Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Panait ISTRATI - biografie - (opera si scrierile)

 

(numele la nastere: Gherasim Istrate), n. 10/22 aug. 1884, Braila - m. 16 apr. 1935, Bucuresti.

Prozator

Fiul natural al negustorului si contrabandistului grec Gheorghios Valsamis si al Joitei Istrate, spalatoreasa. Copilaria in satul mamei, Baldovinesti.

Absolva patru clase la scoala primara "Tudor Vladimirescu" din Braila, castigandu-si apoi existenta ca baiat de pravalie, placintar, vanzator intr-o bacanie, ucenic la atelierele docurilor, zugrav. intre timp, setea de calatorii il poarta pana pe meleagurile Egiptului. Intra in contact cu miscarea muncitoreasca si debuteaza in Romania muncitoare cu art. Hotel Regina (1906).

Din 1916 pleaca prin Occident, ducand o viata dezordonata, schimband mereu ocupatiile, in permanenta lupta cu privatiunile. Cutreiera Elvetia, ajunge la Paris, iar la Nisa face o tentativa de sinucidere (3 ian. 1921).

Corespondenta asidua cu Romain Rolland, la insistentele caruia isi redacteaza, in lb. franceza, primele povestiri. Tot datorita lui Romain Rolland publica in rev. Europe (nr. din 15 aug. 1923) Kyra Kyralina, aparuta in voi. un an mai tarziu (1924). Larga audienta de critica si de public a acesteia va insoti si voi. urmatoare. Scrierile apartinand anilor 1922-1926 si 1931-1935 sunt organizate in ciclurile cuprinzand istorisirile, copilaria, adolescenta si viata lui Adrian Zograffi. Din primul ciclu fac parte Kyra Kyralina, OncleAnghel (1924), Les haidoucs (I-II, 1925-1926); al doilea este alcatuit din Codine (1925); al treilea cuprinde voi. Mikliail (1927); ultimul inglobeaza La maison Thiiringer (1933), Le bureau de placement (1933), Mediterranee (1934-1935). Beneficiind de liantul unui personaj-martor, care indeplineste, pe rand, rolurile de narator, protagonist sau simplu ascultator, povestirile se isca, firesc, unele din altele, in cea mai buna traditie a marilor povestitori. Opere neincluse in cicluri: La familie Perlmutter (1927), Le refrain de lafosse. Nerrantsoula (1921), Les chardons du Baragan (1928), Tsatsa Minnka (1931). Voi. autobiografice: Trecut si viitor (1925), Mes departs (1928,), Pour avoir aime la terre ( 1930). Paralel cu tiparirea la editurile franceze, cartile sale sunt publicate si in tara, unele in transpunerea autorului insusi. In 1925 si 1929 sta cateva luni in patrie. Viziteaza URSS (1927-1929), publicand apoi voi. Vers l autre flamme (Confession pour vaincus, 1929). Calatoreste prin Grecia in compania lui Nikos Kazantzakis. in 1930 se reintoarce definitiv in tara. Atitudinea lui de independenta, expusa in eseul L homme qui n adhere a rien (1933), ii atrage, atat aici, cat si peste hotare, vehemente contestari. In schimb, exceptand unele reactii violent negatoare din presa romaneasca, opera "vagabondului-scriitor", revendicat de doua literaturi, marcheaza, dupa expresia lui Romain Rolland, "un succes universal".




