, cu fruntea lui bombata si cu ochii feriti sub arcade puternice si drepte. Cu anii, adapostindu-se parca de soare si de ploi, ochii lui i se trasesera mult in orbite si de-acolo cand statea linistit si se d uita inainte, vedea parca mereu zarea campiei( ii trebuiau totdeauna sijj 298 . V V lui si altora de-o varsta cu el cel putin o secunda in plus ca sa vie aproape si sa intelaga ce-i spuneai: "Ce zisesi tu, Gheorghe? A, da, asa e!
" Dand lovituri cu furca, Moromete nu inceta sa vorbeasca. Dar nu avea ceva anume de solutionat, in ultimii ani aparuse la el acest fel putin diferit de a vorbi singur, prin gradina sau pe la loturi, care nu avea un obiect precis, si nu se ferea daca cineva din familie era pe-aproape si il auzea, semn sigur acum de batranete, cu deosebirea ca expresia chipului si privirea lui ramaneau foarte vii si te fulgera din ochi reprosandu-ti cu miscari din cap si din umeri ca esti complice intr-o istorie care sa crezi tu ca n-a aflat-o lumea si nu vorbeste "Da ce-am facut, tata?" il intrebase Ilinca intr-o zi. "Ce-ai facut, mai si intrebi, parca tu nu stii ca asta nu e o fapta" Era insa in acelasi timp si un semn ca era multumit si ca se simtea bine in asemenea clipe Moromete lasa furca, isi pleca sub ploaie grumazul si tacu. Terminase sa-si spuna ce avusese de spus si nu arata deloc multumit. Era insa parca o nemultumire multumita, nu vroia sa plece, ii era bine acolo. "Si . socoteala ciobanului?!
" se intreba el deodata nedumerit si parca indignat. Avea aerul ca tot ceea ce gandise el in acest timp mai era cum mai era, dar cum de uitase un lucru atat de important, daca mi chiar cel mai im¬portant? Tot atunci cedand presiunii apei care pesemne la marimea ei era cu atat mai mare, o craca uriasa de salcam parai si se lasa apoi in jos, dezvelind trupul copacului si lasand pe tulpina lui groasa o rana alba din care bratul rupt inca nu cazuse de tot. Moromete se uita intr-acolo pe sub palaria lui ale carei boruri nu se flescaisera de atata ploaie, dar pe care se faceau basici ca pe jos, si incepu sa paseasca in directia aceea sa vada ce s-a intamplat. Pesemne craca era ea de mult batrana de se rupsese din senin, nici macar n-o trasnise, o apuca de varf si trase de ea s-o dea jos. Craca se intinse, dar nu vru sa se desprinda din locul ei si atunci Moromete se uita in sus mirat si o lasa. Daca mai avea in felul asta legatura cu seva trunchiului, se putea drege si ramane verde mai departe. "Socoteala ciobanului e achitata", zise Moromete acum cu un glas pe deplin tare, care daca n-ar fi fost ploaia ar fi putut fi auzit si din curte. "Ce s-o mai incurcam c-o fi, c-o pati, asta e, daca iti place. Daca nu, fa si tu ce-oi sti, pe mine nu ma priveste!
Nu te-o fi privind pe tine, dar pe mine ma cam, fiindca, hm, unde vreai sa ma duc?!
!
" S-ar fi zis ca vorbea mai departe feciorilor, lui Nila care nu mai era, sau lui Achim inainte de a se hotari daca sa-l trimita sau nu la Bucuresti cu oile. Dar cui se adresa el acum? Nu o data era auzit raspunzand cu aceasta referire la socoteala ciobanului a carei sursa cei mai tineri n-o cunosteau, si nici el nu le spunea cand il intrebau ce insemna, uitase ori nu-i statea in obicei sa explice lucruri care, daca n-au fost traite, nu pot 299 fi intelese. Nu stia niciodata cine era cel care punea atunci de demult o asemenea intrebare, dar vocea se auzea foarte limpede fiindca se auzea la urma, dupa ce imparatul nelinistit de aparitia acestor magi care urmareau o stea ii chema la el si vroia sa le smulga secretul; cei trei crai dupa ce isi izbeau sabiile lor cu a lui Irod ori de cate ori raspundeau, dadeau apoi sa plece, cand se auzea vocea: "Si socoteala ciobanului?" Dar ce cauta el acolo in spatele lor, imbracat in pielea lui de oaie intoarsa pe dos pe urma unor crai care, ei, pornisera in cautarea unui nou Mesia? Flacaii magi cu hlamide stralucitoare de hartie colorata peste tunici ii acordau ciobanului un rol mut care nu atragea insa mai putin atentia: se culca pe jos in zapada, se prefacea ca doarme, sforaia Lumea radea. La auzul intrebarii se ridica in picioare, se proptea in ciomag si astepta. Se producea o nedumerire, dar apoi unul din magi raspundea cam in graba si cam de forma (era limpede ca nu se putea sustrage si nu putea trece peste asta fara un raspunS): "Socoteala ciobanului e achitata", dar spus cu un astfel de glas ca reiesea ca dimpotriva, nu era achitata deloc, si lumea iar radea. Moromete ridica uneori fruntea si ii spunea cate unui om, pe neasteptate: socoteala ciobanului e achitata!
, si din glasul lui se intelegea cum: Ca vai de lume!
Sau, in alte dati: era prea tarziu sa se mai poata face ceva, socoteala ciobanului era achitata, gata, s-a terminat, ce, sa mai stam s-o mai sucim si s-o rasucim Alteori insa nu trebuiau ei sa-i duca ei astialalti, cum aveau sa iasa din situatia aceea Moromete se apropiase de gard si lua de langa el o sapa razimata cu taisul inauntru. incepu sa faca in pamantul moale al gradinii un mic sant spre viroaga. Nu mai zise nimic si parea ca nici nu se mai gandea Ia nimic. Avea aerul sa spuna ca din moment ce totul era in regula, n-avea la ce se mai gandi. Sau in orice caz, daca mai era ceva, sa se gandeasca aia care i-au achitat-o, el avea acuma treaba. "Uite, daca nu faceam eu santu¬letul asta, o nimica toata, apa asta care s-a facut balta in gradina ar fi intrat sub paie si mi le-ar fi putrezit. Ori, mie paiele imi trebuiesc, ce astern iarba la cai in grajd si cu ce fac focul sa incalzesc soba in casa? Fiindca orice-ai spune tu, bolborosi Moromete mai departe, in timp ce mainile lui spalate de izbiturile ploii manuiau cu atata pricepere sapa incat ai fi putut crede, uitandu-te la el, ca brat, trup, sapa si pamant se intelesese-ra sa se miste in asa fel incat toata apa din jur sa alerge spre locul acela si s-o ia apoi vesela la vale, intr-o casa tot trebuie sa stai si focul in ea tot trebuie sa-l faci, indiferent ca tu vii si strici rostul Fiindca daca o sa ajungi sa nu mai ai nici casa ta, o sa fie vai de capul tau, si daca nici cu ce sa faci focul in ea n-o sa ai, o sa fie vai de copiii aia ai tai pe care o sa ti-i nasca muierea, fiindca tu aci mai bine ca nimeni altul poti sa te aranesti si sa ai grija de vita si de casa, in timp ce pe mainile altuia o sa 300 "~ alergi ca un nenorocit cu caciula in mana pentru orice fleac Si o sa ajungi sa fii si multumit dupa una si alta, nici n-o sa-ti mai dai seama ce rau ai ajuns si o sa ti se para ca ti se face o mare cinste daca o sa primesti, cu chiu cu vai, ceea ce ti se cuvine de drept, adica rodul muncii tale Fiindca ma uitam la unii cand veni Plotoaga si alde fi-meu pe arie, sa le spuna ca chestia cu neghina s-a aranjat, ca tovarasi cu munci de raspundere au inteles situatia si ca nu se mai tine seama de corpurile straine. Si ma uitam la unii ca le luceau ochii ca au scapat si ca n-or sa dea, uitasera ca asta era un drept al muncii lor si ca n-aveau ei nevoie sa-i inteleaga nimeni Ei, uite asa o sa va zbateti pentru cel mai mic drept si o sa va lungiti gura pana la urechi de bucurie cand o sa vie unul sa va anunte ca s-a aranjat Fiindca sa nu-mi spui tu mie cum e omul, eu il cunosc cum e facut, si de cate ori trebuie sa se loveasca cu capul de pragul de sus ca sa-l vada pe ala de jos!
De-atatea ori ca in timpul asta neomul incalica pe umerii lui si el il duce si pana isi da seama ca la urma-urmei cu ce drept sta ala pe umerii lui, ii trece si viata si abia de mai apuca sa le spuna si el copiilor lui ca asa n-a fost bine, si moare. Iar copiii, care isi mai aduce aminte, ba, tata a zis asa, bine, care nu, care pe unde apuca o ia de la cap sau invata de la altul cum nu e bine, ca de la ta-sau nu s-a priceput.!
Ca tu vii si-mi spui ca noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem Si de ce crezi ca n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba tu ar trebui sa dispari, nu eu?J Eu nu zic asta, fiindca prostul e dat si el de Dumnezeu si trebuie sa traiasca si el, dar nu sub denumirea de destept, sa nu se mai inteleaga cine e, ci sub denumirea lui de prost, asa cum l-a stiut dintotdeauna lumea si nu l-a pus niciodata in varf A, ca totdeauna el a incercat sa arate ca nu e asa cum e, si a ajuns nu o data sa-i dea jos pe ai cu minte, nimic de zis, dar a ajuns singur prin puterile lui, a dat din coate si a asudat, ce sa-i faci, pe lume sunt si puturosi si pe spinarea lor se urca prostii destepti- Dar n-a venit nimeni sa-l caute la el acasa si in vazul lumii sa-i spuna: vino, ba, incoace, tu al prost, ca tu esti bun, treci aici si fii mare si tare, le muma in la ailalti, lasa ca le aratam noi lor!
De ce?" Si aici Moromete se opri din vorbit, dar altfel ca pana acum, linistit, cu intrebarea parca in maini amesticand-o cu apa si pamantul pe care il sapa cu miscari fara gres. jjAsa ca vezi, relua apoi Moromete in glas cu o admiratie de sine neacoperita fata de generozitatea lui, eu te las pe tine sa traiesti!
Dar rau fac, ca tu vii pe urma si-mi spui mie ca nu mai am nici un rost pe lumea astal. Si ce-o sa mananci, ma Baznae? Ce-o sa mananci, ma, tampitule", exclama Moromete apasand cu un fel de mila nesfarsita, aproape parinteasca, pe ultimul cuvant, contempland parca cu jale mizeria mintala a acelui Baznae care ii spusese lui asemenea lucruri 301 despre soarta care le era rezervata in viitor taranilor. (Nu-i spusese lui, ci lui Niculae, si de la Niculae stia si Moromete.) "Macar, zise Moromete mai departe, eu tot am facut ceva, am crescut sase copii si le-am tinut pamantul pana in momentul de fata - ca n-au vrut sa-l munceasca, ce sa le fac eu, toata viata le-am spus si i-am invatat - dar pe tine sa te vedem daca esti in stare cel putin de-atal!
O sa fii in stare? Nu sa-i imbraci si sa le dai sa manance, ca asta e lesne, de mancare ii dai si unei vite in grajd, dar ce le spui!
? Ce-i inveti, fiindca un copil chiar daca nu-i intra lui in cap cat e mic, cand se face mare isi aduce aminte. Bietul Paraschiv, cand fusei pe» Ia el anul trecut, zice, ma tata, ce bine asi fi trait eu acuma daca n-asi fi fost bolnav. Daca nu fugeam de-acasa si plecam si eu in mod normal, cum au incercat multi sa-si faca alte rosturi si la momentul greu cand am avut nevoie de bani pentru casa sa nu fi rabdat de foame din ambitie si sa-mi fi trimes banii macar de pe-un pogon de pamant, nu ajungeam aici!
ori, noi te-am refuzat cand ai venit la noi, sa fie zece-cin- cisprezece ani de-atunci, cu chimirul plin de bani Nu ne-am dat seama ca muncisei pentru noi trei ani de zile si ca ne vroiai binele, nu raul de, ma Parascive daca mor, zice, macar n-o sa-l injur pe tata cum fac unii Poti sa ma injuri, zic, prapaditule, numai sa te faci bine, ca daca v-am spus si v-am invatat, vedeam eu ca nu e lesne, dar zic lasa, cand s-or face ei mari or sa-si aduca aminte Acum, ca n-ai avut nici tu noroc, si asta e adevarat, dar se cheama ca si-a facut fiecare datoria si daca ar fi fost si vremurile mai bune, izbuteai. Nici copii nu facusi!
Dar tu, asta de-acuma, care nu vreai sa mai stii de nimic, ce-o sa le spui la ai tai? Fiindca degeaba o sa le spui tu din vorbe, c-o fi si c-o pati, ca mai destept ca tine nu mai e nimeni, din fapte ei o sa vaza ca nu esti nici destept si nici n-ai ce sa le spui si or sa ajunga de capul lor si-or sa te invete ei pe urma minte cand oi imbatrani O sa-si stearga picioarele pe tine, ca n-ai stiut sa faci din ei oameni" Moromete se apropia incet cu santul sau de viroaga, il termina si se intoarse apoi si il lua de la cap sa-I adanceasca. Apa se scurgea la vale cantand si de sus continua sa toarne fara oprire. Moromete ridica fruntea si se uita si ceea ce vazu il facu sa-si dea palaria pe ceafa de admiratie. Santul cel mare, comun tuturor gradinilor de pe-acolo, dadea peste mal de-atata apa si daca n-ar fi curs cu repeziciune spre o directie a ei care ducea spre rau, te-ai fi putut teme ca daca ploaia nu se va opri curand, va ineca satul. Lipsind atata vreme din pridvor, Ilinca se nelinisti cea dintai de tatal ei si iesi dupa el cu un sac in cap. Cand il vazu cu sapa in mana si ud de sus pana jos incepu sa strige la el sa se intoarca numaidecat in casa, nu-si dadea seama ca putea sa raceasca si sa moara? Dar Moromete parca nici 302 nu auzea si zadarnic fata se apropie si il trase de mana, fugi de-aici, o goni el, nu vezi ca e ploaie calda? Dar asa calda cum era, fata si incepuse sa clantane din dinti. Se intoarse in casa si curand iesira si celelalte surori si incepura si ele sa strige spre gradina, tata, vin incoace, insa fara ca el sa le asculte, conducand mai departe torentele de apa, facandu-le loc cu sapa si continuand linistit si neturburat sa vorbeasca, prizonier parca fara scapare al elementelor si al lui insusi. IV De unde stia insa el ca in acest timp Bila se afla intr-adevar la prezidiu, asa cum le spusese lui Costache al Joachii si celorlalti? Fiindca de la Niculae nu avusese cum sa afle, era si el acolo. E drept ca Bila abia avea loc, era ultimul din margine si statea pe colt, impreuna cu moldoveanul Mantarosie. Masa prezidiului era formata din trei catedre puse unele langa altele si acoperite cu obisnuita panza rosie folosita la pavoazari si la ea stateau in mijloc doi necunoscuti avand la dreapta si la stanga pe primul-secretar al raionului de partid, Ghimpeteanu, si pe Niculae, dupa care venea inca un activist necunoscut intr-o parte si apoi Isosica. Venisera fara veste si toti membrii de partid fusesera mobilizati de urgenta. Ceva asemanator, sa vina adica atatia insi care se vedea cat colo ca sunt mai mari decat raionul (Ghimpeteanu statea si el la prezidiu mai al treileA) nu se mai intamplase de mult. Functionarii sfatului, paznicii si tot ce detinea o responsabilitate in comuna se raspandisera in tot satul si reusisera sa-i faca pe membrii de partid sa inteleaga ca se va intampla ceva neobisnuit si ca prezenta trebuia sa fie de asta data completa. Si se adunara aproape toti, in jurul a o suta de insi, cam cati si erau, din cei aproape doua sute cati fusesera pana la verificarile care incepusera prin 48 si tinusera mai mult de un an. Erau pe atunci unii care nu fusesera niciodata la o sedinta si care si uitasera ca sunt membri de partid, fiind exclusi fara ca ei sa stie si nu aflasera de acest eveniment decat intr-o buna zi cand un baiat cu sapca, insotit de secretarul din acel an al organi¬zatiei, batuse la poarta lor si le ceruse sa predea carnetul. Care carnet, intreba omul, inchipuindu-si ca era vorba de ceva in legatura cu vreo chitan¬ta de impozite, singura hartie care era bine s-o pastrezi, sa nu te puna cumva perceptorul sa platesti de doua ori Era cunoscuta o intamplare cu unul care nu intelesese nici dupa ce i se raspunsese despre ce era vorba, zicand ca n-avea un asemenea carnet, nu-si aducea aminte "Car¬netul de partid, explicase atunci secretarul, ala cu scoarte rosii si cu o secere si un ciocan pe el." "O secere si un ciocan!
" repetase omul incercand 303 vizibil sa-si reprezinte aceste unelte pe un carnet si ce rost aveau ele si ramasese cu gatul intr-o parte, intepenit in acest efort de memorie nedu¬merit. "Ioane, vin dracu incoace ca avem treaba", strigase femeia din curte si omul tresarise luminat la fata si le spusese celor doi sa astepte ca trebuie sa stie muierea aia unde poate fi acest carnet, daca era asa ca ii fusese cine stie cand inmanat Si intr-adevar se intoarsese cu el, invelit intr-o hartie, bine pastrat, si acum isi aducea perfect aminte ca prin 45 Da, da, se si pozase cu ocazia asta, venise de pe front, i se daduse doua pogoane de pamant din ramasitele mosiei coanei Marica, moarta de mult, si i se ceruse o poza EI credea ca asta era dovada de improprietarire!
"Nu e dovada de improprietarire", raspunse suparat insul cu sapca, luan-du-i carnetul din mana. Si daduse sa plece, dar i se paruse pesemne ca omul trebuia macar acuma sa afle ce-a pierdut si-i spusese: "Afla, tovarase, ca de-aici inainte o sa ramai in afara partidului". "Parca pana acuma am fost in centrul lui!
", raspunsese omul deodata suparat si el brusc de supa¬rarea celuilalt asemeni celor care n-au nimic cu tine pana in secunda cand afla ca ai tu cu ei si atunci se supara ei mai al dracului decat ar avea dreptul. Cei care ramasesera nu se considerau chiar in centrul partidului, dar incepusera cu timpul sa vina mai des la sedinte, fiindca, spuneau ei, de ce sa ma injure acolo pe mine alde Gavrila si eu sa stau acasa si sa nu zic nimic, cu atat mai mult cu cat observasera de-a lungul anilor ca ala care ii injura in loc sa-si faca nume prost in sat cum se asteptau ei, si cum se intampla pe vremuri, din contra, era pus ba vanzator la meate, sau la cooperativa, ba sef de tarla, ba paznic la sfat sau la scoala, sau achizitor, sau cantaragiu la moara, ba chiar referent incasator, cum era alde Ar-ghirescu. Ca sa nu mai vorbim de functia de presedinte, care daca o indeplinea Plotoaga, maine o putea indeplini bine oricare dintre ei!
Chiar mai bine!
Ce, era mai destept Plotoaga decat vreunul din ei? Din contra, era mai prost Totul se povestea apoi in sat si se tineau minte sedinte mari cand se ridica sau cadea cate cineva sau cand nu cadea si nu se ridica cel care se asteptau sa se ridice sau sa cada. Despre prima parte a celei de azi nu se povesti mai tarziu nimic, fiindca nu se gasise mai nimic ce sa se spuna. La inceput n-a fost nimic, se zicea si se trecea imediat la ceea ce se petrecuse dupa. Cine erau aia doi care venisera? Aia doi?!
Pai ereau!
Erea primul secretar de la regionala!
Si alalalt!
Pai erea si alalalt!
Erea tocmai de la Bucuresti de la CC. Avea si-un nume, stai ca ti
-1 spun acum, Bacu, asa il chema, ce anume o mai fi si asta!
Si de ce venisera astia doi? Cum de ce venisera!
Auzisera si ei chestia cu Bila si Nae Marinescu. Om mare si Bila asta, s-a auzit de el tocmai pe-acolo!
Ce vorbesti?!
Stai sa vezi!
Tovarasi, zice Ghimpeteanu, 304 facem analiza, uite aici tovarasii care vor sa auda cum a decurs, ce mai, aratam ezact asa cum e Se ridica Niculae al lui Moromete, si el la fel Au vorbit ei multi si Danalache si Geaca N-a fost nimic, ca desigur Nae Marinescu o sa-l judece organele noastre populare pentru cuvintele ce le-a zis de bastionul socialismului la adresa tovarasului Dobrescu ca unul ce era personal insarcinat, dar nici din partea tovarasului Dobrescu n-a fost just ca s-a luat dupa el!
Cine era Dobrescu asta? Cum, nu stii? Asa il cheama pe Bila, asta e numele lui. Trebuia, tovarasi, in legatura cu atitudinea neimpaciuitorista a lui Nae Marinescu, chemat de la inceput plutonierul Moise Ion si mai cu vorba buna, mai aplicandu-i dictatura proletariatului Si aici se rasese in sala, ca de un lucru indeobste cunoscut prin veselia lui, cum era dictatura aceasta cand intervenea, si cel care vorbise nici macar nu mai avusese nevoie sa spuna ce rezultate s-ar fi obtinut in felul asta de la Nae Marinescu, aproape ca i-ar fi placut si lui!
Trimisul CC. nu scosese in acest timp decat putine cuvinte, intrebase de pilda care era tovarasul Dobrescu si Bila spusese ca el era, sau il intrebase pe Geaca daca fusese de fata cand Nae Cismaru, altul adica decat Nae Marinescu, strigase sa se duca cu el la sfatul popular si sa-i dea jos pe presedinte si pe secretarul organizatiei. "Am fost la fata locului individual", raspunsese Geaca foarte hotarat si cu aerul ca in privinta asta se puteau baza in intregime pe el si ca daca era sa fie ceva sa fie chemat el si nu altul, ca el stia bine. Se facuse seara si cineva aduse sa aprinda un petromax. Comuna era electrificata inca din 47, dar fiul fostului morar, Tache al lui Aristide, care avusese grija de motor, fugise si el din sat o data cu tat-sau si cel de-acum, unul al lui Gheorghe al lui Pataleata, nu se stie ce tot ii facea el motorului acela ca ba mergea, ba se oprea. Acuma cand erau de fata si oameni straini, tocmai ca lumina nu se aprindea. Se lua o pauza si toti se ridicara sa-si miste oasele, iesira pe coridor, iar prezidiul se retrase in cancelarie. Primul-secretar al regiunii de partid si trimisul CC. ii cam luasera fara veste cu venirea lor nu numai pe Isosica si Plotoaga, ci si pe primul secretar al raionului de partid, Ghimpeteanu, si pe Niculae. Fusesera precedati doar de niste telefoane, dar nu pusesera ei bine receptorul in furca si masina de tip militar a regiunii isi si facuse aparitia, intai in fata sediului comitetului de partid din Palamida si apoi dupa cateva ceasuri direct la Silistea-Gumesti. Isosica dormea cand Zdroncan alerga chiar el sa-l anunte. Ciulea intra si ea in odaie. 305 - Trebuie sa mobilizezi urgent toti membrii de partid, ai dat de dracu oasele in zise Zdroncan. - Ce sa fac, ma?!
se holba Isosica intinzandu-se si cascand cu gura pana la urechi, cine zici ca s-a anuntat? Dar, ori parca stia, ori ca se asteptase de la o zi la alta la o astfel de sedinta, ca nu se grabi catusi de putin sa se imbrace si sa plece. Zdroncan repeta, cu injuraturi cu tot, ce spusese mai inainte si dadu sa iasa zicand ca nu putea sa lase sfatul fara nimeni, ca si Plotoaga lipsea, a trimis dupa el sa-l cheme si a trimis si dupa Niculae al lui Moromete. - Atunci stai aici si asteapta-ma, ca nu fuge sfatul de la locul lui pana ma imbrac eu N-ai cerut si tu niste amanunte? - Ce amanunte? - Tu n-ai intrebat? - Pe cine sa intreb? - Cu cine ai vorbit Ia telefon? - Cu tovarasul Carcadat, de la sfatul raional. - Carcadat, maine mat, pleaca posta la Balaci, zise Isosica. Stai linistit, nu te misca fara sa ma intrebi pe mine. Eu personal o sa mobilizez pe toata lumea!
Iti spun eu, se oferi Isosica, asteapta-ma la poarta pana ma imbrac. Dar o data Zdroncan iesit, privirea lui Isosica se incrucisa cu a muierii. - Ce-i facem, Ciulco? Punem in aplicare planul? E pericol!
Crezi ca o vrea sa se impace cu mine? Uita el ce i-am facut? - Are altele pe suflet, nu-i pasa lui la ora actuala de ce i-ai facut tu anul trecut, zise Ciulea. Ai sa vezi!
- Bine, zise Isosica. Pericolul e mare. Nici n-am alta solutie Dupa cateva minute Isosica iesi agale din casa. Zdroncan il astepta, aprinsera tigari si asa pufaind ca doi sefi se indreptara cu un aer foarte pasnic spre sfat. - N-aud nimic, exclama Zdroncan dupa un timp. O sa-i mobilizezi tu pe toti, ca esti dat dracu, si de ce sa nu fac eu nici o miscare fara sa te intreb? - Mobilizarea se face din momentul ce o sa vedem de ce vine aici Ghimpeteanu si ceilalti, zise Isosica scuipand ganditor asupra tigarii pe care o fuma, ca s-o faca sa arda cu mai mult fum. Si adauga si mai ganditor, aproape cu duiosie: Asa se face o mobilizare. - Si daca te intreaba de ce nu sunt oamenii mobilizati, ce-i spui? zise Zdroncan nedumerit. - ii spui ca acusi se aduna toata lumea si ca ai trimes-sa-i caute. - Si? 306 - Si nimic. Stai si afli despre ce e vorba si dupa ce afli, pleci chiar tu dupa ei, aratand ca fara tine nu e nici o nadejde. - Ma, al dracu te-a mai facut pe tine ma-ta, exclama Zdroncan cu admiratie, capul tau a mai fost la un cur de muiere, dar vezi sa nu ti-o ia al lui Moromete inainte si sa mobilizeze el organizatia fara sa te mai intrebe pe tine. Si fara sa-ti mai spun, si eu zic ca in cazul de fata nici nu e nevoie de explicatii, vin ei toti sa-l vada pe Bila juganit, ca il aranjarati voi bine, tu si cumnatu-meu Plotoaga, va oasele in - Ar fi cazul sa vorbesti ceva mai tare ca sa te auda toata lumea, sopti Isosica. intr-adevar, se spunea pe ici-colo ca Bila fusese victima indemnurilor lui Isosica si Plotoaga sa nu mai admita depunerea graului pe jos, ca intai il imbatasera nu se stie cum inainte de a merge pe arie si ca pe urma trecusera pe la el si il incitasera. - Va merge gura prea mult, adauga Isosica de asta data mohorat, fara prietenie. Dupa ce ca Dar se opri net si nu mai spuse si restul gandirii care il fulgerase parca si pe el insusi prin imprudenta ei, daca ar fi exprimat-o. Zdroncan se uita la el: - Dupa ce ca ce, ce? - O sa-ti spun eu, zise Isosica, cu o sincera promisiune in glas. Nu esti tu omul cu care sa ma cert!
Tu o sa ramai toata viata secretar la sfat, ma Zdroncane!
Asta gandise el oare in clipa aceea? - Ce vreai sa spui? Zise Zdroncan. - Nimic nu vreau sa spun!
Ce-ai auzit!
Zdroncan avu o clipa o expresie de deruta uitandu-se iar la omul de langa el, care mergea cu fruntea in pamant, cum nu avea obiceiul. Cu un gest reflex, ridica mana in care tinea tigarea si dupa ce tragea din ea, o umezea grijuliu ca si cand dupa fumul tras tigarea s-ar fi dezlipit undeva. - Mai vere, sa nu te legi de mine, ca eu nu sunt Bila, spuse Zdroncan fara grija sa nu fie auzit. Isosica se indarji: - Nici voi sa nu va legati de mine ca nici eu nu sunt Mantarosie. Am fost numai noi patru, si cineva i-a spus lui Vasile de "Operatiunea Cotigeoaia". Fantana era singur, izolat, si acuma il are pe Vasile, care a intrat in partid cu sprijinul raionului, are oamenii lui pe linie de Si aici din nou se opri, la timp. - Pe linie de ce? Dar Isosica se infurie linistit: 307 - Lasa ca stii tu. Tot ce pot sa-ti spun e ca e mai bine sa ramana fiecare cu ce stie. Nu te apuc de mana, nu ma apuca nici tu de picior. Ma vezi pe mine ca iti reprosez ceva? Zdroncan se simtea pesemne asa de incoltit, ca nici nu mai stia pe unde merge si la un moment dat calca alaturi si aluneca in sant cat era de mare. Se ridica numaidecat injurand si facea sa-l vezi cum chiar si in asemenea momente nu-si putea acoperi dintii si ai fi crezut ca tot vesel e - Nici n-ai avea ce sa-mi reprosezi, zise el furios, dar fiindca dracu stie ce te-apuca pe tine cateodata, ma fac ca n-am auzit si nu-i spun nici lui cumnatu-meu Plotoaga. Sunteti prieteni si n-as vrea sa va certati degeaba. Dar Isosica de mult nu-l mai asculta. De altfel se apropiasera de sfat, se vedeau in fata intrarii Plotoaga, Bila si Niculae. Zdroncan avusese drep¬tate, Niculae si daduse toate ordinele si se auzeau cainii prin sat latrand la portile celor care erau chemati de urgenta sa se adune la scoala. Isosica se arata multumit de aceste masuri si zise: - Perfect!
