Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Horia Ursu - biografie - (opera si scrierile)

 

URSU Horia, se naste la 1 aug. 1948, Mihaceni, judetul Alba.

Prozator.

Fiul prof. Iuliu Ursu si al Victoriei (n. Popa), educatoare. Studii gimnaziale si liceale la Ocna Mures (1955-l966); licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj, sectia franceza-romana (1971); prof. de limba franceza la Liceul „C. D. Loga" din Timisoara (1971); asistent univ. la Institutul de invatamint Superior Baia-Mare (197l-l986); prof. la Liceul de Stiinte ale naturii Baia Mare (1986-l989).' Colaboreaza la Echinox. Romania literara, Vatra, Convorbiri literare. Familia, Tribuna.

Debuteaza in Echinox, cu povestirea Cu soarele in fata.

Debut editorial in volum colectiv Debut '86 (1986), unde este prezent cu povestirile Scrisoare acasa si Iarba de august. Autor al volum de povestiri Anotimpurile dupa Zenovie (1988).

U. provine din incitanta grupare echinoxista clujeana a anilor '. Va debuta insa mult mai tirziu dupa ce va zabovi in „purgatoriul volumului colectiv" (Marian Papahagi ), tertip prin care puterea comunista incerca, disperat si discretionar, in ultimul ei deceniu, sa impiedice sau macar sa estompeze promovarea noilor valori literare. Critica il recepteaza, de aceea, nu cu propria generatie, ci cu cea a optzecistilor, in rindurile careia este si situat. De altfel, prin tentativele de experiment (dar nu livresc), Horia Ursu pare ca se asaza bine alaturi de acestia din urma, iar nu alaturi de prozatorii de inca mare suprafata epica ai anilor '70, de la care preia insa interesul pentru insolit si bizar. Nimic surprinzator, la prima lectura, in proza sa. Singurul volum de autor, Anotimpurile dupa Zenovie (1988), releva clar, prin unele pagini, o anumita inzestrare epica, intr-un sens ardelenesc traditional. Regasim in cronica micului si somnorosului lirg Apud, cu inertia sa spirituala si intoleranta morala, cu tihna mic burgheza si ambitiile mediocre, in gustul pentru cotidian si anodin al autorului, in tipologia recurenta, usor maniheista, si in realismul minutios, retinui, specificul prozei clasice transilvane. intreg acest ansamblu tematic si stilistic este cenzurat insa de interesul pentru experimentul narativ si de aspectul tehnic al povestirilor. Horia Ursu nu opteaza pentru calea flaubertiana de valorificare a orasului de provincie si se preface doar a-l transpune pe Sadoveanu in Ardeal; calea aleasa de el descinde, mai degraba, din prozatorii rusi, pe linia unui Cehov sau Suksin. Observarea faptului marunt, cu rare exceptii, cind cade in pitoresc si melodrama, stie sa abandoneze intentia de fresca, pentru a realiza, cu limpezime, „abila punere in pagina a fatalitatii amestecate in praful marunt care face viata de zi cu zi" (Val. Condurache ). Citite independent, cele sapte povestiri ale volumului pierd din greutate. Atent orchestrate, in „paralelisme foarte compuse" (Marian Papahagi ), ele alcatuiesc, in intentia autorului, un „roman concentrat" (E. Simion ), construit simbolic in jurul universului regresiv al Apudului.




Acest spatiu ambivalent, privilegiat intrucit un loc al amintirii, dar, in sine, desacralizat si ireversibil degradat este populat cu existente obscure si personaje marunte, dar miscate de o puternica viata interioara, care nu le permite insa decit, de fiecare data, un abia schitat gest de revolta, ce dobindeste rapid semnificatia unei „simple, siingace si inutile «rivulutii»" (Diana Adamek). Personajul emblematic este, fara indoiala, Zenovie, din povestirea cu titlu omonim celui al intregului volum, povestire ce a fost citita, in principal, ca povestea unei infringeri. In acest personaj sfisiat intre doua modele opuse, intre, pe de o parte, vitalitatea actiunii si ispita aventurii, sugerate de exemplul tatalui vitreg, Semproniu cel Mare -posesor al unei biografii aventuroase -, si, pe de alta parte, placerea reveriei si a contemplatiei, spre care este predispus ereditar, in acest personaj saturat, Horia Ursu a incercat, dupa cum observa Marian Papahagi , „schita unui om fara alternative", in rest, chiar daca potentialul dramatic si conflictual existent in multe dintre personaje este estompat de dimensiunea mediului meschin in care evolueaza iremediabil -delincventa sau fuga reprezentind singurele solutii la indemina pentru a scapa de mediocritate, de batrinete, de anonimat, acestea au, totusi, stiinta de a mistifica indeajuns realitatea, de a o denatura suficient pentru a se impune ca niste existente interesante si provocatoare. (Vezi puternicele aparitii feminine, chiar daca, unele, usor idealizate.)

Tema izolarii si a singuratatii se imbina astfel, in mod fericit, cu marea tema a memoriei, prin care se propune contrapunctic o lume imaginara fabuloasa. Tocmai in aceasta subtila contrapunere sta dramatismul de profunzime al prozei lui Horia Ursu si patetismul ei de buna calitate, care stie sa vorbeasca despre exasperare si moarte, despre existenta fara alternative si despre fatalitate chiar si atunci cind pare a se rezuma constiincios la un descriptivism neutru si inocent. in realitate, ceea ce si asigura ironia supratextuala a prozei sale, chiar daca, asa cum observa Eugen Simion , Horia Ursu stie sa fixeze un caracter uman si o situatie de existenta, el nu este interesat de poveste, de ce spune, ci pare fascinat de cum se poate spune o poveste. Acestei intentii paratextuale ii poate fi subsumata parada de tehnici narative, de la schimbarea perspectivei, interferarea punctelor de vedere si tehnica flash-back-ului, la compozitia eliptica si amestecul timpurilor narative, care inalta relatarea la exigentele scriiturii modeme. Horia Ursu este autorul unei carti de artizan - un scriitor de o mare eleganta stilistica, deplin format, stapin pe mijloacele sale.



OPERA:
Debut '86, Bucuresti, 1986 (voi. colectiv);
Anotimpurile dupa Zenovie, povestiri, Bucuresti, 1988.


REFERINTE CRITICE:
E. Simion, in Romania literara, nr. 15, 1988;
M. Papahagi, in Tribuna, ta. 19, 1988;
Val. Condurache, in Convorbiri literare, nr. 6, 1989;
Diana Adamek, in Steaua, nr. 7, 1988;
R. Saplacan, in Astra, nr. 7, 1988;
Al. Dobrescu, in Vatra, nr. 12, 1988;
E. Simion, Scriitori, IV.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Horia Ursu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Horia Ursu





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text