Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Viata la tara - Capitolul 1 de Duiliu ZAMFIRESCU




Cum ridici priporul Ciulnitei, in pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murgulet, case batranesti si sanatoase, cum nu se mai intalnesc astazi pe la mosiile boieresti. De sus, de pe culme, ele vad roata imprejur pana cine stie unde, la dreapta, spre valea Ialomitei, la stanga, pe desisul padurii de Arama, iar in fata pe cotiturile ulitelor strambe ale satului. Toata curtea boiereasca traieste linistita si bogata, cu carduri intregi de gaste, de curci si de claponi; cu bibilici tiuitoare; cu carute dejugate; cu argatii ce umbla a treaba de colo pana colo
- si seara, cand vine cireada de la camp, cumpana putului, scartaind neunsa intre furci, tine isonul berzelor de pe cosare, ale caror ciocuri, rasturnate pe spate, toaca de-ti iau auzul. Fara a fi risipa si zarva, curtea boiereasca pare populata si bogata. Intr-o zi de vara, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de sunetul clopotelor unor postalioni ce intrau in curte cu strigate si saltanat. Atat el cat si nevasta-sa Sofita sarira din paturile lor de cit, si se uitara pe fereastra.
- Iii!
e greu de noi!
Tanase Scatiu cu ma-sa!
exclama boier Dinu.
- Da nu-i mai zice asa, omule, ca te-a auzi a fata Ia-ti mai bine surtucul si esi-le inainte. Coana Sofita trecu repede intr-o odaie de alaturi sa se mai diretice la cap, iar boier Dinu isi trase din fuga cizmele (strangand din ochi si blestemand), isi lua haina in spinare si iesi sa-si intampine musafirii.
- Salutare, nene Dinule, zise noul venit, scuturand pe batran de mana. Iacata, am venit cu mama.
- Sarut mana, coana Prohiro; bre, anul asta fac grau mult, zise Murgulet, sarutandu-i mana cam din fuga.
- Sarut ochii, mama; da ce se potriveste, esti fodul, coane Dinule!
Uite, zau, maica, zise ea lui fiu-sau, parca vad pe caminarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e conu Dinu: nalt, uscativ la chip, asa smead ca dumnealui si fodul Lasa, zau, coane Dinule, ca sunteti fodui Auzi, de atatia m


ari de ani vecini cu mosiile si sa nu lovesti dumneata o data pe la mine!

- Uite, zau, coana Prohiro, ai dreptate; da nu stiu cum s-a facut Vorbind astfel, batrana ingalbenea, incepea sa inghita in sec, se foia fara rost, pana ce cazu pe o banca din cerdac.
- Aoleo, coane Dinule, zise ea repede, facandu-si vant cu mana, imi vine rau
- Putin "coneac", striga fiu-sau, ori apa de Vals, repede sa ne dea ceva Murgulet se repezi fuga la camara si se intoarse numaidecat cu o sticla de cogneac, pe care o varsa mai toata in capul coanei Profira, pe cand fiu-sau o muncea pe la tample sa-si vie in fire. In vremea asta se arata si Sofita Murgulet. Ea dete pe barbati la o parte, saruta mana batranei, o mai stranse de un deget, o mai meremetisi, ce-i facu, ca isi veni baba in simtiri.
- Doamne, coana Profirito, cum stai dumneata afara, soro!
Ia sa intram inauntru, ca pe nadusala asta te bolnavesti chiar din senin, zau. Si, tinand pe baba de subsuori, trecura intr-o odaie racoroasa, mare, in care batrana paru a se inzdreveni ca prin farmec. Sofia Murgulet se ingrijea de baba cu un interes nespus. O puse sa-si istoriseasca patima de la descalicatoare, ii dete cafea cu lamaie, pica otet pe un carbune sub nasul ei
- iar pe de alta parte porunci sa aduca tanarului dulceata, cafea, tutun, cu tot dichisul cuvenit.
- Ia spune-ne, coana Profirito, cum iti vine? Aci, incepu batrana o lunga siretenie de vorba:
- Uite, maica, imi vine asa un "nixis" pe la stomah, si parca numai ia asa ma zgaltaie de chiept, si sa te tii numa goana la cap, si apoi parca-mi bate doua zbanturi in tample, de ma prapadesc, maica!

- Si nu iai nimic dumneata pentru asta?
- Da cate n-am facut!
N-a cheltuit ghetu baiat o gramada de bani!
Ba palianuri, ba consulturi, ba doftoru Draci, ba acu cica sa iau apa de Vacs
- De Vals, mama, o indrepta fiu-sau. Pe cand vorbeau astfel, usa se deschise de la un iatac din fund, si de sub perdelele albe de tara se ivi un chip rotund de fata, care, dand de obrazurile noua ale musafirilor, se facu stacojiu.
- Mamuca draga avu ea aerul de a incepe. Dar in mijlocul odaii, se opri in loc, facu o plecaciune dupa toate regulele ceremonialului de la pension, si dete navala sa iasa pe cealalta usa. Coana Sofita o opri.
- Tinco!
Da nu saluti lumea? Unde te duci? Fata se opri din nou, nehotarata. Obrazul mame-sii luase expresia obisnuita de nemultumire si descurajare, cand i se intampla cateodata sa se supere, iar conu Dinu se rusinase cu desavarsire de stangacia ei.
- Saruta mana coanei Profirite, zise mama-sa. Un moment, cat mai trecu pana sa se hotarasca fata, coana Profira isi infipse privirile in ochii ei, cu toata rautatea lor batraneasca. Fata auzise vorbindu-se in casa de neamul imbogatit al Scatiestilor ca de niste mojici renumiti, iesiti dintr-un vechi vataf al tatalui lui conu Dinu Murgulet, si a-i vedea in casa lor i se parea o adevarata enormitate. Dar, in cele din urma, se duse sa sarute mana coanei Profire. Batrana o saruta pe obraz, uitandu-se la ea lung si scuturandu-si valurile de carne de pe trup, de pofta rasului.
- Ptiu, sa nu fie de deochi!
ca frumoasa mai esti!
Fata se duse dupa aceea la fiul batranei si-i intinse mana cu aceeasi reverenta; el raspunse tare si sigur de sine:
- Salut!
Apoi, fericita ca-si ispravise complimentele, se retrase in dosul scaunului lui tata-sau, si, dupa un minut, o sterse. Coana Profira incepu iarasi a rade:
- Cresc, bata-le norocul, ca din apa Acuma numai barbat ii lipseste Conu Dinu Murgulet isi ciugulea unghiile de la o mana, neindraznind sa priveasca in fata batranei. In fond il supara vorba coanei Profire, fiindca intelegea unde vrea s-o aduca. Dar nevasta-sa, cu sensul practic al femeilor, da din cap cu intelesuri.



