Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Domnisoara Christina - Capitolul 12 de Mircea ELIADE




Citeva ceasuri in urma, Egor intilni in sufragerie pe d-l Nazarie. Parea foarte turburat, cu privirile uluite si gesturi nerabdatoare, precipitate.
- Ce s-a intimplat ? il intreba in soapta. D-na Moscu S-a inchis in odaia ei, d-ta te-ai inchis in odaia Sandei, fetita mica a disparut Ce s-a intimplat ?
- Nici eu nu stiu prea bine ce s-a intimplat, raspunse Egor obosit. Stiu ca m-arn logodit cu Sanda. O iubesc, vreau s-o iau de-aici cit mai repede
Vorbise emotionat, nelinistit. D-l Nazarie isi fringea manile.
- Mi-e teama de ea, de viata ei, adauga Egor in soapta. Nebunii astia sint in stare s-o stringa de git
D-l Nazarie stia foarte bine ca Egor mintea, ca nu de nebunia d-nei Moscu se tenie el. Clatina totusi din cap, cu convingere.
- Ai facut foarte bine ca te-ai logodit, spuse el. Asta pune capat tuturor neintelegerilor. N-are sa mai poata spune nimeni nimic
Egor nu-si putu stapini un gest de nerabdare si teama.
- Eu ma logodesc, dar ea lesina, vorbi el sugrumat. Sanda zace lesinata de o jumatate de ceas Si nu-i pot face nimic. Ce i-as putea face ? ! incepu sa se plimbe prin sufragerie, fumind.
- Ar trebui sa fugim de aici cit mai repede, cit mai e timp. Dar trebuie sa o vada"doctorul Unde e doctorul ?..,
- A plecat la vinatoare, raspunse sfios d-l Nazarie. A plecat indata dupa masa. N-am stiut nimic nici eu. Am aflat de la jupineasa Dar a spus ca se intoarce pe seara
Egor se aseza pe un scaun, sfirsindu-si ginditor tigara.
- Am inchis-o cu cheia, spuse el brusc, cautindu-se in buzunar. Iata, asta e cheia de la odaia ei
O arata biruitor. "Ii stralucesc si lui ciudat ochii, gindi d-l Nazarie. Cine stie ce prostie o fi facut"
- Numai daca n-ar intra cineva pe fereastra, adauga Egor privind in gol. Alai ales acum-, cind se apropie apuŽsul soarelui
- Si ce vrei sa faci ? intreba d-l Nazarie.
Egor zimbi ca pentru sine. Parca sovaia sa-si destai-nuiasca gindul intreg.


- Ma duc s-o caut pe Simina, vorbi el in cele din urma. Banuiesc eu cam unde trebuie sa fie ascunsa vraŽjitoarea
- Nadajduiesc ca n-ai sa te lupti cu un copil, spuse d-l Nazarie, ca n-ai sa-i faci nimic, vreau sa spun
Egor se ridica brusc de pe scaun si lua bratul profesoŽrului. Ii dadu grav, cu solemnitate, cheia de la odaia Sandei.
- Stii care e odaia ei ? intreaba. Te rog sa o pazesti pina ma intorc. Sa te-ncui cu cheia pe dinauntru Mi-e teama de ei, adauga Egor. Cind ma gindesc ca am lasat-o atita vreme singura
Au iesit din sufragerie, indreptindu-se spre camera Sandei. Casa parea pustie. Nu intilneau pe nimeni, de niŽcaieri nu se auzea nici un zgomot. O fereastra avea inca transparentele trase, ca intr-o namiaza de vara. Tacerea era mai trista acolo, in umbra.
- Ma astepti aici, si nu-mi deschizi decit mie, orice s-ar intimpla, sopti Egor descuind usa.
D-l Nazarie intra emotionat. Nu s-a petrecut nimic grav in odaia asta, isi dete el seama aruncindu-si ochii in toate partile. Sanda parea ca doarme adinc, cu rasuŽflarea risipita, neauzita.
