Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Horia Sebastian Stanca - biografie - (opera si scrierile)

 

STANCA Horia Sebastian, se naste la 26 sept. 1909, comuna Vulcan, judetul Hunedoara - moare in 13 iun. 2002, Bucuresti.

Cronicar dramatic, memorialist si traducator.

Fiul lui Sebastian Stanca, consilier eparhial, si al Mariei (n. Munteanu).

Provine dintr-o veche si prestigioasa familie de carturari ardeleni, inrudita, pe linie materna, cu Titu Maiorescu : tatal a fost colaborator al Luceafarului de la Pesta, unchiul, Dominic, e medic scriitor, iar fratele, Radu si varul primar, Dominic Stanca -nume de referinta ale culturii romanesti moderne.

Scoala primara si gimnaziul, in limba germana, la Sebes-Alba (1916-l922); Liceul "Gheorghe Baritiu" din Cluj (1922-l928). Facultatea de Drept a Univ. din Cluj (1928-l932); doctorat in Drept Este avocat la baroul Cluj si colaborator la Natiunea romana si Tribuna. Dupa cedarea Ardealului de Nord, in 1940, se stabileste la Bucuresti. intre 1940 si 1941 este jurisconsult la cartelul "Comertul zaharului" din Bucuresti. Ofiter de rezerva de artilerie, este mobilizat si trimis pe front, la Odesa si in Crimeea. Ultimii doi ani de razboi este atasat de presa si secretar cultural la Legatia Romana din Berlin. Imediat dupa iesirea Romaniei din razboi este internat in lagarele de schimb diplomatic (1944-l945); grav ranit, din eroare, de un soldat englez, este internat, timp de sase luni, in spitalele engleze de campanie din Italia. Revenit in tara, este functionar in Ministerul de Externe si in Ministerul Informatiilor (1945-l946).

Epurat in 1946, in urma refuzului de a se inscrie in partidul comunist, este apoi contabil la Directia livrarilor catre URSS (1947-l950) si la Sovromconstructie (1950-l952). Arestat, este condamnat la trei ani de munca silnica (1952-l954), pe care ii ispaseste, pentru activitate de presa indreptata impotriva comunismului. Trece prin Jilava si pe la Canalul Dunare-Marea Neagra. Revenit in viata publica, lucreaza ca traducator la cooperativa "Dactilografia" din Bucuresti (1955-l957), sef de sectie periodice la Biblioteca Centrala Universitara, Bucuresti (1958-l959), din nou traducator, pina in 1970, cind se pensioneaza.

Debuteaza editorial in 1959 cu monografia Giuseppe Verdi, aparuta, din cauza interdictiei de semnatura, sub pseudonimul (Dan Vulcan).



Este, intre 1971 si 1974, redactor pentru germana la revista Secolul . A mai colaborat cu cronici literare, dramatice si muzicale la revista Symposion, Gind romanesc, Viata Romaneasca, Transilvania, Steaua etc. intretine strinse legaturi de prietenie cu membrii Cercului literar de la Sibiu.

Gazetar de vocatie, cronicar dramatic (a facut multa vreme figuratie) si muzical (a urmat pianul la Conservatorul din Cluj), Horia Sebastian Stanca ramine o prezenta discreta a literelor romanesti. Ca in cazul celor mai multi dintre colegii de generatie, biografia si destinul sau literar se fring in perioada comunista. Fostul profesionist al scrisului cotidian, ziaristul de altadata de la Natiunea romana si Tribuna din Cluj revine pe piata literara abia in 1959, cu o consistenta monografie Giuseppe Verdi, aparuta sub pseudonimul Dan Vulcan, din cauza interdictiei de semnatura, ca fost detinut politic. Abia a doua monografie, Ciprian Porumbescu (1975) - realizata in maniera romantica, dar cu o analiza nuantata si cu o meritorie arta a detaliului semnificativ - apare sub nume propriu. Cea mai notabila creatie a sa ramine insa memorialul Clujul de altadata, publicat, din vina cenzurii, sub titlul Fragmentarium clujean, 1987 (Un al doilea volum, Peregrin de voie si de nevoie sau Peregrinul ardelean, in care urma "sa vorbeasca si de lagare si de spitale si de puscarii", imaginat dupa modelul Peregrinului transilvan al lui Codru-Dragusanu, ramine in stadiu de proiect).

