Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Ion Siugariu - biografie - (opera si scrierile)

 

SIUGARIU Ion, se naste la 6 iun. 1914, Baita, judetul Maramures - moare in 1 febr. 1945, Brezno (Cehoslovacia).

Poet.

Fiul lui Ion Sugar, miner, si,al Floarei (n. Griga).

Scoala primara la Baita si Valea Borcutului, terminata in 1928; Scoala normala din Oradea (1928-l932) si liceul „Emanoil Gojdu" din acelasi oras (1932-l936), unde isi ia si bacalaureatul. Aici se formeaza sub indrumarea lui Octa'v Sulutiu, care il si introduce in cercul revista Familia. Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1937-l942), absolvita cu teza Aspectul jurnalistic in literatura moderna. in timpul facultatii e concentrat de doua ori, pentru scurt timp, iar in 1943 devine ofiter in rezerva si e trimis in Moldova. in 1944 participa la ofensiva armata, ajungind cu frontul pina in Cehoslovacia, undesfirseste in batalia pentru orasul Brezno.

In 1956 e reinhumat in Cimitirul Militar Roman din Zvolen. Decorat post-mortem, in 1945, cu ordinul „Coroana Romaniei".

Debuteaza in revista Observatorul din Beius cu poemul Imnul tineretii (1934). Debut editorial cu volum de versuri Trecere prin alba poarta (1938), urmat de alte doua culegeri lirice (Paradisul peregrinar, 1942; Tara de foc, 1943). Colaboreaza cu comentarii critice si poezii la revista Familia, Universul literar, Gind romanesc. Pagini literare, Gindirea, Vremea s. a. Prin grija lui L. Fulga, i se publica postum Carnetele unui poet cazut in razboi (1968), jurnal in forma epistolara, scris cu luciditate camilpetresciana. Voi. contine si un grupaj de poezii inedite. Poezia lui Ion Siugariu alterneaza intre exuberanta trairii si nostalgia mintuirii.




Trecere prin alba poarta (1938), volumul de debut al lui Ion Siugariu, anunta un poet promitator, posesor al unui limbaj liric emancipat. Poezia cultiva in vers liber o imagistica anti-idilica, cursiva, moderna prin analogia insolita, fara stridente totusi, care traduce un entuziasm crispat si o acuta nevoie de eliberare extatica.

Starile sint ale unui temperament exploziv ce tinjeste dupa un spatiu vital, crud si virginal. Elanul dionisiac, dorinta fuziunii osmotice dezvaluie o viziune organicista si un impuls al daruirii prin comuniune. Poetul percepe cu precadere latura senzuala a lumii, in imagini de o concretete socanta („Dimineata goala, sarutindu-si sinii").

Uneori insa extazul debuseaza in exuberanta diluata, insuficient stapinita. Aproape desavirsite par cele citeva elegii in care mecanismul imaginatiei functioneaza ireprosabil:

„Si peste anii goi si tristi se vad cum cresc
Resemnarile, ca strazi provinciale, calme" (Taceri); „Si ploaia degetelor nu se mai aude,
Cum luneca pe gitul florilor, usoara"
(Muscatele).


Anti idilismul programatic al lui Ion Siugariu, notabil in mare parte, nu e insa consecvent, astfel incit poeziile sint adesea subminate de intruziuni romantioase. Cu Paradisul peregrinar (1942) limbajul poetic se complica. Idealul se abstractizeaza, dorinta capata o tenta alegorica. Materialitatea cuvintului din primul volum e inlocuita acum cu expresia ermetica. Elanul vital e inhibat de aspiratia transcendentala. Poetul e „simbolul cetei de azur" iar poezia „o rece, inalta ispita". incercarea de esentializare a limbajului corespunde de fapt ideii de mintuirer prin poezie.

Neputinta de a atinge paradisul („cautata stea") duce la resemnare iar renasterea („marea inviere") e cautata in moarte. Subtextul alegoric e prea straveziu, iar simbolistica destul de precara si banala. Versurile nu sint scutite nici de platitudini. Tara de /«c (1943), scris in prozodie clasica, melodioasa, cu dese alunecari in romanta, e o variatiune pe tema Luceafarului eminescian. Aspiratia catre „tara de foc", tarim al esentei si eternitatii, e prea explicita, lipsita de motivatie filosofica profunda. Poezia sfirseste in versificarea expozitiva a dorintei. Trecerea de la poezia senzoriala, autentica prin prospetimea imaginilor si a perceptiei, la poezia diletant-metafizica reprezinta un regres. Ion Siugariu rarnine un poet al descatusarii prin fuziunea cu visceralul.



OPERA:
Trecere prin alba poarta, versuri, Bucuresti, 1938;
Paradisul peregrinar, versuri, Bucuresti, 1942;
Tara de foc, versuri, Bucuresti, 1943;
Carnetele unui poet cazut in razboi, ed. ingrijita de L. Fulga, cuvint inainte de M. Beniuc, Bucuresti, 1968.


REFERINTE CRITICE:
A. Marin, Comentarii critice, 1942;
Gh. Bulgar, in familia, nr. 8, 1968;
E. Marinescu," Poetul-ostas Ion Siugariu, 1975;
St. Bellu, Ion Siugariu, un poet cazut in razboi, 1975;
N. Antonescu, Scriitori uitati, 1980;
T. Vijeu, in Tribuna, nr. 28, 1984;
Z. Sangeorzan, in Cronica, nr. 29, 1986;
M. N. Rusu, in Saptamina, nr. 18, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Ion Siugariu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion Siugariu





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text