Egor alergase de-a dreptul la grajdul vechi. inauntru incepuse sa se faca intuneric. Ochiurile ferestrelor erau mai stinse acum. Egor se indrepta spre radvanul domniŽsoarei Christina. Privi cu atentie in toate colturile, fara sa intilneasca trupul mic al Siminei. "S-a ascuns in alta parte", gindi el. incepu sa cerceteze trasura ; era veche, roasa de ploi, cu pernele scorojite. Ramase citeva clipe nehotarit cu gindul la Simina, intrebindu-se unde ar puŽtea s-o caute.
Cind iesi din grajd, soarele se ineca departe, pe hoŽtarul cimpurilor. "In curind se va face intunerec, isi spuse cu teama Egor. Vor roi tintarii"
Nu stia incotro s-o apuce. Porni cu pas leganat, ginŽditor, spre odaile slugilor. Nu vedea pe nimeni. Locul arata desert si atita singuratate parea mai infricosatoare intre atitea ziduri si atitea unelte. Piciorul omului calcase de curind pe ati. Se vedeau urme de focuri, cenusa si vreascuri arse ; se vedeau, de asemenea, cirpe uscate, oale de pamint uitate, balegar si graunte. Si, totusi, era atita tacere, incit locul parea parasit. Nu se auzea nici un ciine, nu se auzea nici o pasere.
Egor ajunse la gura pivnitei ; intrase in prima zi a veŽnirii lui, aici. Coborise cu un grup de musafiri; Sanda le aratase treptele de piatra din timpul lui Tudor Vladimirescu si incaperea zidita din fund, unde se ascunsese un stramos al lor raminind trei saptamini sub pamint; un argat credincios ii aducea, noaptea, o oala cu lapte si o piine alba. Sanda le aratase si spartura prin care se streŽcura argatul. Ce mult a trecut de-atunci, din acea zi de toamna calda si limpede, cind Sandei ii sticleau viclean ochii si se auzeau atitea glasuri tineresti pe treptele pivŽnitei I se parea ca il despart saptamini intregi de timpul acela fericit ; si, totusi, nu trecusera decit citeva zile. isi aprinse o tigara si porni mai departe, indreptinŽdu-se spre bucatarii. I se paru, totusi, ca aude pasi sfiosi in urma lui. intoarse capul. Nu era nimeni. Zgomotele fuseŽsera insa limpezi, precise. Si nu semanau cu zgomotele de noapte, erau pasi vii. Astepta citeva clipe. Cu luare-aminte, silindu-se sa faca foarte putin zgomot, aparu in gura pivŽnitei silueta Siminei. Cind dadu cu ochii de Egor, fetita tresari. Duse totusi mimele la spate, cuminte, si se inŽdrepta spre el.
- l4a ma pricep la jotioheie, vorbi ea privindu-l in ochi, M-a trimis toaiaa sa-i aduc din pivnita o sticla de borviz si nu m-am putut descurca. Sint atitea sticle cu etichete Si nici nu banuiam ca e atit de intunerec acolo
- Dar de cind te trimite pe tine d-na Moscu sa-i aduci sticle de boviz ? intreba Egor. Sint atitea slugi in curte
Simina ridica din umeri, zimbind.
- Nu stiu ce s-a intimplat, dar n-a mai ramas decit doica Ceilalti spun ca s-au dus sa culeaga via
Arata cu bratul gol spre miazanoapte, pe deasupra salcimilor.
- Mai era si o jupineasa noua, adauga ea, dar s-a imŽbolnavit E atit de greu sa faci treaba singura
Egor se apropie de ea si o mingile pe par. Avea un par moale, parfumat, cald. Siraina se lasa alintata, cobe-rindu-si genele.
- O sa-mi para foarte rau de tine, Simina, ca te laŽsam aici singura, sa fa ai treaba, vorbi Eger, Miine dimineata plecam, Sanda si cu mine
Fetita se retrase incet, stapinindu-se, sub mingiierea lui Egor. Ridica mirata ochii spre el.
- Sanda e bolnava, spuse, si domnul doctor n-are s-o lase
- N-a fost exact bolnava, o intrerupse Egor. era mai mult speriata. I sa parea ca vede pe matusa ei moarta
- Nu e adevarat.' spuse repede Simina.
Egor incepu sa rida. Isi azvirli departe tigara si-si netezi parul pe frunte. Gesturi multe, pripite; parca s-ar fi trudit sa dovedeasca Siminei cit de absurda a fost intreruperea ei.
