Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Viata la tara - Capitolul 7 de Duiliu ZAMFIRESCU




A treia zi un lung sir de lume se ducea tacuta dupa moarta, la groapa. Tot satul era de fata, fiind "sora boierului" un suflet blagoslovit. Desi de dimineata, era cald. Cei patru flacai ce duceau nasalnia se scimbau cu alti patru, si, fiindca urcau la deal, cu altii si iar cu altii. Astfel, mai toti barbatii ajutara la urcus. Dupa ce-si faceau randul, treceau in urma convoiului, stergandu-se pe frunte de naduseala, cu maneca alba a camasii. Unii taceau, mergand laturalnic, altii vorbeau intre ei de lucruri serioase si fara nici o legatura cu imprejurarea de fata. Femeile, cu marame albe pe cap, acoperite pana la gura, isi aratau pe Matei cu degetul.
- A venit, fa?
- Dara, a venit. Tu nu-l vezi colo?
- Care, ala naltu?
- Pai cum: ala de merge langa boier.
- A apucat barem s-o vaza pe ma-sa?
- A apucat-o. A venit s-o ingroape si iar isi ia talpasita. Cica are muiere si copchii la tara lui.
- Taca-ti fleanca, fa Paraschivo, zise un barbat dinaintea ei.
- Pai cum, ca mi-o fi frica de dumneata, nea Parvule.
- Manca-ti-ar cotofenele gura, ca numa pamantul o sa ti-o astupe.
- Ia vezi-ti de treaba, ma nea Parvule. Omul o injura intre dinti si-si cauta de drum. Matei, cu conu Dinu, coana Sofita, Sasa, subprefectul, Tanase Scatiu si mai multi vecini de prinprejur, mergeau in urma nasalniei, pe jos, cu gulerul camasii in negru, cu capul gol la soare. Cand si cand se auzea glasul popei, ori al diaconului, bombanind. Prapurii straluceau la lumina, cu marginile lor aurite. Doua lumanarele, aprinse in niste felinare prafuite, tremurau din flacarile lor palide. Colacii umpleau o masa intreaga. Coliva, cu zaharul vopsit, care incerca sa dea chipul raposatei, se topea. Cu greu si zapusala se ajunse in culmea dealului, unde era tintirimul. De cand legile nu mai iertau sa se ingroape in curtea bisericei, murise dintre ei numai tatal lui Matei si mai in urma Comanesteanu. Un zaplaz inalt inconjura tintirimul de toate partile si se-ncheia intr-o poarta acoperita cu site, peste care era o cruce de lemn. Cand intrara inauntru, o instinctiva neliniste cuprinse pe cei mai multi. Drumul, cu uniformitatea lui, lasase timp mintilor sa se desprinda si sa alerge dupa alte lucruri, fara raport cu imprejurarea de fata. Aci insa, marturia zadarniciei chema pe fiecare intru sine. Pe intinderea pamantului, nenumarate cruci de lemn, acoperite de doua stinghii, aratau locul de odihna al taranilor. Morminte vechi, acoperite de iarba; morminte noi, peste care tarana uscata se albise; balarii luate din fuga cu coasa si cazute alaturi, pe drumuri. Peste tot, aer de singuratate si de saracie. Cateva flori: stanjenei, busuioc ori nemtoicute, rasadite pe morminte de copii, se rasuceau neudate, si cadeau. Mormantul lui Comanesteanu era inconjurat cu zabrele de fier si acoperit cu o lespede alba; al lui Damian de asemenea. O mana milostiva le acoperise cu trandafiri. Groapa batranei era alaturi de a barbatului sau. Slujba se urma domoala. Mirosul de tamaie, lacramile celor de fata, vorbele psalmului "la loc de odihna, la loc de verdeata", caldura, mareau atat de mult teroarea mortei ca Matei crezu de mai multe ori ca n-o sa mai poata sta in picoare. Cand pusera mana pe sicriu, ca sa-l coboare in groapa, chipul mame-sei, acoperit cu ramuri de rozmarin pana peste gura, ii aparu pentru cea din urma oara. Voira sa il ia de acolo. El insa se ruga sa-l lase pana la urma. Dar cand vazu cosciugul in fundul groapei si auzi cea dintai mana de pamant cazand peste scanduri, isi acoperi ochii si izbucni in plans, caci atata mai ramane firei noastre calde si suferitoare, fata cu mareata cruzime a legilor naturei. Dupa ce totul se sfarsi, pornira inapoi la vale, spre casa. O taranca tanara, care isi ingropase copilul de cateva zile, sta in genunchi pe marginea mormantului, indreptand niste tufe de busuioc si jelindu-se cu glas mare, lung si taraganat. Astfel se desparti el de mama-sa, pentru totdeauna.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.