Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Domnisoara Christina - Capitolul 11 de Mircea ELIADE




Doctorul fu retinut la masa. Cind d-l Nazarie intra in sufragerie,, d-na Moscu se ridica de pe scaun si-i pre¬zinta, cu solemnitate pe tinarul plesuv, imbracat in haine de vinatoare.
- Domnul doctor Panaitescu, un foarte distins om de stiinta si apostol neobosit, spuse ea. Apoi, intorcindu-se catre doctor, adauga, intinzind bratul: Domnul profesor universitar Nazarie, o glorie a stiintei romanesti
D-l Nazarie pleca ochi: in pamint. Era obosit, nervos; i se parea ca viseaza. Sttinse mina doctorului si se aseza pe scaun. il lovi paliditatea lui Egor, ochii fui inecati in cearcane. incepu sa se mustre pentru nepasarea lui ; ple¬case dis-de-dimineata la cimp, catre movilele din partea
- D-l profesor face sapaturi arheologice in satul nos¬tru, continua d-na Moscu. Este o mare cinste pentru noi sa-l avem oaspete.
- Ati gasit ceva interesant pina acum, d-le profesor ? intreba doctorul.
- Oh, sintem de-abia la inceput, sopti d-l Nazarie.
Simina il astepta sa continue ; sa vorbeasca mult si re¬pede, fericit ca i sa da prilejul. Dar d-l Nazarie nu avea deloc pofta de vorba astazi. intreba, privind scrutator catre medic :
- Cum vi se pare domnisoara Sanda ?
Doctorul ridica din. umeri, apoi se controla rsede. isi mingiie usor fruntea, saltindu-si mina spre crestet, infiorat pnrca el insusi de craniul acela lucios si uscat pe care ii intalneau degetele.
- Greu de spus, sovai el. in orice caz, nu e prea grav. O anemie excesiva si, s-ar putea, un inceput de gripa; o gripa destul de ciudata, de altfel incit m-am temut sa nu aiba friguri
Vorbea impiedicindu-se de fiecare cuvint, intirziind dupa fiecare propozitie. ,,Poate nici nu-i este gindul la bolnav", reflecta d-l Nazarie, privindu-i, fara sa vrea, costumul de vanatoare. Medicul ii surprinse privirile si rosi brusc.
- Va mira poate bluza aceasta, spuse el apucindu-si un nasture si rasucindu-l. E un costum destul de comod Si-apoi, am vazut ca zilele sint atit de frumoase si mi-am spus ca n-ar fi rau Stiti, nu sint un vinator pasionat, dar imi place citeodata sa ies la cimp cu pusca Noi, intelectualii, sintem condamnati, va inchipuiti prea bine. Rareori daca putem Dar n-am ciine de vinatoare si asa e mai greu, singur, se-ntelege


Incepu apoi sa manince stinjenit. D-l Nazarie plecase de mult ochii in farfurie.
- Si cind va duceti la vinatoare, d-le doctor ? intreba gratios Simina.
Doctoral facu un gest vag cu mina. Era totusi foarte multumit ca cineva vorbise despre vanatoare. Nu se mai simtea izolat, ridicol, compromis - la masa aceasta cu atiti oameni ciudati.
- Voiti sa ma luati si pe mine ? intreba din nou, mai aprinsa Simina. N-an fost niciodata Si as vrea atit de mult sa vinez si eu o data sau macar sa vad
- Bucuros, bucuros, de ce nu ? fagadui doctorul. Egor ridica privirile si ie indrepta incet spre dna Moscu, apoi spre Simina.
- Nu e deloc frumos pentru o fetita ca dumneata sa meraga la vinatoare, spuse el aspru. Sa vada cum mor animale nevinovate, sa vada atita singe
O privi in ochi rostind ultimele cuvinte, ciar Simina nu parea deloc turburata. Pleca ochii in jos, ca o fetita bine¬crescuta cind e mustrata de mai-marele ei. Dar nici o clipa nu lasa pe Egor sa creada ca a inteles si altceva din cu¬vintele lui, ceva neinteles pentru ceilalti.
- intr-adevar, poate nu e cel mai nimerit spectacol pentru un copil, vorbi si doctorul. impaciuitor. Mai tirziu, cind vei creste dumneata mare
Simina zimbi. D-l Nazarie recunoscu zimbetul ei dintotdeauna, victorios, dispretuitor si totusi discret. incepea sa-i fie teama de ea acum. il intimidau, alteori il parali¬zau privirile ei atit de grave si de strivitoare. Prin ce mi¬nune impotriva firii se desprindea ironia aceasta rece din ovalul ingeresc al fetei ?