- Raul e, zise ea, ca nu facem grau destul.
- Ia lasa, coana Sofito, raspunse batrana, conu Dinu sa traiasca!
De atatea mari de ani, de cand are mosia de la Eforie pe nimic, bez mosia dumisale parinteasca, marita pana acum sapte fete. Pe conu Dinu nimic nu-l supara mai rau decat sa-i fi zis ca are mosia de la Eforie pe nimic. Isi musca din unghii mai adanc si tacu.
- Asa e, ingana coana Sofita, dar avem greutati: fata la pension, nepotu-meu in strainatate
- Aracan de mine, maica, da tot invata? Ce-a mai iesit si moda asta cu invatatura pana la adanci batranete!
Uite, eu pe Tanase al meu l-am pus la treaba de mic copil, si slava lui Dumnezeu, baiatul a iesit bun, treaba treaba, plimbarea plimbare. Acu sa-i gasesc nevasta cumsecade si m-am linistit. Anu asta trebuie sa-l insor, ca mi-e c-oi inchide ochii fara sa apuc sa-mi vad nepotii Ce zici, coane Dinule? Conu Dinu dete din cap, parca ar fi zis ca asa e, dar ca asta nu-i treaba lui. Dupa ce-si ispravira cafeaua, Tanase Scatiu scoase o pana de gasca din buzunar, matura o enorma tigareta de chihlimbar cu care fuma, puse pana murdara pe farfuriuta, iar tigareta in toc, si se sculara sa plece. Coana Profira dori sa vaza pe Tinca la plecare, dar fata nu se gasi nicaierea. Cam infipta, batrana saruta pe conu Dinu pe frunte, zicandu-i:
- Asa sunt fetele, marfa scumpa. Ce zici, vecine, nencuscrim?
- Drum bun, coana Profiro. Ia sa ridice cosul de la trasura. Vatase Tafta, pune mana, sa nu se dea vizitiul jos. In sfarsit, plecara. In urma lor, coana Sofita umbla domol in jurul lui barbatusau, si, cu sfioasa supunere, cauta sa-i ghiceasca gandurile. Dansul isi rasuci o tigara, fara a zice nimic, si intra s-o aprinda. Fumul din salon il lua de cap.
- Ah!
Zi, te rog, sa deschida geammurile. Nevasta-sa stete un moment la indoiala.
- Au sa intre toate mustele, omule. Murgulet se indrepta spre masa sa gaseasca chibriturile si dete cu ochii de pana de gasca lasata de tanarul Scatiu.
- Deschideti usile, sa iasa mirosul de mitocani!
Ia poftim de vezi, zise el facand explozie, cu bratele incrucisate inaintea penei, cine-mi cere fata. Eu sa-mi dau fata la asemenea mojici? Doar daca mi-o lua Dumnezeu mintile!
Ba-da-rani!
Coana Sofita incerca sa fie serioasa, desi ii venea sa moara de ras. Barbatu-sau se intoarse din nou catre dansa.
- Am mosie de la Eforie pe nimica, ha? De ce nu pofteste fiu-sau sa ma urce la mezat, sa-l invat eu minte!

- Nu, zise nevasta-sa, zambind, fiindca spera sa-i dam fata.
- Sa-mi dau eu fata unui asemenea mojic!
Ti-am spus: daca mi-o lua Dumnezeu mintile, poate. Apoi urma a face pasi mari prin casa si a trage adanc din tigara, ca si cum maximul acesta de fum ar fi putut reduce firea sa la un minimum de suparare. Coana Sofita trecu pe nesimtite intr-o odaie vecina, lasandu-l sa-si potoleasca singur furia. Conu Dinu, ramas singur, prinse a innoda firul vremilor de azi cu lungul sir al celor trecute, si a se intreba, cu disperarea oamenilor batrani, cum era cu putinta ca nepotul vatafului Scatiu (pe care vataf il vazuse el insusi in spinarea unui tigan si batut de un alt tigan cu opritorile de la cai, dupa porunca lui tata-sau, caminarul) sa ajunga a cere mana fetei lui? Si imaginile trecute ii reveneau in minte, slabite, cu cate o rasaritura de observatie copilareasca cum le facuse: bunaoara ca pe atunci ploua mai des si mai la vreme. Sezu jos si fuma mai departe din tigara stinsa, sarind cu mintea la nepotu-sau Damian, care nu mai venea din strainatate, la sora-sa Diamandula, mama lui Damian, care traia numai prin puterea imaginei fiului sau, la una si la alta, pana ce un pisic, care se strecurase sub scaun, ii atrase luarea-aminte prin indemanarea cu care se juca cu pana tigaretei lui Tanase Scatiu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.