Mesajul volumului se articuleaza pe coordonata unui paralelism, investit cu valoare simbolica, intre formarea si consolidarea eului narator si' destinul unui oras - Clujul interbelic -, aflat el insusi intr-o efervescenta constructiva. Modelul il poate reprezenta, pina la un punct, Poezie si adevar al lui Goethe, pe care "germanistul" Horia Sebastian Stanca l-a frecventat. Volumul este construit in oglinda. Printr-o simetrie inversa - relatarea se incheie prin evocarea unui moment istoric funest pentru natiunea romana (Dictatul de la Viena) -, eul narator traverseaza, intr-un contratimp benign, un parcurs formativ, caracteristic, de altfel, oricarui bildungsroman. Chiar daca reconstituirea epocii de formare a mitului cultural al Clujului, intre 1920 si 1940, se sprijina pe memoria afectiva prodigioasa a autorului (dublata de o excelenta arta a portretului, exersata mai ales in creionarea personalitatilor culturale ale urbei - dascali, universitari, filosofi, actori si muzicieni celebri), fiind straina de documentarea rece, de biblioteca, Horia Sebastian Stanca isi construieste cartea inriurit, mai degraba, de o optica de arhivar.

Evenimentele se insiruie cuminti in succesiunea lor fireasca, adesea banala, iar autorul nu pare preocupat de posibile sensuri de profunzime. El se multumeste sa consemneze constiincios sinuozitatile unui traseu istoric accidentat, dar memorabil, ale carui sensuri secunde ezita insa a le decela. Cantonat intr-un etnocentrism justificabil in epoca, astazi paseist, volumul este salvat de o ecuatie stilistica personala, in care se imbina propensiunea lirica a autorului, turnata intr-o evocare temperat sentimentala, cu detasarea senioriala. Perspectiva nu se ridica la conditia jurnalului "initiatic"; are tot farmecul, dar si toate naivitatile unui spirit ostil modernismului. De aceea, proiectul pare prea ambitios. Preocupat de cartografierea unor spatii ample (din intentia de a radiografia soarta unei intregi generatii), Horia Sebastian Stanca uita ca s-ar fi putut scoate un profit mai mare din explorarea documentului psihologic, care, prin aprofundarea experientei proprii si analiza infinitezimala a starilor de constiinta, sa reflecte implicit destinul colectiv.



Avind oroare de orice amestec, repugnindu-i profund tot ceea ce e hibrid, Horia Sebastian Stanca, "batrinul cavaler al bunului simt" (I. D. Sirbu ) si-a pastrat seninatatea, calmul, constanta si stoicismul, izvorite din marea sa admiratie pentru epoca de aur a Greciei antice. Adept al formelor stilistice decantate, aerate, Horia Sebastian Stanca este unul dintre ultimii puristi ai literaturii romane interbelice.

OPERA:
Giuseppe Verdi, monografie, Bucuresti, 1959 (sub pseud. Dan Vulcan);
Ciprian Porumbescu, monografie. Cluj, 1975;
Fragmentarium clujean, Cluj-Napoca, . Traduceri: Brachvogel, Tragedia unui geniu (Friedemann Bachj, roman istoric de arta. Bucuresti, 1969;
Hermann Kestens, Maurul din Castilia, Bucuresti, 1974;
Inge Borde Klein, Teatrul de papusi, Bucuresti, 1980;
Otto Flanke, Castelul Ortenau, Bucuresti, 1986.


REFERINTE CRITICE:
N. Antonescu, in Revue roumaine, nr. 10, 1988;
idem, in Steaua, nr. 5, 1988;
R. Ciobanu, in Transilvania, nr. 9, 1988;
R Poanta, in Contemporanul, nr. 22, 1988;
C. Stamatoiu, in Vatra, nr. 11, 1988;
G. Tepelea, in Romania literara, nr. 16, .


 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate



});

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Horia Sebastian Stanca

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Horia Sebastian Stanca




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text