Ilie inteleptul, cel care are intotdeauna dreptate, dar pe care, tocmai din acest motiv, Cosma nu-1 asculta niciodata, istoriseste - simptomatic - parabola celor doua "soiuri" de oameni ce populeaza pamantul. Unul, pentru ca Dumnezeu 1-a facut "la sfarsitul saptamanii, cand ii era mintea obosita de-atatea lucruri minunate zamislite pan-a nu fi zamislit pe om", a iesit din mainile creatorului "linistit, intelept, supus, om de treaba". Celalalt, opera diavolului, avand "o doaga de prisos", este, dimpotriva, "zurbagiu", gata "sa ravaseasca pamantul, sa intoarca lumea cu fundu-n sus si sa tulbure pacea dumnezeiasca", in aceasta din urma categorie se integreaza toti marii eroi ai lui I., "zurbagii" inegalabili, care scot toate alcatuirile lumii din fagasul lor firesc, razvratiti fara leac impotriva a orice fel de constrangere, violenti pana la (auto)distrugere, din moment ce un singur lucru ii lasa impasibili: consecintele, asupra lor insisi si asupra celor din jur, ale acestei irepresibile impulsivitati. Localizata in "nelegiuita de inima" - un pumn de came "care are-n ea vesnicia, care-i lovita de blestemul miscarii neodihnite", cum o defineste mos Anghel - "doaga de prisos" e asumata cu orice riscuri, ca destin. Sfidand maltratarile si premonitiile sumbre, mama Chirei isi implineste tragica soarta cu sentimentul ca, ascultand, "smerita, strigatele si poruncile inimii", nu face decat sa se supuna, cu nedisimulata bucurie, unei fatalitati: "Domnul vede bine ca nu-i stau cu nimic impotriva: am ramas cum m-a facut". Din aceasta perspectiva, a eluda sau, si mai grav, a te opune imperioaselor "strigate" ale firii echivaleaza cu o nesfarsita si degradanta moarte vie. Ratiune ce il determina chiar pe inteleptul Ilie sa mediteze ca - desi "doaga de prisos" ii impinge fratele spre pieire -, "de-as fi Dumnezeu, nu i-as scoate-o", pentru simplul motiv ca "doaga de prisos a lui Cosma e toata viata lui". Tot astfel, in Mos Anghel (1924), protagonistul isi scuipa in fata soarta, dar nu si-o reneaga; o blestema, dar nu o recuza. Pe patul mortii, acest personaj - unicul defensor de anvergura al "luminii" spiritului in opera lui ISTRATI - evoca tocmai latura cea mai pamanteana a existentei. Iar pasiunea cu care exalta virtutile "nelegiuitei de inimi", care "ne face destul rau, e-adevarat, dar nil face din marinimie", inclina, in mod paradoxal, balanta acestei "galcevi a inteleptului cu lumea" inspre partea ei lumeasca. Ceea ce ne convinge ca, in pofida propriilor sentinte, departe de a se solda cu aparitia unui Iov resemnat, o eventuala resuscitare a eroului ar marca, dimpotriva, magnifica rebeliune a individului care si-ar asuma din nou, cu aceleasi riscuri si cu aceeasi obstinatie orgolioasa, blestemul inimii. La fel, invocata de muribund ca argument impotriva "nebuniei patimilor", relatarea vietii comparabile cu "o furtuna sfasiata de trasnete" a haiducului Cosma contine sensul unei pilde "pe dos", pledand tocmai in favoarea componentei vitale mcriminate. Se impune, cu aceasta ocazie, relevarea unei particularitati in cel mai inalt grad semnificativa pentru creatia lui ISTRATI Haiducul sau nu prezerva aproape nimic din insemnele traditionale reliefate de balada populara: protest social, generozitate fata de cei obiditi, inflexibil spirit de dreptate. Un bilant al intreprinderilor veritabil "haiducesti" initiate de Cosma in decursul a cincisprezece ani consemneaza, cu parcimonie, doar trei evenimente notabile. Toate admitand, in plus, posibilitatea de a fi interpretate si drept simple actiuni de represalii dictate de dorinta razbunarii personale (ilustrarea cea mai elocventa oferind-o episodul in care, deturnata, la interventia unei irezistibile "diavolite", de la boierul asupritor la nevinovatul logofat, "pedeapsa" distribuita de Cosma se converteste dintr-un act justitiar intr-unui vindicativ). In Prezentarea haiducilor {Haiducii, 1925-1926), o declaratie orgolios-individualista a lui Ieremia, fiul codrului - si, intr-un fel, chintesenta a haiduciei, ca vlastar al