- In definitiv, asta n-are nici o importanta, adauga Egor. Miine plecam
Simina incepu sa zimbeasca.
- Mama ma asteapta, desigur, sa-i aduc sticla cu borviz, spuse ea ginditoare. Voiti sa fiti atat de bun sa ma ajutati?!
"Imi intinde o cursa", gindi Egor. Un fior il strabatuse cind Simina ii aratase gura pivnitei. Dar fata il privea atit de dispretuitoare, incit ii fu rusine de frica lui.
-Bucuros, spuse Egor, indreptindu-se spre pivnita.
Invitatia Simina ii incurca, totusi, toate banuielile. "Nu se ascunde de mine si recunoaste fara teama unde a fost." Poate ca intr-adevar intrase in pivnita sa caute o sticla de borviz
Stii unde sint sticlele ? o intreba, coborind treptele de piatra. Auzi rasuflarea agitata a Siminei, care cobora in urma lui. "Daca este atit de emotionata, atunci am cazut in cursa" gindi Egor. Sint mai departe, raspunse Simina. Egor sfirsise treptele. Simti sub talpa nisipul umed al pivnitei.
-Stai sa aprind un chibrit, spuse Egor.
Simina ii apuca bratul. Gestul fusese brusc, poruncitor.
-Se vede inca destul de bine. Sau poate ti-e frica?!
Incepuse sa rida. Egor de-a lungul sirei spinarii aceiasi fiori de groaza cara il strabatusera ultima noapte. Risul nu mai semana cu risul obisnuit al Siminei. Si glasul ei era schimbat, poruncitor, senzual, feminin. Egor isi strinse pumnii "Am fost un imbecil", gindi el. Aprinse totusi chibritul si privi aspru, amenintator, spre Simina. Fetita izbucni din nou in ris.
-Viteazul nostru Egor, spuse ea cu un infinit dispret.
Sufla apoi in chibrit si porni inainte, aratind drumul. - Simina, cind voi iesi afara am sa te trag de urechi !
-De ce n-o faci acuma?! Ii raspunse Simina, oprindu-se si ducind miiinile la spate. Indrazneste!
Egor incepu sa tremure. O febra ciudata ii cuprinse madularele. "Probabil ca asa incepe, asa incepe orice nebunie"
-Daca ti-e frica, n-ai decit sa te intorci ! Ce necunoscut era glsul acesta, ce strein pe buzele ei mici si rosii! Egor simtea otrava in singe; o pofta neŽbuneasca, bestiala, risipindu-i-se in trup. inchise ochii, incercind sa-si aminteasca chipul Sandei. Nu vazu decit un val de aburi rosii. Nu auzi decit glasul fermecat al Siminei.
- Haide, nu-ti fie teama, vorbi din nou fetit.
Egor o urma. Intra in a treia incapere. Se distingeau anevoie dulapuri vechi si putrede rezemate de pereti. Un ochi de geam, cu gratii, licarea inca; lumina murdara, obosita. Intr-un colt, saci si cosuri rupte.
- Ce ai ? il intreba Simina apropiindu-se de el. ii lua mina. Egor si-o lasa, rasuflind greu. I se impaŽienjeneau ochii. Se trezi deodata intr-un vis demult visat, incercind zadarnic sa-si aduca aminte cind iesise din el, cind incepuse o alta viata. "Ce bine e asa, ce bine e alaŽturi de Simina !"
- Stai jos ! ii porunci fetita.
Asa trebuia sa faca de la inceput, sa se trinteasca pe saci, sa se odihneasca. Madularele ii ardeau, miinile ii tremurau. Simti trupul Siminei alaturi de el.
- E aici ? irttreba Egor, aproape fara voia lui.
- Nu. E inca prea devreme, sopti fetita.
- Dar ea sta aici, nu e asa ? intreba, ca in vis, Egor. Simina sovai o clipa. in cele din urma zimbi ; nu avea de ce sa se mai teama. Egor nu se mai putea impotrivi. Si mintea lui era ratacita acum.
- Sta aici, linga noi ! sopti Simina foarte aproape de urechea lui.
Egor incepu sa tremure mai puternic, zgiltiit de friguri.
- Tie nu ti-e frica ? intreba el din nou. Simina rise si se inalta sa-i mingiie parul.