Ma duc si eu sa-i ajut. Pe Fantana si pe Mantarosie s-a dus cineva sa-i anunte? mai intreba el in treacat. - Da, zise Plotoaga, l-am trimis eu pe Ilie Micu. - L-ai trimis pe dracu, zise Zdroncan, uite-l pe Ilie Micu inauntru. Ba, Ilie Micu!
- Uite-acuma ma duc, ziceam sa iau si niste scrisori striga un glas ciudat dinauntru ca de copil. - Vezi de treaba, zise Isosica, lasa ca ma duc eu la moara. Si pleca cu aceiasi pasi asezati si calmi cu care venise. Zdroncan se dadu pe langa cumnatu-sau Plotoaga si ii spuse: - Ia vin incoace, tovarase presedinte, sa semnezi corespondenta, sa nu ne zica cineva ca suntem in neregula. Intrara insa in biroul lui Arghirescu, caruia ii facura cu un gest rapid semn sa iasa afara. - Trimite pe cineva sa se ia dupa el, sa vada unde se duce, zise Zdroncan. - Cine? intreba Plotoaga. - Isosica. - De ce? - Nu stiu. Fa cum iti spun, de unde vreai sa stiu eu? Ai sa afli cand o sa afli. - Dar ce s-a intamplat? - Cumnate, zise Zdroncan batjocoritor, nu stiu, ca daca as sti, ti-as spune. 308 Plotoaga se posomori si timp de cateva clipe chipul lui pietros, cu falcile care ii faceau impreuna cu fruntea un patrat ca din caramizi, ramase tacut si dur, incercand sa inteleaga: t- Nu inteleg, exclama el cu mana pe clanta usii, cu o voce care datorita intensei sinceritati pe care o exprima parea incarcata de o brusca neliniste. Dupa cateva minute se intoarse. - L-am trimis pe Arghirescu, care a dat fuga sa-l trimita pe fi-sau ala micu, care nu-l cunoaste Isosica, dar el il cunoaste. - Perfect, exclama Zdroncan si reintra apoi in biroul sau, puse mana pe toc si isi vazu de scris. Arata senin: nu-i spusese el Isosica exact acel lucru menit sa linisteasca pe oricine, ca nimic nu-i ameninta existenta si munca de pe urma careia isi tinea muierea si copiii? Fiindca Zdroncan n-ar fi avut chiar nimic din ce trai, daca ar fi fost dat afara din biroul acela VI Isosica fu usor de urmarit «le catre feciorul lui Arghirescu: secretarul organizatiei o lua spre moara si acolo il cauta pe Mantarosie cu care se trase de-o parte si incepu sa vorbeasca cu el nu se stie ce. Ca de obicei, curtea morii era plina de carute cu oameni, de femei si copii, si feciorul lui Arghirescu se pierdu printre ei apropiindu-se insa cat putu mai tare de locul unde cei doi stateau de vorba. Le intoarse spatele razimandu-se de loitra unei carute si incepu sa traga cu urechea. Nu se auzea insa nimic si de altfel nici ceea ce isi spuneau Isosica si Mantarosie nu dura mult. - E clar? zise Isosica de asta data fara sa-i mai pese ca putea fi auzit. Rapid!
mai adauga el. Rapid, ce? Feciorul lui Arghirescu se intoarse si il vazu pe Mantarosie indepartandu-se si cautand cu privirea pe cineva. - Enache!
striga el. Ba al Carstichii!
Enache al Carstichii se desprinse de langa caruta unde astepta stand de vorba cu altii si se apropie repede de. Mantarosie, descult si in izmene cum era si fara cingatoare la camasa, care ii atarna de jur imprejur ^de la umeri in jos in mod egal. - Ce e, ma, zise el cu biciul in mana. - Avem sedinta, zise Mantarosie. Lasa-ti caruta aici si du-te repede pana la Vasile al Moasei din Cotocesti si spune-i ca i-am spus eu sa stea acasa si sa ma astepte, ca am ceva sa-i spun. Da sa nu plece de-acasa inainte sa vin eu!
309 - Adica unde sa se duca? zise omul vrand si el ca macar cu atat sa se aleaga de pe urma a ceea ce avea sa faca, dar moldoveanul nu dadu nimic dinainte. - Du-te tu si pe urma iti spun eu, zise el, lasa-ti caruta in grija cuiva de-acasa sa-ti macine si fa ce-ti spun. Dar uite cum: in drum spre Vasile treci si pe la Fantana Si aici nu se mai auzi nimic din ce-i spuse Mantarosie celuilalt. Dupa care striga iar, ochind pe cineva de la alta caruta: Ba Milica!
Ia vin incoace, ma!
Si dupa ce acel Milica se apropiase: Du-te pana la Geaca sa se duca la Danalache si sa astepte amandoi la el. - Pe cine sa astepte? se arata si asta curios. - Pe nimeni. Sa stea si sa astepte. - Si daca ma intreaba eu ce sa le spun? - Sa le spui sa astepte, nu mai intreba atata, du-te si pe urma de-acolo tu te duci la scoala, ca avem sedinta de partid; vino si tu la sedinta si fii atent Si aici Mantarosie puse in miscare in mod sumar un sistem de semne din mana, din cap si din gat care sugerau ca centrul interesului era el, Mantarosie, si ce-avea sa faca el sa fie atent si Milica sa faca la fel In acest timp blondul nepot al lui Fantana iesise si el in pragul usii de la intrare a morii si se uita pierdut in gol; ai fi zis ca doarme de-a-npicioarele si viseaza rezemat de stalp, picnit de linistea dimprejur si monotonia moder¬na a, morii, cu pacaitul ei intermitent prin cosul acela construit dintr-un burlan taiat ca un fluier de salcie, anume ca sa se auda din departare ca moara macina. Cand insa Isosica si Mantarosie plecara luand-o agale spre centrul satului, adormitul de nepot pieri intr-o clipa in interiorul morii si dupa cateva clipe iesi grabit aproape fugind si intra in camera mica in care se afla motorul. Cand iesi de-acolo cineva il insotea si intra in locul lui in moara, iar el o lua la fel de grabit undeva in sat. Feciorul lui Arghirescu astepta catva timp pana ce Isosicasi Mantarosie se indepartara bine, apoi o lua iar dupa ei pe langa garduri, pastrandu-se un timp la distanta, apoi ajungandu-i pe la spate, trecand, de ei si pierind la o raspantie; tocmai acolo cei doi se despartisera Isosica se opri in dreptul curtii unuia numit Neagu Postu, omul despre care se povestise odata ca il luase o barza drept pom si i se asezase in cap, membru de partid, si striga foarte autoritar sa iasa cineva afara. Iesi chiar Neagu Postu alergand, dar si nedumerit si chiar speriat. - De ce, ba, nu ti-ai predat cotele pe arie, striga Isosica furios, ia sa faci bine sa-ti incarci imediat caruta si sa te duci la baza Dupa care se lasa o tacere nefireasca; apoi tacerea fu rupta: - Ce, crezi ca o sa vin a doua oara sa-ti spun, militianul nu pot sa-l trimet? 310 Dupa care n vorbi iar altceva in aceeasi tacere soptita, tot nu se auzea ce-i spunea si pleca de la poarta lui. De la Neagu Postu secretarul organizatiei intra pe ulita urmatoare la Danalache, unde Geaca si venise. Dar ramasese cu el si Milica, si Danalache se uita intrebator la Isosica. - Geaca si Milica, porunci secretarul cat intra, mergeti la scoala si adunati-va ca vin si eu acuma. Bagati de seama, luati si voi cuvantul si spuneti exact cum a fost, ca noi n-avem nevoie sa ascundem realitatea in fata tovarasului prim-secretar Ghimpeteanu si cine o mai fi. O sa iau si eu cuvantul si o sa vedeti ca noi, organizatia de baza, nu inchidem ochii la greselile unora sau altora. Cat a gresit, il dam jos, ca nu e batut in cuie. O sa vedeti voi, ce mai, comitetul executiv ca organ local Cine a avut sarcina bunei desfasurari sub conducerea organizatiei, nu el, presedintele comitetului executiv, ce mai incoace si incolo!
? - Asa e, zisera deodata cei doi, intelegand. - Si atunci?!
exclama Isosica sincer. Ce, o sa stam si sa ne uitam la el? Sa-si faca autocritica si daca n-o sa vrea sa-si faca autocritica, atunci Si aici Isosica puse si el in miscare, prin semne, ca si Mantarosie, un sistem de sugestii linistitoare ca in acel caz o sa aiba altcineva grija de presedintele comitetului executiv, sarcina lor limitandu-se la atat Cei doi iesira De la Danalache Isosica o lua inapoi pe acea ulita zisa "a legionarului", si isi continua drumul pana ajunse in dreptul casei lui Vasile din Cotocesti, un bordei cu ferestre mici si intunecate asezat chiar in spatele casei lui Nastase, unchi-sau. Vasile si Mantarosie erau chiar in poarta, il asteptau. - Unde putem sa stam de vorba, Vasile, ca vreau sa-ti spun ceva, zise Isosica. - in casa putem, raspunse Vasile. - Atunci de ce nu m-astcptati in casa?!
Nu e nici o graba, avem destul timp, mai zise el scotand din buzunarul mic de sub cureaua pantalonului un ceas alb si subtire pe care il cerceta, adaugand: numai prostii se grabesc. - imi pare bine ca suntem noi destepti, zise Vasile ironic. Intrara amandoi si Mantarosie pleca inapoi spre sfat. in prag dinaintea lui Isosica se dadura la o parte doua fetite, rau imbracate amandoua, cea mica avand fustita complet decolorata. - Du-te tu si te joaca, zise cea mare sever, adresandu-se celeilalte, care o si zbughi, iar ea intra o data cu oamenii, inchise usa si trase perdelele de la geam cu miscari ferme, urcandu-se cu genunchii pe pat. Dupa care ramase langa soba, sprijinind-o cu spatele ca in timpul iernii, si uitandu-se acum cu aceeasi severitate la Vasile. Se vedea ca nu numai ca stia tot ce stia el, dar ca avea chiar grija ca nu cumva el sa uite o parte din ceea ce stiau impreuna. 311 - N-ar fi bine sa stea muierea aici, zise Isosica. Fetita aceea asa mica era deci nevasta lui Vasile si mama celei care plecase. - De ce, zise Vasile, ce-ai cu ea? - N-am nimic, dar stii cum e muierea - De ce, relua Vasile, Ciulea ta o dai afara din casa cand vine Plotoaga pe la tine? - Florico, zise atunci Isosica vazand ca Vasile nu vroia s-o dea pe nevasta lui afara; uite ce e, ce-o sa vorbim noi acuma numai peretii astia sa stie. Fiindca lumea atata asteapta, sa ne injure. Si cui ii place sa fie injurat? - Dar tu esti bun sa injuri pe altii, zise deodata femeia si apoi tacu, nemiscata. S-ar fi zis ca nu ea ar fi vorbit, ci o alta femeie, matura si necrutatoare, ascunsa in podul casei; mica femeie elibera scurt o respiratie suieratoare si privirea ei aproape ca se topi in aceea a barbatului ei: il ruga s^o mai lase inca sa vorbeasca; cu privirea dreapta, barbatul incuviinta, posomorat, clatinand din cap: da-i drumul, parca ii spunea, nu te sfii, avem lupul intre noi, a venit singur cand a vazut ca e incoltit - Ar fi trebuit, Isosica, zise atunci nevasta lui Vasile, sa te dam afara pe usa cate am inghitit noi din pricina ta si a Ciulchii si cum v-ati ridicat voi contra lui Vasile sa nu intre in partid. Acuma v-ati facut de ras cu treieratul si v-a intrat frica in oase, dar Vasile n-o sa se ridice el sa va apere pe de-alde voi decat daca va vede in tron cu mainile pe piept, pe cat ati fost de nemernici!
Eu nu vreau sa-ti spun mai mult, ca esti la mine in casa, zise femeia, dar o sa-ti spuna el Vasile acolo in sedinta!
Sa afle toata lumea cine sunteti voi. - Si atunci de ce zici ca m-am opus sa intre Vasile in partid? suiera si Isosica. Sa sprijin un dusman? Daca ma invinuiesti tu, te invinuiesc si eu. - Atunci nu ti-era dusman!
Cand a auzit Dan ca vrem sa scapam de ei, a venit aici si a scos cutitul la Vasile. Ai auzit si tu si in loc sa-l ajuti sa intre in partid v-ati ridicat toti contra lui. Toti stiati cine e Vasile si cate am patimit noi din partea rudelor si in loc sa-l ajutati pe el, l-ati ajutat pe Dan sa scape, si in sedinta ati spus ca Vasile e omul chiaburilor. O sa spuna el acuma Vasile cine e omul cui. Crezi tu ca Vasile nu stie de ce v-ati opus sa intre el in partid? - Tocmai d-aia ne-am opus, o intrerupse Isbsica, fiindca stiam ca el stia de ce ne opunem. Cat timp sta in afara partidului, spusele lui, despre mine in special - fiindca de ceilalti treaba lor, n-aveau decat sa traga 312 consecintele - nu le-ar fi dat nimeni crezare, in timp ce odata intrat in partid, se schimba situatia si nimeni nu putea sa stie ce-o sa iasa. - Uite ca a intrat si n-a facut ce credeai tu, zise nevasta lui Vasile cu obrajii in flacari. Fiindca nu de-aia a intrat el, ca sa se tina de ce va tineti voi, tu cu Plotoaga, cu Mantarosie si cu Zdroncan, cu toate ca are lista cu scrisul tau, scrisa cu ghearele tale in casa lui Aristide!
Nu te gandeai tu, continua nevasta lui Vasile cu un glas ca la o judecata care in sfarsit venise, ce-ai facut cand te-a pus ala s-o scrii si pe urma a bagat-o in portofel pe-a ta si ti-a dat-o tie pe-a lui. Acuma Aristide a fugit, nu-i mai pasa lui de lista de atunci, dar tie iti pasa!
- Da, zise Isosica suparat, si taci ca i-a bagat Vasile lui Aristide mana in portofel sa i-o ia. Adica ce sa mai vorbim degeaba si sa mai spunem astfel de prostii pe care nu le-ar crede nici un copil!
- Culca-te tu pe urechea aia, zise atunci nevasta lui Vasile si apoi, la un semn al barbatului ei, tacu. Si tacerea continua, Vasile o lasa sa se scurga parca anume ca sa inteleaga celalalt ca nu era catusi de putin sigur ca acea lista nu s-ar afla in posesia lui, a lui vasile, si ca deci avea pe deplina dreptate femeia cand il sfatuia sa nu se bazeze pe faptul ca pentru asta ar fi neaparat nevoie sa se fi bagat mana in portofelul lui Aristide. - Uite, zise Isosica, eu nu ma culc niciodata nici pe-o ureche nici pe alta, dorm cu fata in sus sau in jos, imi pastrez bine urechile, fiindca am nevoie de ele. Eu pornesc de la ideea ca Vasile ar putea sa se ridice in sedinta si sa spuna, cum zisesi tu, Florico, care cine suntem. O sa spuna si n-o sa iasa nimic, zise Isosica pe deplin stapan pe sine. Cel mult o sa profite lipoveanul. Uite, acuma o sa va spun si eu ce am de spus si pe urma sunteti liberi sa faceti ce vreti. Prima problema: De ce-ati vrut voi sa faceti gospodarie colectiva aici in sat si v-ati unit cu betivu ala de Fanta¬na? Gospodaria colectiva e buna daca vreai s-o faci, dar daca nu vreai, poate sa fie ea cea mai formidabila ca idee, nu iese, fiindca omului ii place sa nu-i comande nimeni. Cu cati n-am vorbit?!
Mai bine mananc mamaliga cu cenusa, dar nu ma duc eu sa-mi comande mie Marin al lui Usturoi, zicea pana si nenorocitu ala de Vatica al lui Botoghina. Asta e situatia in momentul de fata, continua Isosica, si daca domnul Fantana vrea el sa se grozaveasca fata de raion ca face el gospodarie colectiva, voi de ce sa-l sprijiniti pe drumu asta? Tu-i mama lui de nenorocit, ca mi-am pus in gand sa nu mai injur pe nimeni, dar cu asta mi se invarteste capul cand vine vorba de el. Asta ar fi prima problema. Sa v-o spun acum si pe-a doua. Nu pe calea asta v-asi fi recomandat eu prin urmare sa rezolvati ce e intre voi si rudele voastre. De ce sa te injure pe tine satul ca ai tu nu stiu ce cu alde Dan sau cu alde tat-sau? De ce vreai sa faci tu satului un 313 rau si nu un bine? Fiindca asta e problema cea mai grea, cum poti sa faci satului un bine si bineinteles sa-ti rezolvi si tie problemele in litigiu. E clar ca inainte de orice nu cu Fantana o sa ajungi la o intelegere si nici cu Bila sau Plotoaga. La intelegerea asta poti sa ajungi cu mine, cu Mantarosie, si cu altii, Zdroncan fiind, dupa parerea mea, absolut neutru, adica el sa ramana secretarul sfatului, indiferent cine vine presedinte sau secretar de organizatie. (De-aia nu mai trebuie amesticat in ceva.) Iar presedinte al comitetului executiv, sa fii tu, Vasile, Plotoaga dovedindu-se incapabil sa faca fata situatiei, cum a fost cazul cum a decurs campania de strangerea recoltei. O sa vrea el sa dea acuma toata vina pe Bila, dar nu merge chestiunea asta. Bila e el vinovat, dar Bila a fost a cincea roata la caruta si o sa-l scoatem si pe el din biroul organizatiei, dar asta nu e suficient. intelegi, Vasile, aici e cheia situatiei: nu e suficient!
Ce vreau sa spun prin asta? M-am gandit bine si cand am vazut ce-a iesit cu Bila si cu toata campania, mi-am dat seama ca n-o sa se multumeasca Ghimpeteanu sa dam noi toata vina pe Bila si atunci o sa se intample ca lipoveanul o sa profite de situatie si o sa se ridice in sedinta si o sa traga tare de tot in presedinte. (in mine n-o sa mai aiba curajul, fiindca asta n-o sa-i placa nici lui Ghimpeteanu, inseamna ca e vinovat si Niculae al lui Moromete si e vinovat si Ghimpeteanu personal, ca n-a stiut sa ne indrume.) Ei, cine ne spune noua ca procedand in felul asta nu iese ca organizatia o sa ceara sa-i schimbe pe amandoi, sa-l treaca pe Plotoaga la moara si sa ajunga Fantana in fruntea satului presedinte al comitetului executiv? Un lucru e sigur: nici unul n-o sa vrea sa stie de tine si problema sta in felul urmator: eu, ca secretar de organizatie, Mantarosie, ca membru in birou, Danalache, Geaca, Enache al Carstichii, Milica Rosu, Stancu Tumbea de la Mat, Armeanca de la cooperativa si daca mai vreai iti mai spun, toti o sa te sustinem sa fii numit presedinte al comitetului executiv. Fiindca ei o sa se orienteze dupa cum o sa vorbesc eu. Da, dar noi n-o sa putem face asta decat daca "cineva" o sa se ridice acum si sa spuna tot ce stie despre Plotoaga si sa-i taie lui Fantana apa de la moara. Daca asi fi ajuns mai repede la concluzia asta, incheie Isosica, asi fi venit si ti-asi fi spus mai din timp, dar aveam eu o problema neclarificata, cine ti-a spus tie tot ce stii in legatura cu moara, anumite lucruri pe care le stiam numai noi. Zilele astea am aflat de la cine si, dupa parerea mea, bine a facut ala care ti-a spus, eu il apreciez din punct de vedere ca o invatatura de minte. Vasile, asta e situatia, oricum ai rasuci-o, mai bine nu poate sa iasa!
Da, sau nu, esti decis sa parasesti niste aliati care se uita la tine ca la o ganganie? - Nu se uita nimeni la mine ca la o ganganie, zise Vasile crunt la fata. - Adam Fantana cum se uita? 314 ^ - Adam Fantana nu e aliatul meu. - Fortamente, zise Isosica. Nu poti sa faci nimic singur cu al lui Ripitel. O sa va treziti in sedinta de partea lui, vrand nevrand, in timp ce eu va propun un rol independent. - O sa vezi tu ce rol o sa joc eu, raspunse Vasile amenintator. - O sa vad, nu mi-a fost niciodata si nu mi-e nici acum frica de tine, zise Isosica, dar recunosc ca e ora ta!
Daca imi declari razboi acum pe fata, ai putea sa ma nimeresti, dar nici tu nu scapi teafar. Gandeste-te!
Si Isosica se ridica si iesi. Cand ajunse la scoala toata organizatia era adunata si toata lumea, inclusiv primul-secretar al raionului si cei doi necunoscuti, il asteptau doar pe secretarul de organizatie satesc ca sa inceapa. - A trebuit sa conving pe unii care nu se indura ei sa-si lase treburile si sa vie la sedinta, zise Isosica linistit. Sunt oameni de baza, si trebuie rabdare cu ei, mai adauga si avu in clipa aceea atata caldura si sinceritate in glas incat chipurile cam reci ale celor trei oaspeti se facura ceva mai binevoitoare: da, putea fi adevarat ce zicea el, altfel cum sa-ti explici riscul la care se expunea un secretar de organizatie satesc lasandu-se asteptat in felul acesta ca un boier? VII Prima parte a sedintei nu se desfasura insa asa curii se povesti in sat mai tarziu, ca nu se intampla nimic; pentru multi membri de partid eveni¬mente cum ar fi numirea sau scoaterea unuia ca Bila din biroul organizatiei nu insemna inca, asa cum nu insemna nici pentru oameni ca Moromete, mare lucru si cu atat mai putin prezenta sau absenta cuiva de la sedinta, fie ea chiar onorata de necunoscuti venind de la forurile mult superioare ale partidului. Ori, tocmai un astfel de lucru, uimitor pentru cei ca Isosica, Plotoaga, Mantarosie si Zdroncan si cei care se invarteau in jurul lor, se petrecu de asta data: Adam Fantana lipsea. Si orele treceau si el nu aparea. Dupa aceea intr-adevar ca in prima parte a sedintei nu se mai intampla nimic deosebit, sedinta nu curgea inca in nici o directie vizibila, nimeni din conducerea organizatiei nu lua cuvantul, nici presedintele comitetului executiv si nici altcineva cat de cat ca sa usureze scoaterea la iveala a problemelor care agitasera atatea zile satul. Fusesera indemnati pe rand de primul-secretar raional, Ghimpeteanu, de Niculae Moromete, de celalalt necunoscut, care se afla ca era instructor regional, care insa nu prea fusese vazut prin Silistea, si se ridicasera din sala si vorbisera, criticandu-l foarte bland pe Bila si aratandu-se asa in general ca le cam lipsise la toti vigilenta si le daduse posibilitatea chiaburilor sa faca agitatie contra predarii 315 cotelor dar ei isi vor primi pedeapsa si uneltele lor ca alde Nae Cis-maru si ca alde Nae Marinescu si asa mai departe, stand toti cu privirea fixa si asteptand, in timp ce vorbeau si tragandu-si putinele cuvinte care se invarteau in jurul acestor idei, sa se intample adica nu se stie ce acolo, la masa prezidiului, sa auda un cuvant sau sa vada un semn. Luase apoi cuvantul primul-secretar al regiunii de partid, cu acelasi scop, sa-i indemne sa intre mai adanc in analiza muncii organizatiei. Ce, zise el batjocoritor, asta era tot ce aveau de spus, ca tovarasul Dobrescu n-a fost just ca s-a luat cu ala de piept? - Si presupunand ca tovarasul Dobrescu o sa ia cuvantul si sa arate cum s-a lasat el provocat si a gresit, de-aia am venit noi aici, eu, primul-secretar al regiunii de partid, si tovarasul delegat al CC. tovarasul sef de sectie Bacu si tovarasul Ghimpeteanu, sa auzim autocritica tovarasului Dobrescu?!
He!
facuse primul-secretar aratand brusc o veselie rece si sarcastica si exclamatia aceasta a lui putin behaita facuse pe un oarecine din fundul salii sa izbucneasca intr-un ras repede reprimat din pricina izolarii lui, caci sala nu reactionase in nici un fel, ramanand toti tacuti si nemiscati ca niste pari. Vad ca cineva a ras acolo, continuase primul-secretar parca inmarmurit de acest fenomen. Cum, tovarase, de-aia am venit noi aici, sa auzim cum razi dumneata? Ce zici, tovarase Bacu? A? Dumneata ce zici, tovarase secretar de organizatie? - Au amortit si ei, tovarase prim-secretar, raspunse Isosica degajat, nu vedeti cum stau cate trei in bancile astea mici, ca n-avem si noi o sala mai mare, abia anul asta proiectam Primul-secretar parca nu auzise acest raspuns si continuase aratand ca in nici un caz nu putea fi asta scopul venirii lor acolo, sa auda autocritica tovarasului Dobrescu. Se inseala cei care isi inchipuie ca au atata vreme de pierdut. incat, el si cu tovarasul Bacu asteapta linistiti si cu rabdare sa se intre serios in continutul ordinii de zi. Era clar chiar si pentru cel din urma membru de partid prezent la aceasta sedinta ca acum trebuia sa ia cuvantul secretarul organizatiei sau presedintele sfatului popular, sau macar Mantarosie, fara sa mai intre in discutie Bila, ca unul care trebuia sa-si faca neaparat autocritica. Acum stiau ce era asta, autocritica, spre deosebire de primii ani, cand le fusese mult mai greu O data unul din ei, un fel de cizmar, carpaci, dresese bocancii cuiva si in loc sa-i dea inapoi, ii bause. Pana la urma se intelesese el cu pagubitul, ii platise bocancii la loc, dar facuse, ca membru de partid, o impresie foarte urata in sat si din pricina asta avusese apoi loc sedinta organizatiei unde i se ceruse de catre un baiat de la raion, asa ca Niculae, sa-si faca autocritica. Nu vroia insa in ruptul capului si s-au 316 chinuit cu el o dupa-amiaza intreaga pana l-au hotarat sa se ridice in picioare si sa spuna ceva: "Tovarasi, a gangavit el, recunosc!
imi fac critica si autocritica." Cu un aer de o blandete, de-ai fi zis ca asta nu putea fi in stare sa faca niciodata nimanui nici un rau, se ridica in sfarsit Bila si incepu sa vorbeasca. Ca el n-a vrut sa se ia cu domnul Nae Marinescu, ca el i s-a adresat cu frumosul - Mai omule, nu pune graul pe jos ca e pacat, de ce nu incarci dumneata in caruta sa-ti duci cotele la baza si pe urma sa te intorci frumos si sa-ti duci si restul de grau acasa? Ti-o spun cu lacrimi in ochi, spre binele dumitale si in felul asta ai da si-un exemplu altora, te-am cita la gazeta de perete ca un caz inaintat si spre mandria feciorilor dumitale, care au si ei nevoie sa fie remarcati in serviciul militar. in loc de orice raspuns, continuase Bila cu blandetea aceea a lui de un patetism neverosimil, care facu sa se umfle de atentie pana si privirile celor care isi inchipuiau ca il cunosc pe dinafara pe Bila, domnul Nae Marinescu a inceput sa ma injure pe mine si sa injure si Uniunea Sovietica. Domnule, ii zic, fii serios, nu se leaga nimeni de dumneata, iti dau un sfat, daca vreai il primesti, daca nu, sa fii sanatos S-a repezit la mine cu feciorii lui, tipand ca niste turbati, aveam goga in mana. Nu te apropia, zic, ca iti dau la cap, sunt in legitima aparare!
Poate sa declare si plutonierul Moise care a anchetat pe urma cazul. Si Bila se asezase apoi jos cu un aer mahnit. Urmasera dupa aceea cateva minute de tacere grea. Se aduna totdeauna in sedinte astfel de nori invizibili deasupra capului cuiva si fara sa se spuna vreun cuvant toti asteptara ca el sa se ridice si sa vorbeasca. Adunarea statea cu ochii intepeniti pe Isosica. Si atunci i se auzise intr-adevar vocea rostind cu degajarea lui obisnuita: - Poate are ceva de spus tovarasul presedinte!