celor doua capetenii, Cosma si Floricica-rezuma precis esenta unei haiducii sui-generis: "Sunt haiduc pentru mine, nu pentru semenii mei". Lipsit de vocatia sociala a misiunii sale (,,N-am nici o datorie: darnicii nu datoresc nimic nimanui"), Cosma nu este insa mai putin haiduc dec at Floarea Codrilor, succesoarea sa cu incontestabil mai multe realizari sau initiative generos-umanitare. Iar aceasta deoarece, ca si in cazul "huliganilor" lui Mircea Eliade, termenul de "haiduc" reclama, la I., disocierea de notiunea consacrata si descifrarea sa intr-o acceptiune aparte, caracteristica. Haiduc este pentru el individul care asculta de un singur imperativ, se supune unui singur comandament si recunoaste o singura datorie; aceea de a da curs, nestingherit, "poruncilor inimii". (Aspect cu referire la care Al. Oprea face o remarca interesanta: Cosma, aflat "intr-o continua razvratire contra a tot ceea ce ii contrariaza dorintele", a ajuns "sa practice haiducia nu determinat de cauze sociale, ci, am spune, temperamentale".) Ca atare, demitizarii operate astfel in plan social ii corespunde o simetrica re-mitizare sub aspect individual, imprumutand "haiducului" lui ISTRATI dimensiuni de forta a naturii intr-adevar legendare. Repercusiunile, la nivel estetic, ale acestei situatii speciale sunt de natura evidentei. Individualistul Cosma, "omul cel mai patimas de pe vremea lui", sau Ilie inteleptul, care isi sacrifica fara rezerve "dreptatea" pe altarul "nebuniei patimilor" celui dintai, sau Ieremia izolatul, care neaga categoric orice relatie intre el si "turma omeneasca", atesta, ca personaje literare, o pregnanta si un relief la care zadarnic aspira Floarea Codrilor (Domnita din Snagov) ca exponenta incomparabil mai fidela a haiduciei "traditionale". (De altminteri, aceluiasi individualism ii sunt datoare atat succesele, cat si nereusitele artistice ale lui ISTRATI Insubordonarea individuala cunoscand la el accente mai puternice decat cele ale revoltei sociale - reflex autobiografic, autorul insusi, fervent "vagabond", dovedindu-se, in arena miscarii muncitoresti, un spirit lesne inflamabil, dar ale carui explozii alternau cu perioade de totala absenta - scrierile axate pe problematica sociala fie ca nu ating valoarea celor dedicate razvratitilor individualisti, fie ca sunt minate de inconsecvente sau confuzii principiale: Casa Thiiringer (1933), Biroul de plasare (1934). Simptomatic, debutul Ciulinilor Baraganului (1928), expresie a unei aprige libertati individuale, are o forta de sugestie mai mare decat episoadele ulterioare consacrate rascoalei din 1907. In mod identic, tema familiei, cand nu ilustreaza ireconciliabila opozitie dintre razvratiti si "viermi" - ca in Chira Chiralina (1928), Codin (1925) sau Tata Mitica (1931) - esueaza in scrieri cuminti, nereprezentative: Familia Perlmutter (1927), Casa Thiiringer. Asadar, termenul de "haiduc" denota, in opera lui I., valente personale, proprii creatorului lui Cosma. Din perspectiva deschisa astfel, detinatori ai acestui titlu privilegiat pot fi considerati nu numai - in maniera traditionala - "fiii codrului", ci, indiferent de cadru, indiferent de mediu, toti nesupusii si patimasii autorului. Suflet de haiduc releva, bunaoara, atat cele doua Chire, indomptabilele prizoniere ale unei colivii aurite, atat Sara, incorigibila plasmuitoare de himere din in lumea Mediteranei (1934-1935), cat si uriasul Codin, emanatie rebela a mahalalei rau famate Comorofca, cel care, ucigand, retuseaza dreptatea omeneasca potrivit codului inimii. Dupa cum aceleiasi categorii ii poate fi afiliata, cu o mentiune speciala, figura vagabondului, marele "zurbagiu" care "da branci vietii fara-ncetare si o impinge-n toate extremele, bune sau rele", vesnic nestatornic, vesnic nemultumit, situat - "spre gloria Vietii" -la antipodul "omului-vierme"; de la etern inadaptabilul Sotir, care respira prin toata fiinta lui acel "aer al inaltimilor" degajat de "toti oamenii care n-au stare, care nu cunosc frontiere, a caror patrie e lumea larga si