- E bine cu ea ; nu mi-e frica. Si nici tie nu-ti va mai fi frica !
- Simina, sa nu ma lasi singur ! tipa Egor, cuprin-zind-o in brate.
O strinse tare, orbeste.
- Linisteste-te ! sopti Simina.
Apoi, dupa o clipa, isi apropie gura de urechea lui. * - La noapte sa nu incui usa ; va veni de-adevarat ! Va veni la tine, goala incepu sa rida, dar Egor nu-i mai auzea risui*ei turŽburat. I se risipeau toate in fata ochilor, in minte, in amintire.
- Ce prost esti tu, Egor ! vorbi din nou Simina. Si ce slab esti! Daca as pleca, ai muri de frica!
- Sa nu ma lasi, Simina ! horeai, mai stins, Egor. Iarta-ma, Simina ! Sa nu ma lasi singur ! incepu sa-i sarute miinile. Broboane reci de sudoare, ii alunecau pe frunte. Rasuflarea i se adincea, impiedeŽcata si fierbinte.
- Nu asa, Egor, nu asa ! sopti Simina. Sa ma saruti unde vreau eu ! ii cuprinse repede gura, infigindu-si dintii in buze. Egor simti o neinchipuita, cereasca si simta dezmierdare in carnea lui intreaga. Isi pleca fruntea pe spate, abando-nindu-se sarutarii aceleia de singe si miere. Fetita ii striŽvise buzele, ranindu-i-le. Trupul ei necopt se pastrase rece, zvelt, proaspat. Cind simtise singele, Simina il culese inŽsetata. Dar sari repede in picioare.
- Nu-mi place, Egor. Nu stii sa saruti ! Esti un prost !
- Da, Simina, sopti nauc Egor.
- Saruta-mi pantoful !
Ii intinse piciorul. Egor cuprinse in miinile lui tre-murinde pulpa fetitei si incepu s-o sarute.
- Pantoful !
Ce bucurie in umilinta aceasta neinchipuita, in otrava aceasta calda ! Egor ii saruta pantoful.
- Esti un prost ! As vrea sa te bat! Si n-am aici nimic, n-am nici un bici aici !
Egor incepu sa plinga cu capul intins pe sac.
- Nu mai plinge, ca ma enervezi ! tipa Simina. Scoate-ti haina !
Egor se dezbraca incet, fara ginduri, cu fata murdara de lacrimi, de praf ; cu citeva pete de singe in jurul guŽrii. Mirosul singelui exasperase pe Simina. Se apropie de pieptul gol al barbatului si incepu sa zgirie, sa muste. Cu cit razbea mai adinc durerea in carne, cu atit era mai dulce unghia sau gura Siminei. "Si totusi, ar trebui sa ma destept din vis, isi mai spuse o data Egor. E timpul sa ma destept; am sa innebunesc altminteri. Nu mai pot suporta, nu mai pot!"
- De ce nu gemi ? intreba Simina. De ce nu te aperi ? Zgirieturile ei erau acum infuriate, naprasnice. Dar Egor nu avea de ce sa geama. Umilinta ii picura desfaŽtari pe care niciodata nu banuise ca pot fi sorbite de un muritor.
- Esti un fricos ! vorbi din nou Simina. Esti tot atit de prost ca ceilalti ! Nu inteleg cum s-a indragostit ea de tine ! Se opri deodata, brusc. Parca i-ar fi fost si ei frica. Asculta.
- Vine cineva, Simina ? intreba Egor somnoros.


- Nu ; dar trebuie sa ne intoarcem. Poate a murit Sanda
Egor sa destepta, ingrozit, cu miinile la timple. O duŽrere groaznica ii sfredelea creierii. isi dMea seama unde se afla, isi amintea precis toate intamplarile, dar nu-si amintea cum ajunsese el aici si cum primise, cum rabdase
O cumplita sila de sine, scirba de trupul Siminei, de viata. Dar nu avea deloc putere. Nu avea nici macar puteŽrea sa o priveasca in ochi.
- Nu uita ce ti-am spus, adauga Simiraa scuturindu-.si rochia. Sa nu incui usa cu cheia
"Nici macar nu se osteneste sa ma ameninte, gindi Egor. Stie ca nu voi avea curajul s-o spun, s-o tradez"
Simina il astepta sa se ridice de pe saci si sa-si puna haina. Nu-l ajuta. II privea departata, dispretuitoare, cu un sir.ibct obosit si amar.
