SULACOV Ioan, se naste la 10 aug. 1908, Bolgrad -m. ?
Prozator.
Se cunosc foarte putine date despre biografia si activitatea sa: patru clase de liceu in orasul natal, apoi Scoala Superioara de Arte si Meserii din Bucuresti. Debut publicistic in Lumea noua (1931); in acelasi an si debutul editorial, cu nuvela Renasterea, publicata autonom.
Editeaza (1935-l936) Revista stiintelor psihice; fiind preocupat de ocultism si fenomene parapsihice, scoate o serie de brosuri despre Mnemonica (1933), Educarea vointei (1935), Privirea magnetica (1935), Spiritismul practic (1935), Telepatie (1935), precum si un Manual de astrologie (1935). Prozatorul, cu tendinta vag umanitarista, e conventional, rind pe rind idilic, sentimental, tenebros: insemnarile unui flamlnd (1936), Studentul din Bugeac (1937) si Fiul poporului (1939).
Insemnarile unui flamind (1936) cuprinde jurnalul unui tinar, absolvent a patru clase de liceu, muritor de foame pe strazile capitalei sau ale orasului de provincie natal. Romanul e un debil reflex al celebrei carti a lui Knut Hamsun, Foamea; depistabile sint, de asemenea, ecouri din Mi-e foame! al lui Georg Fink, roman in mare voga in epoca si a carui traducere romaneasca (1932) s-a bucurat de o zgomotoasa reclama in presa vremii (sugestii preluate, de altfel, si de alti scriitori interbelici, de pilda, intr-o formula mai robusta esteticeste, in romanul lui Mircea Damian. De-a curmezisul (1935). La
Ioan Sulacov, fondul social al problemei e eludat in favoarea unor confuze consideratii umanitariste. intr-o maniera simplista, ca intr-un desen alb-negru fara nuante, universul e impartit in bogati fericiti, indiferenti la suferinta umana, si saraci amariti, dar cu suflet mare. Neutre sub raportul coloraturii afective, vicisitudinile descrise se rezuma la simple notatii fara dramatism. O retorica banala se exprima, stilistic, intr-o suita de truisme si sentente lacrimogene. in Studentul din Bugeac (1937),
Grigore Canazirschi, alaturi de prietenul Radu Irimie, infrunta si ei privatiunile vietii de studenti saraci.
Radu moare, iar intre Grigore, instalat laborant in casa profesorului Zarnescu, si fiica acestuia Lydia, se infiripa o idila compensatoare. Ca in prima sa scriere, Ioan Sulacov da si aici o proza declarativa si exterioara. Mizeria nu e nici crincena, nici pitoresca, ci anodina, iar iubirea, boala sau moartea sint simple pretexte pentru teza didactico-moralizatoare. Dupa cum se stravede inca din titlu, romanul Fiul poporului (1939) reia - cu ostentatie tezista si precare resurse artistice -o tematica poporanista. Dupa absolvirea universitatii, Vladimir Agura, fiu de taran din Ciusmeaua, se intoarce in satul natal, pentru ca, invingind rezistenta familiei si a satenilor, sa-i indrume pe calea progresului. O crima gratuita si o tentativa nereusita de a introduce citeva consideratii de psihologie abisala ataseaza textului un final artificial. Satul e vazut conventional si idilic, cu unele insertii de studiu etnografic. Si aici, teoretizarile "intoarcerii in popor" genereaza pasaje discursive, invecinate cu multe naivitati sentimentale.
OPERA:
Renasterea, nuvela, Bolgrad, 1931;
Mnemonica sau Arta de-a ne intari memoria, Bolgrad, 1933;
Educarea vointei, Bolgrad, 1935;
Manual de astrologie, Bolgrad, 1935;
Privirea magnetica, Bolgrad, 1935;
Spiritismul practic, Bolgrad, 1935;
Telepatia, Bolgrad, 1935;
insemnarile unui flamind, roman, cuvint introductiv de D. V. Bamovschi, Bucuresti, 1936;
Studentul din Bugeac, roman, Bucuresti, 1937;
Reeducarea gindirii, Bolgrad, 1938;
Fiul poporului, roman, Bucuresti, 1939.
|