care traiesc mai ales din plecari si sosiri", la misteriosul aventurier Bakir, falsificatorul de bani cu suflet de poet; de la acel alter ego romanesc numit Adrian Zograffi care -acompaniat de hoinarul Mihail, un maestru la fel de versat in "arta vagabondajului" - considera "lumea larga" singura scena pe masura "marelui balci ale existentei sale", si pana la copiii imbatati de goana nebuna a ciulinilor, simbol al nemarginitei, salbaticei libertati si insingurari a Baraganului. Redeschis sub auspiciile aceluiasi individualism, procesul intentat cu vehementa de unii exegeti "imoralitatii" operei lui ISTRATI atesta faptul ca moralitatea personajelor sale se sustrage oricarei masuratori efectuate cu etalonul comun. "Societatea nu poate avea dreptate impotriva instinctului", defineste Tudor Vianu sensul Chirei Chiralina; concluzie valabila cu referire la totalitatea operei acestui autor. In loc sa problematizeze, in spiritul dilematicelor constiinte dostoievskiene, pe tema binelui si a raului, eroii lui ISTRATI se supun, firesc si fara complicatii metafizice, "poruncilor inimii". In cazul lor, dezbaterile etice ar fi, de altminteri, superflue, cata vreme, prin definitie, inima este "nelegiuita". "Raul, ca si binele sunt doua forte ale aceleiasi vieti", spune Cosma; in consecinta, ei sunt rai sau buni la intamplare, dupa cum le dicteaza impulsul de moment. De aici dualitatea - ireconciliabila conform normelor obisnuite - a lui Stavru-Dragomir, pederastul idealist, sau a Nerantulei, femeia-copil, care, cu o inconstienta a firescului situata dincolo de bine si de rau, distruge mai intai viata celor doi adolescenti indragostiti, ca sa-si vanda apoi trupul pentru salvarea infirmului Aurel si intretinerea ratacitului Epaminonda. Unicul "pacat" recunoscut de acesti eroi este acela, reprobat si in Apocalips, al inregimentarii, prin constrangerea propriei firi, in detestabila tagma a "viermilor", nici reci, nici fierbinti, ci caldicei (in Chira Chiralina, unei "cinstite fatarnice" i se prefera oricand "o desfranata cu suflet", iar cinicul Solomon Klein din In lumea Mediteranei opineaza ca "omenirea va deveni buna numai in ziua cand va recunoaste ca e bolnava, pana in gat, de-o cinste meschina"). Dar unicul pacat in numele caruia optica lor ar admite sa fie condamnati este si singurul de care nu se fac niciodata culpabili. incercand sa elucideze cauzele succesului fulminant si al largii rezonante a scrierilor lui I., Ibraileanu respingea, pe drept cuvant, argumentul exotismului, invocandu-1 pe acela al "lipsei totale de literaturism", al impresiei de "trait" emanata de aceasta opera. Intr-adevar, daca elementul pitoresc, generosul colorit oriental au, incontestabil, o savoare particulara, ele nu se constituie insa in factor determinant. Straina de fastul lenes al decorului de O mie si una de nopti in care Chira oficiaza ritualul somptuos al parfumurilor grele si al narghilelelor aromate, Nerantula, sacagita orfana din mahalaua Brailei, nu este decat o alta ipostaza a celei dintai, poate si mai patetica. O dovada in plus: devenita, in a doua parte a povestirii, Anicuta si transplantata in valmasagul pitoresc al Con-stantinopolului, eroina pierde din strania putere de seductie a Nerantulei. Tot astfel, periplul picaresc al lui Stavru-Dragomir prin cartierele deochiate sau luxoase ale Stambulului, prin cafenelele Beirutului si hanurile sordide ale Damascului, prin inchisorile turcesti si pe sub cedrii cu brate lungi ale Libanului, nu egaleaza in dramatism istoria dragostei sale pentru fata unui carciumar din Braila. Asadar, cadru si eveniment au mai putin o valoare intrinseca si mai degraba una secunda, derivata din reflexul magic aruncat asupra lor de debordanta vitalitate si de violenta temperamentala a protagonistilor. Farmecul acestei opere singulare iradiaza nu atat din stralucirea exterioara a decorului sau din insolitul detaliului strict anecdotic, cat, in primul rand, din forta fascina-torie a unor -in sensul personal al creatorului Nerantulei - "suflete tari".



