Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Lucian Ionica - biografie - (opera si scrierile)

 

"Cat de previzibil si de imprevizibil in acelasi timp era totul" - exclama, la un moment dat, un personaj, intr-una din povestirile sf reunite de timisoreanul Lucian Ionica (n. 1952) in volumul sau de debut, Ziua confuza (Editura Albatros, Bucuresti, 1983, colectia Tantastic Qub"). Cuvinte ce pot rezuma, par lui mane, si impresia generala pe care lectura prozelor lui Lucian Ionica o lasa si care, pana la urma, ajunge sa se constituie in definitorie nota dominanta, individualizanta in acelasi timp, in cadrul "Noului val" al sf-ului romanesc, manifestat editorial in ultimii trei-patru ani, caruia autorul ii apartine si care-si are la Timisoara unul dintre cele mai intense focare din tara.
O aparenta "supunere la obiect" pentru a trece dincolo de aparentele acestui "obiect" - pare a fi strategia estetica pe care "subiectul", naratorul acestor proze o adopta sistematic. Constant intr-o dispozitie egala de spirit, adoptand fara abatere "media" perceptiei realului - implicit, deci, fara acuitate si forta de strapungere iesite din comun - , privirea se misca la inceput calm pe suprafetele unei realitati terne, banale, dand impresia de a o inregistra pasiv, metodic, meticulos, laborios chiar, mascandu-si astfel "panda", vigilenta mereu treaza cu care palpeaza aceste suprafete plate, lipsite de relief; astfel disimulata, insistenta privirii pipaie mereu contururile anodine ale lumii reale, "de toate zilele", pana in momentul cand simte fisura, oricat de imperceptibila la prima vedere, in consistenta si coerenta acestui real, bresa pe care apoi largind-o brusc, printr-o subit accelerata escalada (aici intervine, prompt si eficient, tehnica extrapolarii sf), ajunge sa descopere ceea ce de la inceput presimtea: "fata" ascunsa, insolita a banalului, stranie uneori, aberanta alteori, rareori anxifianta, inca si mai rar terifianta, malefica. Cu resurse pe de-a-ntregul reductibile la mimesis, in ultima instanta, Lucian Ionica stie astfel rectifica frontierele acestui mimesis, stie depasi cu un pas - unul singur, dar sigur - conventia literara a "verosimilitatii".



Cele mai reprezentative piese din volum - alaturi de aceea care-i da si titlul -sunt, din acest punct de vedere, Totul este posibil si Nenumarate sanse. Protagonistul insusi pare a fi, in toate trei, unul si acelasi, deghizat doar, de fiecare data, sub un alt nume. Este specimenul perfect adaptat mediului, cel putin in aparenta, produsul tipic al acestei lumi terne, banale, lipsite de relief si de surprize: este "omul fara calitati", individul fara individualitate, sau cu o individualitate generica, daca se poate spune asa, oximoronic, ceea ce inseamna, implicit, anonimat, rutina, monotonie si stereotipie cotidiana, plafonare si ratare, ori numai iminenta perspectiva a ratarii, bovarism si snobism uneori, precum si - ca antidot la toate acestea - obtuza suficienta de sine si refuz al autodepasirii.

