Ce curajos, ce limpede vorbise. isi marturisea si siesi ginduri pe care nu le recunoscuse pina atunci. Un preot, o slujba, oameni multi, lumini multe
- Ma doare capul, raspunse tirziu Egor. As vrea sa ma plimb putin singur, as vrea sa rasuflu putin pe aici
Ofta adinc, ridicindu-si capul spre virfurile salcimilor. Luna era acum mai apropiata, mai argintie si cerul se lim¬pezea in jurul ei, lasindu-i drum sa treaca.
Tirziu, d-l Nazarie vazu pe doctor inapoindu-se cu ca¬teva paseri in mina. 11 astepta pe veranda, emotionat. Nu va mai fi singur de acum. Si doctorul e un tinar reconfort tant, nesuperstitios.
- M-ati auzit impuscind ? intreba doctorul cu glas uscat. Am vinat prin jurul parcului. Asa cred, cel putin. Dar m-am ratacit Nu sint un ochitor faimos, adauga el aratind paserile moarte. Numai daca ar fi ceva de capul lor
Urca treptele verandei si se trinti intr-un jet de paie.
- Dar nu e nimeni pe aici ? intreba el din nou. Gro¬zav as bea un pahar cu apa
- Cred ca nu mai e nimeni, vorbi linistit d-l Naza¬rie. Oamenii sint plecati la vie Dar nu e greu de gasit pa..
Intrara amindoi in sufragerie, d'-l Nazarie tinind in mina dreapta lampa. Doctorul isi turna doua pahare cu apa.
- Domnul Paschievici, incepu el inveselit deodata, parca asa il cheama, domnul Paschievici am impresia ca face amor la luna
Rise incurcat si-si presa fruntea cu p'almele, parca si-ar fi pipait niste rani nevazute. Dar se reculese repede. Isi dadu seama ca nu poate ride in casa unei bolnave.
- Cum ii merge domnisoarei noastre ? intreba el, si-lindu-se sa para atent.
- E inca lesinata, raspunse d-l Nazarie. A lesinat un ceas dupa plecarea d-tale Daca n-o fi si murit pina acum
D-l Nazarie vorbise atit de linistit, de solemn, incit doctorul impietri alaturi de el, cu pupilele oprite pe loc.
- Nadajduiesc ca e o gluma, spuse el incercind sa zimbeasca. Dar noi, medicii, sintem de obicei oameni fara umor Trebuie s-o vad imediat !
Trecu in odaia de-alaturi, foarte preocupat, si se spala pe miini. Era nervos, incruntat.
- Ma-ntreb cum se poate lasa o casa goala intr-un asemenea moment, adauga el.
Pornira amindoi spre odaia Sandei. D-l Nazarie tinea lampa si o tinea in mina dreapta, sus, mult deasupra uma¬rului.
- Mi s-a spus ca oamenii acestia sint totusi destul de bogati, sopti doctorul pe coridor.
D-l Nazarie nu mai vorbea. Parca s-au schimbat din nou locurile de aici. Altfel mirosea acum coridorul; un aer mai proaspat, inviorat, cald. Nu-l mai apasa pustietatea. Se auzeau glasuri tineresti, multe si foarte apropiate.
- Aici, spuse d-l Nazarie aratind usa de la odaia Sandei.
Doctorul ciocani, tinindu-si rasuflarea. Intrara. Im odaie ardea o lampa cu sita puternica, ascunsa sub un enorm abat-jour de culoarea pierscilor. D-na Moscu se ridica de pe scaun, zimbind afectuos musafirilor. Simina astepta la marginea patului, cuminte, cu privirile plecate.
- Cum ii merge domnisoarei noastre ? ! intreba in soapta doctorul.
- A dormit foarte bine, raspunse d-na Moscu, a dor¬mit toata dupa-amiaza. De-abia am putut-o destepta
Zimbi cu nesfirsita dragoste Sandei, care isi rezemsse capul de citeva perne. Fata parea foarte obosita, dar calma, resemnata. Doctorul ii lua mina, cautindu-i pulsul. Se in¬crunta, mirat ; apoi mirarea deveni nelinistita, speriata.
- Mi se pare foarte ciudat, sopti el.
Cauta ochii x!-lui Nazarie, dar profesorul nu avea cu¬rajul sa-l priveasca. Privea vag, in mijlocul camerei, fara obiecte. ,,Ce frica absurda mi-a fost, ce absurde visuri am visat aici numai cu citeva ceasuri in urma" Totul parea schimbat acum. Totul parea familiar, cald, firesc.
- Si totusi, e ceva de neinteles, vorbi din nou doc¬torul. Ani impresia ca febra e in crestere I-ati luat tem¬peratura ?
- Ma simt mult mai bine acum, sopti Sanda.
D-l Nazarie tresari. Ce glas stins, inlacramat Simtise pina in adincul fiintei sale apropierea mortii. Era un glas care se pregatea pentru tacerea cea mare.
- A fost foarte emotionata astazi, interveni d-na Moscu. inchipuiti-va ca, pe neasteptate, s-a logodit. incepu sa rida, privind cind spre Sanda, cind spre cei doi barbati.
- S-a logodit in patul asta cu domnul Paschievici ! exclama ea. inchipuiti-va.
