Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Gheorghe SINCAI - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 28 febr. 1754, com. Raciu de Campie, jud. Mures - m. 2 nov. 1816, Sinea (Slovacia).

Istoric, filolog, traducator si poet.

Fiul lui Ioan Sincai si al Anei (n. Grecu), apartinand micii nobilimi fagarasene.

Studii gimnaziale la Targu Mures, Cluj, Bistrita. Urmeaza teologia si filosofia la Institutul de Propaganda Fide din Roma (1774-1779), iar Facultatea juridica si Scoala normala „Sf. Ana" la Viena (1779-1780), unde isi desavarseste cercetarea istorica si formatia luminista.

Debuteaza editorial la 1780 cu Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, elaborata impreuna cu SINCAI Micu. Prof. de poetica la Gimnaziul din Blaj din 1781, director al scolii „normaiesti" si al scolilor unite satesti din Transilvania (1782-1794), SINCAI se consacra propasirii invatamantului national, elaborand manuale fundamentale: Prima principia latinae grammatices; A.B.C. sau Alphavit, AB.C. sau Bucoavna, Catehismul cel Mare (1783); indreptare catre Aritmetica (1785). Atitudinea nonconformista si colaborarea la Supplex coalizeaza impotriva-i pe puternicii zilei, in frunte cu Ioan Bob. intemnitat si destituit din functie (1794), peregrineaza ani in sir, preocupat exclusiv de elaborarea si incheierea Hronicii. Dupa ce in 1804 compune in versuri latinesti Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem si colaboreaza la voi. omagial in cinstea palatinului Iosif cu un poem in lb. romana, S., numit corector la Tipografia craiasca din Buda, continua munca la Hronica, dar in 1811 cenzura ardeleana, socotind-o primejdioasa, o confisca. Caracter temerar, SINCAI apare, dupa Ion Budai-Deleanu, ca spiritul cel mai putin religios si cel mai deschis rationalismului si pragmatismului „Luminilor".

Prezidata de preocupari strict laice si profund implicata in viata natiunii, opera lui SINCAI este intru totul caracteristica pentru „luminile" romanesti cu cele doua registre: primul, politic, al doilea, subordonat lui, cultural, increzator in eficienta politica a culturii, SINCAI concepe un amplu program de luminare, in cadrul caruia largirea retelei scolilor satesti si editarea manualelor era secondata de vasta actiune de difuzare in mediul taranesc a cunostintelor stiintifice. Favorizata de fericita intalnire a ideilor luministe cu politica economico-culturala a Vienei in Transilvania, stradania sa in aceste directii se soldeaza, intre altele, cu editarea unor manuale, precum Prima principia latinae grammatices, A.B.C. sau Alpliavit, A.B.C. sau Bucoavna, Catehismul cel Mare (toate din 1783), indreptare catra Aritmetica (1785), si a unor carti de propaganda stiintifica - Povatuire catra economia de camp (1806), Istoria naturei sau afirei, invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului (editata in 1964) -, prima lucrata dupa un izvor maghiar, celelalte, dupa cartile lui I. H. Hellmuth. Neglijand, ca intregul secol, ideea de „originalitate" si nementionand „modelele", SINCAI procedeaza la remodelarea si nationalizarea textelor preluate, deschizand astfel o ampla perspectiva asupra cunostintelor sale in domeniile abordate, ca si asupra structurii sale mentale. De o importanta aparte, invatatura fireasca aduce sub raportul conceptiei filosofice reprezentari materialist-mecaniciste si deiste, dublate de un puternic rationalism. Ea pleaca de la premisa ca intelegerea legilor naturii „mantuie pe oameni de toate ratacirile lor". Ca atare, in cele 12 capitole se trece la expunerea „pricinilor firesti" ale fenomenelor, iar de aici, la combaterea superstitiilor.