Dl Nazarie numara, cu nerabdare minutele. in odaia Sandei incepea sa se faca intunerec. Se apropiase de feŽreastra, mirat el insusi de prezenta lui aici. alaturi de o bolnava in letergie. Se apropiase de fereastra ca sa poata ramine inca in lumina ; caci de aici se vedea cerul de opal si citeva ramuri inalte erau inca insingerate. Afara, incercind zadarnic' sa strapunga geamul, se adunau, ca totŽdeauna, tintarii. D-l Nazarie ii privea cu o nelamuiita sfiala. Erau roiuri prafuite, stringindu-se si rasfirindu-se pe o muzica neauzita, si zborul lor zadarnicit de sticla ferestrei ii facea parca mai amenintatori. "Daca ar naŽvali toti deodata in odaie" Gindul domnului Nazarie se irinse. intoarse brusc capul spre patul Sandei. 'Tacerea il . apasa, ii nelinistea. "Ce somn nesfirsit, isi spuse el. Si nici macar nu rasufla Daca a murit cumva si eu nu stiu ? '." isi strinse miinile. Simti pumnii umezi ; degetele reci si podul palmelor fierbinti. Febra, spaima. "Dar n-a putut muri alaturi de mine, as fi auzit cind moare Oamenii nu mor asa, deodata, in somn. Gem si lupta ; se impotrivesc. Moartea vine imbracata in negru, cu inalta ei coasa de' argint Dar nu se poate asa, deodata"
D-l Nazarc's isi cuprinse tamplele is palmŧ. Sanda zaŽcea, si obrazul i se putea inca zari in umbra odaii. "Daca s-ar intoarce doctorul, se mingiia d-l Nazarie. Daca as avea curajul sa ma apropii de pat, sa-i pun rnina pe obraz, sa simt" Dar poate va fi prea rece obrazul sau i se va parea lui prea rece Ar putea inca sa fuga. Are inca destula putere sa fuga
Facu un pas spre usa. Ce somn straniu, nestrabatut de vise ! Nici macar nu geme de suferinta ; nici un deŽget nu se misca in trupul acela departat. Sinul nu treŽsare. Sau poate s-au miscat buzele, l-au chemat de atitea ori, fara ca el sa auda ? "Daca plec acum, va fi mai intunerec pe coridor. Si poate va fi altcineva acolo, la usa chiar, asteptindu-ma. Asa se intimpla intotdeauna ; stau linga usa, cu urechea lipita de lemn, cu rasuflarea sugruŽmata si te asculta ceas dupa ceas, te pindesc. Sa vada ce vei face tu Asa se intimpla. Cineva sta linga tine, nevaŽzut si nesimtit, si te priveste, iti citeste gindurile, asteapta. Sa vada ce vei face tu"
"Egor a plecat demult. A plecat si m-a incuiat cu cheia, aici, linga Sanda" D-l Nazarie se apleca, in genunchi, linga usa. Puse si el urechea pe lemn. Nu se auzea nimic. Dar linistea il infiora si mai mult, singuratatea aceasta inghetata. De ce nu paseste nimeni pe coridor, de ce nu cade nimic in casa si nu se aude latrind nici un ciine pe cimp ? Parca s-ar fi nascut deodata casa intreaga, din pusŽtiu - sau s-ar fi pogorit dintr-un vis uitat. Caci si vazduŽhul era imbatrinit, strein, rece. Egor a ramas pe undeva, afara - sau poate a plecat cu adevarat intunerecul se adunase acum din belsug. Ochii d-lui Nazarie priveau cu mirare cum se coboara val dupa val de intunerec, cum patrunde pe fereastra, strivindu-i transŽparenta, stingind luciul sticlei. Ar trebui sa aprind lumina. Dar lumina invioreaza umbrele, flacara chibritului treŽmura. "Mai bine sa ramin asa. Liniste, liniste. Sa ascult si eu pe ceilalti. Sa nu ma misc."