Presedintele se ridicase in picioare ca fulgerat. - Sigur ca am, raspunse el. Si incepu sa vorbeasca, dar vizibil luat prin surprindere si foarte nehotarat, nestiind pana unde sa mearga cu relatarea faptelor, s-o ia de la inceput de tot ca sa poata sa explice cum au decurs lucrurile, sau sa se refere la cazul anume, care daduse nastere la turburarile cunoscute. isi descarca furia asupra celor care profitasera de turburari si fugisera cu carutele cu grau acasa fara sa predea cota. O incurca inghesuit sub aceste extreme, cu tasniri de furie disproportionate si fara adresa precisa, uimind foarte tare adunarea care nu se astepta, cum povestira unii mai tarziu, sa-l vada tocmai pe el, un om pe care il stiau destul de batos si pe picioarele lui, sa se incurce asa de rau in fata celor doi straini, parca ar fi fost prins 317 ca el i-ar fi indemnat pe aia cu carutele sa fuga. "Lasa-i dracului pe aia cu carutele, imi venea parca sa strig la el (povestea mai pe urma unuL), j ce te tot legi de ei, spune cine e vinovat si n-o mai ocoli atata." Astfel de surprize cu privire la zapaceala de neinteles a unora care multa vreme sunt crezuti oameni tari erau insa la inceputul lor si de aceea . Bila facu o impresie mult mai buna decat presedintele, care, la urma-umei, se purtase bine in aceste imprejurari cu campania si nu intelegeau frica lui de acum sau dracu sa-l ia ce-l apucase. Sa fi spus: da, tovarase, suntem vinovati, nu trebuia sa-l lasam pe tovarasul Dobrescu sa aiba el de-a face cu oamenii, propun sa fie scos tovarasul Dobrescu din biroul organizatiei si sa-si vada de treaba lui ca orice om. Iar in ce ne priveste pe noi, ne luam angajamentul ca pe viitor sa fim mai vigilenti si sa facem mai putine greseli ca pana acum Dar el, in loc sa vorbeasca asa, ii da inainte ca aia cu carutele au facut si au dres in pauza, cat iesi pe coridor, Plotoaga dadu peste Arghirescu, care desi era membru de partid lipsise si el ca si Fantana, dar absenta lui nu fusese bagata de seama. - Tovarase presedinte, zise el tare, ceva urgent in legatura cu impozitele, am stat la telefon si d-aia n-am putut sa vin la sedinta. Zdroncan le facu semn sa iasa afara si se ciuciulira apoi catesitrei in intunericul ploios sub streasina scolii si Arghirescu incepu sa spuna foarte alarmat tot ceea ce putuse sa afle fiul sau urmarindu-l pe Isosica. Baiatul, zise el, s-a pitit in spatele casei lui Danalache si l-a auzit cum le spunea lui Geaca si Milica Rosu sa se ridice in sedinta contra presedintelui, ca se intelegea de la sine ca si Danalache avea sa faca Ia fel, plus Enache al Carstichii si Mantarosie. Pe urma nu se stie ce-o mai fi vorbit acasa la Vasile din Cotocesti, ca s-a dus acolo si a stat al dracului aproape un ceas, cu toate ca aici toata lumea il astepta, mai adauga referentul incasator de asta data cu admiratie. - Ce-a vorbit cu Vasile? intreba presedintele ragusit de furie si de banuieli nedes usite. - Asta n-a mai putut sa afle, zise Arghirescu, fiindca a crezut ca o sa se dea cainele lui Vasile la Isosica si in timpul asta sa poata trece el in spatele casei, dar al dracu cainele a dat din coada, Isosica are daru asta ca si cainii se pun cu labele in sus cand il vad si l-a mirosit in schimb pe baiat si a sarit sa-l manance cu dintii. Vasile a venit la sedinta? incheie Arghirescu. - De ce? zise Zdroncan. - Fiindca baiatul spune ca el nu l-a vazut plecand de-acasa. - A venit nitel mai tarziu, zise Plotoaga. Cu Ion al lui Ripitel. - Cu Ion al lui Ripitel? se mira Arghirescu. 318 - De ce? - Asta cine mai e!
? - Au intrat amandoi in partid pe linie de U.T.M., asta-iarna, zise Plotoaga. Ai uitat? - Aha!
exclama Arghirescu. - Ati dat de dracu, va oasele in zise Zdroncan ranjind cu dintii lui deja ranjiti, hai inauntru sa nu se bage de seama Trebuie sa iai cuvantul, Arghirescule, altfel esti mort!
O sa iau si eu sa va apar, dar n-ajunge, trebuie vorbit repede si cu ailalti, cu alde Stancu Tumbea de la Mat, cu Armeanca de la cooperativa si atras Mantarosie, care n-a luat nici el cuvantul. Si in situatia de fata ar fi fost cazul sa fi vorbit si cu Fantana, sa ne fi impacat cu el, dar vad ca n-a venit, unde mama dracului o fi pierit si asta taman acum!
Se intoarsera pe rand inauntru si se amesticara in inghesuiala de pe coridor. Cu toate ca cele trei ferestre mari ale salii ramasesera tot timpul deschise, fumul iesea greu, peste tot mirosea ascutit a hartie arsa din care isi faceau ei tigarile, a ploaie si a naduseala racorita. Se vorbea putin si aproape nici un cuvant despre cele ce se petrecusera sau credeau ca aveau sa se petreaca in sedinta si desi se auzea un fel de murmur, tacerea cea mai nefiresca domnea peste adunarea aceasta de aproape o suta de oameni voinici, cu grumazuri puternice, pe care erau in stare sa duca fara sovaire saci de cate saptezeci si cinci de kilograme, dar care grumazuri ramaneau mult mai incordate si mai imbrobonate de sudoate cand proprietarii lor erau pusi in situatia sa-si spuna o parere aici in sedinta "Ce faci, Ilie?" "Ce sa fac, fusei si eu pe la moara sa macin" "Si marinasi?" "De unde, il lasai cu alde Gheorghe, cumnatu-meu, nu stiu ce-o fi facut" "Ce faci, ba, Buricule?" "Ce sa fac, ma!
" "Vorbesti si tu aici?" "O sa vedem daca o fi situatia de asa natura, o sa ridic mana!
Ce, ma doare mana?" Asta, Buricu, pare si viteaz dupa toate!
"Ba, al lui Pacica!
Ce faci, ma, f iapa!
Zici si tu ceva acilea?" Asta dupa glas parea cel mai viteaz dintre toti. "Dar tu de ce ma intrebi?" In loc de raspuns, acela intindea inainte, intre degete, si cu gura dupa mana, un tigaroi cat un cocean si il aprindea indelung de la al celuilalt, pentru ca dupa aceea sa intre in vorba cu unul de-alaturi ca si cand nu el ar fi pus inainte intrebarea. Armeanca de la cooperativa, Stancu Tumbea de la Mat, Mantarosie si altii de la care incercara Zdroncan si Plotoaga sa smulga o promisiune se comportara in acelasi fel, pastrandu-si adica dreptul sa vada care va fi situatia. Ori situatia nu trebuie asteptat s-o vezi care va fi, ci trebuie s-o faci tu, daca vrei sa fii stapan pe ea, si cand cineva iti raspunde in felul acesta inseamna ca se fereste sa se angajeze, sau chiar si mai rau, ca s-a si angajat fara sa stii tu fata de altii. 319 Presedintele arata crunt si amenintator si avea acea infatisare a celor care vor sa sugereze ca lupta abia incepea si ca nu s-a spus inca nimic decisiv isi facu loc prin inghesuiala de trupuri si intra in fund in cancelarie, o manevra nedibace, care se dovedi repede jalnica, fu dat afara de-acolo de o voce care il facu sa iasa imediat si sa inchida usa la loc. Ori, Isosica era inauntru, si iata deci ce insemna sa fii secretar de organizatie Mantarosie statea deoparte cu Bila si fumau amandoi in tacere, Bila aratand nespus de bland si de linistit, asa cum e orice om complet nevinovat, dar peste care a cazut o belea si n-are ce sa faca, se gandeste si el ce dovezi ar mai putea aduce ca sa fie toata lumea convinsa Nimeni nu se uita la Vasile al Moasei din Cotocesti si la al lui Ripitel cu care statea intr-un colt si, tot asa, fumau si nu ziceau nimic. Plotoaga se apropie de ei si il intreba pe Vasile, dar uitandu-se la al lui Ripitel: - Ce faci, Vasile? - Ce sa fac, tovarase presedinte, bine, raspunse Vasile cu claritate si nu mai adauga nimic. - lai cuvantul? - In mod sigur, zise Vasile cu acelasi glas. - in mod sigur?!
se mira presedintele. - Da, foarte sigur. - imi pare bine, zise presedintele. De cand ai intrat in partid nu te-am auzit niciodata vorbind. - O sa ma auzi acuma. - O sa fiu curios Vai de capul lui Bila, ca o sa va repeziti acuma toti in el!
- De ce? se mira Vasile. Pana acuma vad ca nu s-a repezit nimeni. Nu vad de ce s-ar repezi de aici inainte. Eu personal nu vad - Macar Bila a facut treaba, continua presedintele. Asa patesc toti care fac treaba, iar altii stau si nu se baga si pe urma la sedinta te intreaba ei de la prezidiu daca n-ai ceva de spus. Mama lui de om care ai crezut ca e om!
- Ce sa-i faci, zise Vasile, si eu asa am crezut ca daca o sa fiu recomandat de U.T.M. sa intru in partid, o sa fiu primit cu bratele deschise. Cand colo, s-au ridicat brate contra!
< - Si la mine la fel, zise celalalt fost utemist, Ion al lui Ripitel. - Eu n-am stiut nimic, zise Plotoaga. Isosica m-a indus in eroare. Cei doi tacura cu infatisari impenetrabile. Nu aveau aerul ca au auzit aceasta explicatie a celuilalt. in acest timp in locuri diferite, Zdroncan si Arghirescu stateau de vorba cu altii, si intr-o vreme trecura pe rand pe langa Mantarosie si Bila, care nu se miscasera din locul unde nimerisera la luarea pauzei. Aprinsera tigari unul de la altul, se atinsera pe umeri prieteneste, Zdroncan ranjind vesnic cu dintii lui zambati ca si cand totul ii mergea mai bine ca oricand si n-avea nici o grija pe cap. Cei mai multi 320 nu faceau insa nimic, aratau doar priviri lucitoare cautandu-se unul pe altul din ochi, neputand ascunde ca faptul acesta ca erau legati unul de altul prin apartenenta la acelasi partid ii bucura ca atare, ca se puteau adica aduna impreuna cel putin o data la patru saptamani si ca toate treburile comunei se discutau si se hotarau in orice caz cu stirea lor. (Unii ramasesera numai la atat, desi erau ani de cand veneau la sedinte; pentru ei oricine era in conducerea organizatiei era bun, fiindca nu venea el acolo fara sa stie partidul si cand nu mai era bun si trebuia schimbat, tot partidul se ingrijea de asta, ca unul care stia el mai bine cum stau lucrurile!
) Si in sfarsit usa cancelariei se deschise si Isosica iesi singur si anunta reluarea sedintei, toata lumea sa se adune iar in banci. Se apropie de Mantarosie si intreba repede: - Ce e cu Fantana? - Nimic, zise Mantarosie. - N-a venit? -Nu. - Perfect!
zise Isosica. Hai!
Si intrara printre cei dintai in clasa si se apropiara de prezidiu, dar fara sa se aseze. Un minut mai tarziu aparura si cei trei, primul-secretar al regionalei, delegatul CC. si Ghimpeteanu. Pana sa se aseze acestia la locurile lor, Isosica se duse sa inchida usa, dar o inchise si pe cea dinafara dinspre curte. - Ba, zise el, adresandu-se unui om care sedea in pragul usii de la intrare si se uita pierdut cum ploua, al lui Leoasca, ti-am mai spus sa nu stai pe coridor cand avem sedinte de partid. Vreai sa te dam afara si sa punem un membru de partid in locul tau? Speriat, omul inchise usa, dar Isosica iesi dupa el pe pragul scarii de ciment si continua: - Unde e cheia? - E la mine. - incuie usa si nu mai dai drumul la nimeni sa intre, oricine ar fi!
Spui ca sedinta a inceput de la orele cinci si s-a terminat, acuma tovarasul de la Comitetul Central trage concluziile. El a dat ordin sa nu mai intre nimeni in sala si sa fie liniste!
Scurt si fara discutie!
VIII Sedinta apoi reincepu si dimpotriva, luand cuvantul Isosica, spre deosebire de Plotoaga, incremeni organizatia de uimire prin hotararea si siguranta cu care vorbi si ceru sanctiuni, desi pana atunci el lasase multora impresia unui om in orice caz foarte prudent si care se cam ferea sa fie 321 drastic I se dadu cuvantul indata dupa inceperea sedintei si vorbi putin, intrand insa imediat in miezul problemelor. Ca el nu era de parerea celor care au luat cuvantul aici si l-au atins pe tovarasul Dobrescu asa, cu un fel de floricele care s-ar chema critica. Adica cum, dupa cele ce-a facut tovarasul Dobrescu, dupa greselile savarsite, asta era tot ce merita el din partea organizatiei? Nu, zise el, astea erau fapte de statut menite sa compromita actiunile partidului in sanul taranimii, si ei nu puteau trece pe langa ele ca cainele prin apa!
Sa ridici ciomagul si sa lovesti un cetatean in cap si inca in numele "comitetului executiv", cum strigase tovarasul Dobrescu acolo pe arie, era o fapta incompatibila cu calitatea de membru de partid. De altfel tovarasul Dobrescu a mai ridicat el o data goga la cineva, in timpul cand partidul lupta impotriva secetei dupa razboi, cand venise aici in sat, trimis de plasa, tovarasul Niculae Moromete. El a urlat atunci sa sara chiaburimea, in mijlocul cui se afla, si l-au lovit sa-l omoare pe tovarasul Niculae; poate sa spuna aici care l-au vazut, Danalache, Geaca si alti tovarasi care mai stiu. Asta n-ar fi fost nimic daca tovarasul Dobrescu ar fi declarat la intrarea lui in partid fapta savarsita, partidul poate ca l-ar fi iertat sperand in cairea lui. - Dar el a mintit si ne-a inselat pe toti. Iata de ce, dupa o matura gandire, propun sa fie sanctionat tovarasul Dobrescu, fara a se mai trece, conform statutului, prin toate treptele prevazute, vot de blam si vot de blam cu avertisment. Direct excluderea, tovarasi, si prin aceasta organizatia se va curati si se va intari si mai mult. Cei mai multi crezura, asa cum povestira mai tarziu, ca tot ce spusese si avea sa mai spuna Isosica in cuvantul lui se hotarase in pauza acolo in cancelarie si ca i se daduse lui sarcina asta. De aceea ei strigara imediat ca asa era, trebuie dat jos Bila, si sa fie scos pe loc din partid. - Am fost eu de fata cand Bila era sa-l omoare pe tovarasul Niculae, zise Geaca ridicandu-se in picioare. - Bine, zise primul-secretar al regiunii, o sa iai dumneata cuvantul si o sa spui ce stii. Si ceru liniste. Isosica isi continua apoi cuvantul spunand ca cu regret trebuie sa arate aici ca nici tovarasul presedinte al comitetului executiv nu si-a facut datoria cum se cuvine, desi a fost permanent indrumat de tovarasul Niculae Moromete din partea raionului de partid si de tovarasii» de la sfatul popular raional. Tovarasul presedinte a mers tot timpul in coada maselor, lasandu-se influentat de acele elemente neinteresate in predarea cotelor si datoriilor catre baza de receptie. Una erau sfaturile si indrumarile care i se dadeau si alta era atitudinea tovarasului presedinte cand lua contact cu acei cetateni recalcitranti aflati sub influenta chiaburilor. Tovarasul presedinte nu stie ce e autocritica. in cuvantul lui 322 nici n-a fost pomeneala. Toate acestea trebuie sa aiba o cauza, altfel nu se explica atitudinea impaciuitoare a tovarasului presedinte fata de greselile savarsite. Trebuie sa se intre mai adanc in aspectele astea ale muncii comi¬tetului executiv, el a aratat o parte din ele, dar mai sunt si altele mai grave, deocamdata el se opreste aici cu o privire autocritica din pricina ca nici biroul organizatiei n-a indeplinit pana la cap indrumarile tovarasului Niculae, si ale tovarasului Ghimpeteanu personal, ori de cate ori a fost cazul. - Ce n-ai indeplinit, tovarase secretar? zise Niculae taios. - Pai din prima zi, raspunse Isosica linistit, cand ati venit dumneavoastra, ne-ati atras atentia asupra graului cu neghina si a plivitului care ar trebui facut si nu s-a facut. Tovarasul presedinte s-a aratat foarte dispretuitor auzind ce-ati spus si datoria mea era sa-i arat ca era o greseala grava ca n-au fost convinsi oamenii sa iasa si sa smulga neghina. Niculae se incrunta, dar nu mai zise nimic. Arata rece si potrivnic la tot ceea ce spunea vorbitorul, dar primul-secretar regional si trimisul CC. aratau multumiti, era vizibil ca desfasurarea sedintei incepea sa le placa. O mana se ridica aproape in aceeasi clipa cand secretarul organizatiei incheie si o voce se auzi imediat dupa a lui: - Cer cuvantul. Era Vasile al Moasei din Cotocesti. - Si eu, se auzi o voce langa el si posesorul ei se ridica chiar in picioare. Era celalalt fost utemist, Ion al lui Ripitel. Dupa el se auzira si alte glasuri si alte maini tasnira in semiintunericul de prin fundul salii si cerura sa li se dea si lor cuvantul. Se mai inscrie cineva? se puse intrebarea de la prezidiu. Se mai inscrisera doi: Bila din nou si Mantarosie cel din urma. Avea sa plateasca scump mai tarziu Mantarosie aceasta prudenta, vorbind ultimul, cand ii era foarte lesne sa vada in ce directie se indreptau evenimentele; fu scos fara menajamente de la moara si numit in loc de referent la sfat, cum i se promisese, sef de tarla si, ca sa nu fie scos si de acolo, trebui sa taca si sa se arate multumit. Fantana continua sa lipseasca de la aceasta sedinta. - Ai cuvantul, tovarase, i se spuse lui Vasile dupa ce inscrierile se terminara. Si, ca si mai inainte cand vorbise Isosica, se lasa o liniste atat de mare ca nu se mai auzea in sala de clasa decat murmurul de afara al ploii; in lumina petromaxului, trupul subtire al lui Vasile parea inalt din pricina umbrelor incaperii si i se vedeau palmele mari iesindu-i din manecile albe ale camasii; nu stia ce sa faca cu ele si, foarte linistit, le puse pe coltul bancii ca pe niste unelte si se razima in ele. 323 Vasile incepu apoi imediat sa vorbeasca si pana isi gasi suflul, tusind de cateva ori, zise ca el era de acord cu ce-a spus aici tovarasul Isosica in ceea ce il privea pe Bila, ca adica Bila nu merita sa mai ramana in partid dupa cele intamplate si mai ales daca e adevarat ca n-a declarat la adeziunea lui ca a fost un element decazut in perioada secetei El e pentru propunerea de excludere fara sa se mai treaca prin treptele statutare, ca unul ce fiind demascat pentru trecutul lui, sa i se dea lui domnu Bila direct sanctiunea maxima. - Ma chiama Dobrescu, stimate tovarase Vasile, zise Bila ridicandu-se cu blandete de la coltul prezidiului si vorbind cu o uimitoare liniste si intelepciune in glasul lui parca plin de mila fata de toti, atat de mare parea sa-i fie intelegerea. Nu inseamna, continua el, ca daca chiaburii si-au pus de gand, prin intermediul altora, sa ma umple pe mine de noroi, eu o sa ma las sa fiu umplut cu noroi. Stiu si eu anumite lucruri, sunt informat, tovarase Vasile, nu te pripi dumneata sa mi te adresezi cu porecla, ca nu s-a ajuns pana acolo. - Cand o sa ai iar cuvantul o sa raspunzi si sa spui ce stii, zise Vasile la fel de linistit, deocamdata eu ma iau dupa fapte si faptele sunt astea, tovarase Dobrescu. - Multumesc, zise Bila trist si se reaseza. - Am spus, continua Vasile stand mereu proptit in palmele lui late, ca in chestiunea la care s-a dedat tovarasul Isosica privitor la tovarasul Dobrescu, sunt de acord si n-am ce adauga, dar in chestiunea a doua cu tovarasul presedinte al comitetului executiv, sunt in total dezacord. El a vorbit aici de floricele si de cainele prin apa, dar tot asa a facut si el cu tovarasul Plotoaga. De ce? continuase Vasile explicand pricinile pentru care Isosica se aratase atat de bland cu presedintele. Fiindca in realitate Plotoaga nu mai merita sa ramana in fruntea satului atata timp cat cativa tovarasi stiu absolut de bine cine e tovarasul Plotoaga si el, Vasile, o sa spuna aici in fata organizatiei cu de-amanuntul faptele lui din trecut si cum s-a ascuns si el in organizatie ca om direct al celui mai mare exploatator din cati s-au vazut, Nastase Radulescu si fiii lui, cei mai chiaburi din cati exista, ciomagarii si hotii din comuna Silistea-Gumesti. - Asta-iarna, in ziua cand era vorba sa incepem actiunea pentru for¬marea unui comitet de initiativa pentru atragerea in geace, a venit la mine in casa domnul Dan, varul meu. O sai spun eu acum pe ei cine sunt, ca nimeni nu stie si crede ca mai vorbeste lumea, muierile, si n-o fi chiar asa, ca I-o omorat pe tata cu bataia si pe mama au lasat-o sa zaca fara nici un ajutor, desi era sora lui. Sa zicem ca nu e adevarat, dar ce-o sa va spun eu acuma e trait de mine, nu e nevoie sa intrebam babele sa aflam 324 ce-a fost. Domnul Dan a vrut sa ma omoare cu cutitul, el si cu frati-sau Stefan, ca de ce sa dau eu pamantul la colhoz care nu e al meu, am martor pe tovarasa secretara a raionului U.T.M., era la mine in casa. Pamantul asta de care zicea domnul Dan era al meu, de la mama, si pentru locul de casa le-am muncit ani de zile ca sa nu ma considere nici pana in ziua de azi platit. Dar eu sunt om mare, mai stiu eu sa si rabd, am facut armata si am invatat sa trag cu mitraliera si cu tunul de 110, nu mi-e frica mie de unul sau de altul, dar un copil ce stie? Cand era fata mea de trei ani, se ducea vara la usa lor si nu le facea nimic, sta si ea pe prag si se uita la ei cum mananca, fiindca un copil cand e mic e ca o pisica, n-are ce manca acasa sau nu se satura, se duce si el unde vede cu ochii. Si intr-o zi se intoarce prin gradina cu lacrimile siroaie si o intreb eu: ce e, tata, de ce plangi, ca nu vrea sa spuna, si cand ma uit eu mai bine ii vad urechea plina de sange, asa cum ti-ai vari unghia unde e cercelul fetelor si m-am dus cu ea de mana la ei. "Ce v-a facut voua, zic, copilul asta de v-ati batut ■ joc de el?" "Sa nu-l trimeti, zice domnul Dan, sa intinda mana pe la portile oamenilor, ca rfu sunteti neam de milogi, s-o invatati sa cerseasca." "N-am trimis-o noi", zic. "Nu, c-om fi trimis-o noi, zice, ca nu putea ea sa vie j. singura daca n-o invata cineva." Si sa zica ca avea atunci ceva cu noi, ca i as fi fost inscris in U.T.M., dar nu eram, fiindca abia in armata m-am !
i inscris!
Stia ca n-am cu ce ara, ca n-aveam vitele mele cum n-am nici i acuma, si ca sunt la cheremul lor. Lumea a saracit dupa razboi si nu-ti j | da nimeni sa ari si sa semeni, ca abia poate pentru el. Si atunci m-am !
"!
hotarat eu ca geace-i ar fi salvarea noastra si a altora care tot asa ca noi gasesc ca cooperativizarea agriculturii, bun inteles prin liberul consim¬tamant, ne scapa de exploatarea chiabureasca si ne da si noua posibilitatea sa traim liberi. Si aici a venit tovarasul presedinte Plotoaga si a sabotat in mod constient, stiind ca noi vrem, atatia cati eram, treizeci sau patruzeci. De ce a sabotat el? Am sa spun mai pe urma. Sa ne intoarcem la dimineata cand noi am vrut s-o luam de la cap cu comitetul de initiativa si m-am pomenit in casa cu domnul Dan si Stefan. "Buna dimineata, vere, zice, am auzit .ca iar vreai sa dai pamantul la colhoz." Intrasera in casa cu zapada pe ei parca intrasera in grajd si nevasta-mea s-a facut rosie: cum sa intre ei asa in casa ca la niste tigani? Si le-a spus ca a mai vazut si ea oameni, dar asa fara nici un simt in ei, n-a mai vazut. "S-a boierit cocoana, a zis atunci Dan, e lene sa dea cu matura." Si atunci i-a spus si nevasta-mea: "D-aia au fugit de la tine din casa trei fete, ca le-a fost scarba sa dea cu matura in urma ta. Iar altele nici nu se uita la tine". Asta n-a rabdat-o el, ca era adevarat si toata lumea stia ca o ceruse cu un an inainte pe Didina lui Palici si Didina pe urma a plecat din sat, a intrat intr-o fabrica si se auzea ca dadea la facultate fara frecventa. Nu vrusese sa intre in neamul 325 lor. "Da, zice el, am auzit si eu ca domnisoara Palici a intrat Ia facultatea de prostologie. Regret foarte mult ca nu m-a luat, intram amandoi la facul¬tate, luam diplome de prostologi. Oho!
zice, ce-am sa incalic eu o data pe balana si ce pinteni o sa-i dau cand o sa-i vad pe comunisti daramati. Vin ei americanii incoa , si daca n-o sa-i adun eu pe toti prostologii langa Cotigeoaia si o sa pun mitraliera in ei, or sa muste tarana cu sange." "Vezi sa n-o musti tu pana atunci", zice nevasta-mea, si atunci o data a sarit de pe pat, a injurat-o pe nevasta-mea si a plesnit-o cu dosul palmei peste ochi. M-am uitat si eu la ea si cand am vazut-o galbena la fata i-am spus lui Dan: "Ma, zic, de ce dai tu in nevasta-mea? Ce ti-a facut ea tie de dai in ea?" Si am sarit la el, dar aveam mainile goale si el avea cutitul in buzunar, l-a scos si sta cu el in mana sa ma taie. A sarit si Stefan tot la mine si ma tinea de maini. Asta e domnul Dan, la fel ca si tat-sau, si cand am venit la sfat si i-am spus tovarasului Plotoaga, a dat din umeri, ca n-are ce sa-mi faca. Si ma intorc acum si spun de ce a dat el din umeri si toata activitatea lui cum apare in legatura cu geace si acum cu strangerea recoltei. Si vorbitorul se intoarse iar cu ani in urma si povesti intalnirea de dupa razboi care avusese loc acasa la Aristide si cum discutasera ei acolo ce oameni de incredere sa "vapseasca" pentru a nu scapa satul din mainile lor de exploatatori in anii care aveau sa urmeze. Vorbitorul fusese de fata cand Nastase a spus sa fie chemat Plotoaga la el sa-i dea ordin sa se faca comunist, sa se inscrie in partid si sa ajunga primar. - Eu vreau sa-i pun tovarasului Plotoaga intrebarea, continuase Vasile, daca tovarasul Plotoaga a declarat cand a intrat in partid, ca a fost omul de incredere al chiaburilor, daca din momentul ce se inscrie in partid a rupt-o cu ei. Daca el a declarat asta, atunci tot ce invinuiri i-am adus pe directia asta, nu mai sunt valabile si am incetat sa i le mai aduc. Dar elf nu poate sa zica pentru ca n-a declarat nimic, tovarasi, ca si Bila, a mintii partidul, sperand ca nimeni nu stie cine e si ce joc face el, indeplinind| functia de presedinte al comitetului executiv. Si cu aceasta, Vasile se aseza. Tot ceea ce spusese el produse asupra ; organizatiei si asupra prezidiului un efect covarsitor, nu atat prin faptul ca dezvaluirile sale zdrobeau pe cineva, cat mai ales prin afirmarea fortei lui, cat de bine vorbise si cat de stapan se aratase ca era pe sine si pe l| evenimentele prin care viata lui trecuse, nestiute de nimeni pana atunci. Urmara ceilalti Ia cuvant si incepu dupa aceea o batalie pierduta, care dura insa ceasuri intregi, pana pe la miezul noptii. Zadarnic au incercat unii din ei sa-l apere pe Plotoaga, se povestea mai tarziu, Vasile ii astepta de la locul lui pe fiecare sa ia cuvantul si dupa ce terminau, se ridica in picioare si cerea prezidiului sa-i puna aluia o intrebare. Ei, si cu sistemul asta ii zapacea pe toti, fiindca nu se stie de unde dracu le aflase el pe 326 toate si le tinea minte. Pe Arghirescu spre exemplu l-a intrebat cand a primit el noul plan de incasari si ce masuri s-au prevazut in sarcina sfatului popular in vederea indeplinirii lui si daca s-au executat masurile respective. Nu se executasera. De ce? Cand s-a primit planul? La intai ianuarie. Si acum in cate suntem? in 25 august. Aproape opt luni. S-au luat declaratii de la fiecare, ca se obliga sa plateasca impozitele care le revin? Nu s-au luat. Cat avea de dat domnul Nastase? O suta optzeci de mii. A dat vreun leu? N-a dat. (Si aici toata adunarea fluierase si se facuse zarva mare, din momentul acela fusese gata cu Plotoaga, nimeni nu mai credea ca o sa mai vie a doua zi la sfat.) Iar Vasile strigase ca nici n-o sa dea domnul Nastase o suta optzeci de mii, nici el si nici ceilalti chiaburi ai comunei si nici Arghirescu n-o sa-i incaseze, cata vreme tovarasul Plotoaga era acolo ca presedinte al comitetului executiv si il ferea pe domnul Nastase si pe fi-sau Dan si pe toti bogatasii satului cu spatele lui lat Arghirescu, ca sa scape, o lasase moarta cu apararea presedintelui, dadea vina pe el ca tine hartiile incuiate in birou Si astfel lua sfarsit aceasta sedinta care il aducea pe acest Vasile la ordinea zilei si nimeni, in afara de Isosica, nu-si dadu seama atunci ca o data cu iesirea acestuia din umbra incepea pentru sat o noua perioada de zvarcolire care avea sa dureze mai bine de zece ani, la sfarsitul carora pamantul tuturor, cu vitele mari si uneltele agricole, aveau sa fie cooperativizate. El insa, Vasile, avea sa continue, cu unele intreruperi, sa ramana in fruntea satului si dupa aceasta perioada Pe la orele trei dimineata Isosica se intorcea acasa cu Ciulea. Luase si ea parte la aceasta sedinta. in general lipsea, ii ajungea ca se ducea el. Multa vreme mersera unul langa altul fara sa-si spuna nimic. - Ai vazut, zise ea apoi intru tarziu, ca asta a fost firul, pe care l-am prins eu? Cum a mers acasa cu Vasile? - N-a mers prea usor, zise Isosica, din pricina Florichii, muierea aia a lui mica. E desteapta, dar nu stie sa uite, n-o sa faca bine Vasile daca ■ o sa se ia prea mult dupa ea. - D-aia el nici nu-i spune tot, zise Ciulea. - De ce crezi? - O stiu eu pe Florica lui Ciupageanu, daca Vasile i-ar fi spus pana unde a ajuns el pe linie de U.T.M., nici n-ai mai fi putut tu sa le calci pragul si sa stai de vorba cu el. Te-ar fi dat afara. El nu cred ca s-a mirat ca l-ai propus tu presedinte, dar Florichii cred ca i-a batut inima ca un ciocan cand te-a auzit Fiindca nu stia ce stia Vasile!
