IMPOSIBILA INTOARCERE - SPIRITUL PRIMAR AGRESIV SI SPIRITUL REVOLUTIONAR de Marin PREDA
Niciodata, poate, spiritul primar agresiv n-a avut o baza de idei mai solida ca in aceasta jumatate de secol. Numesc spirit primar agresiv, in acceptia pe care o capata pentru mine in contextul contemporan aceasta notiune, acea mentalitate sau acea stihie care apare in timpul unor intense framintari sociale si care tinde sa conteste valorile spiritului. Sa le inlocuiasca cu ce? Cu nimic! Se poate trai mai bine si mai linistit si fara ele
Din partea unei culturi occidentale trecute de apogeu, spiritul primar a fost servit de catre grosul acelor intelectuali numiti "de stinga" (dar care n-au aderat niciodata la partidul comunisT), in fond nihi-listi, printr-un tir neintrerupt impotriva tuturor valorilor zise burgheze, a tuturor notiunilor care consacrau o viziune despre lumea stabila si o morala nezdruncinata. Pozitia a fost denumita intii cu un inteles existentialist "angajare", si in numele ei chemat la judecata Flaubert, care a fost facut responsr ii de represiunea
Comunei din Paris fiindca n-a luar atitudine in timpul acelor evenimente.
Astazi pozitia se numeste mai simplu si mai modest: "contestare". Gesturile care o ilustreaza nu sint insa mai putin spectaculoase chemarii in judecata a lui Flaubert (care,
In treacat fie spus, a mai aparut o data in fata unei instante, de asta data una adevarata, ca sa dea socoteala de conceptia sa morala in crearea Doamnei Bo-varY).
Acelasi Jean-Paul Sartre, caruia ii place sa se creada "revolutionar", ridica in slavi intr-o enorma prefata care atinge proportiile unui intreg volum de aproape cinci sute de pagini un scriitor foarte cunoscut acum in Franta, Jean Genet, numindu-l fara gluma sfint si martir. In ce consta martirajul acestui talentat scriitor? in hotie, care il duce la inchisoare, la care aspira ca la un rai fiindca numai acolo gasesti exemplarele cele mai
"splendide", mai "sfinte" de criminali pe care ii poti iubi si admira. Ii plac lui Sartre toate acestea? Judecind dupa neuitatul sau personaj Autodidactul din La nausee, nu ne vine sa credem. Dar insistind in lectura prefetei sale, altfel destul de indigesta, aflam explicatia exaltarii sale nemasurate, "revolutionare", fata de opera lui Jean Genet: cica, chipurile, aceasta lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confunda ca intr-o betie, fara posibilitate
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
