Domnisoara Christina ramasese foarte aproape de el, cu sinii goi, cu parul despletit, asteptindu-l. "Egor ma umiŽlesti ! ii auzi el gindurile. Stinge lampa, apropie-te 1" Egor incerca zadarnic sa se impotriveasca. Simtea in creier porunca domnisoarei Christina, simtea in singe chemarile ei otravite. "Daca ma saruta, sint pierdut", gindi el. Dar simtea in acelasi timp cum il cuprinde delirul, cum doreste carnea aceea atit de vie si atit de salbateca in trasaturile ei. Trupul domnisoarei Christina il astepta atit de infomeŽtat, incit Egor se clatina ametit, indreptindu-se catre pat. Simtea cu o draceasca luciditate cum se pierde, cum il ineaca greata si voluptatea. inca un pas, inca un pas
In fata lui, in fata buzelor lui se deschidea gura ChrisŽtinei. Cind se apropiase atit de mult ? intinse bratele si cuprinse umerii de zapada ai fetei. Carnea era atit de rece si atit de fierbinte in acelasi timp, incit Egor se prabusi in pat; era peste putinta de indurat focul acela neasemuit cu nici o flacara, senzatia aceea ca apuca in miini ceva cu neputinta de apucat Simti deodata gura Christinei cautindu-i buzele. Gura ei era atit de fierbinte, incit Egor nu simti, in cea dintii clipa, decit o coplesitoare durere in tot trupul. Apoi dulceata otravita i se prelinse in singe. Nu se mai putea impotrivi. Rasuflarea lui trecu in rasuŽflarea Christinei si buzele lui se lasara supte, incendiate de gura ei, dulce ca o boala neinchipuita. Dezmierdarea era atit de salbatica, incit Egor lacrama, si simti cum i se despart oasele testei, cum i se moaie oasele si carnea toata i se infiora intr-un spasm suprem.
Christina isi ridica fruntea si-l privi printre gene. ,,Ce frumos esti tu, Egor !" il mingiie, ii apropie incet obrazul de sinii ei mici si tremuratori. Lui Egor i se paru ca aude de undeva un glas surd, melodios, recitind aproape de ureche :
Arala, nu vrei pe sinumi tu fruntea ta s-o culci ? Tu zeu cu ochii negri O ! ce frumosi ochi ai." Las' sa-ti inlantui gitul cu parul meu balai Viata, tineretea mi-ai prefacut-o in rai - Las' sa ma uit in ochii-ti ucizator de dulci l
Nu fusese, parca, glasul ei din vis ; nu era nici glasul ei neauzit, izbindit de-a dreptul prin ginduri. Cineva rosŽtise linga ei frintura din poem. Versurile i se pareau cuŽnoscute lui Egor, i se pareau demult cetite, intr-o toamna din liceu, intr-o noapte de mare singuratate. "Egor, tu ce ochi ai ?" il intreba Christina. ii intoarse capul cu miinile ei mici si-l privi adinc, infiorata. "Tu, zeu cu ochii negri ! Ai ochi vineti, neinfricati Cite femei s-au oglindit in ei, Egor ? ! Cum as topi gheata ochilor tai cu gura mea, iuŽbite ! De ce nu m-ai asteptat, de ce n-ai vrut sa ma iubesti numai pe mine ? !"
Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerabdarea trupului lui intreg, mistuirea lui deliranta in asteptarea marii dezmierdari. Carnea lui se risipea inneŽbunita, caci voluptatea il sugruma, il umilea. Gura ChrisŽtinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor betiilor neingaduite, blestemate. Nici in cele mai dracesti inchiŽpuiri de dragoste nu picurase atita otrava, atita roua. in bratele Christinei, Egor simtea cele mai nelegiuite bucurii, o data cu o cereasca risipire, impartasire in tot si in toate. Incest, crima, nebunie - amanta, sora inger Totul se aduna si se mistuia alaturi de carnea aceasta incendiata si totusi fara viata
- Christina, visez ? sopti el palid, cu pupilele turburi.