Fiindca daca ar fi stiut l-ar fi sfatuit sa traga si in tine tare si sa te darame. Si cine stie ce-ar jjfi iesit, ca muierile nu stiu ce este puterea, pe care n-o poti avea singur fsi trebuie s-o imparti cu altii daca vrei sa nu cazi repede 327 - Crezi ca nu i-a spus el ce mi-ai spus tu mie, ca a ajuns pana la presedintele regiunii in audienta? Crezi ca nu i-a spus el asa o isprava formidabila ca presedintele sfatului popular regional e ruda cu fata aia care I-a sprijinit pe Vasile sa intre in partid, de la raionul U.T.M?!
Mira-m-asi!
Dar ia spune, cum ai prins tu firul, ca am uitat sa te intreb: care a fost primul fapt care te-a ghidat? - A, facu Ciulea!
Nu ti-am spus? intr-o zi am aflat ca Vasile nu e acasa, adica nu e in sat, fusese vazut la gara asteptand cursa de Turnu. Unde se putea duce? La raion sau la regiune, si cum stiam ca e prieten cu secretara U.T.M., poate mai precis la U.T.M. Si atunci mi-a venit in minte sa aflu ce e cu fata astar cine e, de unde vine, ce rude are, cine sunt rudele, si atunci am aflat ca presedintele sfatului popular al regiunii e unchiul ei!
Am plecat la Turnu si acolo am aflat de la Baznae ca Vasile fusese vazut prin Turnu cu fata asta. Era clar pentru mine utemista, nereusind prin al Iu Moromete sa-si impuna omul ei, in intalnirea de pe camp in prima zi a secerisului, s-a dus cu Vasile in audienta la unchi-sau - Si fetei asteia de la U.T.M. ce mama dracului i-a casunat pe Vasile? - Nu stiu!
E omul ei!
I-o fi placand de el!
- Bine, si Zdroncan de ce ne-a tradat? De ce i-a spus el lui Vasile despre "Operatiunea Cotigeoaia"? Ce interes avea? - Pai Zdroncan stia inaintea mea de legatura asta a lui Vasile cu fata si prin fata cu presedintele regional, si s-a gandit si el ca, de Dar audienta a avut loc dupa ce i-a spus el lui Vasile ce vreti voi sa-i faceti lui Fantana. Numai simpla legatura l-a facut pe Zdroncan sa-i divulge lui Vasile secretul - Norocul lui Vasile, gemu Isosica intrand in curte, a fost Bila si prostia lui Nae Marinescu!
Ca altfel, cu toata legatura lui, mai avea el de asteptat Si cei doi soti continuara sa discute in acelasi fel pana se culcara, atat de obositi totusi amandoi ca uitara adevaratele cauze care il adusesera pe Vasile la suprafata, de care se temusera si ei, intensificarea luptei de desfiintare a celor bogati din sat, parandu-li-se acum ca Nae Marinescu, si ca Bila, si ca Zdroncan IX Vasile fu numit presedinte al comitetului executiv chiar a doua zi, fiindca in anumite situatii schimbarile acestea se opereaza fara formalitati de prisos si cu o rapiditate uluitoare. Bila fu exclus din partid si Plotoaga sanctionat cu vot de blam. La a doua abatere urma avertismentul si apoi excluderea, dar nemaifiind presedinte aceasta amenintare n-avea nici un sens si pe 328 urma poti fi exclus si direct daca ajungi in situatia lui Bila, treptele statutare nu sunt un obstacol de netrecut. Noroc ca Plotoaga avea pamantul Iui si putea acum sa-si vada de plugarie, mai ales ca nu avea chiar putin, nu era adica "sarac", cum se trecuse el in dosarul de membru de partid in autobiografia pe care si-o scrisese. Vasile lua foarte minutios de la el in primire toate scriptele si dupa ce ii petrecu pe activistii care venisera de dimineata sa-l puna in functie (venise chiar presedintele sfatului popular raionaL), se intoarse in biroul sau, incuie sertarul si dulapul cu cheile si iesi si intra peste Zdroncan. - Sa traiesti, tovarase presedinte, zise Zdroncan respectuos, continuand insa sa-si vada de scris. Ai nevoie de mine? Vasile se apleca si se razima de bara de lemn ca orice taran si statu astfel pe ganduri cateva clipe lungi. - Ma Zdroncane, ia vin putin incoace!
zise el in cele din urma. Si iesira amandoi, si Vasile o lua spre biroul pe care era scris "presedinte", deschise usa si ramase in picioare mergand agale incoace si incolo in bocancii si pantalonii lui usori din piele de drac. - Ce crezi tu ca trebuie sa fac eu acuma, Zdroncane? zise Vasile. Primul lucru pe care ar trebui sa-l fac? - Nu stiu, zise Zdroncan, eu ce-am stiut ti-am spus si cand o sa mai stiu ceva, o sa-ti mai spun. I-am spus si lui cumnatu-meu Plotoaga ca mai bine ar fi facut daca se impaca cu dumneata si i-am spus si de ce, dar daca omul a fost sincer si mi-a spus si el? - Ei, ce ti-a spus?, zise Vasile. - Mai Zdroncane, zice, daca asi putea, m-asi impaca, dar numai cand ma gandesc vad rosu. - Si de ce, ma, Zdroncane, ca doar nu i-am facut nimic!
zise Vasile fara sa se mire prea tare. Parca era singurul lucru care incetase sa-l mai mire inca de mult? El care fusese un baiat sarac si traise greu, sa nu poata tocmai el sa intre in partid si sa trebuiasca sa lupte ca sa fie primit? - Asta chiar ca nu stiu, zise Zdroncan, mai bine intreaba-l pe Isosica, fiindca vaz ca te-ai inteles bine cu el. Felicitarile mele. Era un repros ca divulgandu-i ceea ce stiuse, Vasile nu-si indreptase totusi lupta contra lui Isosica si sa-l fi crutat deci pe Plotoaga? - Va sa zica nu-ti trece prin cap care ar fi primul lucru pe care ar trebui sa-l fac eu in calitatea mea de presedinte? zise Vasile ocolind reprosul. - Nu, nu-mi trece, zise Zdroncan. - Bine, ai sa vezi. 329 Isosica plecase la raion de dimineata, si spusese ca se intoarce peste cateva zile, avea multe de facut acolo. Dupa-pranz pe la ora cinci, fura vazuti Nastase Raduleascu si Dan intrand in cladirea sfatului si apoi in biroul presedintelui. Vasile daduse ordin sa vie si acestia venisera. Cateva minute mai tarziu sosi pe-acolo ca din intamplare si plutonierul Moise. Dar el intra, cum avea obiceiul cand venea la sfat, in biroul lui Zdroncan si incepu sa rasfoiasca pe gratis ziarele si revistele altora. Paznicul de afara care vazuse si auzise prin fereastra deschisa povesti apoi in sat cum se desfasurasera lucrurile acolo in biroul presedintelui. Vasile se ridicase in picioare la intrarea celor doi si le daduse apoi scaune si le zisese sa ia loc, ca avea ceva sa le spuna. - Si nu putusi sa astepti pe-a doua zi? zise batranul Nastase negru de o umilinta disperata pe care nu putea sa si-o infranga, desi facea eforturi vizibile sa se uite in alta parte si sa nu-l vada pe Vasile instalat in partea cealalta a biroului. Crezi ca nu stim noi de ieri-seara, inaintea ta, ca a venit un ordin sa te puna pe tine mot? Nu era nevoie sa ne chemi aici chiar indata, puteai si tu sa mai astepti trei-patru zile, sa nu rada lumea de tine. - M-am gandit si eu, zise Vasile, sa astept o zi, doua, dar pe urma mi-am zis ca am asteptat destul pana am pus mana pe voi. Nici nu stiti cat am asteptat si cate am inghitit, de cate ori era gata sa ma dau batut si sa fug din sat. Acuma am pus mana pe voi. - Si ce-o sa ne faci? exclama Nastase dispretuitor. in clipa aceea Vasile se apleca si il plesni pe batran atat de naprasnic peste fata incat il lungi pe podea cu scaun cu tot. - Sari, domnule Dan, sa-ti aperi tatal cazut la pamant!
sopti presedintele iesind de dupa birou si uitandu-se la varul sau cu un ochi arzand rece de o ura de nevindecat. Aveai un cutit, nu-l mai porti la tine? intr-o clipita Dan avu scaunul in mana si ii dadu lui Vasile cu el in cap. Cazura amandoi, dar Vasile se ridica indata, in timp ce Dan se per¬pelea pe jos. Fusese el insusi lovit undeva, dar cand si in ce fel? Vasile il lasa sa se perpeleasca, il ridica pe Nastase si il puse pe scaun. Batranului ii curgea sange din nas, i se facuse camasa rosie. - inchina-te la Dumnezeu, zise Vasile gafaind, ai sa mori pe- acolo pe unde am sa te trimit eu si din averea si din tot ce ai tu o sa se aleaga praful. N-am sa dorm ca lumea pana n-am sa va starpesc pe toti din radacina, dar o sa incep cu tine, ca ruda ce-mi esti Alarmati de paznic, Zdroncan si plutonierul Moise intrara inauntru. - Cine v-a dat voie sa intrati aici fara sa bateti in usa? striga Vasile furios. Afara!
330 Pe urma se linisti: - Plutonier Moise, zise el, iai pe astia pe-amandoi si cu Arghirescu mergi cu ei acasa sa plateasca o suta optzeci de mii de lei impozit. Daca nu platesc, luati-le tot graul si il trimiteti la baza de receptie contra chitanta. Sa se cerceteze pe urma exact cat pamant au si ii dam in judecata pentru ca au indus in eroare sfatul popular nedeclarand suprafetele de pe care au strans recolta. Fiind chiaburi inraiti si periculosi, u trimiti pe urma cu escorta la raion pe baza de declaratii de la toti pe care i-au omorat astia cu maciucile in viata lor. Plutonierul Moise ii facu semn batranului sa se stearga pe fata si pe gat de sange, dar acesta parca surzise, parea cu adevarat cu totul strain de ceea ce se petrecea in jurul lui si se ridica foarte grabit si aferat sa plece de-acolo. Dan insa nu-si revenea din lovitura primita. Fusese atins undeva, in burta sau intre picioare, fiindca mainile si bustul le misca fara greutate. ii curgea sudoarea in siroaie si arata vinetiu, asa de tare il secase. - Mi-a spus cineva ca asa trebuia sa-ti fac cand ai scos cutitul la mine in casa, dupa ce ai plesnit-o pe nevasta-mea, ii explica Vasile, dar nu m-am gandit. Sa dai tu in nevasta mea, murmura el deodata cu alt glas si in aceeasi clipa il si carpi pe Dan ca si pe batran mai inainte si il intinse fulgerator cu spinarea pe podea. Am venit atunci la tovarasul plutonier Moise si i-am relatat cazul si tovarasul plutonier mi-a spus ca, neexistand dovezi, n-are ce-mi face. Poftim dovezile, tovarase plutonier, exclama Vasile sarcastic, sa declare domnul Dan ca n-a intrat el in casa mea cu cutitul, cu frati-sau si mi-a batut nevasta. Sa indrazneasca sa minta. ii iai declaratie si lui si lui domnul Stefan si le aduci la mine. Da-i astuia afara sa se spele sa nu-mi faca mie balci prin sat cu sangele lui puturos pe camasa. - Vere, marai Dan ridicandu-se de jos, de asta data sigur pe sine - ai fi zis ca palma care il lungise avusese in mod bizar un efect inviorator -fa-ne tu noua cel mai mare rau pe care poti sa ni-l faci, ca daca venim noi si cadeti voi, sa nu-ti para rau ca nu l-ai facut - Sa fii linistit in privinta asta, il asigura Vasile, n-o sa-mi para rau de nimic si o sa ma straduiesc de asa maniera incat piatra pe piatra n-o sa mai gasiti cand o sa va intoarceti. Daca o sa va mai intoarceti!
Si facu semn din cap sa fie scosi afara de-acolo. Plutonierul iesi cu cei doi si in aceeasi zi le facu acte de dare in judecata si ii trimise la raion sub stare de arest: inselasera autoritatile la arie, nu declarasera suprafetele si cantitatile exacte; si nu platisera mai nimic din cele o suta optzeci de mii de lei impozite, cate le aveau inscrise pe rol. Pe Stefan insa nu-l prinsera, fugise la timp de-acasa si nu mai reveni niciodata in sat 331 Printre hotararile luate in sedinta organizatiei, in afara de excluderea lui Bila din partid si sanctionarea cu vot de blam data lui Plotoaga, mai era una considerata de primul secretar Ghimpeteanu ca foarte importanta si anume formarea unei comisii locale care sa mearga in zilele urmatoare prin sat si sa stranga in carute cotele celor care fugisera cu ele de pe arie si credeau ei ca au sa ramana fara sa le dea. Era, de altfel, zise el, si ultima sarcina pe care o mai avea de indeplinit in satul sau natal Moromete, dupa care putea sa se intoarca linistit la raion si cu asta sa se considere ca incheiata, in fapt, campania de strangerea recoltei din anul acela. Instructiunile prevedeau ca aceasta comisie sa fie formata din organizatiile de masa, in special din Frontul Plugarilor si chiar si din oameni asa, mai respectati din sat, si sa faca parte bineinteles din ea si membri de partid, ca sa-si atinga scopul: adica de la chiaburi sa ia cereale in contul impozitelor si de la ceilalti restantele. S-o conduca, fireste, presedintele sfatului si tovarasul Moromete sa-i indrume sa iasa totul bine Niculae dormi tarziu dupa ce se intoarse de la sedinta si pana se scula si se imbraca se facu pranzul, nu mai pleca de-acasa, incat instalarea lui Vasile se facu in lipsa lui. - Sarcina mea s-a cam incheiat, zise el adresandu-se tatalui, maine sau poimaine plec. Bine ca s-a terminat, o sa-l aveti acum presedinte pe Vasile, singur spuneai ca e un om - Cand am spus eu? se apara Moromete. - in ziua cand am inceput secerisul, si mi-ai povestit la capul locului cum l-a omorat Nastase pe tatal lui Vasile si alte istorii de acelasi gen. - Bine ca stii tu istorii de alt gen, zise Mormete suparat si ca niciodata pana atunci se arata foarte putin dornic de discutie, se ridica si se pierdu pe undeva prin gradina. Spre seara Niculae se duse pe la sfat si il gasi pe Vasile acolo. - S-a operat, zise Zdroncan, de dimineata pe la doispe, o schimbare in sanul comitetului executiv. Am trimes pe tampitu asta de Ilie Micu sa va cheme si n-a stiut ce sa spuna, ca nea Ilie Moromete n-a vrut sa te scoale, zicea ca dormi, si il arata cu capul pe acel Ilie Micu, care nu stiuse ce sa spuna. - Foarte bine, zise Niculae, stiam ca o sa vina Vasile. - Ei, uite-l pe tovarasul Vasile, continua Zdroncan, noul presedinte. Niculae se uita pe sub sprancene la cel numit, care era acolea si catva timp nu zise nimic. - 332 - A si bagat spaima in chiaburi, zise acel Ilie Micu, care era intr-adevar un om mic de tot, aproape un pitite, sedea la un colt al mesei lui Zdroncan si sorta niste scrisori. Era chiar pitic, mic si span, indeplinea functia de curier, dar demult, dinainte de razboi, ii placea lui Valache sa-si aprinda tigarea de la el ridicandu-l cu trup cu tot pana la gura. El ducea toate scrisorile prin sat si era foarte batos, nu astepta sa vie omul pana la poarta dupa ce il striga, ii arunca plicul peste gard si isi vedea de drum spunand ca el n-are timp de pierdut, il asteapta dom primar si dom notar Acum il degradasera pe Ilie Micu, nu se stia sigur daca i se mai dadea sau nu leafa de curier si nici prin sat nu mai era vazut in fiecare zi, ca pe vremuri. - Taci, ma, din gura, Ilie, ca daca te prind ca mai spui ceva de oricine-ar fi, te dau afara, zise Zdroncan. Ia du-te mai bine si adu apa, uite cana ici, spal-o nitel, fire-al dracu , vezi c-a baut Arghirescu din ea si miroase a usturoi. Ca si asta, al dracu , parca n-ar mai gasi altceva ce sa mai manance. - Ia vino, tovarase presedinte, zise Niculae adresandu-se lui Vasile, Isosica unde e? Ia sa se duca cineva sa-l cheme. - Isosica?!
exclama Zdroncan. Cred ca la ora asta sta la discutie cu Fantana pe la Palamida au plecat amandoi de dimineata, cred ca s-au intalnit in tren, daca nu cumva barbosul l-o fi aruncat jos din tren, aflam noi!
- Adevarat, zise Niculae, de ce n-a venit Fantana la sedinta aseara? - Nici Isosica n-a crezut ca o sa se prinda, dar a incercat si i-a reusit perfect, zise Zdroncan. L-a trimes pe Enache al Carstichii sa-i spuna lipoveanului ca sedinta are loc la ora noua seara, si nu la cinci cum a fost. - Si Fantana a crezut? - N-a fost numai asta, zise Zdroncan stergandu-si penita pe cap si punand-o apoi pe suport, a venit tocmai atunci si nepotul lui si i-a spus ca poate sa-l prinda la moara pe Stefan al lui Nastase. Fantana era montat rau de muierea lui ca s-a facut Marioara de ras din pricina aluia si cand a auzit asa a venit la moara, l-a lasat pe Stefan sa plece cu caruta si cand a luat-o ala la dreapta s-a urcat peste el cu nepotu-sau, ca asta venise cu caruta cu coviltir de frica ploii, l-au dat peste cap si l-au dus spre Cotigeoaia. "Bine, ma, zice barbosul, de ce te-ai apucat tu sa umpli satul ca te intalnesti in padure cu fata mea, ce fel de flacau esti tu?" "Nea Adame, zise Stefan, eu n-am suflat o vorba, poate Marioara sa fi spus ceva." "Cum Marioara, zice asta, ai mai pomenit tu ca o fata sa bata singura toba si sa se faca de ras ca se intalneste in padure cu un flacau?" "Nu stiu cine a spus, zice Stefan, ca daca afla tata ma da afara din casa." "Va sa zica nu vrei sa juri, zice asta, ti-e frica sa minti!
Ei lasa ca-ti arat 333 eu tie." "Nea Adame, uite jur ca n-am suflat nimanui o vorba, crede-ma, ce dracu, am facut si eu armata, nu mai sunt un prost" "Bine, zise Fantana^ 5 atunci de ce cand ai bagat de seama ca s-a aflat n-ai zis ca nu e adevarat? i Si dupa una si alta te-ai mai apucat sa si minti, ca n-a fost vorba de insuratoare." "Nea Adame, n-a fost vorba de absolut nimic, nici macar sa I zici ca am schimbat asa o vorba, nici n-am vazut-o in ziua aia care zice i lumea ca a ramas cu mine in padure. Cheam-o aici si ai sa vezi ca nu mint." "Atunci lumea de ce vorbeste?" "Dracu s-o ia de lume, zau ca nu stiu de ce, uite poti sa ma si bati, ca nu stiu nimic." "Bine, zise barbosul. Dar daca cu incepere de maine, n-o sa spui la oricine te-ntreaba exact cum mi-ai spus mie aici, atunci sa stii ca pun eu iar mana pe tine si pastele si clopotnita ma-tii care te-a mai facut." Seara la noua vine Fantana la scoala la sedinta si da de Ilie al lui Leoasca cu usa inchisa care nu vrea sa-i dea drumu inauntru. Ordin expre de la Comitetul Central. Ei, sa fi auzit injuraturi de dimineata cand a venit barbosul pe aici si a aflat cine a dat de fapt ordinul asta si mai ales la ce ora a inceput sedinta, incheie Zdroncan. Unii zic ca eu injur. Eu nu injur decat cum zicea alde tata: oasele in sau: fir-ai al dracu , sau lua-te-ar dracii!
Ei, sa-l fi auzit voi pe Fantana de dimineata, mai zise Zdroncan cu dintii lui zambati, sticlind de incantare. - Dar dumneata de unde stii, domnule Pisica, zise Ilie Micu cu respect, spunandu-i pe numele adevarat lui Zdroncan, nume cu care semna el foarte incogarlitat si cu o coada lunga de jumatate de pagina actele legale ce emanau de la sfatul popular. Zdroncan, desi evident flatat de respectul lui Ilie Micu, nu catadicsi totusi sa-i raspunda si continua explicand de ce Isosica se grabise prin urmare sa prinda de dimineata trenul de sase spre Palamida. E drept ca era adevarat ca avea el si ceva de aranjat pe la directia moraritului Si de felul cum pronunta secretarul sfatului aceasta ultima fraza se vazu numaidecat ca nici nu stia ceva precis in legatura cu plecarea celor doi la Palamida si unde avea fiecare din ei treaba. Niculae spuse ca in cazul asta sa pofteasca Zdroncan cu presedintele la o sedinta pe care s-o tina eatesitrei in legatura cu comisia; maine dimineata trebuia pornit prin sat si lichidata aceasta lipsa din timpul cam¬paniei. Pana se ridica Zdroncan si incuie hartiile, Niculae ii spuse lui Vasile in biroul acestuia: - Ai vorbit foarte bine aseara in sedinta. Daca te apucai sa-mi spui mie asa cum ai vrut, cand am venit la inceputul campaniei, n-ai mai fi obtinut acelasi rezultat. - Chiar de-atunci v-am dat dreptate, raspunse Vasile. Zdroncan tocmai veni si el si sedinta restransa intra in subiect. Formara doua comisii. Cazura apoi de acord ca trebuia chemat imediat 334 imputernicitul comitetului de stat pentru colectarea produselor agricole si sa i se dea sarcina sa adune maine dimineata la sfat pe membrii celor doua comisii: una avea s-o conduca Maxim al lui Pataleata, electricianul comunei, si sa mearga cu ei si Mantarosie, si alta avea s-o conduca chiar noul presedinte, sa imparta adica satul in doua si sa se termine actiunea in cateva zile. imputernicitul acela veni. Ajutat de curierii si paznicii comunali, el pleca sa-i anunte pe cei numiti. imputernicitul acesta nu era de fapt altcineva decat Cristache al lui Cioaca si era vecin chiar cu unul numit in comisie si incepu chiar cu el; era chiar Enache al Carstichii. - Bagati de seama, spuse imputernicitul, Cristache al lui Cioaca, adresandu-se lui Enache al Carstichii. Daca vreunul din ei pretinde ca n-are, ca nu-s ce, ca pe partea ailalta, faceti perchezitie si confiscati. Aveti imputernicirea asta de la mine, imputernicitul comitetului de stat pentru colectarea produselor agricole. S-a inteles? || - Hai, ma, ca stim noi!
raspunse Enache tot asa, la plural, cum vorbise bi Cristache. Dar de fapt nu stiau nimic. in viata lor nu facusera perhezitie si nu confiscasera ceva cuiva. - Maxime, zise imputernicitul cand vorbi cu electricianul comunal, baga de seama, esti sef, il investi el. Cu tine stau de vorba, mai adauga cu un glas care promitea multe referitor la avantajele acestei investituri, dar care totodata avea si ceva amenintator, ceea ce dadea de inteles ca exista si ^dezavantaje, daca nu chiar neplaceri. Asta depindea de felul cum il asculta pe el. I - Hai, ma, ca am inteles eu, protesta si Maxim aratandu-i imputer-Inicitului bratele sale desfacute: chiar asa ma iai? Am si eu cap, adauga, | si clatina din cap drept dovada parca. XI | A doua zi dimineata Maxim al lui Pataleata electricianul si Mantarosie 1 cantaragiul erau la sfat. Dar nu veni Enache al Carstichii, vecinul imputernicitului, si in afara de el nu venise nici un anume Busuioc, membru in Frontul Plugarilor. Din cealalta echipa venisera insa toti, si Vasile se pregatea sa plece cu ei. - Sa se duca cineva si sa-l cheme pe Busuioc si pe Enache al Carstichii, zise el, ce asteptati? Maxime, mai adauga el, aveti grija cum intrati in curtea omului, explicati-i ca nu se poate sa nu dea, ca a fost o eroare ca au fugit de pe arie, dar acum trebuie indreptat Asta in cazul in care 335 vedeti ca omul e cumsecade si nu prea are el putere economica. Cu chiaburii insa sa nu intrati in discutie, adauga el, desi pana la ora aceea nu se stia nimic daca vreun chiabur profitase si el de imprejurari si fugise cu graul de pe arie; aveau insa impozite de platit. - Pe chiaburi ii executam, spuse atunci o voce foarte blanda, dar foarte hotarata si Vasile se uita indarat. Era Bila. Tocmai sosise si el si auzise ultimele cuvinte ale noului presedinte. - ii executam la sange, repeta el. Avea aerul ca nu i se intamplase nimic alaltaieri, ca adica nu fusese exclus din partid si ca putea mai departe sa vie pe la sfat si sa fie vazut dand sau executand diferite insarcinari ca si inainte. Singurul semn care fu observat la el ca suferise marea infrangere era ca nu mai avea creioanele acelea in piept, si Ie scosese pe toate. - Mantarosie, zise Vasile, decat sa stai acolo si sa sprijini sfatul sa nu cada, mai bine te-ai duce sa-l chemi pe Enache al Carstichii si pe Busuioc, ca n-avem timp de pierdut. Niculae statea in biroul lui Zdroncan si vorbea la telefon cu raionul de partid, Mantarosie afara, razimat intr-adevar de una din coloanele cladirii, rasfoia linistit tabelele de colectare. Arata foarte vesel Mantarosie, dar era greu de stiut din ce pricina. - Gata, imediat, zise Bila cu un zel indiferent. Ce, ne jucam de-a baba-oarba? Proces-verbal, ordin de la raion, asteapta aici tovarasul presedinte Vasile. Era insa ceva de o tristete care nu se mai stergea in glasul lui. Fusese zdrobit, dadusera in el ca in fasole, fara nici o mila si nu-si revenea, nu putuse sta acasa dupa ce atatia ani isi petrecuse zilele in jurul acestei cladiri albe. - Uite ca Enache a si venit, spuse Mantarosie ranjind fara sa fi ridicat fruntea din hartii. intr-adevar se vedea pe soseaua putin inalta coborand de departe un om. Cu toate ca distanta era mare, se distingea bine cum se apropia cu o calcatura larga si neregulata, balabanindu-si bratele. Din cand in cand ducea mana la palarie fara nici un rost si se uita in toate partile cu un aer triumfator, parca ar fi fost mai-marele satului. Vazandu-i pe cei adunati, le facu un semn foarte nedeslusit si i se auzi glasul, ca un fel de chiot sau de chemare. - Da, e Enache, zise si Vasile. Noi am plecat, ne vedem la pranz!
Al lui Pataleata, ti-a spus Cristache ca esti sef, cu tine stau de vorba. Hai sa mergem, le spuse apoi celorlalti si se indepartara toti grabiti. 336 Trei carute cu cai cu cergi in ele se pusera in miscare si ii urmara indeaproape. In ele trebuiau puse cotele. - Hehehe!
facu Enache din nou, acum la cativa pasi de sfat, stati asa. - E beat, constata Bila cu o superioritate plina de remuscari, ca un cunoscator. - Fratilor, ehehe, stati asa, striga Enache si se opri inaintea lor si isi dadu pierdut palaria pe ceafa. Sa umblati voi de-a lungul Dunarii de unde intra ea in tara de la Turnu-Severin si pana se revarsa in mare si muiere ca a mea n-o sa mai gasiti. N-a zis ea nimic, au!
sau of!
De dimineata asa pe la cantatul cocosilor, ma scol din pat si ma duc la ea si zic, eu dorm acilea si ea, saraca, s-o fi luptand in o mie de sudori. Nimic!
Uite, sa-mi saie ochii din cap!
Radea!
Zau, sa fie prost!
Sa fie al dracu care va minte!
Cand am intrat acolo sta in pat si cand m-a vazut mi-a ras Ce facusi, fa? zic. II facui, zice. Ei, pa dracu!
Zau ca l-am facut!
Aoleo!
Cand am auzit-o asa, mi-a sarit inima. Unde e, fa, sa-l vad si eu. il spala, zice, ii leaga buricul. Ce este? Baiat, zice, seamana cu tine. O sa avem acum, ezact zece copii. Muiere, zic, esti cineva. Fie-al dracu daca mai e careva ca tine Enache sufla greu, isi scoase palaria din cap si se sterse pe frunte de sudoare. ii apuca pe Maxim si Mantarosie de brat si ii lua cu el. - Hai inauntru, zise el. Plotoaga e aici? Habar n-avea ca Plotoaga nu mai era presedinte. - Ce s-a intamplat, Enache? il intreba Zdroncan iesind pe coridor, intreba degeaba, fiindca auzise totul prin fereastra deschisa. - Ma, asta, zise Enache apucandu-l de umeri pe secretar. Da- mi primu-intai!
Da-mi alea douazeci de mii de lei. - He!
facu secretarul. Ce vorbesti? Ti-a nascut muierea al zecelea? Ai dreptul!
Decretul Marei Adunari Nationale!