- Ma bucur ca domnisoara noastra se va face in curind bine si-l va sili pe Egor sa picteze, vorbi deodata d-l Nazarie ca sa abata discutia.
Egor se intoarse spre el, luminat la fata. ii tremurau totusi foarte usor buzele. Si era neobisnuit de palid. "Cum de nu observa nimeni, se mira d-l Nazarie, schimbarea aceasta ?" Zari insa, chiar in acea clipa ochii reci si tari ai Siminei si rosi; parca l-ar fi auzit, parca i-ar fi cetit gindurile. "Simina observa, ea singura intelege", isi spuse d-l Nazarie turburat.
- in citeva zile, fara indoiala, va fi din nou bina, nu e as, doctore'? i vorbi Egor.
Doctorul clatina din cap; vag si totusi binevoitor.
- Dar vinatoarea?! parea ca-si aminteste brusc d-na Moscu. Nu ne-ati spus nimic despre vinatoare. De-abia astept sa mananc vinat. Ce carne cu gusturi noi, ce carne buna !
Ochii i se aprinsera pentru citeva clipe. Si "bratul in¬tins deasupra mesei se infiora, parca el ar fi cules intii tot sucul acelui vinat necunoscut.
Egor observa de-abia atunci ca doica intrase in sufra¬gerie si astepta atenta linga usa. Femeia care servea la masa era nou venita. "Poate ca o supravegheaza" . isi spuse Egor ca sa se linisteasca. Nu-i placea deloc apropie¬rea doicii. Avea senzatia penibila si nelamurita ca-si bate joc de el, ca se-nteiege din Ochi cu Simina, ca amindoua stiu tot ce se intimpla in visurile lui
- Preastimata amfitrioana, incepu cu demnitate doc¬torul, vinatul nu este, fara indoiala, arta mea cea mai tare. Nadajduiesc totusi.. in acea clipa doica se apropie de scaunul d-nei Moscu si-i spuse:
- Va cheama domnisoara mare
- Si de ce n-ai spus asta de la inceput ? intreba miniat Egor, ridicindu-se de pe scaun.
Doica nu-i raspunse nimic. Se multumi sa priveasca spre Simina, strivindu-si buzele. D-na Moscu se ridica zapacita. Egor plecase din sufragerie inainte ca ea sa poata spune un singur cuvint.
Sanda ii astepta in pat, cu capul rezemat de citeva perne, cuminte. Tresari vazind ca intra intii Egor.
- Ce s-a intimplat ? intreba el nelinistit.
Fata il privi lung, cu nesfirsiia dragoste. Parea ca ii este teama' de fericirea aceasta prea mare, cu care nu mai stia ce sa faca, pe care o primise prea tirziu. *
- Nu s-a intimplat nimic, Egor, sopti ea. Voiam s-o vad pe mama Sa-mi citeasca ceva, adauga repede.
Egor se turbura. ,,Ce absurd minte, ce necumpatat se-ncurea singura Azi-dimineata o oboseau lecturile. Si acum o cheama pe rnaica-sa de la masa ca s-o asculte cetindu-i versuri"
- D-na Moscu nu are ce cauta aici, spuse Egor aspru, nu are ce cauta cel putin in ceasul acesta
Se apropie de usa si intoarse cheia. Singele ii imbu¬jora obrajii, dar hotarirea era luata. Cu orice risc, trebuia sa afle.
- Te rog sa-mi spui acum, adauga el blind.
Sanda il privea ingrozita. O strabateau atitea ginduri si atitea simtiri, incit nu-si mai dadu seama ce se intimpla cu ea. Isi ascunse fata in palme. Simti, dupa o clipa, mina lui Egor pe frunte.


- Spune-mi, draga mea, sopti el.
Astepta apoi. Sanda continua sa ramina cu fata as¬cunsa in palme. Sinul i se zbatea, ii tremurau umerii.
- Caci am si eu de spus multe lucruri, adauga Egor. Doctorul mi-a destainuit taina bolii tale
Sanda tresari din nou, cu tot trupul. Ridica fruntea si privi pe Egor in ochi, incercind sa inteleaga.
- Dar inainte de asta, continua el, voiam sa te intreb un lucru. O vezi des pe Christina? Te intreb, pentru ca eu o vad
Ar fi ametit daca Egor nu se repezea brusc asupra ei, apucindu-i miinile, stringindu-i-le. O durea acolo unde isi infipsese el degetele; o durere naprasnica, vie.