OPERA

Kyra Kyralina, 6-e ed., avant-propos R. Rolland, Paris, 1924; Paris, 1932; Paris, 1959; pref. de R. Rolland, Paris, 1961 (Les recits d Adrien Zograffi, I); Chira Chi-ralina, in romaneste de un anonim, Bucuresti, 1924; (versiune romaneasca de autor. Bucuresti, 1934; versiune romaneasca de autor cu o scrisoare si o pref. de R. Rolland, Bucuresti, 1943; trad. de E. Barbu, postfata si bibliografie de M. Vaida, Bucuresti, 1973; Oncle Angliei, 3-e ed., Paris, 1924; Paris, 1933; pref. de Henry Poulaille, Paris, 1951 (Les recits d Adrien Zograffi, II); Mos Angliei, in trad. autorului, Bucuresti, 1925; in trad. autorului, cu o schita biografica de Al. Talex, Bucuresti, f. a.; Les haidoucs, 2-e ed., ISTRATI Presentation des luii-doucs. Paris, 1925; Paris, 1934 (Les recits d Adrien Zograffi, III); Haiducii, trad. de ISTRATI Neagu-Radulescu, Bucuresti, 1930; trad. de Al. Talex, Bucuresti, 1943; Trecut si viitor. Pagini autobiografice. Bucuresti, 1925; Bucuresti, 1935; Codine, Paris, 1925; Paris, 1964 (Enfance d Adrien Zograffi); Codin, in trad. autorului, pref. de ISTRATI Minulescu, Bucuresti, 1935; Domnitza de Snagov, 10-e ed., Paris, 1926; Paris, 1935 (Les recits d Adrien Zograffi, III. Les haidoucs, II); Domnita din Snagov, trad. de Al. Talex, Bucuresti, 1937; Isaac, le tresseur de fii de fer, Strasbourg, 1927; La familie Perl-mutter, 9-e ed., Paris, 1927 (in colab. cu J. Jehouda); Mikhail, 4-a ed.. Paris, 1927 (Adolescence d Adrien Zograffi); Miliail, trad. de Al. Talex, Bucuresti, 1939; Le refrain de la fosse. Nerrantsoula, Paris, 1927; Paris, 1934; Nerantsula, trad. de Th. Buzoianu, Bucuresti, 1929; Les chardons du Baragan, Paris, 1928; Paris, 1929; Paris, 1958; Paris, 1972; pref. de R. Rolland, Geneve-Paris, 1974; Ciulinii Baraganului, primul cap. trad. de autor, restul de Al. Talex, pref. de Perpessicius, Bucuresti, 1942; in romaneste de Al. Talex, pref. de M. Zaciu, Bucuresti, 1957; versiune romaneasca de E. Barbu, postfata si bibliografie de M. Dascal, Bucuresti, 1977; Mes departs. Pages autobiographiques, 5-e ed., Paris, 1928; La stapan. Pagini autobiografice, in trad. autorului, Bucuresti, 1940; Vers l autre flamme, I, Apres seize mois dans l U. R. S. S., Paris, 1929 (Valence, 1977; Paris, 1980); Spovedania unui invins, trad. de P. Ioanid, Bucuresti, 1929; Le pecheur d eponges. Pages autobiographiques, 1 le ed., Paris, 1930; Pescuitorul de bureti. Pagini autobiografice, versiune romaneasca de autor, Bucuresti, 1941; Pour avoir aime la terre, Paris, 1930 (ed., II, 1931); Pentru a fi iubit pamantul, trad. de Al. Talex, cuvant introductiv de Al. Oprea, Bucuresti, 1969; En Egypte, Paris, 1931; Tsatsa Minnka, 11-e ed., Paris (tiparita simultan si in ed. de lux); Tata Minca, in trad. autorului, Bucuresti, 1931; La maison Thiiringer, 6-e ed., Paris, 1933; Paris! 