Fata ii zimbi. Roua buzelor ei nu se clintea ; gura raŽmase infiorata de acelasi zimbet. Si, totusi, Egor auzi laŽmurit raspunsul.
"Si tot astfel daca inchid un ochi vad mina mea mai mica decit cu amindoi In fapta, lumea-i visul suŽfletului nostru"
"Da, da, treceau gindurile prin mintea lui Egor, ea are dreptate. Acum visez. Si nu ma sileste nimeni sa ma trezesc."
"Vorbeste-mi, Egor ! auzi el chemarea in gind. Glasul tau ma doare, ma ucide Dar nu mai pot fara glasul tau !"
- Ce vrei sa-ti spun, Christina ? intreba Egor istovit De ce-l tinea acum la sinul ei si-l silea sa vorbeasca, silindu-I in acelasi timp sa astepte, sa intirzie imbratisaŽrea lor intreaga ? De ce il chemase cu atita nerabdare si se dezbracase in fata lui si acum, numai pe jumatate goala, uitase si de lumina care la inceput o facuse sa sufere, si de timiditatea lui, si de ispitirile ei ?
- Ce vrei sa-ti spun ? repeta el privind-o in ochi. Esti moarta sau esti numai in vis ?
Obrazul Christinei se intrista pina la deznadejde. Nu lacrama, dar ochii ei isi pierdura brusc sticlirea si se turŽburara. Zimbetul ei inflori anevoie si buzele nu mai purtau acum parfumul acela otravit care ravasise carnea barbaŽtului din bratele ei.
"De ce-ntrebi mereu, Egor, dragostea mea ?" ii auzi el gindirile. De ce vrei sa stii daca sint intr-adevar moarta si tu esti muritor ? Daca ai putea ramine linga mine, daca ai putea fi numai al meu, ce neauzita minune s-ar implini !"
- Dar acum te iubesc, gemu Egor. N-am vrut sa te iubesc la inceput, mi-a fost frica de tine l Dar acum te iuŽbesc ! Ce mi-ai dat sa beau, Christina ? Ce matraguna rodeste din buzele tale ? !
Delirul il cuprindea brusc ; parca si singele, si mintea, si vorba i-au fost deodata otravite. incepu sa vorbeasca in nestire, apropiindu-si tot mai mult fruntea de sinii ChrisŽtinei, soptind si sarutind, cautind infiorat carnea de zapada in care voia sa se mistuie.
Christina zimbi. " Asa, iubitul meu, vorbeste-mi de paŽtima, spune-mi mereu ca iti place trupul meu, uita-te mult in ochii mei, pierde-te !"
- As vrea sa te sarut! sopti turburat Egor.
Simti atunci inca o data jarul buzelor ei, beatitudinea aceea incremenita. I sa paru ca se pierde, ca lesina si inchise ochii. Auzi iarasi gindul Christinei. "Dezbraca-ma, Egor ! Dezbraca-ma tu !" incepu sa-si afunde miinile in matasurile ei inveninate. Degetele ii ardeau, ca si cum ar fi fost strivite intre gheturi. Singele i se zbatea spre inima. Pofta pe care o simtea acum Egor il zvirlea orbeste, inŽnebunit, intr-o voluptate impletita cu dezgust. Un imbold dracesc de a se pierde, de a se risipi intr-un singur spasm. Sub degetele lui palide, trupul Christinei incepu sa treŽmure. Si totusi, nu auzea nici un oftat, nici o rasuflare pe buzele ei desfacute si umede. Carnea Christinei traia cu desavirsire altfel ; inchisa in ea, fara aburi, fara soapte. "Cine te-a invatat sa dezmierzi, zburatorule ? ! il inŽtreba gindul Christinei. De ce ma ard miinile tale, de ce ma ucide sarutarea ta ? !"