I se paru ca de undeva se aude o rasuflare adinca ; o singura rasuflare, care nu se mai sfirsea. D-l Nazarie isi astupa urechile. "Sa nu-mi pierd mintea, sa nu mi-o pierd Unu, doi, trei, patru Maica Domnului, Nascatoare de Dumnezeu !" Rasuflarea se auzea totusi, mai puternica, venind parca din inima lui, dintre timplele lui, caci razŽbea biruitoare, cu toate ca isi apasa aspru degetele. Nu cuteza sa priveasca spre Sanda. Se trase linga perete, "Poate nu ma vede, asa. Are sa se sperie, zarindu-ma deodata linga ea, sau poate n-are sa ma vada, si n-are sa stie ca e moarta, n-are sa-si dea seama"
Se auzi deodata chemat.
- D-le profesor !
Glasul venea din alta parte. Rasuflarea lunga si grea batea acum cu pumni grei in usa.
- Deschideti usa, d-le profesor !
Glasul venea de foarte de departe. I1 auzea totusi, schimbat, surd, ca dintr-un fund nepatruns, din pamint. Isi scoase brusc degetele din urechi. Loviturile in usa se inteteau. Se apropie.
- D-le profesor !.
Pipai si intilni cheia. Ce ciudat ! Cine a pus-o acolo, pe dinauntru, fara stirea lui ?
Intra Simina. O vazu in fata lui, umbra imbracata irŧ alb. Ramasese in prag, asteptind.
- A murit ? intreba ea.
- Nu stiu
Fetita se apropie de pat si-si pleca urechea pe pieptul Sandei. Asculta multa vreme, atenta. - Unde esti ? intreba din nou ea.
- Aici, linga usa, raspunse cuminte d-l Nazarie. Nu ma vezi ?
Simina nu-i raspunse. Se apropie de fereastra, parca s-ar fi asteptat sa intilneasca acolo un chip cunoscut, cu fruntea lipita de geam, trudindu-se sa priveasca inauntru, asteptind D-l Nazarie zari silueta alba a Siminei lipin-du-se de fereastra si incepu sa tremure.
- Unde e Egor ? intreba el speriat.
- Nu stiu. A ramas in curte. Asteapta doctorul De ce-ai inchis usa cu cheia ? Sau, poate, te-ai logodit si d-ta cu Sanda
D-l Nazarie pleca fruntea, rusinat. Nu indraznea sa plece. Era inca prea intunerec pe coridor si Egor se afla departe, in curte.
- Ce face ea ? intreba din nou d-l Nazarie.
- Traieste ii bate inima
Simina vorbise in soapta. Dar incepu apoi sa rida. Facu citiva pasi.
- D-tale ti-e frica ?!
- Nu, domnisoara, vorbi uscat d-l Nazarie.
- Dar nu te-ai apropiat de ea, ti-a fost teama Unde esti ? intreba din nou, aspru. Eu nu te gasesc
- Sint aici, linga usa..:
- Vino spre mine
D-l Nazarie asculta supus ordinul. Fetita ii prinse braŽtul si-i apuca in miinile ei reci si mici mina.
- D-le profesor, ii sopti ea, nu stiu ce se intimpla cu mama Trebuie s-o pazim Te rog sa-l cauti pe Egor, sa va duceti amindoi sus, in camera ei
D-l Nazarie incepu sa tremure. Glasul fetitei era schimŽbat, de nerecunoscut; venea parca din amintire, din cine stie ce vis
- Am sa-l caut, sopti el retragindu-si mina. Dar mi-e teama sa trec prin coridor. Sa nu ma lovesc de mobile. Nu e nici un chibrit in odaia asta ?
- Nu este, raspunse sec Simina.
D-l Nazarie pleca sovaind. Simina astepta sa i se stinga pasii, apoi inchise usa, rasuci cheia si se apropie de feŽreastra. Statu citeva clipe pe ginduri. Se sui pe un scaun, ca sa poata ajunge la miner, si deschise fereastra. Afara, intunerecul se despica departe, la mijloc de cer, deasupra ulmului. O luna cruda, palida, moarta.
D-l Nazarie il gasi pe Egor rezemat de balconul veranŽdei. Privea in gol, foarte aproape de pamint; nu indraznea sa-si ridice ochii prea sus.
- Sanda nu s-a desteptat inca ! sopti d-l Nazarie. A venit Simina in odaia ei. E acolo
I se paru ca Egor nu-l aude si-i apuca bratul.