- Ah!
facu Enache si dandu-sc un pas inapoi isi smulse pearca lui de palarie din cap si o izbi de podea. Pe urma se apleca dupa ea, o ridica si si.-o puse in cap, dupa care ii apuca iar pe Maxim si pe Mantarosie de brat, ii trase afara si le spuse grabit: stati acilea, sa ma duc sa-i spun muierii!
Vin acum!
- Enache, striga Mantarosie in urma lui. Vezi ca Busuioc sta chiar acolea, langa casa de nastere. intoarce-te cu el!
Ba, sa nu vii fara el. Maxim intra din nou in biroul secretarului si se aseza suparat pe un scaun. Biroul spatios era ca de obicei plin de oameni cu tot felul de treburi. Pe pereti se vedea dintr-o parte portretul lui Stalin care de mare ce era scapa pafCa atentiei, iar din fata portretele conducatorilor partidului printre care si o femeie, grupati in fotografii egale, sapte sau opt. - Poftim!
Fa treaba cu Enache!
spuse Maxim urmarindu-l cu privirea pe Niculae, crezand ca Niculae o sa intre astfel cu el in vorba. 337 Dar Niculae nici nu se uita la el, iesi in prag si ramase multa vreme cu privirea tintita spre casa lui Valache. Nu se mai vedea de nicaieri Valache, parca era pustiu in gospodaria lui. In curand Enache se intoarse cu Busuioc care mergea parca l-ar fi impins cineva din spate. - Haide, ma Busuioc, ce dracu astepti, sa te chemam cu lautari? striga Maxim incruntat. Ce e cu tine? N-am fost eu aseara pe la tine si ne-am inteles? De ce n-ai spus ca nu vreai?!
Busuioc se uita in pamant si tacea. Cand ajunse in fata cladirii sfatului se opri si se uita in alta parte, ferindu-se sa dea ochii cu cineva. Din cauza noroiului - abia ieri spre seara se limpezise cerul - toti se insiruira in flanc cate unul si spre uimirea lui Zdroncan si a lui Niculae . care se uitau in urma lor, se amestica si Bila in echipa. - Ce e cu asta? exclama Niculae. - Dracu sa-I ia!
zise Zdroncan si dadu din umeri. Nu se gandea nimeni sa-i strige lui Bila sa paraseasca echipa, sau chiar daca se gandea, isi spunea poate ca Bila nu face totusi nici un rau nimanui, putea sa fie trimes cine stie unde, sa faca pe curierul, daca ii placea. in frunte mergea astfel Maxim al lui Pataleata, dupa el venea Enache, care, de coplesit ce era ca avea acum zece copii, nu se mai ferea deloc de noroi, plescaia din bocanci si se uita mereu in toate partile cu un aer triumfator; apoi in spatele lui calca Busuioc, umil, strain parca de toti si uitandu-se in pamant, si, in sfarsit la coada, Mantarosie, cu tabelele in mana si prins mereu de starea aceea a lui care nu i-o cunostea nimeni, batandu-si parca joc de cineva sau ca si cand si-ar fi batut altul joc de el si acuma nu-i mai ramasese si lui decat sa rada de el insusi XII - Nu mai plescai asa, Enache, ca ma umplusi de noroi pana la genunchi, spuse Busuioc cu un glas soptit si evlavios. Dupa care urma o lunga tacere. Toti se gandeau poate la faptul ca acuma in plina vara plouase ca toamna si se facuse aproape frig. - Ce-o fi cu Dumnezeu asta de-a varsat atata ploaie, se mira Enache rupand tacerea. Nimeni nu zise nimic. intr-un tarziu Mantarosie -constata din urma: - Nu indeplinise planul la plouat. - Ehe!
I-auzi ce zice!
Ehe!
exclama Enache razand zgomotos. Maxime, auzisi? 338 Maxim mergea inainte tacut si incruntat. Bila se tinea in urma lui, cu modestia lui batoasa. Enache il impunse in spinare: - Auzi, ma, Bila!
Auzisi ce zice ala? Bila, fi-ti-ar bila de ras. Da tu, am auzit ca nu mai esti in partid, ce cauti aici? Hehe continua Enache, ramanand in urma si calcand prin noroi alaturi de Mantarosie. Deodata Busuioc se rupse din rand si o lua inainte grabit. Dupa pasi se vedea ca e manios si ca paraseste echipa. - Ce e cu asta?!
exclama Enache nedumerit. Busuioc, unde te duci? - Scuipati peste chipul lui Dumnezeu, bolborosi Busuioc patimas, grabindu-se cat putea mai tare. Stiu eu de ce nu vin la adunarile voastre!
■ O sa va roada viermii cei neadormiti!
Mantarosie incepu sa rada in gura mare. - Du-te dupa el, Enache, si adu-l indarat. Mai radem p-acilea!
Enache se grabi sa-l prinda din urma si sa-l aduca inapoi pe Busuioc. - Mantarosie, de ce nu-ti vezi de treaba ta? spuse Maxim. Lasa-l pe om cu credinta lui!
Ce te legi tu de credinta lui? - Haha, facu Mantarosie neturburat. N-ai auzit? Cica o sa ne roada viermii cei neadormiti. - Pe marginea santului o sa mori, ca un caine, spuse Busuioc cu ura. Maxim interveni si-i lua apararea lui Busuioc. Aveau ordine sa nu se lege de credinta oamenilor, li se spusese in mod special. Cu parere vizibila de rau, Mantarosie trebui sa-si inghita deci pornirea nestapanita de a se hlizi pe seama lui Busuioc si sa taca. Busuioc ajunsese bisericos datorita unei intamplari destul de ciudate, petrecuta cu multi ani in urma cand intr-o zi se apucase sa dreaga un perete al casei si pusese copiii si muierea sa aduca pamant galben de la vagauni, sa-l amestece cu paie si balega si sa faca din acest amestec un soi de caramizi cat toate zilele de mari numite chirpici. Era intr-o zi de vineri si muierea se impotrivise: nu vroia sa lucreze vinerea. Busuioc se infuriase, o injurase atat pe ea cat si pe sfanta vineri si spusese ca da, sa fie pacatul lui, sa-l munceasca pe el dracii pe lumea ailalta, dar pana una-alta sa puna muierea mana si sa pregateasca pamantul, sa n-astepte sa puna el mana pe vreun retevei. A doua zi cel mai mic dintre copii, o fetita, incepu sa se planga de o zgaraietura la picior capatata pesemne in timpul cand framantase pamantul, dar nu se sinchisi nimeni, asemenea zgarieturi capatau copiii aproape in fiecare zi. in noaptea urmatoare insa, fetita avu un somn chinuit, iar femeia se destepta ingrozita si povesti barbatului ca a visat-o pe sfanta vineri amenintand. Copilul muri in calduri mari si Busuioc se inspaimanta si incepu sa se duca la biserica. in timpul liturghiei statea smerit si tot timpul se inchina. Cand preotul pomenea de focul gheenei gemea infricosat si intetea crucile frangandu-si grumazul. Tinea tot timpul in mana un busuioc, din clipa cand iesea pe poarta, cat dura slujba, si pana se intorcea acasa. Cu timpul i se uitase numele adevarat in schimbul poreclei de Busuioc, de la floarea aceasta care cu vremea nu se mai stia daca mirosul ei fusese de totdeauna acelasi si fusese doar aprobat de biserica, sau floarea insasi isi schimbase mirosul in narile oamenilor, amintindu-le de slujba din altar si de icoanele de jur-imprejurul carora era pus in cununi groase. Echipa mergea inainte prin noroi in frunte cu Maxim si primii pe la care trecura, avizati pe cai simple ca se apropie comisia, lasara muierea singura acasa si se pitira prin vecini. Maxim se supara: - Indiferent pe cine gasim, stam si cercetam, hotari el. Asa nu se poate, taranul nostru crede el ca poate sa insele statul. Nu exista, legea e lege si gata. Maxim spusese "taranul nostru", desi continua sa fie si el tot taran, cultiva cereale ca toata lumea. Fiind insa electricianul comunei, incepuse pesemne sa-i placa sa se; detaseze in curand se oprira in fata altei porti. Bila ridica ciomagul si enervat ca nu gasisera pana acum pe nimeni acasa, lasa modestia aceea a lui falsa la o parte si batu autoritar in uluca. Uitase ca nu mai avea acest drept. - Ia uite al dracului cum bate!
zise Maxim. Ia nu mai bate asa, dom le Bila, ca nu esti stapan pe curtea omului, ii si spuse direct. De altfel dum¬neata n-ai ce cauta in echipa, mai bine ti-ai vedea de situatie Dar Bila nu pricepu sau se facu ca nu pricepe, si nu se opri din batut, in ograda omului nu se vedea nimeni. De undeva din fundul curtii iesi un dulau roscat, mare cat un vitel, care numaidecat se avanta inainte, si incepu sa se arunce asupra portii. Oricare alt gard s-ar fi prabusit, afara de acesta care avea uluci groase din lemn de fag, batute bine in cuie. Dulaul se zbuciuma si se izbea neincetat, incercand rezistenta portii din toate partile. Totusi el nu era prea indarjit, hamaia si facea salturile sale cu oarecare indiferenta. - Hai, ma, du-le dracului, zise Enache confidential, adresandu-se cainelui. Ba Gheorghe!
Gheorghe!
Iata ca stapanul casei iesi in batatura. Era un om scurt si indesat, cu umerii puternici, parca n-avea gat. Ar fi fost greu de spus ca exista ceva binevoitor in infatisarea sa, totusi deschise poarta in graba si se indeletnici grijuliu cu alungarea cat mai departe a dulaului. Chiar intarzie putin cu aceasta treba lasandu-i pe membrii comisiei sa intre singuri in casa. - Gheorghe crede ca o sa-l scape cainele din incurcatura, zise Mantarosie. - Hai, ma Gheorghe, treci incoace la raport, zise Enache tare, prefa-candu-se autoritar. 340 le ie e Gheorghe se grabi sa le deschida usa casei si se pre gluma sau poate chiar nici n-o pricepu. - Cum sa nu, dar nu stiu pe unde or fi, unde le-o fi pus : - * Zina (stati jos!
stai jos, Enache!
), unde ai pus alea? In casa nu era nimeni, dar Gheorghe avea doua odai. Zina nu ra^ probabil ca nu auzise si atunci Gheorghe se grabi sa iasa. Toti menii li. echipei stateau in picioare, nimeni nu se aseza. Erau cam stingheriti. Cant^ Gheorghe iesi s-o caute pe Zina, Mantarosie se lua dupa el. - Zino, unde ai pus, fa, alea de la masina? spuse Gheorghe din tinda, nevroind sa intre in cealalta odaie. Mantarosie nu se sinchisi, apasa pe clanta si patrunse dincolo lasand usa deschisa. Acolo, muierea lui Gheorghe statea pe un scaunel si taia dintr-o oaie rastignita, facuta pastrama. De alaturi, de pe plita de tuci iesea un miros greu, dar atatator de carne fripta. Pe pat, un copil de vreo patru ani, cu burta goala, manca dintr-o strachina pastrama din asta cu mamaliga. Muierea isi ridica fruntea. Era tanara, in plina inflorire; avea niste ochi mari si frumosi, negri si sprancenati. Copilul nu semana cu ea, semana cu tatal, sau, trunchios si fara gat, cu privirea banuitoare si inchisa. Echipa veni in urma lui Mantarosie. Gheorghe intreba din nou muierea, iar aceasta ii raspunse ca nu stie, el stie, sa caute acolo in chichita lazii, acolo sunt toate hartiile. - Nu e nevoie, spuse Mantarosie, stim precis. Ai de dat o suta douazeci de kilograme de grau si doua sute de porumb restanta din anul trecut. - Floarea-soarelui a dat? intreba Maxim. - Am dat. Am dat. Floarea-soarelui am dat, se grabi Gheorghe sa raspurtda. - !
>i pe alelalte? intreba Mantarosie. - Ei, nu, nu!
Dar am dat. Floarea-soarelui am dat. (Stai jos, Enache.) Chiar am zis: sa ma duc acolo, sa dau floarea-soarelui. De dat, am dat. Asta era tot o istorie de anul trecut, cu floarea-soarelui. Cotele se luau cand trebuia facut untdelemnul, dar unii, vazand asa, dadusera mai bine samanta la porci decat sa le ia fabrica cote. Omul isi ferea privirile si isi cauta de lucru: muta un scaunel de ici-colo, il indemna pe Enache sa stea Busuioc tinea fruntea in pamant, dandu-se mereu pe dupa Bila, iar Bila statea batos langa Maxim, gata sa intareasca orice ar fi spus acesta. Singur Enache era voios. Se asezase pe scaunel aproape de muierea lui Gheorghe si ii povestea ceva in soapta - Auzi, Ghita, alde Aristita a facut azi-noapte!
Al zecelea, saraca de lea!
- A facut lesne? intreba Gheorghe. Nu s-a canunit? 341 - Cine sa se canuneasca?!
Muierea mea? Pai am intrebat-o: "Te-a durut, fa?" "De unde!
" zice. N-auzi ca statea in pat invelita cu un cearceaf d-ala si cand m-a vazut mi-a ras? Zau ca mi-a ras!
Muierea lui Gheorghe se ridica de pe scaunel, se duse la plita unde sfaraiau bucatile, lua de pe soba o strachina mare si incepu sa puna in ea. - Ia, nea Enache, hai luati, zise ea asezand strachina invarfuita pe un scaunel. In acest timp Maxim se uitase prin casa cu atentie. Sub pat se vedeau marginile unui balot gros de fire de bumbac si in dreptul ferestrei era asezata o masina de cusut Singer fara capac. - Ai putere economica, spuse Maxim posomorat. De ce ai vrut sa inseli statul? - Ce facusi tu, fa? Pai adu niste mamaliga, zise Gheorghe adresandu-se muierii, ca un surd total, dupa care deschise usa si iesi foarte grabit. Mantarosie se apropie de Maxim si-i sopti la ureche: - Nu trebuie sa-l lasam, ca asta n-o sa dea. Sa scoata acum ce-are de dat si sa duca la carute Maxim ramase cu chipul nepatruns. Nu raspunse nimic. Gheorghe se intoarse cu o oala mare plina cu ceva si se grabi sa intinda fiecaruia cate o cescuta galbena de pamant smaltuita. - Beti, luati. Era tuica veche, de anul trecut, cum de-o mai pastrase Enache si Bila mancau pastrama cu mamaliga, Busuioc nu vru, spuse ca el nu mananca miercurea carne Maxim statea posomorat. - Haide, nene Maxime, il indemna muierea. Ati plecat de dimineata si n-oti fi avut timp sa luati ceva in gura. Maxim continua sa ramana posomorat, dar intinse mana si incepu si el sa manance. Muierea zise: - O sa dam si cotele alea, ce sa facem!
- Nu-nu!
O sa dam!
De dat o sa le dam, ca nu e cine stie ce!
Asteptam sa vie alde cumnatu-meu de la Tecuci, ca i-am dat caruta si caii sa se duca, spuse Gheorghe cu convingere, atent mai mult la obligatiile lui de gazda fata de musafiri decat la cele pentru care venisera acestia. Bila, cu paharul in mana, se apropie de Gheorghe si incepu sa-i sopteasca tainic la ureche: - Gheorghita, asculta-ma pe mine!
Da cotele, domnule!
Ia cateva duble de grau si gata La puterea ta economica nu conteaza, zau, ti-o spun cu lacrimi in ochi!
Gheorghe insa nu-l lua in seama, se uita in alta parte ca si cand Bila n-ar fi existat. il urmarea cu o privire ingrijorata pe Mantarosie. 342 1 XIII Dupa ce statuse un timp alaturi de ceilalti fara sa se atinga insa de mancare si bautura, Mantarosie iesise apoi pe nesimtite din casa. Gheorghe il vazu urcand scara podului, apoi il vazu iesind in curte si luand-o spre soproane. Curand il vazu intorcandu-se. Mergea si ranjea tot timpul. Intrand in casa, Mantarosie se uita dispretuitor la gazda si spuse: - Te-ai chiaburit, dom le Gheorghe. Deodata se facu tacere. Se posomorara toti, in afara de Maxim care isi pastra infatisarea de nepatruns. - E, asta e acuma!
exclama Bila indignat. Busuioc isi lasa fruntea si mai jos, ca si cand ar fi vrut sa intre in pamant de rusine, iar voiosul Enache ramase cu gura cascata. - Da, te-ai chiaburit si nu vrei sa mai dai cotele, spuse Mantarosie din nou. Acuma sase ani cand erai sarac si ai primit pamant, era bun partidul, acuma nu mai e bun, ispravi Mantarosie cu un zambet plin de rautate si , placere invidioasa. - De ce nu mai e bun? Cine ti-a spus tie ca nu mai e bun? M-ai auzit tu pe mine vorbind? Ori esti nebun?!
zise Gheorghe pe neasteptate. incepu sa strige: Te stiu eu pe tine, Mantarosie. Sa nu crezi tu ca poti sa ma apuci si pe mine de piept Ce?!
Ai muncit tu in locul meu? Cand eu umblam descult si cu izmenele sumese prin noroi si cultivam sfecla si tutun si munceam de dimineata si pana seara, tu ce faceai? Ai, ma? Am muncit pe spinarea ta? Te-am isploatat pe tine acolo in Moldova de unde ai venit? Striga, se framanta de mijloc si izbea cu pumnul cand in directia usii, cand a peretelui, cand in aerul de deasupra capului. Se facuse urat la fata, salbatic, si ochii ii aruncau lumini intunecate. - Te-am isploatat pe tine, ma, am isploatat pe cineva de spui ca sunt chiabur? Sunteti martori!
Ati auzit ce-a spus!
Pufni greu pe nari, cuprins parca de o valvataie. isi dadea palaria pe spate, isi apuca chimirul cu mainile, izbea scaunele de pamant mutandu-le fara nici un rost dintr-un loc in altul. - Da ce, ba, am ajuns de rasul lumii sa vii in tarla mea sa-ti bati joc de mine?!
Ei lasa, ca nu raman ele lucrurile aici!
Fie-al dracului care o lasa afacerea asta asa!
Vii aici si te urci in podul meu, iti bagi nasul prin toate partile, te duci in sopron Lasa ca te aranjez eu!
Daca nu te-oi aranja eu, nu te mai aranjeaza nimeni. Se parea ca va pune mana pe ceva si-i va lua pe toti la goana Bila se^ daduse mai spre usa iar voiosul Enache se ridicase de pe scaun si arata incurcat de tot. Cat despre Busuioc, el pierise, nimeni nu bagase de seama cand si pe unde iesise. 343 - Nu striga, ca nu mi-e frica de tine, spuse Mantarosie sfidand. Te-ai chiaburit si nu vrei sa mai dai cotele, asta e socoteala!
Peste chipul lui Gheorghe trecu o umbra, ochii i se facura ca pacura. Parea sa inteleaga ca nu mai e nimic de facut, ca adica se apropie incet de el pacostea si el n-avea cum s-o inlature: pe baza spuselor astuia aveau sa-l treaca la chiaburi. Asta insemna distrugerea totala a tot ce agonisise el in atatia ani de munca pe branci; cu chiaburii nu se discuta. O umbra de nebunie licari in privirile lui negre. Era nelinistitor sa vezi nepasarea lui Mantarosie, nici macar nu se uita la Gheorghe. iti trecea prin cap ca iata, uite asa putea muri cineva. El parasi din nou odaia si disparu afara. Dupa catva timp se auzi de pe prispa un zgomot de trapa care se ridica; era, pesemne, de la pivnita lui Gheorghe in care Mantarosie intra. Se facu din nou liniste. - Tovarase Gheorghe, asta o sa vedem noi, ce spune Mantarosie, daca o sa trebuiasca sau nu sa te trecem Ia chiaburi, zise Maxim impaciuitor, ca si cand asta o data facuta nu era cine stie ce. Dar pana atunci, promise Maxim, trebuie sa dai ce ai ca restante. - I-am spus si eu pe arie ca trebuie sa dea si uite ca n-a dat, iar asta-toamna am mancat tot porumbul ca porcii, zise femeia, ignorand restul amenintarii, poate in felul acesta se uita de ea. - Gheorghita incepu Bila si dupa ce-i sopocai cateva clipe nu se stie ce la ureche, se retrase clatinand din cap. Zau, ti-o spun cu lacrimi Dar Maxim ii spuse si el pe sleau sa taca din gura si sa nu se mai amestece. Bila tacu dar nici Maxim nu mai stiu ce sa spuna. Se scursera astfel cateva minute. Femeia mai turna tuica. Gheorghe tacea, crunt si nelinistit, acum parca paralizat de ceva, incapabil sa ia o hotarare. Prin fereastra, razimat de stalp, se vedea pe prispa Busuioc. Aparuse iar de unde disparuse, vazand ca nu se intampla nimic. - Astea ce sunt, dom le Gheorghe? zise Mantarosie intrand in casa si aratand ceva. Era un pachet mare si lunguiet invelit in hartie ceruita. Mantarosie il desfacu si aparura cinci-sase incarcatoare de pistol-mitraliera incovoiate ca niste roscove. - Erau acolo in pivnita, pitite bine, continua Mantarosie varand unghia intr-un incarcator pe care il scutura. In palma ii luci galben un glont ca o ghinda mica. Toti se uitara la el, nemiscati, apoi se ridicara si se uitara mai de-aproape. Ce era asta? Dadusera de un dusman de clasa care tinea munitie la el? Gheorghe capata brusc o expresie ratacita si deodata sari de Ia locul lui, il impinse la o 344 parte pe Mantarosie, tasni afara si incepu sa alerge spre gradina. Sari parleazul si o lua spre viroaga satului. - Dupa el, prinde-l, striga atunci Maxim cu un glas incordat, dupa cateva clipe de ezitare. Vocea lui avusese, strigand, o tensiune parca improprie, tasnita dintr-o spaima naturala si veche; la fel ar fi strigat daca ar fi fost noaptea sentinela in post si ar fi zarit fara veste in raza sectorului sau o umbra necunoscuta, cine e, stai!
Si tasni cel dintai si o lua la goana in urma celui care fugise. Toti il urmara, Busuioc speriat dar ca si cand ar fi vrut sa fuga de acest loc nelegiuit si intr-adevar el pieri si nu se mai vazu incotro o lua, Mantarosie ranjind, Bila avand o infatisare severa, parca ofensat. Iar Enache ezita si el catva timp si striga de cateva ori: - Gheorghe, mai Gheorghe!
Ma, n-auzi? Si se lua in cele din urma dupa fugar, dar mai strigand de cateva ori, vrand parca sa faca totul pentru Gheorghe si daca el nu vroia sa asculte, el, Enache, in felul acesta sa-si decline prin aceste strigate raspunderea pentru situatia care se crease. Casa lui Gheorghe era asezata la marginea din partea aceea a satului si el iesi din primele clipe la campie. Vru s-o ia la stanga, unde se vedea dunga neagra a padurii Cotigioaia, dar urmaritorii, fara sa se fi inteles intre ei, ii taiara drumul si nu-i lasara libera decat partea care il ducea spre rau. Poticnindu-se fugarul o lua intr-acolo si in curand se vazu panglica alba, de culoarea prafului, acum umflata de atata ploaie sticlind orbitor sub soarele de august. Maxim striga lui Mantarosie sa-i taie lui Gheorghe drumul in susul malului, lui Enache sa inainteze direct spre el, si impreuna sa-l incolteasca astfel pe fugar din trei directii. Gheorghe se uita inapoi, fugi cateva zeci de pasi in sus, apoi in sens contrar sovai si deodata intinse bratele si se arunca in rau cu capul inainte. Urmaritorii se apropiara repede si il vazura zbatandu-se, sforaind si plescaind sa ajunga la celalalt mal si sa dispara in padure. Era usor de observat ca ori nu stia sa inoate ori vroia sa inoate prea repede si hainele de pe el, camasa si o flanela, il stinghereau, ori ca se agatase de ceva care il tragea de picioare la fund. Nici nu dura o jumatate de minut cat ii tot zarira capul zbatandu-se sa nu se cufunde. Cand se adunara la mal toti urmaritorii, el nu mai iesi la suprafata. Alergara inainte, se oprira, alergara inapoi tacuti si gafaind. in cele din urma se linistira si ramasera nemiscati cu privirile si chipurile nedumerite indreptate spre locul banuit unde disparuse Gheorghe. Erau asa de smintiti la minte de atata alergatura ca nimanui nu-i veni ideea, sau nu avu curajul sa sara sa-l scape? 345 -S-a inecat, zise unul dintre ei,,ea o justificare, adica nu mai era de sarit sa-l scape, unde sa sara, in care parte, nu se mai vedea nici o urma peste suprafata curgatoare a apei de campie, nu se zarea nici o bolboroseala. - Ce dracu l-o fi apucat de s-a aruncat in rau? zise Enache cu un glas de parca nu si-ar fi dat seama de intamplare si mai astepta inca sa-l vada pe consateanul lor iesind la mal. Dar valurile apelor umflate curgeau nepasatoare si singure, iar intrebarea lui Enache nu micsora, ci spori tacerea grea care plutea pe deasupra undelor turburi. 346 PARTEA A CINCEA Timp de cateva saptamani Moromete nu inceta sa se mire: Ba, ce-a mai plouat, facea, parca in viata lui n-ar mai fi pomenit una mai mare. Ilinca si vecinii se uitau la el cam dintr-o parte: intinerise, nu-l mai recunosteau. Fata povestea ca inghetase cand isi daduse seama de cat timp statea el afara. Moromete isi indreptase umerii, fruntea i se descretise, mersul ii devenise mai hotarat, iar din glas ii pierise acea neliniste adanca pe care oamenii i-o simtisera pe arie cand el incercase sa vada cum va fi viata lor in viitor. Prietenii lui liberali aratau la fel, si, in cele cateva zile c5t mai statu pe-acasa, Niculae fu scutit de intrebarile lor pe care le uitau a doua zi dupa ce i le puneau. Cei mai tineri nu intelegeau bine aceste ciudate stari ale celor in varsta. Ei nu traisera atat de mult ca sa-si dea seama de unde le venea acestora bucuria aceea a lor care ii umplea de vigoare. Nu venisera ei de la arie cu carutele pline acasa? Acolo sus, in pod, nu aveau ei tot ce le trebuia pana la anu? Si un an e lung, pana la vara viitoare mai vedem ce-o mai fi Se stie ca mai nelinistiti de viitor sunt cei in varsta desi ei au mai putini ani de trait decat cei tineri. Dar nu tocmai de aceea se bucura ei atat de tare de cata viata le-a mai ramas? Nu de aceea se nelinistesc ei atat de adanc de lucruri care celor din urma lor li se par trecatoare? Seninatatea pe care acestia le-o cer n-are nici-o noima, mai bine le-ar oferi-o. De aceea intamplarile care urmara, desi grave si hotaratoare pentru sfarsitul vietii lor de tarani, nu ingrijorara decat pe cei batrani La cateva saptamani dupa treieris, Moromete se pomeni din nou in pridvorul lui cu prietenii sai liberali Costache al Joachii era atat de tul¬burat incat, daca nu l-ar fi vazut schiopatand Moromete, nu l-ar fi recunos¬cut. 347 - Ce e, ma, Costache? zise. - Ba Ilie, e rau, ma!
M-am certat cu al lui Gogoasa si ala a spus ca am impartit graul cu el ca sa dau cota mai putina. - Pai nu erea, mai, Costache, nevoie sa spuie ala, zise Moromete, toata lumea stie, ca ai avut tu grija sa vorbesti. Ei si ce? - A venit Vasile al Moasii, noul presedinte, cu carutele si mi-a luat graul din pod!
- Tot? se mira Moromete, stiind dinainte ca prietenul sau mintea. - Aproape tot. Se lasa o tacere, care confirma ca si celorlalti li se intamplase acelasi lucru. Asta nu era bine. Ce era cu Vasile asta? - I-a luat si lui Matei, care a impartit cu sora-sa, zise Costache, desi Matei era de fata si ar fi putut sa spuna singur. Dar Matei nu zicea nimic, nu-i mai ardea sa se rasteasca la nimeni. Zice ca nu s-au facut bine calculele cand era Plotoaga presedinte, mai spuse Costache. - Pai nu s-or fi facut!
zise Moromete. - Nu s-or fi facut si ce, vine el acuma sa le faca el? - Uite ca vine. - Nu scapi nici tu, zise atunci Giugudel cu un glas de parca ar fi vrut sa spuna ca a sunat, in sfarsit, ceasul si pentru Moromete, care pana acum a fost mereu ferit de loviturile pe care altii le-au tot indurat. Niculae al tau, continua el, nu mai e la Palamida, l-au scos de-acolo si nu la bine l-au trimes. - De unde stii tu? zise Moromete deodata fara prietenie, desi parca intru nimic zdruncinat. - l-au facut astia pe-aici un raport ca din pricina ca n-a indrumat bine munca s-a inecat alte Gheorghe, ginerele lui Trafulica Ca adica, el l-ar fi inecat pe ala. Asa s-au laudat ei, o fi adevarat sau n-o fi adevarat, ca pe baza raportului lor l-au scos pe Niculae, fapt e ca l-au scos - Mi-ar parea bine daca ar fi asa, zise Moromete cu dispret. Nu era locul lui acolo, cot la cot cu toti neispravitii. - Vorbele astea sa nu le mai spui, se rasti atunci la el Matei Dimir foarte ingrijorat. "Daca va mai prind ca va adunati la Moromete si vorbiti tot ce va trece prin cap, cu regret o sa iau masurile necesare si o sa va inchid gura." - Cine a spus asta? zise Moromete si fiindca Matei nu raspunse: Vasile? - Nu, zise Matei cu un glas din care se vedea ca nu vrea sa-i puna aceluia in spinare chiar si ce n-a spus. Nu, adauga, unul pus de el. Unul care poate s-o si faca. - Adica? 348 Fruntea lui Matei se increti in sus: dezvaluirea pe care o va face va confirma exact ceea ce Moromete ar vrea sa nu creada!