Nu parea deloc suparata de aceasta stranie logodna. Cind auzi numele lui Egor, doctorul privi din nou spre d-l Nazarie. De data aceasta ii intilni ochii. "Nu mai inteleg nimic, gindea doctorul. Paschievici asta e nebun"
- E o logodnica nerabdatoare, vorbi din nou d-na Moscu. Logodnicul ei, d-l Paschievici, i-a fagaduit ca vor pleca de-aici foarte curind, sa faca nunta la Bucuresti.
- Nu e adevarat, mama, se apara si mai stins Sanda. Cum vrei d-ta, fac cum vrei d-ta
Simina incepu sa zimbeasca. Doctorul o privi fara sa-i inteleaga seriozitatea obrazului, ochiul ei dur, zimbetul ei strivitor. Ce copil precoce
- Dar e timpul sa mergem la masa, vorbi d-na Moscu. Simina, spune-i doicii sa serveasca masa
Cind s-au intors in sufragerie, doica ii astepta la usa.
- Nu avem decit lapte si brinza, vorbi ea, apropiin-du-se de d-na Moscu.
- Ar trebui sa mai gasim si altceva, spuse d-na Moscu. Vezi, trebuie sa mai fie ceva prin camara, dulceata, fructe, pesmeti.
Doctorul auzi si se imbujora brusc. Se simti ridicol, compromis si jignit. Ramasese la masa fara sa fi fost in¬vitat Cauta ochii d-lui Nazarie, ca un sprijin. Nu intilni decit acelasi zimbet departat si amar al Siminei. D-l Na¬zarie iesise pe veranda sa-l aduca pe Egor. il zarise venind pe aleea principala, agale, fara sa se grabeasca. ii iesi inainte, parca ar fi trebuit sa-l trezeasca.
- Sanda e bine, am fost si am vazut-o cu doctorul, ii spuse el repede. Am si vorbit cu ea. Este insa foarte sla¬bita, dar nu mai e in primejdie
Cerceta repede fata si hainele lui Egor. Parea ca-si re¬venise, caci parul ii era pieptanat, hainele curate. Si fata lui era acum mai concentrata, mai barbateasca.
- Mi-a fost si mie foarte rau, dar mi-a trecut acum, vorbi Egor. Dupa masa insa, trebuie sa raminem impre¬una Sa ne sfatuim
Intrind in sufragerie, Egor dadu ochi cu Simina. Fe¬tita il privea cuminte, linistita, asa cum se cuvine sa pri¬veasca un copil bine crescut un musafir. "Ce Dumnezeu s-a petrecut acolo, gindi infiorat Egor. Ce s-a intimplat cu adevarat si ce-a fost vis ?!"
- Felicitarile noastre pentru logodna, domnule Pas-chievici ! spuse ironic d-na Moscu.
Egor se inclina. isi musca buzele, retinindu-se. intilni insa umflatura ranita a buzei de jos si se infiora. Privi din nou spre Simina. Fetita parea ca nu observase nimic. As¬tepta semnalul sa se aseze pe scaun. Doica intirzia cu masa
D-l Nazarie vorbea in soapta cu doctorul, in pragul ve¬randei. Desi isi dadea seama de grava nepolitete pe care o savirseste, Egor lasa pe d-na Moscu singura cu Simina si se apropie de ei. Vorbeau despre Sanda. Vazind ca se apropie Egor, doctorul tacu stinjenit.
- Ma intrebam cum de v-ati intors singur, spuse el in cele din urma. Unde ati lasat pe doamna sau poate era domnisoara ? !
Zimbi fara gr-atie. Egor il privi clipind din ochi, silin-du-se sa inteleaga.
- Pe domnisoara cu care va plimbati acum un ceas in parc, lamuri incurcat doctorul. Ma intorceam de la vi-natoare si v-am zarit, fara voia mea de altfel
Zimbi din nou, privind cind pe profesor, cind pe Egor.
- E adevarat ca ra-am plimbat multa vreme in parc, dar m-am plimbat singur vorbi incet Egor.
- Poate am facut o indiscretie se scuza doctorul.
- Deloc, il intrerupse Egor. Dar va asigur ca ma plim¬bam singur. De altfel, zece kilometri de jur imprejur nu veti intilni nici un alt conac. Si pe familia Moscu ati cu¬noscut-o, cred, in intregime
Doctorul il asculta nauc, rosu. I se paruse, la inceput, ca e o noua gluma - asa cum facuse si d-l Nazarie cu moartea Sandei. Apoi incepu sa se teama ca Egor isi bate joc de el.
- in orice caz, eu am vazut-o foarte bine, vorbi el intepat. De departe, ma mira chiar imbracamintea atit de luxoasa si de eleganta, prea eleganta, as spune, pentru o plimbare prin parc
D-l Nazarie se infiora si inchise ochii. Si Egor asculta acum mai atent, mai turburat cuvintele doctorului.
- Poate ca asta m-a si facut sa observ atit de indis¬cret o pereche imbracamintea
Atunci Simina aparu deodata in mijlocul lor.
- Se raceste laptele, spuse ea foarte politicos, invitindu-i la masa.
Cei trei barbati intrara in sufragerie, uitindu-se mirati unul la altul