Functionar-model la o ne-nominalizata institutie generica, Teo Gil din Totul este posibil se resemnase deja cu rutina profesiunii si a varstei, dupa o scurta euforie juvenila plina de nebuloase promisiuni ale viitorului, cand in viata lui irupe brusc imprevizibilul: este transferat din oficiu la un himeric Institut de Cercetari Fundamentale, unde i se ofera un statut profesional si social incomparabil superior celui de pana atunci, cerandu-i-se in schimb, ca unica obligatie de serviciu, un singur lucru: sa faca orice doreste, sa aiba, adica, idei, pentru a caror punere imediata in practica Institutul asigura fonduri si resurse materiale nelimitate. Si astfel, suntem purtati printr-o originala variatiune pe tema cunoscutei anecdote rusesti (- "Ce-ai face tu, Vania, dac-ai ajunge tar?" - "As pune mana pe-o suta de ruble si-as lua-o la fuga!"): plafonat si amputat spiritual, cu disponibilitatile de initiativa, de autodepasire si de creatie ireversibil atrofiate prin rutina si stereotipie, personajul isi da in cele din urma demisia, dupa ce are viziunea aberanta si grotesca (obtinuta escaladant prin extrapolare de tip sf) a materializarii "ideii" sale estropiate: infiintarea unui serviciu municipal de contra-gunoieri nocturni, care sa asigure noaptea "front de lucru" pentru armata de gunoieri diurni in care ajunsesera sa fie transformati, totalitar, toti locuitorii orasului, fara exceptie. Este, totodata, o versiune grotesca a unui vechi motiv literar, "lumea pe dos", impotmolita finalmente in fundatura unei aberatii: "totul este posibil", totul se termina insa brusc, prin demisia "reformatorului social" care imaginase aceasta lume pe dos".
La fel de sters si de nul ca personalitate, Nelu Popescu din Ziua confuza este insa "mai bine" imunizat in fata imprevizibilului, invulnerabil la acesta in blindajul obtuzei si suficientei pareri superlative pe care o are despre propria persoana: nimic nu reuseste sa-1 clinteasca din aceasta indislocabila incantare de sine a mediocritatii, nici macar accidentul temporal produs in urma experientelor efectuate la un institut de fizica din vecinatatea blocului unde locuieste, accident fara urmari grave, de altfel, si caruia "eroul" ii cade victima din pura intamplare: intamplare pe care orgoliul mediocritatii o transforma insa, automat, intr-o legitima distinctie, facandu-1 sa se simta un "ales", sa-si sfideze astfel "colegii de serviciu" si chiar posteritatea (cea familiala doar, "alesul" se multumeste si cu atat), in fata careia se umfla in pene si pozeaza cat stie el mai avantajos, intr-un pompos si semidoct "Jurnal personal. Vol.ni". In surprinderea automatismelor verbale, ca si in a celor psihice ori comportamentale, Lucian Ionica este excelent; la fel - in ironia impasibila, fara zambet, sau in efectele de ambiguitate realizate printr-o inaparenta tehnica a alunecarii in stil indirect liber.
Acelasi "individ fara individualitate" apare - usor de recunoscut, chiar daca deghizat sub un nume strain (Leopold Zaremba) si plasat, de aceasta data, intr-un decor vag "occidental" - si in Nenumarate sanse, "diferenta specifica" fiind, aici, doar relativa anxietate cu care personajul reactioneaza la perspectiva schimbarii (fie ca e vorba de un iminent salt calitativ in existenta personala pe care i-1 prognozeaza subit calculatorul electronic al unui institut de viitorologie, fie ca e vorba de o modificare la libera alegere a trecutului personal, pe care i-o ofera o loterie unde castiga "lozul cel mare", fie ca e vorba de alte "nenumarate sanse" ce vizeaza prezentul imediat) -promisiune a schimbarii imprevizibile, chiar si exclusiv in bine, simtita insa ca o amenintare a sigurantei pe care numai anonimatul o ofera unor astfel de specimene umane si la care ele reactioneaza prin obstinata inchistare in acelasi protector anonimat, prin refuzul oricarei schimbari si autodepasiri.
Schimbare si autodepasire la care protagonistul ne-nominalizat al povestirii Httiistori (1989) aspira dureros, desi congenital face si el parte din aceeasi categorie a mediocrilor predispusi la ratare. Pentru ca, insa, nu se complace comod in propria limita, ca "rudele"-i amintite, pentru ca, dimpotriva, are taria si abnegatia de a-si "incerca" limita, de a si-o depasi, neavand la ce apela decat la resursele modeste pe care tocmai aceasta limita le presupune, - scriitorul ii ofera, drept motivata recompensa, o solutie calitativ noua la vechea problema existentiala a ratarii: o absolutiune si in sens etic (sensul vietii gasit intr-o ocupatie modesta si anonima, dar utila semenilor), dar mai ales in sens estetic, printr-o deschidere metaforica avand darul de a scoate aceasta existenta anodina din contingent, din insignifiant, din perisabil.
De remarcat ca finalul nu este neaparat fantastic, cum ar putea sa para la prima vedere; este science-fiction, pentru ca permite o explicatie logica, rationala, "stiintifica": totul poate fi pus pe seama unei agonii euforice, halucinatorii, rezultata din epuizarea energiei vitale si din iminenta mortii, conform unui ciclu vital de tip vegetal pe care plantele au reusit, obscur, prin "haustori" adanc implantati si care nu mai pot fi extirpati, sa-1 transmita si organismului uman ce le-a servit de "sol nutritiv" (haustorii fiind, cum aflam din Dictionarul de neologisme, "prelungiri in forma de ventuza cu care unele plante parazite absorb hrana din plantele parazitate", aici fiind insa vorba de plante medicinale cultivate pe corpul unui voluntar in cadrul unui experiment stiintific). Dupa transplantarea "rasadurilor" nutrite din propria-i piele pentru salvarea unui "accidentat grav, cu arsuri de gradul II si fiT, urmata dupa un timp de recoltarea semintelor de la plantele ramase si de indepartarea tulpinilor uscate de pe corp, operatiune echivalenta cu o strangere a recoltei de pe camp, donatorul cade intr-o stare semi-vegetala de sfarseala si toropeala, moartea iminenta fiind sugerata a corespunde unui sfarsit de ciclu vegetal. O agonie blanda si euforica, o stare de beatitudine si de impacare cu sine si cu intreaga natura este rasplata de care are parte personajul in final, printr-o tehnica a "fisurii in real" consacrata in literatura fantastica, dar fructificata aici in beneficiul unor efecte specific snintifictionale: alterarea perceptiei realului se poate datora, foarte plauzibil, acelor necunoscute toxine vegetale pe care haustorii plantelor continua a le inocula muribundului ce se stinge incet, scaldat intr-o calma "senzatie de pierdere", asemeni anotimpurilor vegetale, "asemeni padurilor toamna":