- Seful de post!
- Cui, ma, Matei? zise Moromete. - Lui Giugudel. Adica tocmai omului care le povestea cel mai bine tot ceea ce se petrecea in sat. Moromete izbucni: - Si adica cum sa nu mai vorbim ce ne trece prin cap?!
!
Adica cum, el cand vorbeste, vorbeste despre ce ii trece prin cur? Adica cum, el crede ca mi-e frica mie de ce-o vrea el sa-mi faca. Macar ca si ala, Vasile, daca i-a spus el, el crede ca sta mult acolo daca nu lasa lumea in pace?!
- Nu stiu ce crede el, zise Costache, dar vaz ce face!
Ai auzit? A venit alde Nae. I-au dat drumul. Moromete, intre timp, se intunecase la fata. Nu paru ca a auzit stirea despre Nae Cismaru. Vedea cumva cu ochiul mintii lucruri care pana atunci il lasasera de fapt nepasator? Fusese cumva pana atunci protejat si el crezuse ca oameni ca el si ca prietenii sai si-au castigat pentru tot¬deauna dreptul de a nu se mai atinge nimeni de ei? Putea fi adevarat ca acest simplu fapt, caruia el nu numai ca nu-i dadea importanta cuvenita, dar il simtise ca pe o suferinta si remuscare secreta, ca fiul sau nu se afla unde trebuia, il aparase de primejdii care pe altii ii lovise? - Degeaba zici tu ca iti pare bine ca Niculae nu mai e acolo, rupse Giugudel tacerea. In tot cazul, adauga el, trebuie sa recunosti ca atata timp cat era el acolo mai puteam si noi sa vorbim ce vrem. - Nu-l injurati voi pe toate drumurile ca Niculae ce pazeste acolo? zise Moromete deodata sumbru. Ba chiar ziceati ca in locul meu nici nu l-ati mai primi in casa. - N-am zis noi, Nae Cismaru a zis, spuse Costache impaciuitor si trist. Mi-a spus sa nu mai spun la nimeni, ca l-am intrebat: "Ce ti-au facut, ma, Nae, de ti-au dat drumul asa de repede?" "Ma, Costache, zice, m-au batut, ma, tui pastele ma-sii." - I-a placut si lui!
se rasti Matei Dimir. Apoi tacerea stingheritoare se lasa iar printre ei. Din gradina, unde . tragea cu maica-sa o urzeala de razboi, Ilinca se uita intrigata spre pridvor de unde nu se mai auzeau nici rasete si nici fum gros de tutun nu iesea de-acolo ca pe hornul unei case. - Ce-o fi cu ei, zise, Si striga: tata!
Ce faceti acolo? - Si ce ma-sii!
zise deodata Giugudel. O sa murim de doua ori? Si prin glasul lui balbait razbatu brusc un adanc dispret, care dezvalui tuturor parca sub o lumina neasteptata ca dincolo de firea lui pasnica si balbaiala lui se ascundea un om care nu s-ar fi lasat cu nici-un chip, chiar cu pretul 349 vietii, sa-i puna cineva piciorul in sale si sa-i rupa spinarea. Sa traiasca ei, spuse el mai departe, si sa-si aresteze pe urma mamele si copiii dupa ce s-or aresta intre ei si n-or mai avea pe cine sa aresteze. isi miscara oasele si parca se trezira dintr-o incordare suprema, de care insa nu stiusera nici ei. Se uitara unii la altii cu privirile incarcate de viata, parca ar fi fost oameni tineri. Redevenira senini, isi rasucira tigari, i si incepura sa fumeze ca si cand declaratia lui Giugudel i-ar fi eliberat de | o povara. - Ei, ia spune, Moromete, zise Matei. Spune, ma, fir-ar sa fie ea a dracului de situatie, ca eu credeam ca daca am imbatranit o sa aiba grija feciorii de mine si n-o sa fac altceva decat sa umblu de colo pana colo si sa beau tutun. Nu ne lasa, ma, sa traim, iar astia tinerii te uiti Ia ei si vezi dupa ochii lor ca nu inteleg nimic. Ba, zic, pamantul, ce faceti? Ce sa facem? zice. Cum ce, vi-l ia, orbilor, voi nu vedeti? - Pana in ultima clipa, Matei, pana la cea din urma suflare trebuie sa te zbati si sa dai din maini, zise Moromete. Si cine nu-si da seama de asta e si el un orb. Asta e!
Si mie in loc sa-mi para bine, noua la toti, sa ne para bine ca baieti ca Niculae al meu sunt acolo si feresc lumea de rele, atat cat se poate, cat e omeneste posibil, ne apucam sa-i judecam ca de ce n-au facut si n-au dres. Parca ar fi ei vinovati si ar fi adus ei vantul care trece uite-asa dintr-o parte a lumii spre alta, care isi vedea de treburile ei cum isi vede omul de-ale lui pe cer senin. Eu am stat cu el de vorba. El are credinta asta, ca lumea, asa cum era ea cand a deschis ochii pe pamant, nu e buna, si trebuie schimbata. El n-a vazut, saracul, ca lumea asta am fost eu, eu l-am oprit sa mai mearga la scoala, mi-a luat Dumnezeu mintile, am crezut ca o sa-mi aduc baietii indarat si am strans bani, n-am mai putut sa-l tin. N-am reusit, cu toate ca m-am straduit, stiam ca o sa fie rau de ei trei, un parinte stie si uite ca unul muri pe pamant strain aruncat intr-o fantana si altul e bolnav de oftica, din ambitie. S-a tinut de la mancare sa nu cheltuie, sa-si ridice casa in Bucuresti ca sa-mi arate el mie, prapaditul, ca si el e om si a avut dreptate sa plece de-acasa. Ca il napastuiam eu. Am stiut dinainte ce era in mintea lui, inainte chiar sa-i vie lui gandul si m-am speriat, Matei, si am inceput sa muncesc pe branci si sa alerg de la munte la balta, stiti si voi ca am mers impreuna, mai mult decat am alergat eu toata viata (sa nu-mi omor caii, mergeam, va mai aduceti aminte, cu mana pe loitra, prin ploaie si zloata si nu ma urcam deasupra in caruta decat cand imi dadeam seama ca-mi amortesc picioarele si nu le mai simT). Si m-am dus la ei cu chimirul plin de bani si cu un pogon de pamant cumparat la loc. N-au vrut, Matei, n-au vrut, Giugudel, n-au vrut, Costache. N-au vrut, ma, sa se intoarca indarat!
Si acuma numai de Achim aud ca e bine sanatos, dar mare scofala n-a facut nici el pe-acolo. 350 Puteam eu sa-i spun copilului pe vremea aia: Niculae, asa si pe dincolo, mi se prapadesc baietii pe la Bucuresti, au ajuns maturatori de strada, nu mai pot, taticule, sa te tin mai departe la scoala, ai trei clase secundare, intra si tu cand te-i face mai mare functionar pe undeva. Degeaba i-as fi spus eu, ca n-ar fi inteles. El o stia pe-a lui. Si dupa ce se termina razboiul, il prinse vantu asta S-a dus fiindca l-a chemat unul care avea el ceva in cap Dar el era un copil, si vii tu sa-i ceri lui sa indrepte el, un baietas fara stiinta lumii, ce fac rau ailalti, pe care nu i-a ales el si nu i-a facut el mari Ca trebuia sa-si fi dat singur demisia si sa fi plecat, am auzit pe unii spunand. Hm!
Si ce-ar fi facut? L-ar fi dat afara din partid si ce-ar fi iesit de-aici? Nimic. Pe cata vreme stand acolo, putea opri, atat cat putea, mana prostului, sa nu ajunga sa umble el cu ea peste toate cate lucruri bune au mai ramas pe lumea asta, si sa le strice. Si uite ca acum nu mai e. E adevarat, Giugudel, de unde stii? - E adevarat, absolut, raspunse Giugudel. L-au scos de-acolo. - Ei, uite, sa mai vie Nae Cismaru, sau alt prost care se crede mai destept decat altii, care nu mai poate de bine si vrea ca toata lumea sa-i aduca lui toate avantajele la nas, si sa zica, he, pai Niculae asta al lui Moromete cum putea el sa admita sa se intample pe arie ce s-a intamplat? Poftim, acuma nu mai e, de ce nu se duce el in locul lui sa indrepte lucrurile? E lesne sa stai la tine acasa si sa pretinzi altora sa faca si sa dreaga. Si tu ce sa faci? Macar daca ai fi o minte cinstita si ai recunoaste ca nu te pricepi la politica, sau ai alta credinta, si ca prin urmare orice ar fi facut Niculae tie nu ti-ar fi placut fiindca de fapt toata credinta lui tie ti se pare gresita. Ei, nu mai spune!
Si a ta care e? Daca o ai, pune-ti pielea la bataie pentru ea, nu pretinde doar altora sa renunte la a lor. - Cine zicea? intreba Matei. - Cine sa zica? Baznae!
Mie imi pare bine, repeta Moromete, chit ca ai dreptate, Matei, ani de zile ne-a mai ferit si pe noi de una si de alta. Dar imi pare rau ca baiatul o sa sufere. Ti-nchipui!
E tanar si ce-o sa faca el pe de margine, cu credinta in el!
Ca ma apucai sa spun. De mii de ori m-asi fi considerat in fata lui vinovat, decat sa-l vad ca incepe sa creada in lucruri pe care nu le cunoaste si ca vrea el sa strice niste rosturi care nu ele sunt de vina ca a fost lovit si n-a putut sa-si urmeze soarta. Eu, parintele lui, sunt vinovat, eu, nu altcineva, imi scot palaria si stau in fata ta cu capul plecat, tu trebuia sa fii acuma invatator, sau si mai bine, profesor mare. E vina mea ca ti-am stricat viata. Credeti ca nu i-am zis? A ras, stiti cum rade el, lasa ca stiu eu, zice, vreai sa iai pe umerii tai pacatele lumii in care ai trait!
Ei!
Mai zi ceva!
Sa speram, relua in cele din urma cu glas ferm, ca o sa se intoarca negresit la ce i-a placut lui de 351 cand il stiu eu: cartea!
Si o sa se puna cu brancile sa invete si sa ajunga ce-a vrut sa ajunga de mic. Alta cale nici nu are!
E tanar!
- Si ce facem noi acum, Moromete? zise Costache. Asa e, Niculae o sa-si gaseasca el drumul pierdut, dar noi ce facem? Stam asa, sa ne ia bucatele din pod? Ce-ar fi sa mergem toti la Vasile si sa vorbim cu el? - Bucatele n-ar fi nimic, zise Moromete. iti ia o parte, doua parti iti mai raman, si sa va spun un lucru, n-o sa credeti cum nu l-am crezut nici eu, dar pe urma m-am gandit ca n-are nici un rost sa ma minta el chiar pe mine, Niculae. Domnule, pretul pe care il plateste sfatul per kilogram de grau sau de carne, asta e pretul de pe tot globul, nu-ti da mai putin, cum cred unii. Atat ca nu te lasa sa-I vinzi pe piata la pretul tau S-a schimbat situatia cand pretul graului pentru toata Europa se stabilea aici la noi la Braila si erea leul cat roata carului. Pe mine chestia asta cu cotele ma lasa absolut rece, chit ca altii umbla cu gura cascata prin pietele Bucurestiului si-ar vrea cu un sac de zarzavat sa cumpere un aparat de radio. Mie mult mai rea mi se pare ideea ca Vasile nu din capul lui i-a spus sefului de post sa ne ameninte. De-aia eu zic ca nici nu trebuie vorbit cu Vasile. - Dar cu cine? se rasti Matei, care se vedea cat de colo ca istoria cu pretul mondial al graului in ceea ce il privea nu numai ca nu-i placuse, dar i se paruse o bazaconie. Moromete trase adanc din tigare, se posomori si incepu sa-i contemple fumul albastru care iesea din ea pe la ambele capete. - Vasile, zise Moromete, e greu sa stai de vorba cu el, el stie una si buna, ca trebuie sa se aleaga praful de tot ce-a insemnat cat de cat ceva in satu asta, si asa o sa si faca, sa tineti minte de la mine. - Cu cine, atunci, Moromete, sa vorbim? zise Costache. - De pilda cu Isosica!
Costache se indoi: - Crezi tu ca asta a facut cuiva vreodata un bine? - A facut, afirma Moromete, prin faptul ca n-a facut rau!
E o chestiune aici: de ce l-a ajutat el pe Vasile asta sa ajunga el presedinte, si nu l-a aparat pe Plotoaga, care fata de Vasile era un om de inteles, cu toate ca mai striga si el, ha, ba!
Eu l-asi intreba!
- Vreai tu sa vorbesti cu el!
? se mira cu insufletire Costache. Vorbeste, Moromete: indarat ce mi-au luat n-or sa-mi mai dea ei, dar sa nu vie sa-mi mai ia!
Temerea asta a lui Costache insemna ca atat cat ii mai ramasese in podul lui era departe de a mai inceta sa mai fie o ispita pentru colectorii care cutreierau inca pe ulite. y 352 - Asa cj relua Moromete, si o sa mai ma gandesc eu ce trebuie facut, n-o sa ma doara gura sa vorbesc si cu Vasile asta, fiindca l-ati vazut, venea si el pe la noi si sunt curios sa stiu ce-o sa zica cand o sa-i spun: ma, Vasile, si aici glasul lui Moromete avea iar acele subtirimi si grosimi de odinioara cand citea ziarul in poiana fierariei lui Iocan, intrucat prin faptul ca niste oameni se aduna pe pridvorul unuia sau altuia constituie un pericol pentru regimul care ne-a scapat de robia facista? Ai vazut si tu!
Nu cadea nici guvernul din vorbele noastre si nici pe tine nu te-am impiedicat sa ajungi presedinte. Bravo!
Vezi-ti de drumul tau, daca crezi ca e chiar drept sa distrugi agoniseala altuia si la ce folos s-ar ajunge, dar nu te lua dupa ce ti se cere sa faci, zi si tu ca ai facut si ca toata lumea de la mic la mare lauda guvernul, si o sa stai multi ani in fruntea satului. Da, exclama Moromete, dar eu ma tem de altceva!
Si se ridica de pe pridvor acuma pe deplin senin si cu expresia aceea de tinerete revenindu-i pe deplin in privire. Avea in luminile ochilor luciri care erau parca reflexe indepartate ale unor teritorii care nu se vedeau, incepu sa coboare scarile pridvorului si o lua incet spre gradina lasandu-si, fara sa le spuna cat lipseste, musafirii singuri. intarzie destul de mult si cand reveni usui foarte grijuliu un cocos, care manca malaiul unei closti cu pui intarziati. Apropiindu-se de pridvor, nu urca, ramase la distanta si incepu sa se uite staruitor peste drum. Fostii liberali poate ca intelesera ca trebuie sa plece, dar cum sa plece tocmai acum? - Hai, ba, Moromete, vino incoace si spune-ne!
se rasti Matei exprimand pe fata nerabdarea tuturor. Moromete se smulse parca cu greu din contemplarea a ceea ce vazuse el ca se intampla pe drum si urca in sfarsit in pridvor. - Ma, urat tata a mai avut si baiatu asta al lui Stancu Tumbii, zise el pe deplin detasat de tot ceea ce vorbise mai inainte. Are un ochi care parca ii cade in gura. Matei trase, de enervat ce era, o injuratura. Nu-i ardea lui acuma de al lui Stancu Tumbii si de pozitia ochilor lui. - Ma tem de altceva, zise in sfarsit Moromete, dar parca uimit de cuvinte de a caror importanta parea chiar covarsit. Cand lucrurile pornesc de se dau de-a rostogolul la vale, ele nu se linistesc pana nu ajung jos si n-au unde se mai rostogoli. Ce putem noi impiedica? Lumea asta se tine bine pe picioarele ei, sau primului nebun care ii vine in minte s-o dea peste cap o da?!
Asta e intrebarea. - Hai, ba Moromete, vorbeste cu ei, macar vezi ce zic, nu da indarat, ca am vorbi noi, dar tu stii mai bine de la Niculae cum sa-i iai, zise-Matei. - Asa e, intari si Giugudel. 353 J Dar Moromete, cu fruntea plecata, rasucindu-si o noua tigare, nu dadea nici un semn ca le auzea indemnurile. §i nu spuse nimic nici in minutele care urmara. Tacea si fuma. Vedea ceva inainte? Se gandea? - Hai, ba, sa plecam, ca se face noapte, zise atunci Costache ridicandu-se pe neasteptate, ca si cand si-ar fi adus aminte ca in tot acest timp cat a stat aici, a uitat de ceva foarte important. incepura toti sa coboare scarile si o luara repede spre poarta, fara sa se mai uite in urma si fara sa se astepte unii pe altii. II Cand Costache spusese "hai sa plecam ca se face noapte", asta era un fel de a vorbi: soarele era inca sus. Nu mai aveau insa treaba acolo, s-ar fi scurs vremea de pomana daca mai stateau. Mai mult nu aveau ce afla de la Moromete in acea zi. Soarele abia trecuse de varfurile salcamilor. Era o dupa-amiaza de septembrie, cu lumina multa ca st in plina vara, dar cu caldura mai putina. Moromete pleca de-acasa indata ce prietenii sai se indepartara. Se duse direct la Isosica. Noul responsabil al morii, care izbutise, dupa cat se pare, fara "Operatiunea Cotigeoaia" sa puna mana pe acest post, statea in biroul acela care semana de departe cu o ghereta, si din care condusese macinatul, pana acum cateva saptamani, Adam Fantana, curatat Aceleasi hartii facute varza ii dadeau acuma de furca si lui Isosica. Le lasa insa asa cum erau de indata ce il zari pe omul care intrase peste el si isi dadu seama cine e. isi ascundea insa bine, ca de obicei, si mirarea si curiozitatea in fumul de tutun care ii urca pe dinaintea ochilor din tigara pe care o tinea in felul acela al lui, atat de ganditor si grijuliu, intre degete. Se uita insa direct, in tacere deplina, la Moromete, neajutandu-l cu nimic sa intre in vorba, neinvitandu-l sa ia loc, neintrebandu-l nimic. - Si maine-poimaine, zise Moromete simplu, asezandu-se pe banca de lemn alb, cand Vasile o sa te dea si pe tine la o parte si n-o sa mai fii nimic, ce-o sa te faci, Isosica? Nici nu se uita la el, isi incretise fruntea si scruta ingrijorat podeaua, ca si cand Isosica ar fi fost fiul sau cel mare, Paraschiv, a carui soarta nu inceta sa-l indurereze. Contempla acest viitor nesigur si plin de amenintari, la care se referise, isi duse mana la flanela invaluindu-se parca in tacere si incepu sa-si rasuceasca si el o tigare. Isosica nu-l pandise, dar ii dadu cand tigara fu gata, peste masa, sa aprinda. - Ce s-a intamplat, nea Ilie? zise in sfarsit Isosica la fel de ingrijorat parca de soarta omului care venise la el, ca si cand ar fi fost taica-sau. 354 "Si cand te gandesti ca asta o fi facut raportul ca Niculae l-ar fi inecat pe nenorocitul ala de Gheorghe, gandi Moromete senin. Daca l-asi intreba ar beli ochii la mine ca nu e adevarat si mi-ar spune pe altul" - Niculae al meu, domnule, mai bine pune mana pe plug sau incalica pe-un tractor si ara pamantul (care trebuie arat orice-ar fi!
) decat sa-si zambeasca fasolele cum facea Baznae cand statea de vorba cu al lui Pretorian ca sa arate ca ei doi sunt prieteni. Noroc ca ala nici nu se uita la el, cu toate ca mare branza nu era nici de capul lui. - il bag in ma-sii si pe Baznae si pe Pretorian, zise Isosica devenind si el ganditor. Si nu mai adauga nimic. Era adica de aceeasi parere cu ceea ce spusese, dar si cu ceea ce nu spusese Moromete. - Si atunci, zise Moromete, poti sa-mi spui de ce te-ai speriat tu si te-ai dus acasa la Vasile sa-l ajuti sa ajunga presedinte? "Daca gandesti ca mine si in general ca noi, astia, oameni mai in etate, se intelegea din glasul lui, poti sa spui cum ai putut sa faci o astfel de prostie, care o sa te coste, cat o sa ne coste si pe noi, adica ceea ce stii si singur ce amenintari ne trimete Vasile, daca nu si mai mult, dat fiind ca tu esti om tanar si ai alte ambitii?" - Cum sa nu, zise Isosica. - Ei, de ce? Sunt curios. - S-au incarligat doua lucruri, nea Ilie, zise Isosica. Si se apuca si trase cu atata precautie si atat de indelung din tigare, incat dupa ce o lua de la buze si incepu pe indelete sa povesteasca, minute in sir el vorbi cu fum in gura, care parca nu se mai termina. - Primul lucru, zise el, si apoi tacu. Se intreba poate daca sa spuna sau nu ceea ce se astepta de la el. Se hotari: trebuia spus, din moment ce toata lumea putea gandi ca ar fi facut, prin urmare, o prostie, asa cum o dovedea venirea aici la el a acestui om atat de respectat. - Pe Vasile asta, incepu el, eu l-am impiedicat cat am putut sa nu iasa din curtea lui, dar el s-a dat la fund ca rata si cand a scos capul deasupra, a iesit departe. Nu-ti spun ce cred eu, iti spun ce e. Asi fi luptat cu Vasile daca ar fi fost numai atat. Dar mult n-asi fi luptat, fiindca nu l-asi mai fi putut impiedica si aici se incarliga prima situatie cu a doua. - Care ar fi prima? zise Moromete. - Nu ti-a spus-o Niculae? - Nicidecum. - Niculae e vinovat de ridicarea lui Vasile. - Ei, nu mai spune, exclama Moromete parca rapit de aceasta ipoteza. 355 - Ai sa vezi, si daca nu ma crezi, gandeste-te, adu-ti aminte. La inceputul campaniei o fata de la U.T.M., secretara raionului cu tineretul, l-a cautat pe Niculae pe camp si a incercat sa-l convinga sa-l sprijine pe Vasile in intentia lui de a forma aici o gospodarie colectiva si de a lupta necontenit contra noastra, a mea si a lui Plotoaga, care stii si dumneata ca ne-am opus. Lui ii convine G.A.C.-ul, nu pierde nimic, din contra, il ajuta, fiindca n-are nici pamant, nici vite. O sa-ti spun la urma ce ganduri, adica nu ce ganduri, ca le pune in practica, ce metode are de gand sa foloseasca Vasile sa-si atinga acest scop, care vine si in planul raionului. Acolo, stiu eu, se spune asa: daca sunt posibilitati si prin liberul consimtamant. Contra metodelor de constrangere Dar sa ne intoarcem la intalnirea de pe camp dintre activista de tineret si Niculae. Niculae o asculta cum ii spune toata povestea lui Vasile si cum noi asa si pe dincolo i-am facut si i-am dres La urma de tot, Niculae i-a raspuns asa: "Oriunde intri intr-un sat, dai peste unul ca Vasile asta cu o istorie asa cam dubioasa Trebuie sa fim atenti si sa nu facem jocul unuia sau altuia." Si i-a intors spatele. Foarte bine am zis eu cand am auzit dar acum spun: foarte rau. Trebuie sa te gandesti cui spui asemenea cuvinte. Cine e persoana? Ei, ce interes are sa sustina asa de tare pe unul sau pe altul? Ei, persoana era secretara raionului U.T.M. Daca ea il apara pe unul ca Vasile, insemna ca stia ea ceva. Nu stiu ce, dar era clar, tinea la el, cu toate ca Vasile are si el un Dumnezeu la care se inchina in fiecare zi si nu si-ar intoarce capul dupa alta: Florica, muierea aia a lui mica, si fetita. Prostia lui Dan si a lui tat-sau si care o sa-i coste viata (numai viata, fiindca pamanturile or sa fie colec¬tivizate la toata lumeA) a fost asta, ca au lovit-o pe Florica. Dar sa ne intoarcem la secretara de tineret. Tinea la Vasile ca la un prieten. Oamenii au si prieteni, nu? Niculae nu si-a dat seama. Si fata asta vazand ca n-are castig de cauza cu activistul Niculae Moromete, s-a dus la regiune, la presedinte, si i-a povestit toata tarasenia. Crezi ca ar fi avut timp un stab asa mare s-o asculte? De-acolo de unde conduce stie el altele si mai rele decat patania unui oarecare Vasile al Moasii din comuna cutare, raionul Palamida, cu rudele lui Dar aici vine al doilea lucru care s-a mcarligat cu primul: fata era ruda cu presedintele si el a ascultat-o. Ce fel de ruda n-asi putea sa-ti spun, destul de ruda ca s-o asculte si sa-i dea dreptate. Si uite asa pleaca intr-o zi din sat si lipseste doua zile Vasile al Moasii si este primit in audienta la presedintele regiunii. Ce-au discutat acolo, n-asi putea sa-ti spun. Daca ai avea pretentia asta, ar insemna sa-mi ceri sa stiu prea multe. Erea obligat Niculae sa stie toate astea? Nu, nu erea, dar cand ceva iese rau, rezulta ca trebuia sa stii. Asta sau altceva, n-are importanta. Fapt e ca nu trebuia sa procedezi cum ai procedat. Eu, cum am aflat la timp si am tras toate concluziile? Puteam sa nu aflu, dar m-a. 356 mirat ceva. Aveam noi o intelegere, eu, Plotoaga, Bila, Zdroncan si Mantarosie, care ni s-a alaturat mai pe urma. Si cineva dintre noi ne-a tradat. Cui? Tocmai persoanei care aveam de gand s-o aranjam. Prin cine? Ei, prin cine crezi? Prin Vasile!
Si nu mai aveam stare neam. Ma, de ce prin Vasile? Ce cauta Vasile aici? Ca de ce ne-a tradat, mai intelegeam, imi spuneam ca e unul dintre noi care joaca pe doua fete. Cine stie? Daca nu izbuteam? Si pana la urma ce-am zis eu? Ba, ia s-o pun eu pe Ciulea mea sa afle!
N-am vrut sa recurg la serviciile muierii, fiindca muierea intotdeauna iti cere ceva in schimb, mi-a si cerut si a trebuit sa-i satisfac aceasta dorinta. Ei, si a aflat!
Doua lucruri: una, ce ti-am povestit eu pana acusi, si al doilea, tradatorul. Era Zdroncan, care si el aflase de prietenia lui Vasile cu fata aia, si cine erea ea, si intelesese ca Vasile va veni mai devreme sau mai tarziu in fruntea comitetului executiv. Si atunci s-a dat >l cu el si noua nu ne-a spus nimic, nici macar lui cumnatu-sau Plotoaga. L-am iertat, ca n-aveam ce sa-i fac. Ei, si se punea acuma marea intrebare: ce fac eu? Am doi dusmani, unul pe care il stii, sau l-ai ghicit, Fantana, si al doilea Vasile. De Fantana nu mi-era frica, dar de Vasile, da. Si mi-am spus asa: Vasile, deocamdata, daca lupt cu el si il sustin mai departe pe Plotoaga, nu vine el asa repede presedinte. E adevarat, dar si cand o veni (ca de venit vine!
) ne curata pe toti absolut. Ai sa intrebi de ce erea obligatoriu sa vina? Numai din pricina ca vrea el si ca reusise sa ajunga in audienta atat de sus? N-ar fi fost suficient!
Dar evenimentele din vara asta de pe arie arata ca unul ca Vasile ar fi cautat, mai devreme sau mai tarziu, raionul, pentru scopurile pe care ti le-a spus amanuntit Niculae (le stii si dumneata!
) si Plotoaga nu mai corespunde. Ce am facut eu? Am ales varianta a doua, sa-l ajut sa vina mai devreme si sa-l parasesc pe Plotoaga (l-a parasit el cumnatu-sau, darmite eu!
). Si m-am dus la Vasile acasa si i-am propus alianta. Si Vasile s-a dovedit destept. in tot cazul s-a gandit ca eu nu sunt primul lui dusman, ci varu-sau. Si ca sa poata cat mai curand sa-l nimiceasca pe el si pe tat-sau, pe alde Nastase adica, nici nu s-a mai uitat ca face alianta cu mine. - Si presupunand ca Niculae ar fi ascultat-o pe fata care zici si l-ar fi sprijinit pe Vasile contra voastra, nu pornesti de la presupunerea ca ar fi fost tot aia? zise Moromete. intrucat in cazul asta mai e vinovat Niculae, cum zisesi? - Nu e tot aia, zise Isosica. - De ce? - Fiindca ne-am fi impacat noi cu Vasile fara sa-l impingem atat de sus. - Crezi ca v-ati fi impacat? se indoi Moromete. 357 - Daca i-asi fi dat pe Dan si pe tat-sau pe mana ar fi fost suficient si cu asta s-ar fi terminat totul. - Te contrazici, il intrerupse Moromete. Isosica se gandi. - Stai sa vezi, se corecta el. Sigur ca problema ramanea in picioare, dar asa stand lucrurile, am fi cautat noi un alt Vasile cand ne-am fi dat seama ce vrea raionul si Plotoaga nu mai e bun si nu ne-am fi pomenit noi vrand-nevrand cu unul care e pus pe fapte mari. Am fi stiut cum sa-l anihilam pe Vasile al Moasii si cum sa impingem in fata un alt Vasile, care nu i-ar mai fi acoperit pe cei bogati, dar nu s-ar fi apucat sa dea in oameni ca dumneata. "in timp ce tu nu dai, pe ma-ta si pe tac-tau ala care o lua asa schioapa, si te facu pe tine, sa ajungi in fruntea satului", il injura Moromete in gand. - Si cum I-ati fi anihilat pe Vasile al Moasii? zise apoi. - Lasandu-l, de pilda, sa faca el aici la noi o gospodarie colectiva: l-am fi sustinut sa fie el presedinte. Nu ne-ar fi durut. Asa, acuma, o sa faca in asa fel incat o sa ma oblige si pe mine sa intru. O sa intru cu un pogon. N-am incotro. - Si crezi tu, Isosica, ca e cel mai mare rau care te asteapta pe tine de-aici inainte? zise Moromete inveselit parca de faptul ca acela isi vedea cu atata blandete viitorul. - Ce-asi putea sa fac? zise Isosica. - Nu te gandesti? ■ - Nu. - Mai e lume in sat, zise Moromete. - Nu inteleg. - Mai e lume in sat care sa aleaga alt om mai cu scaun la cap decat pe Vasile asta. Singur ai spus ca ai fi facut tu rost de alt Vasile daca nu venea Vasile asta!
