Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Costache CONACHI - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 14 sept. 1778, com. Tiganesti, jud. Galati - m. 4 febr. 1849, com. Tiganesti, jud. Galati.

Poet

Fiu de mare boier, educat cu grija intra de timpuriu in cariera administrativa, suind treptele pana la cele mai inalte demnitati: ispravnic de Tecuci (1806), vornic de politie al Iasilor (1814-1818), coresponsabil al Visteriei, cap al Departamentului Afacerilor Straine (1823-1827), mare logofat al Dreptatii (1831-1838). Ia parte la redactarea Regulamentului organic; candideaza, fara succes, la tronul Moldovei (1834). Desi unul dintre cei mai mari proprietari ai tarii, CONACHI este un adept al filosofiei luminilor, pe care o interpreteaza in termeni moderati, accentuand necesitatea schimbarilor treptate, fara ruperea de traditie. Poet reprezentativ al epocii, compune cantece de lume (larg difuzate prin intermediul lautarilor), elegii (in care-si canta iubirea contrariata pentru Zulnia) ocazionale, un mic tratat de prozodie, o serie de sonete satirice pentru papuserii. Pe langa numeroase imitatii din mica poezie neoclasica franceza, CONACHI traduce o serie de opere semnificative pentru ideologia luminilor, apartinand lui Pope (incercare de voroava asupra omului), Marmontel, M-me Cottin (romanul Mathilda, I-I1I, 1844), Pierre d Herbigny (Privire politiceasca a Evropii din anul 1825) etc. Scriitor popular in epoca desi de circulatie manuscrisa, rafinat si original, CONACHI ramane unul dintre cei mai autentici reprezentanti ai fazei de tranzitie care precede explozia romantica dintre 1830 si 1840.