" Majoritatea haustorilor s-au resorbit rapid, fara sa lase urme, ca si cum nici n ar fi fost. Din nefericire, cativa s-au lignificat si au ramas infipti in piele si in came asemeni unor aschii sau unor spini. Atingerea lor ii provoca dureri; zona din jur se inflamase. Seara facea cu regularitate temperatura; medicamentele luate n-au avut nici un efect incepu sa slabeasca si cel mai mic efort il lasa epuizat Sigur, era speriat dar nu intrase in panica, nu-si pierduse capul, incerca sa priveasca situatia sa cu luciditate.
Intr-o dimineata iesi in gradina, nu mai rabda sa stea in pat, dorea sa se plimbe, desi stia foarte bine ca asta il va obosi. Pasii il purtara spre usa de fier din zidul imprejmuitor. A observat de indata ca masivul lacat disparuse, faptul nu 1-a mirat si nu i-a cautat vreo explicatie. Nici n-a avut timp. Plin de curiozitate, a apasat pe clanta si a simtit imediat ca manerul ii da ascultare si misca mecanismul din interior. De-abia a impins usa, si ea s-a deschis in liniste, fara scartaitul asteptat de parca balamalele fusesera unse doar cu putin timp inainte.
Dincolo de prag nu zari nici o strada, nici una din casele bine ingrijite la care se asteptase. Orasul disparuse si in locul lui se infatisa privelistea surprinzatoare a unei lunci inverzite. Firul apei scanteia ceva mai departe. Mireasma tare a florilor de camp il invalui de indata ce parasi gradina. In lumina blanda a soarelui rasuna ciripitul binefacator al pasarilor ascunse in frunzisul copacilor; din cand in cand ajungeau pana la el rasetele indepartate a doi copii. Pomi intr-acolo presimtind ca nu puteau fi decat Didi si Marc. Poteca ingusta il ducea repede, repede. Ocoli un smarc si, din varful dambului unde se opri, vazu totul ca-n palma; la umbra unei salcii era intinsa o patura si sotia lui pregatea masa, tocmai scotea din sacosa farfurioarele de plastic si le punea alaturi de pungile cu mancare. Cateva sticle fusesera ingropate din vreme in nisipul rece de la marginea apei. El se apropie si, cand sotia u vazu, il intreba cu glas linistit, de parca vorbea despre altcineva:
- De ce ai facut asta?
El ezita, apoi vru sa-i raspunda, dar ea il opri:
- Mai bine nu spune nimic, taci; cuvintele ne pot insela, vorbesc singure, spun ce vor ele, nu tin seama de gand, il tradeaza. N-ai ce sa le faci, suntem in puterea lor
De-abia acum el lasa jos crengile uscate aduse din padure. Cauta un loc pentru foc si se gandeste sa-1 aleaga in asa fel incat, daca vantul se schimba, sa nu dea fumul peste ei. In acest timp, copiii isi continua harjoana, nepasatori, neobositi."
O reusita deplina este si Tehnicianul si telefonul (ce-ar putea purta drept motio versurile lui Al.Macedonski: "Oh! lucrurile cum vorbesc, / Si-n pace nu vor sa te lase: / Bronz, catifea, lemn sau matase, / Prind grai aproape omenesc.") si unde, intr-un subtext al metafictiunii, descoperim pledata pro domo funciara atractie a autorului pentru sesizarea si revelarea "fetei ascunse" a lucrurilor banale, familiare.