Reprezentand un prim moment al confruntarii superstitiei si a ignorantei cu experienta, opera marcheaza una din cele mai inalte cote la care se inalta gandirea noastra luminista. Dar SINCAI s-a fixat in constiinta posteritatii in primul rand ca autor al Hronicii romanilor si a mai multor neamuri, tiparita intr-o prima editie completa in 1853. Opera monumentala, ea se intemeiaza pe un material informativ urias, cuprins in 26 caiete in manuscris. Cules cu metoda si discernamant critic, materialul este ordonat in vederea publicarii intr-un vast corpus de documente, primul la noi, intitulat Memoriile dacoromanilor, temelia propriu-zisa a Hronicii. Depasind experienta istoriografiei umaniste, dar plecand de la ea, SINCAI are in vedere un plan amplu si complet: istoria romanilor din spatiul intra si extracarpatic, corelata istoriei sud-est europene, incepand cu anul 86 pana in zilele sale. In ciuda formei analistice, de tip medieval, Hronica aduce un spirit militant, modern, inscriindu-se in perimetrul istoriografiei luministe. In nota acesteia, SINCAI trece la consideratii critice si polemice cu precadere la tezele politice ale zilei - romanitatea „pura" a romanilor, unitatea si continuitatea elementului romanesc pe pamantul Daciei nord si sud-dunarene, dar si la fapte de ordin social, precum rascoalele taranesti din 1437 si 1514, in masura sa releve fermitatea atitudinii sale antifeudale. Dar in cazul sau, conceptul de latinitate capatase prima lui expresie in prefata la Elementa, cea dintai gramatica tiparita a limbii romane. Scoasa la 1780 in colaborare cu Micu si reaparuta in 1805 doar sub numele lui S, (autorul ambelor prefete), ea preconizeaza, in scopuri politice, folosirea literelor stramosesti dupa un sistem ortografic etimologic, nelipsit de exagerari. Acestea vor fi eliminate insa partial in editia a Ii-a si, in prealabil, in Epistola deschisa catre Ioan Lipsky (1804). Desi, in domeniul filologiei, SINCAI nu aduce preocuparile bogate ale lui Micu sau Maior, el are totusi cea mai sigura inUiitie cu privire la calea de realizare a limbii literare. Aceasta - considera el in prefata la Catehism - ar urma sa fie constituita din „vorbele cele tocma romanesti", selectate „dupa cum pre unele locuri mai bine vorbesc romaneste decat pre altele". in planul literaturii, SINCAI realizeaza cateva poezii de circumstanta, cu o simpla valoare documentara (vezi versurile din Onomasticon, scos la 1804 in cinstea palatinului Iosif, si Adplausus, preamarind personalitatea episcopului Samuil Vulcan. Mult mai importanta este insa Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem, tiparita in Orodias, volum publicat de Ladislau Nagy in 1804. Scrisa in hexametri latini si insotita de note explicative, Elegia reprezinta un inestimabil document biografic. Desi marcata de preocupari diverse, viata lui SINCAI apare inchinata totusi unei singure carti - Hronica si, prin ea, unei singure cauze: aceea a neamului sau nedreptatit. Eroica si curata, ea se inscrie in cultura romana in randul marilor simboluri.



OPERA

Elementa linguae daco-romanae sive valachi-cae, in colab. cu SINCAI Micu, Viena, 1780 (ed. II, 1805; ed. III, 1980); Prima principia latinae grammatices, Blaj, 1783 (ed. II, 1785); A. B.C. sau Alphavit, m^i, 1783 (ed. II, 1788; ed. III, 1796); AB.C. sau Bucoavna, Sibiu, 1783; Catehismul cel Mare cu intrebari si raspunsuri, Blaj, 1783; indreptare catra Aritmetica, Blaj, 1785; Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem, in Orodias, Oradea Mare, 1804; Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad Spectabilem et Clarissimum Virum loannem de Lipsky, Buda, 1804; Adplausus, Buda, 1806; Povatuire catra economia de camp, Buda, 1806; Hronica romanilor si a mai multor neamuri, I-III, ed. ingrijita de Aug. Treboniu Laurian, A. Panu, M. Kogalniceanu, Iasi, 1853-1854; Hronica romanilor si a mai multor neamuri, I-III, ed. ingrijita de Gr. Tocilescu, Bucuresti, 1886; Vocabularium pertinens ad tria regna Naturae (fragmente), in Dacoromania, V, 1927-1928; invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului, studiu introductiv si ed. critica de D. Ghise si P. Teodor, Bucuresti, 1964; Opere, I-IV, ed. ingrijita si studiu asupra lb. de F. Fugariu, pref. de M. Neagoe, Bucuresti, 1967-1973; Cronica romanilor, I-III, ed. ingrijita de F. Fugariu, pref., tabel cronologic si note de M. Neagoe, Bucuresti, 1978; Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Facsimil dupa ed. 1780 si 1805), ed., studiu introductiv, trad. textelor si note de M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980.

REFERINTE CRITICE

N. Iorga, Istoria XVIII, II; Ov. Densusianu, Literatura romana moderna, I; N. Iorga, Ist. Ut. rom., III; /. L. R., II; M. Tomus, Gheorghe Sincai, 1965; L. Blaga, Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea, 1966; G. Ivascu, Istoria; I. Per-vain, Studii de literatura romana, 1971; D. Popovici, Studii, I; D. Ghise si P. Teodor, Fragmentarium iluminist, 1972; I. Lungu, Scoala ardeleana, 1978; SINCAI Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Sincai, 1983; P. Teodor, Interferente iluministe europene, 1984; SidoniaPuiu, in Noesis, nr. 12, 1986; I. Lungu, Scoala ardeleana (ed. II), 1995.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Gheorghe SINCAI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Gheorghe SINCAI




George Sincai - creatia sa

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text