Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Leonida Secretianu - biografie - (opera si scrierile)

 

SECRETIANU Leonida (numele la nastere: Sicriteanu), se naste la 11 oct. 1914, sat Baraitaru, comuna Draganesti-Cricov, judetul Prahova - moare in 3 apr. 1978, Ploiesti.

Poet.

Fiul lui Nicolae Sicriteanu si al Anghelinei (n. ?).

Liceul la Ploiesti, Facultatea de Litere si Filosofie si, in paralel, Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti. Prof. de limba romana, economie politica, filosofie, consilier juridic.

Debut in Lumea copiilor (1922) cu poezie. A colaborat la numeroase publicatii, intre care: Rasarit de soare, Plaiuri sacelene, Flamurile, Prahova literara, Societatea de miine, Adevarul literar si artistic. Curentul literar, Revista Fundatiilor Regale, Claviaturi, Vremea, Flacara, Contemporanul, Romania literara. Urzica s. a. A semnat cu pseudonimul Liviu Anghel, Anteu, Daleony, Stelorian Cricoveanu: versuri, epigrame, aforisme, art. A intemeiat si condus revista Boabe de rubin (1935-l937), Munca personala (1934-l937), Aurora (1938-l939), Opinia libera (1945-l948), la ultima fiind doar redactor, sub directia lui N. Dinu. Animator al unor soc. si cenacluri literare: „Mladita" (1934-l937), „Munca" (1938-l940), „Lectura" (1945-l948), „Flacara" (1945-l950), „Ionel Teodoreanu" (1973-l978). Membru fondator al Clubului epigramistilor din Bucuresti „Cincinal Pavelescu". A publicat volum Fintini arteziene, poeme (1934), Epigrame (1938), Poante bahice (1941), Versuri (1942), Poeme (1943), Epigrame (1944), Noi, milioanele (1946), Scurt tratat politic, aforisme (1946), Cintec pentru Prometeu (1969), Marea aurarie (1975). Autor al piesei Fete este destule reprezentata la Teatrul National din Bucuresti in . Poezia lui Leonida Secretianu se inscrie inrr-o clasicitate temperata, abordind teme si motive de interes comun, pasiunea autorului fiind genul sapiential-epigramistic.




Lirica lui Leonida Secretianu, temperata si meditativa, desfasoara miscari retorice, uneori usor emfatice, frecvent sentimentale, fara surprize expresive. Versurile sint limpezi, atitudinea poetica decuTgind dintr-o subiectivitate ce-si cauta mai degraba numitorul comun decit zona de ireductibilitate. in primele volume, formula traditionala evolueaza intr-un spatiu afectiv minor. Atras de genul epigramistic si umoristic - Epigrame (1938), Poante bahice (1941), Epigrame (1944) -, autorul nu exceleaza in nici unul, dar are si reusite stimabile. in 1969, cu volumul de poezii Cintec pentru Prometeu, Leonida Secretianu realizeaza un mic tratat personal de teme si motive la ordinea zilei. Lauda harului creator este tema predilecta. Creatia - sugereaza autorul - se opune neesentialului, efemerului, implinind fiinta si innobilind-o. Aceasta implinire se inscrie, totusi, in „clipa", timp privilegiat si restitutiv:

„E clipa cind, fiind vazduhul
taiat de-un gind fundamental
cu sete grea sorbim tot duhul
racorii calde de cristal"
(Timp).

Lirismul iese insa cu greu din astfel de generalitati. in Home sapiens sint inventariate citeva atribute socotite emblematice pentru omul generic: daruirea, vocatia interogativa, setea de cunoastere s. a. Omul este, fireste, un Prometeu care merita un cintec larg de omagiere. Lumea, ea insasi, apare ca un festin continuu, excedind puterea de cuprindere prin simturi si, mai ales, prin spirit a individului:

„Ce greu se suporta, si cite eforturi
de-a merge-nainte strunit si lucid!"

Programul de amplificare a luciditatii faciliteaza celui ce-l urmeaza o lamurire interioara: „Si fug din euri piclele compacte", capacitindu-l pentru „omenescul contact". Exista, de asemenea, si un fel de padagogie a firii la care poetul trimite cu convingerea ca ingrijita si aplicata conspectare a ei ar ridica gradul de constiinta, aceasta din urma fiind o „nemairepetata minune". Versurile, interogative pina la bombastic, se doresc adinci si dramatice:

„Strigi junglelor: tot jungle?


Si somnului: tot somn?
Si marmurei: tot piatra?
Si apelor: tot gusturi salcii si amarui?"

In Marea aurarie (1975) respiratia lirica este mai domoala si versurile iau o turnura aforistica (distihuri). Titlul plachetei este metafora vietii concrete pe care omul e chemat sa o consume cu pasiune. Poetul e un optimist incurabil, iar poeziile sale se trag mereu spre teza neostoitei aspiratii umane spre bine, frumos, spre inalt. Frumusetea fizica si morala a spetei umane provoaca autorului incintari didactice. Unele piese din volum sint niste false balade, sonore si abstracte (Balada metaforei, Balada omeniei etc).

OPERA:
Fintini arteziene, poeme. Ploiesti, 1934;
Boema, Bucuresti, 1938;
Epigrame, Bucuresti, 1938;
Poante bahice. Bucuresti 1941;
Versuri, Bucuresti, 1942;
Poeme, Bucuresti, 1943;
Epigrame, Bucuresti, 1944;
Noi, milioanele. Poem revolutionar. Bucuresti, 1946;
Seim tratat politic, aforisme, Bucuresti, 1946;
Cintec pentru Prometeu, versuri. Bucuresti, 1969;
Marea aurarie, veTsuri, Bucuresti, 1975.


REFERINTE CRITICE:
B. Sireteanu, in Cronica, nr. 49, 1969;
FI. Manolescu, in Romania literara, nr. 4, 1970;
H. Tugui, in Cronica, nr. 45, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Leonida Secretianu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Leonida Secretianu





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text