Perfect functionale si eficiente, asadar, in revelarea "micului insolit" ascuns imediat sub epiderma banalului de toate zilele, resursele acestui mimesis sui generis se dovedesc insa insuficiente - iar aferenta strategie estetica, inoperanta - in contact cu "marele insolit", manifest si declarat asumat ca atare in ipotezele sf "clasice": cazul contactului cu fiinte extraterestre inteligente, descinse urologic pe Pamant, in La marginea orasului - text descriptiv, nu lipsit de calitati stilistice si chiar de capacitate de inventie a detaliului concret, dar care ramane, in ansamblu, un simplu exercitiu, pre-literar, de extrapolare sf, lipsit de coagulare epica si de coagulare a personajelor.
Ispita de a privi scrisul unui scriitor prin propriii sai "ochelari" teoretici, de multe ori inselatoare pentru comentariul critic la text, ne-ar duce, si in cazul de fata, la concluzii care nu stim in ce masura l-ar bucura pe autor: raportand fictiunile lui Lucian Ionica la grila teoretica pe care el insusi o traseaza in eseul Schita unei posibile structuri (v. Almmwhul Anticipatia 1984 si, anterior, fanzinele timisorene Paradox 82 si Biblioteca Nova, 1983), ar reiesi, peremptoriu, o afinitate aproape exclusiva pentru "axiomatica SF", mai putin pentru "parabola SF" si deloc pentru "SF-ul pur". Din fericire, insa, incipientul rigorism "mesajist" dogmatizat teoretic apare mult atenuat, pana aproape la insesizabil, in practica scrisului unde mesajul este absorbit in expresie cu o discretie, o coerenta si o aderenta de o literaritate fara repros. Efect la care concurg, in proportii variabile dar totdeauna bine dozate, si abilitatea indeciziei naratoriale, si simtul ambiguitatii, si tehnica finalurilor deschise - calitati exersate, printre altele, si in Demersul de la ora pranzului sau Tertium non daturi, Grija parinteasca s.a., in acelasi volum, Ziua confuza (1983).
Negustand placerea abandonului in fictiune si nemanifestand, cel putin deocamdata, apetenta universurilor imaginare create ex mkilo prin pura imaginatie a realului virtual, s-ar zice - dar "cat de previzibil si de imprevizibil in acelasi timp este totul"! - ca Lucian Ionica nu va scrie niciodata "SF pur" (ceea ce in terminologia-i personala ar echivala mai mult cu science fiintasy). Sunt de asteptat insa de la el, in continuare, remarcabile performante in directia aceluiasi "realism", a aceluiasi sui generis mimesis in science-fiction - un science-fiction solid ancorat intr-o experienta a realului si sigur ghidat de un simt al realului pentru care povestirile amintite din volumul sau de debut stau deja indubitabila marturie. Ascensiune confirmata, cum am vazut, la interval de cativa ani de la debut, de cea mai buna povestire de pana acum a lui Lucian Ionica, Haustori (1989), cu adevarat antologica.
(Comentariu aparut fragmentar in revista Steaua de la Cluj (nr.3 / 1985), ca recenzie la voi. Ziua confuza ; reluat in Timpul este umbra noastra. Science-fiction romanesc din ultimele doua decenii. Antologie comentata de Cornel Robu, Editura Dacia, Oui, 1991, pp.335-355, unde insotea povestirea Haustori; si in antologia TWELVE ofthe Best Romanian SF Stories. Seiected and introduced by Cornel Robu, Sedona Publishing House, Timisoara, 1995, pp.151-168, 212-213: "Haustoria", translated from the Romanian by Dana Andreea Chetrinescu.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Lucian Ionica

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Lucian Ionica





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text