1936 (Vie d Adrien Zograffi, I); Casa Thiiringer, in trad. autorului, Bucuresti, 1933; Le bureau de placement, 11-e ed.. Paris, 1933; Paris, 1936; (Vie d Adrien Zograffi, II); Biroul de plasare, in trad. autorului, Bucuresti, 1934; Mediterranee, I, Lever du soleil, Paris, 1934; II, Coucher du soleil. Paris, 1935; I-II, Paris, 1939 (Vie d Adrien Zograffi, III-IV); in lumea Mediteranei, I, Rasarit de soare, trad. de Al. Talex, cu o scrisoare de R. Rolland, Bucuresti, 1936; II, Apus de soare, redactare romaneasca facuta de autor, Bucuresti, 1936; Kir Nicolas. Codine, Paris, 1936; Chira Chiralina si alte povestiri, studiu introductiv de ISTRATI Roman, Bucuresti, 1957; Kyra Kyralina. Oncle Angliei, post-face et notes d Hubert Juin, Paris, 1958; Chira Chiralina. Mos Angliei Ciulinii Baraganului, pref. de Al. Oprea, Bucuresti, 1962; Chira Chiralina. Mos Angliei, trad. de E. Barbu, cuvant inainte de R. Rolland, Bucuresti, 1966; Opere alese. Oeuvres choisies, I-VI, ed. bilingva ingrijita de Al. Oprea, trad. de E. Barbu, Bucuresti, 1966-1974; VII, versiune romaneasca de E. Barbu, trad. literala de V. Covaci, Bucuresti, 1983; VIII, versiune romaneasca de E. Barbu, trad. literala de A. ISTRATI Deleanu, Bucuresti, 1983; IX, versiune romaneasca de E. Barbu, trad. literala de Vicenta Pisoschi, Bucuresti, 1984; Oeuvres, I-IV, pref. de J. Kessel, Paris, 1968-1970; Povestirile lui Adrian Zograjfi, I-II, trad. de E. Barbu, pref. de Aurelia Batali, Bucuresti, 1969; Prezentarea haiducilor. Domnita din Snagov, trad. de E. Barbu, Bucuresti, 1969; Nerantula. Tata Minca. Cosma. Chira Chiralina, prezentare de Apostolis Monastirioty, Bucuresti, 1970; Haiducii. Domnita din Snagov, trad. de E. Barbu, Bucuresti, 1971; Ciulinii Baraganului. Mos Angliei, antologie si pref. de Al. Hanta, Bucuresti, 1972; "Capitan" Mavromati, cuvant inainte de B. Buzila, Bucuresti, 1974; Codin. Mihail. Ciulinii Baraganului, versiune romaneasca de E. Barbu, Bucuresti, 1974; Povestirile lui Adrian Zograjfi. Chira Chiralina. Mos Anghel, trad. de E. Barbu, repere istorico-literare alcatuite de Chirata Dumitru, Bucuresti, 1976; Oeuvres I-II, Paris, 1978; Cum am devenit scriitor, reconstituire pe baza de texte autobiografice, alese, traduse si adnotate de Al. Talex, Craiova, 1981; Chira Chiralina, ed. ingrijita, pref. si note de Al. Talex, Bucuresti, 1982; Viata lui Adrian Zograjfi, ed. ingrijita, prezentare si note de Al. Talex, Bucuresti, 1983; Capitan Mavromati. Ciulinii Baraganului, cuvant inainte de B. Buzila, Bucuresti, 1984; Chira Chiralina. Kyra Kyrali-na, cuvant inainte de M. lorgulescu, pref. de R. Rolland, nota biografica de Al. Talex, Bucuresti, 1984; Mos Anghel. Codin, postfata si bibliografie de M. lorgulescu, Bucuresti, 1984; Nerantula si alte povestiri, ed., pref., trad. si bibliografie de Al. Talex, Bucuresti, 1984; Amintiri, evocari, confesiuni, ed., pref., trad. si note de Al. Talex, Bucuresti, 1985; Cum am devenit scriitor, reconstituire pe baza de texte autobiografice alese, traduse si adnotate de Al. Talex, Bucuresti, 1985; Mos Anghel. Codin. Ciulinii Baraganului, ed. ingrijita, trad. si repere istorico-literare de Al. Talex, Bucuresti, 1987; Corespondenta