- O vad si eu, vorbi din nou Egor, asa cu o vedeti toti. Dar nebunia asta nu va mai dura mult, Sanda. Am sa strapung inima strigoiului. Cu un tepus de lemn am sa i-o strapung !
Vorbise atit de tare, incit se infiora el insusi ascul-tindu-se. Cuvintele ii iesisera fara voia lui de pe buze. Gindul ii venise atunci, gindul de a vorbi o data limpede si brutal Sandei.
- Eu ma gindeam mai mult la tine, dragostea mea, incepu ea deodata, cu glas stins. Ma gindeam ca tu nu esti intru nimic vinovat, ca tu trebuie'sa scapi de-aici, sa pleci cit se poate de repede
- Ieri ma rugai totusi sa ramin, ii spuse Egor.
- Asta a fost vina mea, continua Sanda. Daca as fi banuit dar te iubeam, Egor, te iubesc ! incepu sa plinga. Egor isi libera miinile, ca s-o poata mingiia pe par, pe obraz.
- Si eu te iubesc, Sanda, si pentru binele tau am facut-o
- Sa nu faci nimic, Egor, il intrerupse Sanda. Va fi mai rau de noi De tine, mai ales La tine ma gindeam.
Daca s-ar putea sa pleci de-aici, sa te duci departe de aceea o chemam pe mama; sa-i apun ca tu. in lipsa ei, ai fost obraznic cu mine Sa-i spun ca eu nu te mai pot primi in odaie: si sa te dea afara
Incepu sa plinga mai zguduit. Egor o ascultase calm, mingiind-o cu acelasi gest fratesc. Se asteptase sa afle lucruri mai grave, mai nebunesti. "Asa i-a poruncit Christina, sa ma goneasca. Si ea crede ca face asta pentru binele meu, ca sa ma salveze pe mine" in acea clipa cineva misca clanta. Sanda tresari. Fata i se inrosise brusc. "Pudoare ; asta inseamna ca nu e inca pierduta, intru totul fermecata", gindi Egor.
- De ce ati incuiat usa ? se auzi glasul d-nei Moscu. Egor se ridica si se apropie de usa. isi pregati cuvintele cu rnulta bagare de seama.
- Sanda m-a rugat sa inchid cu cheia, stimata d-na Moscu. Vrea sa ramina singura citva timp Ii e teama de oricine din familie Adormise putin si i s-a parut ca vede pe matusa Christina, pe matusa ei moarta
D-na Moscu nu a spus nici un cuvint. A ramas mai departe la usa, trudindu-se sa inteleaga. Egor se intoarse linga pat, apuca mina Sandei si ii sopti, foarte aproape de ureche :
- Ei vor crede ca ne-am inchis aici pentru ca ne iubim. Vor crede ce le va trece prin cap. Dar asta te com¬promite pe tine, te sileste sa ma accepti ca logodnic. Trebuie sa ne logodim acum, Sanda
D-na Moscu zgiltii din nou clanta.
- Dar asta nu se poate ! se auzi glasul ei, putin schimbat. Ce faceti acolo ? !
Sanda ar fi vrut sa se ridice din pat si sa deschida, daa. Egor o covirsi cu amindoua bratele.
- Domnule Paschievici ! se auzi glasul SimineL Egor se apropie iarasi de usa.
- Sanda e logodnica mea acum, spuse el linistit. M-a* rugat s-o apar ! Si ea nu-mi da voie sa va desdhid. Ea vrea sa ramina numai cu mine
- Ce fel de logodna, inchisi cu cheia in dormitor !? vorbi tare Simina.
Sanda incepu sa plinga, strivindu-si capul intre perne. Egor se stapini cu greu.
- Sintem gata sa plecam chiar in ceasul acesta, d-na Moscu, spuse el. Caci Sanda nu mai are nimic acum
Auzi cum se departeaza pasii pe coridor. Egor se in¬toarse spre pat. isi cuprinse timplele in palme. "Ce-am facut?! ce-am facut ?!" De unda gasise el deodata atita putere si nebunie ca sa se hotarasca ?
- iti pare rau, Sanda ? o intreba el, mingiind-o pe frunte, iti pare rau ca esti logodnica mea fara voie ? !
Fata se opri din plins, il privi speriata, apoi isi atirna bratele de grumazul lui. Era cel dintii gest de indragos¬tita. Egor'se simti dim nou tare, puternic, fericit.
- iti pare intr-adevar rau ? ! o mai intreba el !nca o data, tremurindu-i glasul.
- Numai daca n-as muri pina atunci ! sopti Sanda, infiorindu-se.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.