SFINTESCU
Rodica (numele la nastere: Rodica Aznavorian), se naste la 12 mart. 1925, Bucuresti.
Prozatoare.
Fiica avocatului Hurmuz Aznavorian si a Victoriei (n. Seni).
Scoala primara la Bucuresti (1932-l936); Liceul "Regina Maria" (1936-l946).
Urmeaza doi ani Facultatea de Arhitectura (1944-l946), trece la Conservator, sectia regie scenica, absolvind cursurile in . Repartizata la Studioul actorului de film "C Nottara", este asistent director de scena (1950-l960), apoi instructor de teatru pentru echipe de amatori si desenator tehnic la ISCAS (1960-l966); secretar de redactie la revista Moda (1966-l967).
Debuteaza la radio in 1938 cu o piesa de teatru, Copiii de la tara si copiii din oras. Debut publicistic cu traduce in 1969 si debut editorial in 1972 cu un roman intitulat Joc viclean. A mai publicat romanele Nasterea barbatilor (1974), Zona de umbra (1978), Bricheta roz (1985). A semnat la inceput cu numele Aznavorian, apoi Rodica Gheorghiu, iar din 1972 cu numele actual. Proza de analiza, cu apetit pentru experimentarea unor varii modalitati compozitionale, cu unele suprafete schematice si conventionale, mai autentica si personala in romanele din urma.
Joc viclean (1972), romanul de debut, lasa impresia unui teren de experimentari de diverse modalitati romanesti mai mult sau mai putin modeme: observatie caracterologica si a grupurilor umane, in nota satirica, naratiune confesiva, parodie si autoparodie, colaj de texte, pseudopicarescul, grotescul, derizoriul etc. Canavaua epica e simpla. Un inginer oarecare de provincie este din ce in ce mai fascinat de noile experiente pe care i le poate mijloci scrisul. Initial mimeaza, socotind inedita pentru el indeletnicire un refugiu in calea agresivitatii si meschinariei celor din jur, pentru ca mai apoi sa fie tot mai prins de exercitiu. Se antreneaza in aceasta ocupatie, neglijindu-le tot mai ostentativ pe celelalte; unele compuneri i se publica intr-o revista judeteana si astfel automistificarea e gata si, simultan, o altfel de alienare.
Avem de a face cu un caz inedit de bovarism si de instalare in veleitarism. Cum gloria intirzie sa-l fericeasca, bietul om incearca escaladarea altui domeniu, cel al stiintei, evident de pe aceleasi pozitii de veleitarism cronicizat, in pofida unui bine intentionat si harnic auto-didacticism. Nereusind o afirmare elocventa nici in stiinta, inginerul se intoarce de unde a plecat, in "viata", constatind, de data aceasta lucid, alienarea: "Am devenit propria mea paiata". in fond, dincolo de faptele narate, cit se poate de obisnuite, autoarea a procedat la o demonstratie de natura morala. Ideea ar fi ca intelectia - artistica ori rational-logica - este un ,joc viclean" in care indivizii structural mediocri nu got intra decit cu tristul risc al aneantizarii. In pliurile desfasurarii acestei teze au incaput si asa-zisele creatii literare ale eroului, ceea ce da romancierei posibilitatea sa utilizeze cam tot ce detinea in laboratorul propriu de creatie.
Ceea ce in Joc viclean putea fi considerat o incercare a scriitoarei de a aduce la roman ceea ce fusese conceput ca fragment neproiectat intr-o macrostructura, in Nasterea barbatilor (1974) se arata a fi deja un procedeu devenit reflex. Absenta suflului si a stiintei de a organiza materia romanesca si, concomitent, de a elimina excedentarul nu mai poate fi mascata de formula compozitionala adoptata. Apelul comod la solutii ineficiente artistic da impresia de compozit si artificiu, la aceasta contribuind si schematismul tipologiilor si un anume idilism al prezentarii realitatii psihologice si sociale. Zona de umbra (1978) este un roman al cuplului. Stefana si Andrei Lupa se gasesc intr-un moment de cumpana. Criza izbucneste pe fondul unui tot mai insidios sentiment de insatisfactie morala, resimtit deopotriva de cei doi eroi. Romanul analizeaza pe larg aceasta alienare, cuplul ajungind in final la o solutie nu foarte originala: ea ii propune lui sa ia totul de la capat, dar pe baza unui "contract" de "sinceritate totala". Aici, ca si in Bricheta roz (1985), stilul e mai supravegheat, organizarea epica mai riguroasa, latura analitica mai profunda, incit se poate vorbi de atingerea unei formule romanesti personalizate.
OPERA:
Joc viclean, roman, Bucuresti, 1972;
Nasterea barbatilor, roman, Bucuresti, 1974;
Zona de umbra, roman, Bucuresti, 1978;
Bricheta roz, roman, Bucuresti, 1985. |
REFERINTE CRITICE:
Val". Condurache, in Cronica, nr. 39, 1972;
D. Culcer, in Vatra, nr. 9,1972;
Dana Dumitriu, m Arges, nr. 8,1972;
M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 37, 1972;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 52, 1974;
F. Bailesteanu, in Contemporanul, nr. 24, 1979;
Ecaterina Taralunga, in Romania literara, nr. 33, 1979. |