Egor ii desfacu corsetul si isi cobori degetele de-a lungul spinarii ei tacute. Deodata incremeni si incepu sa tremure. I se paru ca se desteapta pe marginea unei balti putrezite, aproape sa cada. Christina il privi lung, intrebator, dar Egor nu ridica ochii spre ea. Degetele lui intilnisera o rana umeda si calda; singurul loc cald pe trupul nefiresc al Christinei. Palma ii alunecase ametita pe pielea ei de mare necunoscuta - si impietrise zgircindu-se, prinsa in singe. Rana era inca proaspata si atit de vie, incit Egor avu impresia ca se despicase numai cu putine clipe inainte. Singele gilgiia. Si, totusi, cum de nu patrundea prin corset, cum de nu inrosea rochia ? ! Se ridica deodata in picioare, buimacit, cu palmele la timple. O groaza scirbita ii ravasea din nou fiinta intreaga. "Ce bine ca totul s-a petrecut in vis, isi spunea el, si m-am desteptat inainte" Dar in acea clipa, vazu trupul pe juŽmatate dezgolit al domnisoarei Christina rasturnat in pat, umilit - si ii auzi gindul : "E rana mea, Egor ! Pe acolo a trecut glontul, pe acolo m-a impuscat bruta !" Ochii ei erau din nou sticlosi. Trupul ei era parca mai alb, mai departat, dar vraja pierise. Egor isi privi ametit mina. O usoara pata de singe staruia inca pe degete. Gemu, salbaŽticit de groaza si se repezi in coltul celalalt al odaii, in dosul mesei. "Esti si tu ca toti ceilalti, Egor, dragostea mea ! Ti-e frica de singe ! Ti-e frica de chiar viata ta, de destinul tau de muritor !. Pentru un ceas de iubire, eu n-am soŽvait in fata celui mai aspru blestem. Si tu sovai in fata unei picaturi de singe, Egor, muritorule"
Christina se ridica din pat, mindra, trista, nemingiiata. Egor o vazu cu groaza apropiindu-se de el.
- Esti moarta ! Esti moarta ! urla el, incepind sa deŽlireze.
Christina facu citiva pasi, calma, continuind sa zimbeasca. "Ma vei cauta o viata intreaga, Egor, fara sa ma gasesti ! Vei pieri de dorul meu Si vei muri tinar, ducind in mormint suvita asta de par ! Ia-o, pastreaz-o " Se apropie mai mult. Egor simti din nou in nari mireasma trupului ei ciudat. Dar nu putea intinde mina. Nu mai putea indura inca o data atingerea carnii ei tacute. Cind Christina inalta bratul intinzindu-i suvita de par, Egor scutura innebunit masa. Lampa cazu jos, sticla se sparse cu un zgomot surd, rabufnind intr-o vilvataie galbena. Un miros puternic de petrol se raspindi in odaie. Trupul pe jumatate gol al Christinei arata mai inspaimintator la luŽmina flacarilor nascute din covor, din podea. Capul ii era aproape in umbra. "incep sa ma destept ! isi spuse cu buŽcurie Egor. Acum trebuie sa ma destept" Dar nu intelegea de ce sta in picioare, zgircit, cu miinile apucate de lemnul mesei, nu intelegea mai ales flacarile care se intindeau pe grinzi, inconjurindu-i patul, mistuind albiturile. "DomniŽsoara Christina a fost aici, a fost in somn", isi spunea el, silindu-se sa patrunda intelesul atitor intimplari nefiresti. I se paru, in acea clipa, ca domnisoara Christina se deparŽteaza de el, privindu-l dispretuitoare, cu o mina prinzin-l du-si parul cazut pe umeri, cu alta adunindu-si matasurile la piept. O singura clipa o mai vazu astfel. Apoi, fara sa inteleaga prin ce taina, odaia ramase pustie. Se simti singur, printre flacari.
