TORYNOPOL Victor (pseudonimul lui Victor Comei Fiorescu), se naste la 24 dec. 1922, Lugoj - moare in 16 febr. 1985, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Valeriu Fiorescu, functionar la primaria Lugoj, si al Mariei (n. Kakcir), originara din Cehoslovacia.
Studii la Scoala normala de invatatori din Caransebes (1934-l942) si Scoala superioara de cooperatie din Bucuresti (1942-l945).
Bacalaureat la Liceul "C. Brediceanu" din Lugoj (1945); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1946-l950), licenta in filosofie (1950). Functionar la Institutul National al Cooperatiei (1945-l947) si Banca Nationala (1947-l948); asistent (1946-l948), apoi lector (1948-l953) la I.S.E. Bucuresti; director de cabinet in Ministerul Cultelor (1948-l950); consilier la Directia Presei si Relatiilor Culturale din M.A.E. (1950-l953); atasat cultural la ambasada romana din R.P.D. Coreana (1953-l955) si Elvetia (1956-l959); director adjunct in Directia Relatiilor Culturale din M.A.E. (1960-l961); consilier cultural la ambasada romana din Franta (196l-l963); director adjunct la Directia Presei din M.A.E. (1963-l968 si 1973-l982); ambasador in Argentina, Uruguay si Chile (1968-l973). Debut in revista Vremea (1942). Debut editorial cu volum Cartea cu singe, piine si cocs (1945), premiata de editura "Forum", urmat, abia in 1967, de
Viscolul si armonia, apoi de Zbor prin subcuvinte (1974), Artere de taina (1979), Cinepa iubirii (1982). Impresii de calatorie in volum Franta in patru anotimpuri (1967; ed. revazuta si adaugita, 1980).
Solidar, la debut, cu grupul poetilor premiati de editura "Forum" si, in mare, cu "generatia razboiului",
Victor Torynopol participa, prin Cartea cu singe, piine si cocs (1945) la configurarea lirismului specific poeziei tinere a momentului, orientata spre regasirea "vietii imediate", cu peisajul sau accidentat si tensionat, dezbracat de orice aura poetizanta. Viziunea eschatologica de factura expresionista sau notatia evenimentului brut, prozaic, adesea sordid, caracterizau deopotriva aceste prime versuri strabatute de suflu protestatar si luminate de speranta "intiiei sarbatori" a "truditilor". "Incendiile poeme" erau opera unui revoltat vorbind despre o lume sumbra si mizera, mocnind intr-o incordare surda si izbucnind uneori in gesturi violente ("La Resita bucuriile se vind la ghiseu/ si cerul umed se propteste-n zgura", "nimeni nu stie cind se inchid robinetele cu puroi", "anul incepe la noi cu nevroza, spital, ftizie", "copiii-l injura pe Dumnezeu la plural"). Viscolul si armonia (1967), incluzind si citeva poeme scrise in anii debutului, abandoneaza directia protestatara, conservind totusi nota conflictuala, dramatica, cu o deplasare de accent catre lumea launtrica si o sporire a reflexivitatii.
Se schiteaza aici, intr-un limbaj de o anume raceala conceptuala, teme ce vor capata o mai mare pregnanta in cartile urmatoare, si indeosebi in Zbor prin subcuvinte (1974), realizarea cea mai reprezentativa a autorului. Forma larvara a expresiei, corespondenta ascunsei fervori organice a eului, cu "sedimentari", "incendii celulare", saedanapalice chimii" si "vijelii de carne", subcuvintele indica unul dintre termenii majori ai dialecticii subiective, celalalt tinind de ordinea intelectuala a verbului - "un dig pietrificat de silogisme", "inaltele cugete". Intre asemenea repere se configureaza un lirism in care s-a putut descifra obsesia comunicarii dintre carnal si mineral, dintre subteranele eului si altitudinile gindirii, dintre biologic si cosmic. "Imensa Golgota de la molusca la Olimp" numeste, in acest context, un itinerar (amintind intr-o oarecare masura de "sociogonia" argheziana) definitoriu si pentru o ars poetica ce interpreteaza actul creatiei ca purificare si cristalizare in cuvint a unei materii brute, a unor straturi "barbare" ale trairii. Componenta erotica a acestui univers, afirmata mai intii in Viscolul si armonia, apoi in Artere de taina (1979) si mai ales in Cinepa iubirii (1982), e marcata, la rindul ei, de similare accente reflexive, vizind concilierea fiorului senzual cu "goana spre himera" a spiritului.
OPERA:
Cartea cu singe, piine si cocs, versuri. Bucuresti, 1945;
Viscolul si armonia, versuri, Bucuresti, 1967;
Franta in patru anotimpuri, Bucuresti, 1967 (ed. II, revazuta si adaugita, Cluj, 1980);
Zbor prin subcuvinte, versuri, Cluj, 1974;
Artere de taina, versuri, Cluj-Napoca, 1979;
Cinepa iubirii, versuri, Bucuresti, 1982.
|
REFERINTE CRITICE:
P. Constantinescu, Scrieri, 5;
Al. Piru, in Gazeta literara, nr. 49, 1967;
idem, Panorama;
idem, in Romania literara, nr. 31, 1974;
M.N. Rusu, in Luceafarul, nr. 15, 1968;
FI. Muscalu, in Tomis, nr. 2, 1968;
E. Manu, in Romania literara, nr. 20, 1974;
idem, Eseu despre generatia razboiului, 1978;
idem, in Romania literara, nr. 27, 1982;
Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 19, 1980;
Fr. Pacurariu, in Romania liteara, nr. 52,1982;
E. Manu, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1985;
Fr. Pacurariu, in Luceafarul, nr. 8, 1985;
I. Pop, in Steaua, nr. 3, .
|