- Ce s-a intimplat cu d-ta ? Unde ai fost pina acum
- Am. cautat-o, raspunse vag Egor. Am cautat-o preŽtutindeni
Ofta, stergindu-si obrazul. D-l Nazarie ii observa, la lumina piezisa a lampii din veranda, petele de singe din jurul buzelor. Baga de-abia atunci de seama ca Egor e cu hainele in dezordine si parul ii atirna pe frunte.
- Ce s-a intimplat cu d-ta ? intreba el inca o data, nelinistit. Ce ai la gura ?
- M-am zgariat M-am zgiriat intre salcimi, raspunde absent Egor inaltind bratul si indreptindu-l moale spre parc. Acolo !
Domnul Nazarie il privi, inspaimintindu-se, Cine aprinŽsese lampa cu petrol din veranda, in casa asta pustie ? Nu se auzeau pasi, nici un glas nu razbea pina la ei.
- Cine a aprins lampa ? intreba el in soapta.
- Nu stiu. Asa am gasit-o si eu, aprinsa Poate doica
- Ar trebui sa plecam, sopti din nou d-l Nazarie. Sa vina doctorul si sa plecam cu el
- E prea tirziu acum, raspunse dupa o lunga asteptare Egor. Nu mai are nici un sens acum isi sprijini fruntea in palme.
- Daca as sti ce s-a intamplat, daca as putea intelege ce s-a intimplat, sopti el din nou
Ridica fruntea spre luna cruda, de deasupra ulmului.
- Ma gindeam sa chemam un preot, spuse d-l NazaŽrie. Ma apasa casa, oamenii din ea
Egor incepu sa paseasca spre rondul cel mare. CresŽteau flori albe, parfumate, pe rond. Si aerul era mai curat acolo, parca pastrat intr-o mereu innoita racoare.
- Dar s-a intimplat ceva cu d-ta, adauga domnul NaŽzarie apropiindu-se de Egor.
N-ar fi vrut sa-l lase sa se departeze prea mult de casa. li era teama de intunerecul de aici, de umbrele sal-cimilor.
- Mi se pare uneori ca visez, vorbi d-l Nazarie mai mult pentru sine.
- Si mie mi se pare, sopti Egor. As vrea sa-mi dau seama ce s-a intimplat Am cautat-o pe Simina, pretutinŽdeni am cautat-o Si d-ta o intilnesti fara s-o cauti
Se opri din mers ostenit.
- Te-am rugat sa ramii in odaia Sandei, s-o pazesti, adauga. Mi-e teama de ea, asa cum sta acum, singura
- Simina mi-a spus sa avem grija de d-na Moscu, se scuza d-l Nazarie sfios. Caci si ei i se poate intimplaŧceva
Egor parea ca-si revine din somnul fermecat in care il gasise d-l Nazarie.
- Dar nici nu stiu unde ar putea fi acum d-na Moscu, vorbi el. Ar trebui sa chemam pe cineva, sa ne ajute
D-l Nazarie incerca din nou sa-l retina. Egor se afunda prea departe pe alee, printre salcimi. Si nu se pot vorbi asemenea lucruri aici, in intunerec.
- Cum de te-ai zgiriat atit de rau ? intreba d-l NaŽzarie. Ce s-a intimplat ?
Egor porni mai departe, fara sa-i raspunda. Parca il chema ceva, acolo, peste flori. Tufe de liliac si roscovi salbateci cresteau acolo in voie, amestecindu-si radacinile. Mirosea a noapte sub frunzele lor vii si viclene. Nenumarate suflete moarte, care nu mai vorbeau de mult, care-si imparŽtaseau doar unul altuia vestile si batjocura tremurindu-si frunzele.
- in curind va veni si doctorul, spuse d-l Nazarie ca sa rupa tacerea.
Nu-i placea aici. Ar trebui sa se intoarca. Ar trebui sa-l lase singur pe Egor si sa se intoarca pe veranda, unde arde lampa cu petrol. Doctorul va veni si el curind.
- Nu inteleg ce ai de gind sa faci, vorbi el din nou, mai aspru. Eu ma intorc. il astept pe doctor si apoi plec. Aici ar trebui sa vina un preot Au sa innebuneasca toti ltminteri

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.