Fa acuma!
- Acuma e prea tarziu, zise Isosica. - Pentru ca te gandesti la unul mai slab ca el!
exclama Moromete. Gandeste-te la unul mai tare. Isosica tacu o vreme indelungata. intelesese. Nu degeaba se spuneau despre acest om atatea povesti. Avea mintea patrunzatoare. Stia totul. il pierduse pe Niculae, vroia sa se apere. - Vrei sa spui, zise Isosica intru tarziu, ca daca nu-mi gasesc un alt om pe care sa-l sprijin si sa-l sprijine si lumea si sa-l pun sa se opuna lui Vasile, si sa fie mai tare ca el, o sa am si eu soarta lui Plotoaga? - Da cum!
? exclama Moromete. 358 - Vreai sa-ti spun drept? exclama si Isosica cu un glas atins parca de o boare de tristete. Asa e, asa trebuie facut si faptul ca Vasile n-are de gand sa tina seama de oameni ca dumneata si recurge la amenintarile care ti s-au transmis si pot sa spun ca vor fi puse in practica, daca va mai adunati, ma indreptateste sa nu parasesc terenul. Fiindca asa aveam de gand: cat o fi!
imi ziceam, si pe urma ma intorc la treburile mele, ca orice om, dar doua dificultati se ridica la orizont: una, Vasile e foarte destept, va face acum in comuna o gospodarie colectiva, a si pus pe picioare un comitet de initiativa si cu meritul asta o sa fie imposibil sa-l clintesti de pe pozitia lui. Al doilea: care sa fie omul capabil sa-l infrunte? - Pe cine are de partea lui? intreba Moromete cu un glas de parca ar fi spus: n-are pe nimeni!
- O sa-si adune destui. Se gasesc!
Gasesti orice!
isi aminti Isosica de acest adevar rostit odata de Aristide. - Domnule, lumea asta la care el le ia bucatele din pod, e cu el? il intreba Moromete parca stupefiat de faptul ca Isosica tot nu intelegea. Se lasa iar o tacere. - Vrei sa spui ca exista cineva in sat care sa faca acelasi lucru si totusi lumea sa fie cu el?!
zise in sfarsit Isosica uluit parca si el ca asta ar putea sa fie gandul lui Moromete. - Da ce credeai ca vreau sa spun?!
rase parca Moromete. - Adica? Fii mai clar. Te gandesti la un om anume? - Se intelege de la sine. - Ei, cine e? - O sa ti-l spun eu. Nu sunt sigur Adica nu ca nu sunt sigur. Nu stiu. N-am mai stat de mult de vorba cu el. Dupa ce stau cu el de vorba p sa-ti spun si cine e - Ma faci curios, pe cuvantul meu!
zise Isosica. Spune-mi-l si mie!
Asta ar fi chiar prea de tot sa existe un astfel de om si eu sa nu ma fi gandit la el. Moromete, drept raspuns, se ridica. Celalalt iesi pe dupa biroul sau si il insoti pana ce iesira din curtea morii, care era de obicei plina de carute, de vite si de oameni. Se auzea de departe zgomotul valturilor, iar de alaturi cel al motorului, care canta ca un cuc prin cosul sau inalt asemanator unui fluierici urias de copii, facut din salcie. Parca ar fi vrut sa spuna ca iata ce vesel si placut e la moara. - E membru de partid omul la care te gandesti dumneata? zise Isosica. Se oprira in poarta, ca doi tarani pasnici, taifasuind de-ale lor cu tigarile in gura. Moromete dadu din cap intr-o parte ca si cand i-ar fi parut rau: - Nu mai stiu daca e, zise el, de-aia spusei sa vorbesc intai cu el Da nu-ti terminasi vorba cu Vasile. Ce metode zici ca vrea sa foloseasca? Nu 359 exista decat o singura metoda, raspunse tot el: ordin general de intrarea tuturor in gospodarie si cu asta socoteala ciobanului e achitata!
- Asta ar fi prea simplu, zise Isosica. - De ce prea simplu?!
exclama Moromete uitandu-se nedumerit drept in ochii lui Isosica. Daca eu n-am nici-o pretentie, declara el, ce te mai opreste? Ce rost are sa ma pui pe mine sa-l muncesc eu, pamantul, sa vii pe urma sa-mi iai din el cat vrei tu si pe urma sa mai ma pui sa platesc si impozite si cote de carne, de lana si de lapte, chit ca eu nu mai am nici vaci nici oi!
intrucat ma priveste, eu sunt pentru!
in tot cazul nu sunt contra, se corecta el. Daca tineretu asta nu mai vrea sa munceasca pamantul, cum o sa mai vreau eu, care sunt om in etate si copiii mei toti s-au dus care incotro!
Mi-a mai ramas o fata. O sa se marite si ea cu un baiat care are leafa si ce sa mai fac eu cu atatea pogoane de pamant? Spune si tu, Isosica!
Isosica insa nu-i raspunse nimic, se vedea ca nici nu se gandeste, asa cum nu ne gandim cand intelegem clar ca in spusele cuiva se exprima ceva exact pe dos decat ceea ce se afirma. - E pamantul meu, nu? intreba Moromete. Si continua presupunand ca nu poate fi contrazis: Plateste-mi-l, da-mi bani pe cat costa, fiindca si eu l-am platit cu munca mea si pe urma n-ai decat sa-l iai si sa treci peste el cu tractoarele. Si cine nu vrea sa-l vanda, sa-l munceasca in colectiv. Simplu ca buna-ziua. Era adevarat, atunci ce mai vroia Moromete? Isosica se uita la el cu un suras care ii deschidea in mod ciudat chipul, in general senin, dar care suradea rar si trasaturile nu-i erau invatate; parca era alt om, mai tanar si mai atragator decat se putea ghici. - E clar, zise Isosica fara cea mai mica umbra de ironie. Asa o sa se faca!
Moromete clatina din cap in fata evidentei, arunca ceea ce ii mai ramasese din tigare, scuipa subtire drept peste ea si exclama cu repros: - Ei f l-asi!
Si deodata nu mai vru sa afle ce metode i-ar fi putut dezvalui Isosica, referindu-se la intentiile acelui Vasile. Pleca. Numai primii pasi lasara aceasta impresie, fiindca indata isi lasa fruntea in pamant si mersul i se incetini. Era mersul lui cand se gandea si cand nu mai vedea nimic in jur. III De-aceea nici nu auzi cum o femeie care tocmai iesea din curtea morii cu o caruta il striga din urma si apoi se tinu aproape de el cu caii la pas 360 il strigase numai de doua ori si nu prea tare, apoi tacuse. Statea dreapta pe cutia carutei si astepta ca el sa auda cu intarziere ca numele lui fusese rostit de cineva si nu intr-un mod obisnuit, ci asa cum fac cei care au dreptul, dupa ce au tinut la tine o viata, sa te cheme fara teama de nimeni Era sora mai mica a primei lui sotii, una Fica, femeie inca tanara, despre care numai Ilinca stia de multi ani ca, desi maritata si mama a doi copii, gandul ei fusese totdeauna la Moromete, marturisit doar fetei lui prin intrebari care nu se schimbau (ce mai face, Uinco, tac-tau?), cand fata se ducea pe la Rica parca anume, dintr-o curiozitate precoce, acoperita de inocenta varstei, ca sa afle daca matusa ei continua sa tina la tatal ei, in ciuda trecerii anilor Tinea, si mai ales in ultima vreme, dupa ce ii murise barbatul. Nu avea inca cincizeci de ani si vazuta de departe putea fi luata drept fata, subtire cum era si cu pasul viu si usor - Ce e cu tine pe-aici cu caruta? zise Moromete ridicand pe neasteptate fruntea. Glasul ei ii sunase in urechi cu intarziere. Se abatu din drum, cobori santul si se apropie de caruta; puse piciorul pe vatraiul loitrei si se urca sus langa muiere. - Asta e o treaba pentru tine!
? zise el. - De ce, Ilie? Moromete incepu sa clatine din cap; nu se facea!
Sunt lucruri care au rostul lor si ce rost e asta sa - Credeam ca ai murit si tu, nu numai barbatu-tau!
zise el ferindu-se. Ma, ziceam, aia o fi murit si ea pe-acolo prin Rica ei, de n-a mai dat nici un semn ca mai e pe lumea asta!
- Aha!
facu muierea. Si m-ai ingropat si pe mine alaturi de el si ti-ai vazut de treaba. Parca mai cunosti tu pe cineva de cand ti-au fugit feciorii? Las ca nici cand eram pe-aici nu prea te gandeai tu la mine, dar o data, de Craciun si de Pasti, tot ne mai vedeam noi. in acest timp Moromete nu-i aruncase muierii nici o privire. Dar se uita ea la el. - N-ai imbatranit neam, spuse ea mai departe, ai ceafa dreapta. Stiu ca ai trecut de saizeci, dar nu stiu cu cat. - Nu cu mult, raspunse Moromete cu incantare, parca minunandu-se ca, iata, traiesti mult, veri dupa veri si ierni dupa ierni, si cand te uiti in urma vezi ca n-ai decat saizeci si ceva de ani. Orice-ai zice, nimeni nu te impiedica sa te gandesti ca mai poti trai optzeci. - Am auzit ca tu si Catrina va aveti ca la douazeci de ani, ea a vrut sa se lase, tu ai alergat cu parul in mana dupa ea pe dupa casa Caci te-ai prefacut bolnav, asa e? - Asa e!
intari Moromete subtirel. 361 J - Ei, ce-ti pasa!
Fi-tu Niculae e bine, Ilinca am auzit ca o sa se marite si ea!
Numai Paraschiv, saracul, e bolnav. De ce nu-i dai si lui niste bani, sa-si ia doctorii? - I-am dat, Fico, crezi ca am asteptat sa vii tu la moara in Silistea si sa ne intalnim noi ca sa-mi dai tu ideea? Da mi-a spus muierea aia a lui ca nu se ingrijeste. Dupa ce i-am dus eu banii, ca am strans si eu de la ce mi-a dat Niculae, primul drum pe care l-a facut dupa ce-am plecat eu a fost la carciuma!
"Nu se mai stapaneste, tata, mi-a spus crestina aia cu care traieste, n-am ce sa-i fac, bea si fumeaza si harjaie pe urma din gat de ma si sperie." Da el zice: "Lasa, fa, ca nu mor eu, v-arat eu voua la toti va muma in" Care or fi aia toti si ce vrea el sa le arate, numai el stie!
Care-or fi? Muierea insa nu-l urmarise chiar cu toata atentia, si s-ar fi zis ca nu prea ii pasa ei de soarta lui Paraschiv. - Arati bine, dar nu esti vesel!
zise ea. De ce? Crezi ca mai ai tineretea in fata sa te zbati din pricina unuia sau altuia? Care cum si-a asternut, asa sa doarma!
- Crezi ca nu mai pot eu de inima rea, Fico? Zic si eu ca ma intrebasi, raspunse Moromete intr-adevar senin. - Asta e norocul tau, zise muierea. Ai minte de om tanar, altfel ai fi -murit de mult, dupa cate te stiu eu. - De ce zici tu asta?!
- Asa!
Avea in ea ceva ocrotitor aceasta femeie. Dupa dintii intregi care i se vedeau cand vorbea, nu parea sa fi trecut de mult de patruzeci si cinci de ani, iar de departe arata si mai putin, fiindca statura ei semana cu a unei fete. Era imbracata toata in negru, asa cum au obiceiul unele muieri cand ies din satul lor si se duc in alt sat, cand pun pe ele ce au mai bun, chiar daca au de facut o treaba. - Asa ai fost tu bun si nu ti-ai ridicat, de cand te stiu eu, ochii la o muiere. Ai avut doua, pe sora-mea, saraca, pe care ai omorat-o, si pe Catrina, care o sa te omoare ea pe tine, cu zile, daca n-o gonesti de-acasa, sau daca nu fugi tu. Ia sa te fi uitat, si ai fi vazut ca n-ar fi indraznit sa ,. te lase singur si bolnav in pat si sa-i scapere ochii aia veninosi de bucurie >| ca ai sa mori. E nebuna, sa stii de Ia mine, sa-ti aduci aminte!
- Eu zic ca n-o sa ma lase Dumnezeu sa ma canunesc cand n-oi mai putea, zise Moromete. - De ce sa nu te lase? Parca Dumnezeu are mila de al bun si il pedepseste pe al rau? zise muierea. - Da cum crezi tu ca e?!
362 * . - Uneori e si dupa pacate, dar alteori nu e!
zise muierea. Al meu, dupa cate batai mi-a tras, ar fi trebuit sa se canuneasca si el nitel cand l-a luat Dumnezeu. Nu s-a canunit neam, a murit intampinat. - Era acasa? o intreba Moromete. - In pat, zise muierea. Venisem de la cimitir si pusesem cusnita cu colaci de grinda. Mi-e foame, zice, si il vad ca se ridica si intinde mana sus sa ia cusnita. A!
a facut, si gata!
Urma o tacere. Caruta iesise de mult din sat si caii, simtind parca rosul asfintitului in spate, incepusera sa bata grabiti drumul cu copitele. Moromete avea aerul ca merge si el acasa, cu toate ca satul lui era in urma, nu inainte. Statea mereu cu fruntea putin aplecata si nici acum nu intorcea privirea sa se uite macar o data la muiere, desi din spusele lor se intelegea ca n-o mai vazuse de multa vreme. - Ca s-ar putea ca muierea asta a mea sa-mi faca si sa-mi dreaga, admit, murmura intru tarziu, ca pentru sine. Dar ca pe sora-ta Rada as fi omorat-o eu, pe asta de unde ai mai scos-o? - Ai omorat-o dupa ce l-a facut pe Achim, zise femeia. Mi-a povestit pe patul mortii. - Ti-a povestit? - Da, mi-a povestit. -Hm!
- Mi-a povestit si altele, nu numai asta!
- Ei, ce vorbesti?!
- Saraca, n-am sa uit pana oi muri cum s-a intors ea acasa si a venit la mine sa-mi povesteasca cum ai dat tu peste ea in plina zi pe miriste, la capatul locului tau din Pamanturi. Uite, pe-acolo!
zise muierea aratand cu biciul spre stanga, in departare. Era un stejar pe-acolo, a imbatranit si s-a uscat. Stii cum te-a poreclit ea atunci, nu ti-am spus nici pana acum? Moromete nu raspunse si catva timp muierea nu turbura nici ea tacerea campiei pe care pacanitul rotilor si loviturile copitelor o facea parca sa sporeasca si mai mult. Moromete inalta in sfarsit un umar. Hm!
In acest ceas al vietii sale trebuia sa afle despre sine lucruri pe care nu avusese timp sa le afle atata amar de vreme!
Saizeci si ceva de ani nu sunt o gluma, ei, uite ca tineretea sa tot mai era aproape in mintea cuiva ca si cand ar fi fost ieri. - Lumea care m-ar auzi si te cunoaste nu m-ar crede, spuse femeia mirandu-se parca pentru intaia oara de ciudatenia faptului. Te-a poreclit Mutul. Nu vorbeai neam!
Pe urma, cand v-ati luat si te-am cunoscut si eu, am vazut ca asa erea. Te uitai la mine, te uitai la ea, te uitai la tata, la orice te uitai nu ziceai nimic. N-aveai darul vorbirii!
Da" ce mustata frumoasa aveai si ce subtirel aratai!
Nici acuma nu esti gras, dar ti s-au 363 adancit ochii. Era nebuna saraca dupa tine, din prima zi am vazut-o ca-si pierde mintile. Fiindca trebuie sa stii si tu ca dupa ce ai venit pe la noi si te-a vazut mama, cand am ramas numai noi, i-a spus Raditii: "Fugi, fa, de-aici, cum o sa te ia asta pe tine? Asta e un om serios, ce i-o fi venit sa se uite la o urata si la o mela ca tine? Ca de stricat nici macar o vorba vaz ca nu strica pe tine!
" Radita a inceput sa raza: "Ei, o sa vedeti ca ma ia, asa urata cum credeti voi ca sunt!
Si daca e mut si nu vorbeste, stiu eu de ce e!
" Eu am inghetat, se smintise Radita, stiam ce inseamna vorbele astea ale ei si mi-erea frica sa nu inteleaga toata lumea ce-a vrut sa spuna. Dar mama s-a strambat doar asa si a dat din umeri: "Se poate!
a zis. Gaseste si-o gaina chioara un bob!
" Esti vinovat!
Nu trebuia sa te uiti la ea!
Daca nu te uitai, ar fi gasit si ea acolo un crestin de la Dumnezeu si poate ar fi trait si acum!
- De ce sa nu ma fi uitat!
zise Moromete cu o voce inabusita si de asta data intoarse capul si privirea lui se incrucisa plina de nedumerire cu aceea sigura a muierii. Si-o retrase insa in clipele urmatoare. - Nu inteleg nici azi, zise muierea. Tocmai asta e ca nu te-ai uitat la ea, iar ea stia si radea. " Nu se uita la mine, imi zicea, dar nu-si ia ochii de pe mine." Adica vrea sa spuna ca te uiti la ea fara s-o vezi, n-o vezi ca e urata si prapadita, dar te uiti tare, n-o slabesti din ochi "Ei, de ce?" o intrebam. Nici ea nu stia sa spuna, dar stia de ce. Trei copii i-ai facut pe urma, unul dupa altul, ca un berbec care nu alege oaia frumoasa. - Cat era ea plina de viata in ea, zise Moromete, asa de nepriceputi si de seci la minte i-au iesit copiii. De unde rezulta ca sperantele pe care le pui in copii mai bine sa nu le pui deloc, ca e mai bine. - Ti-e gandul tot la ei, zise muierea. Degeaba zici ca nu esti ala care nu mai poate de inima rea. Nu era dezamagire, dar nici compatimire in glasul muierii. Umerii lui Moromete ramasera nemiscati. Da, parca spunea el. Asa era. Ce putea sa faca? Ni se pare ca putem sa nu ne gandim. De fapt e mult mai rau: nu ne gandim, dar suferim. Ni se apleaca umerii fara sa stim de ce. Si abia din cand in cand ne dam seama. Tacerea care se asternu intre ei deveni parca nemiscare, ca si cand totul s-ar fi oprit, si ganduri si sentimente. Numai caii, cu muschiulatura lor vie, umpleau aerul miscandu-si ritmic coamele in timp ce cu copitele calcau pamantul facand parca sa traiasca si caruta cu ei, ale carei roti stateau de vorba cu imprejurimile; loturile de porumb pe langa care treceau, miristile goale, razoarele lor bogate cu ierburi erau incremenite ca in vis. Trecem, pacanea caruta, ne intoarcem de unde am venit, scartaim sub greutatea a ceea ce au pus cele doua mogaldete de sus peste noi. 364 * Copaci indepartati le ieseau inainte si pe nesimtite ramaneau in urma si se topeau in aburul plin de culori al asfintitului. Din cand in cand, caii sforaiau cu putere, ca si cand n-ar fi stiut in acele clipe ca sunt adevaratii stapani ai pamantului. in curand intrara in sat, a carui viata in amurg ii invie pe cei doi si le aduse aminte ca li se intampla ceva neobisnuit: ea, Fica, mama a doi copii insurati, aducea cu sine acasa pe inserate un barbat din alt sat. Cine era? O muiere fu atat de naucita de curiozitate incat se aporopie de caruta, puse mana pe leuca si se uita: - Cine e, fa, omu asta? zise. - Cumnatu-meu, fa, nu te mai chiori asa si du-te si-ti vezi de treaba, se rasti in soapta Fica. Moromete se inveseli. - Cine era neroada aia? zise el dupa ce muierea ramase in urma. - Nu e chiar asa de neroada, ii raspunse Fica. - Asa e, conveni Moromete. Sa stai si sa te gandesti. In curte femeia trase caruta la prispa si Moromete se dadu jos ca un om la casa lui, cobori susletul de la spate si apuca de un sac pe care il aduse ridicandu-l pe grumaz la marginea blanii. II lua in spinare si il puse pe prispa. Muierea intra in tinda si aprinse lampa. Dupa ce termina cu sacii, Moromete trase caruta sub sopron si deshama caii, pe care ii baga in grajd si ii lega la iesle. - Tu ai ceva sa dai sa manance la caii astia? i se auzi glasul in amurg. - Deasupra e niste nutret, se auzi si glasul ei, insotit de craonitul unei gaini si de zarva orataniilor speriate. Muierea prinse una, pe care i-o dadu lui Moromete s-o taie. Se duse apoi cu ea in tinda s-o opareasca. Miscarile, la oamenii batrani, sunt incurcate si intortocheate ca si cand ar avea la indemana un timp nesfarsit ca sa le duca la capat. Ei scot din fire pe cei tineri, care cauta sa scape repede de ele, fiindca ei cred ca viata cea adevarata se afla dincolo de lucruri si de treburi. Nici nu-si dadu seama Moromete cand se pomeni cu mamaliga fierbinte pe masa si cu pasarea fripta in strachina. Abia de se asezase pe prag si-si jupuise jurnalul pe care il purta in flanela sa-si faca o tigara, si abia avusese timp sa-si fumeze tigara aceea. El nu stia ca minute lungi treceau pana isi amintea el c-o tine in mana si ca femeia se uita din cand in cand la el si il vedea pierdut, dus pe ganduri. Nu-l turbura, dar focul sub mainile ei dibace ardea necontenit si grasimea de pasare sfaraia neincetat in jarul cocenilor vechi de porumb. - Hai, Ilie, sa mancam!
zise ea deodata, si Moromete tresari. 365 - Hai, sa facem si treaba asta, ca pe celelalte Ie ispraviram, conveni si Moromete, si cand vazu ce era pe masa deschise ochii mari: Tu vorbesti serios?!
Muierea lua masa rotunda in brate si o dadu aproape de genunchii lui. - Bei, Ilie, si o ceasca de tuica? - Ma, Fico, pai tu nu stii? - Ce!
? Moromete spuse cu regret: - Mie nu-mi place bautura. - Ei zau!
? - Nu-mi place bautura, ca pisicii untura, zise Moromete. - Acuma tu glumesti, dar pe vremea aia chiar ca nu-ti placea, zise Fica. Toti ne miram. Om la nunta lui sa nu puna el bautura pe limba. - Asa un strop tot am baut eu!
zise Moromete. - Atat, zise muierea, si continua: Sa traiasca ginerele, sa traiasca mireasa, sa le dea Dumnezeu copii, sa traiasca socrii si sa le dea Dumnezeu sanatate!
Pe urma sa traiasca nunii mart, fratii, surorile, verii!
Nimic, el tot cu ceasca aia in mana statea. "Da bea odata ceasca aia, s-a infuriat mama, barbat esti tu sau ce esti?" Si atunci ai baut-o si te-ai strambat, tii minte ce-ai spus? "Ce obicei or mai fi avand si oamenii sa bea porcarie de-asta!
" "Ei, taci, au strigat toti, a vorbit popa-n biserica. Nu vrei sa ne spovedesti, parintele?" Mi-a placut de tine, Ilie, de-atunci, zise deodata femeia cu un glas care era atat de infiorat incat in clipa aceea semana cu al unei fete imbatate de dragoste, uite, iti spun, asa de mult, ca daca n-as fi fost asa mica in anul ala cand muri sora-mea, nu m-as fi uitat ca eu as fi fost fata mare si tu cu trei copii, care mi-ar fi fost nepoti!
Ti-as fi trimis argint viu, sa-ti ia mintile, si sa te insori cu mine!
Moromete asculta parca la panda aceasta declaratie ca si cum o asteptase, si acum vedea, tacand, ca fusese bine facuta, apoi se mira: - Da cati ani aveai tu atunci?!
si avu o astfel de intonatie in glas incat ai fi crezut ca muierea nu spunea adevarul. Ea nu raspunse, isi umplu iar o ceasca si rupse apoi din puiul rumenit din strachina. Rupse doar o aripa. Dupa ce o manca nu se mai atinse nici de bautura, nici de carne. t - Dragostea face pe om mai destept, sopti ea intru tarziu. Nu zic ca din pricina ta n-am tinut la barbatu-meu dupa ce m-am maritat si eu si-am facut copii. Tineam la el, avea inima mare si nici prost nu erea. Dar cand ma gandeam Ia tine, parca mi se facea ziua in cap. Te vedeam o data, de doua ori pe an si-mi ajungea, si cu toate ca niciodata nimeni n-a stiut ce simt eu, barbatu-meu a stiut, dar~murea sa afle cine e. Fiindca vedea. Si 366 atunci, ca prostul, cum fac toti cand se imbata, venea si ma lua la bataie, sau invers, ca sa poata sa ma bata se ducea mai intai sa se imbete. Mai rau era ca pe urma, cand ai inceput sa te schimbi, cand ai inceput sa vorbesti, mi-am dat seama ca te-am ghicit eu bine, ca si sora-mea, saraca. Tu nu vorbeai la inceput din pricina ca ereai prea tanar, dar ochii tai se uitau si vedeau lumea. N-aveai glas, dar te gandeai!
Si cand ai inceput sa ai, au vazut si altii ce vazusem eu, un copil. - Te apucasi sa-mi spui pe drum ca eu am omorat-o pe Radita, zise Moromete pe deplin senin si neturburat. Adica cum? Eu stiu ca a fost ceva cu .moartea ei, dar n-am putut sa-mi dau seama ce, n-am avut cum, stiu ca n-a suferit de ceva anume. Ti-nchipui ca eu cu mana mea nu i-am facut nimic. N-o sa te apuci sa subtii un astfel de lucru. - Ba i-ai facut, raspunse femeia dupa ce lasa sa se scurga intre ei minute lungi de liniste. I-ai facut, Ilie, repeta, dar fara repros si chiar fara prea mare interes. S-ar fi zis ca nu-i statea prea mult pe inima nici soarta pe care a avut-o atunci sora ei. - Nu pot sa te invinuiesc, Ilie. Oamenii nu prea tin la viata, o pierd din te miri ce!
Sora-mea a murit, fiindca n-a avut rabdare sa iasa din lehuzie, cu toate ca nu mai erea o fetita care sa nu stie ce trebuie si ce nu trebuie sa faca o muiere care naste, cata vreme trebuie ea sa se fereasca. Tu nu stiai nimic, dar ea stia, ca mama era acolo si i-a spus. "Bine fa, Radito, am intrebat-o, tu esti nebuna?" "Ce sa fac, Fico, mi-a spus, mi-era dor de el, mi se parea ca nu mai am nimic, ca si cu Paraschiv si cu Nila tot asa a fost si n-am patit nimic." "Acum o sa mori", zic. "Ei si? zice. Am facut trei copii, am trait, nu-mi pasa. Mare bucurie nu mai m-asteapta, am vazut eu copiii, sa-i stergi la cur, sa le dai sa manance, nici noaptea nu te lasa Barbatul" "Ei, zic, ce e cu barbatul?" N-a zis nimic. Se vedea ca gandul la barbat o facea sa-i para rau. S-a intors cu spatele la noi, si zice: "Fico, da-mi un cui". "Un cui? Ce-ti trebuie?" "imi trebuie mie!
" M-am uitat la mama, la sora-ta Guica, nici ele nu intelegeau. M-am urcat pe scara de la pod, am cautat pe polita si i-am adus un cui. M-am uitat sa vad ce vrea sa faca cu el. Nimic, il tinea in mana. in timpu asta sangele picura din ea in oala de sub pat Pe urma ai venit tu cu sanitarul. Ce sa priceapa un sanitar!
Cand am intors-o nu mai avea viata in ea. Sanitarul zice: "Ia uite, are un cui inrosit in mana." Si cand ne uitam, , alaturi de capatai, trei masele cu sipcile mari insangerate. Si le scosese j singura din gura cu cuiul. Moromete se uita brusc afara, ca si cand ar fi vrut ca aceasta cumplita dezvaluire a suferintelor primei lui femei sa nu mai fie auzita si de altcineva. 367 - A zis si ea asa ca un gand care-i venise, spuse el in cele din urma. Ca sa moara linistita. De la inceput i-a fost rau, dupa ce l-a facut pe Achim. Era cam nebuna sora-ta, de s-a apucat ea sa-ti spuna un lucru ca asta. - Nu erea adevarat? - Cum o sa fie? Si ce-a apucat-o cu dintii? Ea nu mi-a spus niciodata ca o dor!
Auzi, sa-si bage cuiul in gura!
- Uite-asa de mari erau maselele, cu cate trei sipci, repeta Fica. Nici una nu era stricata. S-a mirat si sanitarul. N-am mai vazut una ca asta, zice. Mai ti-aduci aminte? Pe urma, repede, te-ai insurat - Ce puteam sa fac? Cine sa fi avut grija de cei trei care ereau mici? Am vrut eu sa mai astept, relua Moromete parca vesel, dar si putin bat¬jocoritor la adresa femeii, a gandului ei spus adineauri, din care se putea intelege ca ar fi trebuit s-o astepte pe ea, pe Fica, sa se faca mare. Pana intr-o zi cand m-ara dus pe la Turnu, dupa niste peste. Mai erea, dar nu mult, pana a inceput primul razboi. La intoarcere (ii lasasem in grija sora-mii GuicA) il gasesc pe al mic, pe Achim, in copaie, venise de i se urcase caca pe spinare, de jos pana la gat, tocmai pe dupa ceafa, asa avusese grija sora-mea Guica de ei!