cu scriitori straini, ed., trad. si note de Al. Talex, Bucuresti, 1988; Nerantula si alte povestiri, pref. de C. Cublesan, tabel cronologic de Al. Talex, Bucuresti, 1988. Cruciada mea sau a noastra, ed. de C. Moga, Cluj-Napoca, 1992; Pagini de corespondenta, trad. din lb. franceza de Carmen Turcan, trad. din lb. germana de H. Stiehler, Bucuresti, 1993; Panait Istrati -omul care nu adera la nimic. Documente din Rusia Sovietica, ed., note si comentarii de Z. Balan, Braila, 1996; Pelerinul inimii, antologie, cuvant inainte, prezentari si trad. de Al. Talex, Bucuresti, 1998.

REFERINTE CRITICE

R. Rolland, in Europe, 15 aug. 1925; G. Brandes, in Socialdemokraten, nr. 2-3, 1926; E. Lovinescu, Istoria , II; A. Thibaudet, in Europe nou-velle, 16 oct. 1926; A. Tilgher, in La cultura, 15 dec. 1927; G. Ibraileanu, Studii literare, 1930; P. Pandrea, Psihanaliza judiciara, 1934; Camil Petrescu, Teze si antiteze, 1936; Al. Talex, Panait Istrati, 1944; C. Ba l-tazar, Scriitor si om, 1946; R. Lai ou, Le roman frangais depuis 1900, 1963; V. Rapeanu, Noi si cei dinaintea noastra, 1966; L. Baconski, Marginalii critice si istorico-literare, 1968; P. Constantinescu, Scrieri, III; D. Botez, Memorii, I, 1970; Monique Jutrin-Klenner, Panait Istrati, un chardon deracine, 1970; T. Vianu, Scriitori romani, III, 1970; H. Zalis, Aspecte si structuri neoromantice, 1971; S. Cioculescu, Aspecte; ISTRATI Vlad, Povestirea; VI. Streinu, Pagini, I; M. Muthu, Literatura romana si spiritul sud-est european, 1976; Al. Oprea, Panait Istrati, dosar al vietii si al operei, 1976; P. Mareea, Varietati literare, 1982; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 22, 1984; V. F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 26, 1984; Panait Istrati fotograf si in fotografii, album, 1984; Al. Oprea, Panait Istrati, dosar al vietii si al operei, 1984; A. D. Rachieru, in Luceafarul, nr. 26, 1985; ISTRATI D. Balan, Pietre pentru templul lor, 1985; Sultana Craia, Orizontul rustic in literatura romana, 1985; M. lorgulescu, Prezent, 1985; P. Martinescu, Umbre pe panza vremii, 1985; Z. Ornea, Actualitatea; E. Simion, Sfidarea retoricii, 1985; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 28, 1986; M. lorgulescu. Spre alt Istrati, 1986; G. Ivascu, Confruntari literare, II; A. Sasu -Mariana Vartic, Romanul romanesc, II; Ov, S. Crohmalniceanu, in Romania literara, 2, 1987; S. Cioculescu, Dialoguri literare, 1987; G. Dimisianu, Subiect, 1987; M. Anghelescu, Textul si realitatea, 1988; F. Bailesteanu, Aorist, 1988; Perpessicius, Scriitori, IV; Camelia Stanescu, in Literatorul, nr. 15, 1992; E. Simion, ibidem, nr. 15-16, 1993; C. Ungureanu, La vest de Eden, 1995; V. Ierunca, Semnul mirarii, 1995; Cahiers Panait Istrati, 1996; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 23, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Panait ISTRATI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Panait ISTRATI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text