Pe urma avea pretentia ca de ce am adus-o pe Catrina in casa, care erea si a ma-sii, adica a feciorilor, de, a nepotilor. Adica sa fi stat eu asa, ea sa se fi maritat, sa-si fi adus barbatu acolo cu mine, si uite-asa!
Gandurile astea de femeie smintita le-a bagat pe urma si in capul lui Paraschiv, al lui bietu Nila si al lui Achim, cand s-au facut mari, iar ei n-au avut mai multa minte decat ea si au crezut-o!
Iar asta, Catrina, nici ea n-a avut mai multa si toata viata i-a fost frica de ei, sa nu mor eu si sa n-o arunce ei pe drumuri!
Ca, adica daca nu-i trec casa pe numele ei!
Manca-o-ar pamantul de casa!
intre timp muierea incepuse sa stranga masa. Nu s-ar fi putut spune ca ascultase cu interes tot ceea ce spusese Moromete. Dupa ce el tacu nu-i mai dadu nici un semn, nici da, nici ba. - Hai, Ilie, sa ne culcam, zise ea in tacerea care se lasase in tinda. Si de asta data vocea ei insemna: lucrurile astea, daca le rascolesti, nu le mai termini pana dimineata. Tot mai bine e sa dormi si, cand rasare soarele, sa te scoli odihnit si cu gandurile proaspete. - Tu, zise Moromete, esti chiar singura? Unde e baiatul ala al tau? - A, pai nu ti-am spus?!
Si se aseza pe un scaunel cat o schioapa, foarte aproape de pragul unde statea Moromete. - Da tu, zise ea, un vin nu beai? Moromete ridica din umar mahnit ca si cand s-ar fi ivit din vina ei o neintelegere care il intrista 368 - Ti-am spus eu ca nu?!
Ea se duse undeva in odaie si se intoarse de-acolo cu o damigeana mica impletita in nuiele si astupata cu un cocean Moromete se uita iar afara, si cu paharul in mana ramase atent, asteptand. intr-adevar, se auzira pasi in curte, pasi usori ca de pisica, asa cum ii fac fetele desculte care vin de la poarta si se apropie de prispa casei. Se auzi urcatul pe prispa, o saritura elastica, fara zgomot, doar fasaitul fustei turbura linistea zilei de vara. in prag, cu lumina mare a bataturii in spate si cu fata sub umbra tindei, aparu Radita. - Ce e cu tine, unde fusesi? zise Fica. Flacaul asta te-asteapta aici de-aseara, si tu umbli pe drum fara nici un rost. Radita nu zise nimic, dar parea vesela. Trecu spre odaia cealalta luandu-si de pe cap barisul ca sa si-l puna mai bine, in timp ce i se vazu parul castaniu si cozile impletite care ii atarnau pe spinare. Lasa usa deschisa si se intoarse. Era subtirica si inalta si pulpele picioarelor ei erau mari si arse de soare. - Unde te duci de te gatesti asa? zise Fica. Nu arata insa deloc gatita, dar barisul ei frumos era de sarbatoare. - Trebuie sa ma duc, zise Radita, cu un astfel de glas ca se facu deodata liniste. Cu toate ca nimic n-o turburase mai inainte, linistea parca crescu in aer. Fata se aseza si ea pe un scaunel si puse mana pe-un pahar. Fica ii turna si ea gusta din vin strambandu-se. Pe chipul ei aparu, in timp ce lasa paharul gol, o expresie senina de deznadejde. Ea surase si rosti: " Vine moartea prin gradina C-un pahar si c-o lumina." Moromete se uita afara. Se supara: - Da-i, Ilinco, si lui Niculae asta niste flori, sa-si faca coroana, nu vezi cum plange? Ce esti asa carpanoasa? Ma, asta, ia ici cureaua mea si incinge-te cu ea peste camasa aia, ca parca esti daulat, parca te-a prins cineva de pe garla, Ia si palaria mea!
Na!
Te duci si tu degeaba la serbare, sa auzi cum o sa te lase repetent. Catrina o lua spre poarta. Peste sat sunau rar si staruitor clopotele, chemand lumea la biserica. Niculae se spala pe labele picioarelor lui mari, prajite la soare si zgariate de tepile miristilor. - Fico, da-mi un cutit, zise Radita in tinda. - Da ce-ti trebuie? 369 J Radita nu raspunse, o vazura insa cum asculta cu privirea mare si cu urechea intoarsa iisor spre afara. Din departare, din naltul cerului, veneau pana aici in umbra racoroasa a tindei, abia atingand auzul, strigate rare de gaste, puse pe calatorie indelungata. Strigatele lor insa nu erau tipete, ci semne sigure si linistite de recunoastere, sa se auda doar intre ele, sa nu li se destrame sirul, sa anunte pe cocorul batran si stiutor care le conducea (caci astia erau cocoriI) ca totul e bine in urma si sa nu se abata din inaintarea lui inceata si sigura. Iesira cu totii pe prispa si se uitara in zare. intr-adevar, se apropiau plutind, alunecand in forma de sageata cu deschiderea larga, croncanind . rar, nu toti odata, ci in asa fel incat cantecul lor sa fie neintrerupt. Radita se dadu jos de pe prispa si in mijlocul bataturii infipse cutitul in pamant, isi ridica apoi privirea spre cocori, in timp ce cu degetul cel mare al piciorului drept incepu sa scurme staruitor tarana chiar alaturi de lama cutitului. Pasarile se apropiara, dar cand ajunsera in dreptul bataturii, batranul cocor scoase deodata un tipat patrunzator de spaima si zborul incepu sa i se clatine. in clipele urmatoare el se intoarse pe cer si incepu sa se invarteasca in cerc impreuna cu tot cardul deasupra capului fetei. Ea nu-si lua in acest timp ochii de pe cer, urmarindu-i cu o privire neclintita si limpede, si degetul ei nu inceta sa scurme pamantul alaturi de cutit. Scotand un nou tipat, de-asta data parca de jale, batranul cocor rupse deodata cercul in care se rotea si facu cale intoarsa impreuna cu tot cardul. Radita ii urmari pana nu se mai vazura, apoi smulse cutitul din pamant si se intoarse chicotind spre sora-sa. La flacaul din prag nu se uita. - Ma marit, zise ea. O sa fiu fericita cu Mutu asta, cu toate ca nu se stie cat. Ar fi trebuit sa-mi cada jos la picioare cocorul meu, daca ar fi fost sa mor de batranete. Ei si? Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa vin pe lumea asta!
De ce mi-ar pasa cand o sa plec? - Atunci sa mergem, zise Moromete. inainte o luara patru flacai calari, cu palarii cu pene de paun infipte in pamblica. Unul tinea in mana un brad cu un mar infipt in varf. Calul lui, cu coama infoiata, cu gatul indoit, cu dintii ranjiti sub zabala, tasnea din cand in cand in frunte. Asta era Benogu, murise in razboiul care venise, acum uite-l ca a inviat si a venit sa fie cavaler la nunta prietenului sau. Carutele pline cu rubedenii alergau in urma celei care venea dupa cai, cu mirele si mireasa printre lanurile de grau dat in parga. Pe la jumatatea drumului, intre Raca si Silistea, Moromete opri caruta. - Da-te jos, ii spuse el fetei. Mireasa se supuse, cautand sa calce cu grija cu pantofii ei noi, sa nu-si rupa picioarele. O luara pe un drum de plan care se pierdea in departare in timp ce alaiul isi continua drumul ca si cand mirele si mireasa ar fi fost inca acolo. Cantecul viorilor se pierdea in linistea campiei pe care o un¬duiau valurile de spice. Drumurile erau pline de iarba, iar porumbul era atat de verde, incat se facea parca intuneric pe unde crestea. 370 - Si a cui zici ca esti tu, crestina? zise flacaul. - A mamei care m-a facut, paganule, raspunse fata. Focul de coceni ardea pe miriste cu flacari a caror culoare se schimba neincetat, din galbena se facea violeta, din violeta, albastra, din albastra batea in verde, asemeni porumbului pe care cei doi il jupuiau si il puneau alaturi pe jeratic sa se coaca. - Ma duci la tine acasa s-o vad pe mama care te-a facut? - Ei, nu zau?!
Pai ce-ai sa vorbesti tu cu ea, cand de dimineata si pana acum abia ai scos si tu trei cuvinte? O sa rada mama de tine De unde l-ai mai scos? Nu ca mi-ar fi rusine cum arati, o sa creada tocmai pe dos, ca mi-ai sucit capul si nu-mi dau seama ce fac Daca vii, nu mai pleci, silistene!
A, ce frige porumbu asta Eu iti coc tie aici cotolani si tu nici nu te uiti la ce-ti dau N-ai mancat nimic de cand ai venit aici peste mine, ia sa te vad cum arati cand misti falcile - Sui-te in caruta, zise flacaul. Soarele coborase spre asfintit cand rosti el aceste cuvinte. Fata se supuse si se urca dintr-o singura miscare, ca o caprita, tinandu-se de loitra. - Mai e cineva pe camp? o intreba flacaul. - Nu, n-a mai ramas nimeni, raspunse fata cu neliniste, coborand. Era ca si cand ar fi fost parasiti in pustietatea campiei si n-ar mai fi putut sa se intoarca acasa. Punea acum cu grija picioarele pe fierul rascrucilor, sa nu se incurce in rochia mare de voal si in beteala care ii atarna stralucind pe spinare, pana jos la poale. Flacaul o cobori parca jos cu privirea si o aduse langa el fara sa faca nici o miscare, apoi ii puse usor mana in piept si o impinse incet, dar fara revenire, pe spate. Se urca deodata peste ea si o acoperi si chipurile li se intalnira ca intr-o apa, unul privind, celalalt rasturnat, sustinandu-i privirea si recunoscandu-se unul in altul uluiti. El ii puse mana pe frunte si o apasa ca si cand ar fi vrut sa-i vada mai bine ochii ei stralucitori; se apropie si mai mult de fata ei, stapanit parca de o ezitare: nu stia carui impuls sa se supuna, celui salbatec, care il facuse sa se repeada asupra ei, sau celui bland, pe care il trezeau in el ochii ei cerand ocrotire. - Nu te repezi, sopti ea, lasa-ma sa-mi dau seama. Vad ca te uiti la mine, lasa-ma sa ma uit si eu, sa inteleg cu ce te-am zapacit si eu pe tine, fiindca nue numai ce vreai tu acum Ei, ce este? Sunt aproape de sufletul tau? Esti un flacau singur pe lume? De ce nu-mi raspunzi? Nu esti? La ce te gandesti? La mine? Sunt prima fata cu care te porti asa? Prima care ti-a luat glasul sau asa o fi felul tau? Ezitarea lui, ascultand-o, crescu, si atunci o bucurie fara margini inflori pe chipul fetei. Ea il apuca de gat si incepu sa-l sarute. Surprins, flacaul se feri si scapa de bratele care i se incolacisera pe dupa grumaz, dar ea isi ridica gatul cu o vioiciune de animal parca in lupta cu altul care ar fi 371 vrut s-o omoare si il urmari acum fara nici o teama de puterea si amenintarea lui. - Te simt, te-am ghicit, sopti ea apoi retragandu-se, tu nu stii, sau vrei si tu sa afli, si de aia te gandesti esti singur, cu toate ca ai surori si alte rude si vecini Eu sunt cu tine si noi doi pe lume o sa facem copiii nostri M-ai vazut, esti al meu, te-ai uitat la mine si m-ai vazut Fata gafaia. inchise ochii si isi duse mainile goale sub ceafa. Bluza mica si prea saraca pentru trupul ei voinic se ridica si ii descoperi pantecul. Flacaul se daduse de mult jos de pe ea. Cand soaptele ei se oprira o lua din nou in brate, de asta data mai bland, pe chip cu o expresie de betie mai mare. Ea il inlantui dupa mijloc si se misca sub el cu o stiinta pe care o dobandise doar cu gandul: era stangace, trupul ei tremura dar parca stia ce-o sa urmeze. Totusi nu, fiindca ea scoase un tipat pe care numai spaima de a nu fi auzita o facu sa si-l inabuse in chiar secunda cand ii iesise din gat. In clipa urmatoare o striga pe maica-sa, mama, mama, ca si cand ar fi vrut s-o incredinteze pe cea care o nascuse ca ea tot fetita a ramas, cu toate ca stringea in brate un flacau care o si scosese pentru totdeauna, printr-un tipat, din randul fetelor si o varase in cel al muierilor. In acest timp, din departarea in care se topise, cantecul viorilor revenea o data cu tot alaiul, clinchetul clopoteilor de la gatul cailor si chiotele subtiri ale femeilor. Cei patru flacai aparura la capatul lanului de grau si cel cu bradul intoarse calul si il struni facandu-l sa joace pe loc. Asteptau. Se facu tacere. - Cum, zise fata, si ce facem cu caruta si cu caii nostri? Da mama nu stie nimic Daca afla tata imi rupe picioarele Si chicotea ca si cand acest lucru ar fi inveselit-o pentru ceva pe care numai ea il stia. Nu mai era fata mare, cu toate ca ea inca se simtea. Dar una e ce simti tu si alta e ce esti. Acest gand, aceasta iluzie, o facea vesela: nu e rau sa fii muiere si sa te simti fata. Pacalesti pe cineva, face sa razi. - Toata speranta, zise Morometc, a ramas in mine. Si daca si asta cine stie ce drumuri o fi apucat, ce-o sa-i spun eu, n-o sa-i intre pe-o ureche si-o sa-i iasa pe cealalta? Baznae se poate considera in acest caz, hi, hi, hei, hei, sa bem vin, verde de peliiin, si de rozmarin domnilor, a venit frantuzul prin transee si nu trageti foc, nu trageti foc, nu trageti foc, ce razi, ma, asta micu, vezi sa nu-ti carpesc vreo doua, trebuia lasat neamtul sa se apropie, si cum sa-l lasi sa se apropie cand il vedeai cu baioneta inainte, te-apuca frica mortii si iti venea sa tragi, si asta nu, mergea frantuzul inainte, si generalul nostru cu el, si nu trageti foc, nu trageti foc, si cand a zis pe urma foc, au murit la nemti cu gramada, uite-asa se rostogoleau ai vii din spate peste ai morti, care erau secerati de-aproape cu mitralierele pitite Da uite ca Bcnogu s-a intors, cine zicea c-a murit pe-acolo pe la Marasesti, ce baiat si jumatate, parca si calul rade sub el stiind cine il 372 " calareste Ce-o fi plangand acum fata asta, nu inteleg, taci, mireasa, nu mai plange, ca de la maica-ta te-oi duce, ca desteptu ala de taica-tau a facut scofala mare ca nu ti-a dat nimic, macar o patura cu ce sa te invelesti Fica il invelea tocmai atunci pe Moromete cu patura. Era fereastra deschisa si in casa intra racoarea noptii. O liniste desavarsita domnea asupra casei si imprejurimilor. Moromete se trezi, deschise ochii. Dar nu se ridica in capul oaselor. - Fico, zise el in soapta. Ce faci tu? Stai aici cu mine!
Femeia se intoarse si se aseza pe pat langa picioarele intinse ale lui Moromete. - Ti-a placut vinul, zise ea, nu mai stii ce-ai facut, sau erai ostenit si nici nu mai stii cum te-ai culcat? - Cum sa nu? zise Moromete, dar nu mai adauga nimic. - Parca te-ai ferit de ceva, zise ea atunci, te-ai ridicat de pe prag ca un copil, te-ai dus spre pat si te-ai culcat cu spatele la mine. - Da, stiu ca m-am ferit, zise Moromete. Tu esti de vina, am vorbit prea mult despre Radita. - Nu poti sa vorbesti ce-ai vrea, raspunse Fica. Si tu ai vorbit prea mult despre copiii tai. - Radita imi spunea in somn ca o sa ne facem copiii nostri si n-o sa mai fiu eu singur pe pamant Hm!
Ce bine ca omul poate sa doarma, adauga el intru tarziu vazand ca femeia tacea. - De ce, zise femeia, ai visat ceva care ti-a placut? - inchipuieste-ti tu, zise Moromete, sa te visezi tanar. Da chiar tanar ca si cand ai trai de la inceput. Cum vine asta? §i incepu sa povesteasca. - inseamna ca te simti tanar si ai mare chef sa uiti de toate, zise ea la urma. Numai in vis poti sa uiti complet Moromete nu zise nimic multa vreme. Se gandea poate cui datora el aceasta bucurie care ii razbatea in fiecare cuvant pe care il rostea? Simtea in el cu adevarat revenindu-i vigoarea de altadata si betia care ti-o da aceasta revenire a puterilor, ca un izvor care incepe sa curga fara veste, cu ape bogate, inainte de a seca pentru totdeauna? Sau prezenta acestei femei inca tinere, care tinuse la el de cand il cunoscuse, era pricina acestei nopti neobisnuite cu amintirea atat de puternica a acelor ani care nu erau deloc foarte indepartati, ci se apropiasera pe-aci prin preajma lor indemnandu-i pe amandoi sa-i traiasca de-acolo de unde vietile lor se despartisera? Radita nu mai era, dar ea, sora ei, pe atunci mult prea mica, traia aici de fata si tinea in sufletul ei parca intreaga, nestirbita, tineretea lui de atunci. - Nu numai in vis, zise Moromete intru tarziu. - Nu numai in vis, ce Ilie? 373 - Poti sa uiti de toate. Uite, cu tine uit de toate!
- Nici nu stii ce bine imi pare sopti femeia. El se ridica atunci si in clipa urmatoare mainile lor se intalnira si se inclestara una in alta Femeia trecu alaturi si se intinse langa coasta barbatului. Din tinda crescu, acoperind linistea, scartaitul unui greier - Ai sa vii de-aici inainte la mine, Ilie? sopti ea intru tarziu. - Da cum? raspunse Moromete. - In fiecare zi? - in fiecare zi, nu, ca nu mai sunt flacau, zise Moromete cu ironie, dar asa la doua-trei zile, tot o sa vin. Femeia intelese si rosti cu duiosie: - Vino o data pe saptamana!
Vino, Ilie, repeta ea, ca pot sa spun si eu ca Radita in vis: o sa traiesc de-aici inainte numai pentru tine, si n-o sa mai stiu de nimic, nici de copii si nici de rude, numai sa te fac sa uiti ca cineva ti-a dorit moartea si te-a lasat singur acasa, bolnav in pat. - Crezi ca eu m-am pus la mintea ei? zise Moromete. Dar ai dreptate, nu mai e cu ea nici o speranta, nu e in toate firile. Nu poate sa-mi ierte ca am vrut sa-i aduc pe Paraschiv, Nila si Achim indarat acasa. De ce sa nu-i aduc? exclama el cu o mirare proaspata, ca si cum abia acum si-ar * fi dat seama de acest adevar. Nu erau copiii mei? Ea nu-l incuraja sa se intoarca cu gandurile spre aceasta istorie. - Uite ca se face ziua, spuse uitandu-se la geam. Mancam ceva, Ilie? Mancam si pe urma pleci!
Si sari peste barbat fara sa-l atinga si asemeni unei muieri tinere, al doilea picior nu-l sprijini in saritura pe cel care il pusese doar cu varful talpii pe pamant. Si se duse in tinda si aprinse focul, in timp ce Moromete, ca totdeauna dimineata, si pe nemancate, se cauta in flanela si incepu sa-si rasuceasca o tigare. Doua ceasuri mai tarziu, intra in curte si inchidea usurel poarta de la drum, ca si cand s-ar fi intors de pe colea de prin vecini. Catrina nu se uita la el. Era vremea culesului viilor, a boambelor si a prunelor, si in sat incepeau sa arda cazanele de distilat tuica. Numai ca Moromete nu arata catusi de putin ametit, semn ca ar fi intarziat pana acum langa vreunul din ele. Ea se opri langa barbat si il privi staruitor cu ochii ei rai si verzi: - De ce te-ai mai intors? Stia asadar de unde, si presimtea cumva ca o ruptura s-a petrecut in viata lor pe care o traisera impreuna zi si noapte, timp de mai bine de treizeci de ani? O curiozitate rece stralucea in licarirea ochilor ei serpesti. La un astfel de lucru nu se gandise niciodata. De cand nascuse cu el al cincilea copil, al carui cap mare si mort o inspaimantase pe ea pentru totdeauna de viata trupului, il gonise de langa ea. El avea pe atunci abia patruzeci de ani si parea sa se fi impacat usor cu gandul ca viata lui de barbat lua sfarsit. Iata insa ca nu luase. Dupa douazeci de ani se ducea 374 cu caruta cu sora fostei lui neveste (aflase acest lucru chiar de cu searA) si dormea la ea acasa, in pat strain. - Mai bine ai fi ramas si ai fi murit acolo, mai zise, nu era nevoie sa te mai intorci sa te mai vad si eu la fata. Continua sa se uite la el staruitor. isi pierduse mintile si avea sa traiasca cu el acea rusine a femeilor care isi vad barbatul de saizeci de ani ratacind taman la batranete, sau totul avea sa se opreasca numai la atat? Nu afla insa nimic sfredelindu-l cu privirea, si o expresie de neliniste si de ura ii adanci trasaturile. - De ce? zise Moromete linistit. Cum sa nu ma mai fi intors? De dorul tau m-am intors, adauga batjocoritor, cautand in chichita lazii. Unde sunt, Ilinco, banii aia? ceru el fetei. - Ce faci cu ei? - Daca ma mai intrebi o data ceva in felul asta, iti dau una, fetito, dupa ceafa, de ramai cu gatul stramb si o sa te uiti pe dedesubt la barbatu-tau pe care o sa-l iei. Adu banii incoace!
Ilinca surase si se supuse parca incantata simtind gheara de altadata a leului. De ce sa se supere? Nu era tatal ei? Nu-i trecuse el casa pe numele ei? Stia ca tine cel mai mult la ea, si era adevarat ca prea se inmuiase el in ultimii ani. Bine ca isi revenise. O fi adevarat ca a dormit la Fica? Adica chiar o fi dormit cu ea, sau or fi stat si ei de vorba? - Tata, sopti ea tainic, dandu-i banii, ai grija de lume. Eu stiu ca Fica tine la tine, de cand eram eu mica si ma duceam pe la ei. "Ce mai face, Ilinco, tac-tau? Ce mai drege, Ilinco, tac-tau? Unde-a mai fost, Ilinco, tac-tau?" Dar credeam ca i-a trecut. Ca sa nu bage lumea de seama nu te duce pe la ea vreo cateva saptamani. Nu trebuie sa vorbeasca lumea. Stapanepte-te, tata!
- Pana nu te vad maritata, e un sfat pe care eu nu indraznesc sa ti-l dau, zise Moromete sarcastic. - Ce sfat? - Sa te stapanesti!
Cand imbatranesti si mori nu-ti ajuta ce zice lumea. - Asa e, dar daca se poate si fara sa ranjeasca lumea, de ce sa nu tii seama? - Prostii ranjesc orice-ai face!
zise Moromete scurt. Pe maica-ta ai tinut-o de rau cand a fugit de-acasa? N-ai grija, nu-mi trebuiesc banii sa ma duc sa chefuiesc. Am treaba, si de dus ma duc unde vreau eu, cand am eu chef, orice-ar zice lumea. Care lume? exclama el cu un glas ca si cand lumea ar fi pierit. Care lume, Ilinco? Carstache al lui Dumitrache? Ion al lui Miai? Cocosila? Udubeasca? - Astia care vin pe la tine si iti place sa vorbesti cu ei. Giugudel, Nae Cismaru, Costache al Joachii, Matei Dimir!
Si altii care stau cu ochii pe tine. 375 Moromete nu mai zise nimic, incepu sa-si vacsuiasca bocancii si sa-si perie pantalonii. Se barbieri. isi schimba camasa si flanela. Pe urma, inhama caii la caruta si se duse la gara. IV Nu intra insa in ea, ci ocoli pe un drum ce ducea spre marele siloz, o constructie care urca singuratica spre cer, ca un zgarie-nori pe aceasta campie in care totul era mic. - Ma, baiatu asta, se adresa el unuia care statea rezemat de zid, dar care nu era deloc baiat, ci soldat de garda imbracat in uniforma. Fuma tutun uitandu-se pe ganduri peste campia neteda. - Ia spune-mi, zise Moromete, Tugurlan e aici? - Cum sa nu, zise soldatul. - Ca asta nu da neam pe-acasa, unde-o fi dormind? - Aicea doarme, are o odaita chiar in siloz, langa birou. Nea Stane, striga el intorcandu-i lui Moromete spatele si intrand inauntru si abia atunci se vazu ca avea o pusca cu el, o arma adevarata, militara, cu bataie lunga. Vino incoace, nea Stane, ca te cauta cineva. Tugurlan iesi afara si cand vazu cine il cauta ridica o spranceana. Nu apucase sa se inchege prietenia dintre ei doi, arestarea si condamnarea lui Tugurlan de dinainte de razboi parca pusese intre ei ceva strain, mai ales ca nici Moromete nu mai fusese multa vreme acelasi ca in ziua cand statusera ei doi pe arie si se simtisera atat de bine. Sfarsitul istoriei cu Aristide, cand acesta facuse recurs pentru el si il scosese din inchisoare dupa cateva luni, in loc sa stea doi ani, nu-l imblanzise catusi de putin pe Tugurlan. Dar el traise pe atunci o stare ciudata, pe care n-avea s-o uite: i se paruse ca tot ceea ce i se intampla lui, chiar si inchisoarea, avea un rost, nevoia de a se impaca cu lumea, apoi bataia de la moara care ii aratase ca aceasta impacare cu lumea si cu sine nu putea avea loc daca inghitea ca prietenul sau Ion al Iui Miai sa fie umilit si apoi el insusi lovit de jandarm in mijlocul satului. Peste flacara indraznelii in care inima sa ardea de totdeauna, s-ar fi asternut o lespede de gheata. Si intelesul acestor incercari tocmai acesta era, il des¬coperise in inchisoare: trebuie sa existe pe aceasta lume si oameni fara frica, altfel toti vom fi ingenuncheati si vor domni peste noi cei ticalosi si cei slabi, cu ajutorul puterii. Cine stie? Daca intr-o zi o sa fie nevoie tocmai de ei, de cei indrazneti/ si ei vor lipsi sau vor fi cu inima moarta? Fara sa-l ierte, il uitase insa pe Aristide, ciulind si el, ca si altii, urechea la bubuitul tunului care incepuse intr-o parte a lumii, se rostogolise apoi in cealalta parte, aducand cu sine amenintari pentru tot ceea ce insemna pe pamant putere si bogatie. 376 Tugurlan intelese. Intra in partid imediat ce se termina razboiul atras de alt fel de oameni decat cei care aveau sa formeze mai tarziu in sat prima celula comunista, nu de genul tanarului notar de mai tarziu, care . facea un joc greu de descifrat; nu se intelegea daca era comunist, fiindca era notar si primise un ordin, sau era notar, fiindca era comunist si fusese trimes in acest sat cu o misiune din partea partidului sau. Pe Tugurlan il atrasesera unii, mai batrani, pe care pe urma nu-i mai vazuse decat o data cand il scapasera de excludere. Dupa aceea nu mai reusise sa dea de ei, pe unde se ducea, i se raspundea ca "tovarasul nu mai activeaza in acest sector". Ce se intamplase? indata dupa inscrierea sa, Tugurlan fu numit primar in locul lui Aristide, care aproape ca pleca singur, intelegand ce vremuri veneau. Nu trecura insa mai mult de cateva zile, si satul amortit in adancurile lui de ranile primite dupa atatia ani de razboi si concentrari abia avu timp sa auda ca se schimba ceva. Cum? Cine, Tugurlan? A, da, asta e vechi comunist, dar auzi, cica l-ar fi dat si pe el jos. Cica ar fi sarit si i-ar fi batut pe unii de la prefectura judetului, s-ar fi pus cu pumnii pe ei si i-ar fi dat afara din primarie. Ei, la ce te-ai fi asteptat din partea lui Tugurlan, daca nu la una de felul asta? Curios lucru, nimeni nu stiu multa vreme ce se petrecuse de fapt, si cand se afla nimeni nu-l lauda pe Tugurlan, unii fiindca nu crezura ca acest om ar fi tinut cu satul (toata viata fusese contra satuluI), altii fiindca nu-si dadura bine seama ce cauza aparase Tugurlan, pericolul de care se vorbise trecand peste ei in cele din urma fara ca ei sa stie cine ii ferise. Acei insi care venisera cica ar fi pretins noului primar sa adune toate vacile din sat si sa le predea la armistitiu. Toate vacile!
Tugurlan incerca la inceput sa stea de vorba cu ei cu binisorul. Aia insa l-ar fi luat tare, ori executa ordinul, ori zboara de-acolo. "Cum, ce ordin e asta, sa iai omului vaca din batatura? Atata are si el, o vaca, fara ea moare de foame. Cu ce drept sa i-o iai? N-ajunge ca unora li s-au luat caii si nu i-a mai vazut nimeni de-atunci?" "Nu ne priveste." "Nu va priveste? Dar ce va priveste?" "Armistitiul!
Asta ne priveste. Tot ce-a fost captura, se da indarat." "Si credeti ca noi am capturat, astia din Silistea? Duceti-va la aia care au, ce cautati aici sa luati vaduvei vaca din batatura?" "Dumneata esti membru de partid?" a fost atunci intrebat Tugurlan. "Sunt!
" "Nai sa mai fii!
" "De ce, ca vrei dumneata?" "Da, fiindca vreau eu. Si sa parasesti de indata primaria". Si atunci Tugurlan cica ar fi sarit pe ei si i-ar fi bumbacit.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.