Toate datele pe care le posedam despre C, coroborate cu marturiile unor observatori straini demni de incredere (Bois le Comte, CocheUet, St. Marc-Girardin), vorbesc de cultura, seriozitatea, tactul si cumpatarea sa - insusiri rare in mediul corupt si ignar al oligarhiei boieresti din timpul fanariotilor. Puternic marcat de ideologia luminilor, CONACHI impartaseste cu "filosofii" cultul catorva valori fundamentale (ratiunea, legea naturala, importanta stiintelor, armonia creatiei), corijandu-le insa prin bun-simt si o perceptie lucida a realitatilor. In putinele sale scrieri cu caracter politic (notele marginale la traducerile din Pope si d Herbigny, adnotarile pe cartea Le contemplati/ ou pensees libres sur la politique, la morale et la philosophie, indeosebi Scrisoarea catre mitropolitul Veniamin, 1837) pledeaza pentru progres, dar pe cale treptata, avertizand, inaintea lui Kogalniceanu, impotriva mimetismului si a pripelii in opera de modernizare. (Civilizatia "a ajuns a fi intre noi ca un zburator ce au femeile zmintite" si "nici neam nu s-au luminat in adevarata lumina dinodata dimpotriva, grabirea aduce si sminteli si greseli, care nu se mai pot indrepta, nici tamadui".) Desi sustine monarhia constitutionala si face rechizitoriul privilegiului de nastere, nu pare convins de folosul corpurilor intermediare, nici de caracterul ilegitim al elitei conducatoare. Admirator al lui Newton si Locke, fugind de "ideile nepipaite a metafizicei, adica a zgomotului de cuvinte fara fapte", incredintat ca "nu ideile dovedesc pe lucruri, ci ispitirile", el ramane totusi un deist cu reflexe de evlavie. in materie de limba, aceeasi moderatie: sustine predarea stiintelor in romaneste, mentinerea cuvintelor de origine slava, introducerea de neologisme (dar precaut si adaptandu-le contextului receptor), instituirea unei instante care sa arbitreze litigiile gramaticale si filologice; mai curioasa, dar revelatoare pentru temerile ce-1 incercau spre sfarsitul vietii, este propunerea ca in scolile publice sa se predea germana, limba "unui neam pacinic si netulburatoare". Ca orice poet care incaleca doua epoci, CONACHI iluzioneaza lesne in privinta incadrarii. Frapat de aptitudinea interiorizarii si de subtilitatea cu care diseca pasiunile, G. Calinescu a vazut in el un frate mai mic al lui Stendhal si Benjamin Constant; indreptandu-si atentia spre simbolistica anacreontica si tehnica versificarii, istoriografia literara mai veche 1-a situat in compania primilor Vacaresti. De fapt, ambele caracterizari pot fi argumentate: exista efectiv doi C, insa ei sunt succesivi. in prima etapa a creatiei (aproximativ pana pe la 1815-1820), poetul compune mai mult versuri de circumstanta - acrostihuri, madrigale, cantece de lume - toate desfasurand intr-un vers lunecator si cantabil juramintele, complimentele si patimirile tipice erotismului agresiv, dar disimulat al veacului fanariot. Ca si poetii galanti ai neoclasicismului epigonic francez, a caror opera ii era familiara, el rationalizeaza afectele, recurge la mitologie, reduce imaginile la un rol ilustrativ, cultiva perifraze. Femeia iubita este celebrata hiperbolic, si, cu toate ca femeile sunt mereu altele, doar adoratia ramanand aceeasi, versurile nu contureaza portrete, ci un ideal abstract de feminitate, rezumat in conventia "nurilor". Acaparat de concept, obiectul se resoarbe intr-o simbolica redusa la cateva motive gramaticalizate, apartinand repertoriului petrarchizant: iubirea e "foc", se transmite si se primeste prin "ochi", provoaca suferinte la modul safic, se exprima prin supli-catii, promisiuni si oftari stereotipe. Cu mult mai interesante sunt elegiile si "heroidele", inspirate de mistu-itoarea pasiune a scriitorului pentru Smaranda Negri (Zulnia). indeosebi aceasta dragoste ardenta si tarzie (C. avea 34 de ani cand a cunoscut-o pe Zulnia si 50 cand a condus-o la altar) il transforma pe usuraticul inchinator al lui Eros intr-un amant despletit si tragic. In Amorul din prietesug si Scrisoare catre Zulnia, zvarcolirile neputincioase ale vietii sunt convertite nemijlocit in literatura; discursul liric devine confesiv si patetic, caci interiorizarea starii de criza impinge dincolo de sabloane, spre o expresie dramatizata, dar autentica, a combustiei morale, desi, evident, carentele limbajului, convingerea ca poeziei i se aplica regulile prozei, nu-i permit lui CONACHI sa descopere romantismul: in planul sintaxei poetice si al modului de a construi imaginea, el ramane tributar clasicismului epigonic al luminilor. Viziunea sa asupra dialecticii sufletesti a indragostitilor traduce insa o problematica surprinzator de "moderna": nefiind "rousseau"-ist, deci neidentificand "natura" cu "virtutea", CONACHI inclina in mod spontan sa accentueze conflictul dintre instinct si conventiile sociale: cei doi eroi se zbuciuma fiindca se simt irezistibil atrasi unul spre celalalt si sunt, in acelasi timp, terorizati de ideea pacatului. De-aci, variatiile pe tema "prietesugului", ca armonie spirituala si ideal al plenitudinii, atins la capatul unor aspre incercari initiatice. Desi predominanta, materia erotica nu epuizeaza creatia lui CONACHI incercarile satirice, uneori scenarizate pentru papuserii, compuse pe cont propriu (Giudecata fimeilor, 1806) ori in colaborare (Comedia banului Constantin Canta ce-i zic Cabujan si Cavaler Cucos, scrisa impreuna cu D. Beldiman si N. Dimachi), invedereaza un spirit incisiv si neiertator, pe care-1 starnesc nu atat ridicolul, cat abuzurile si injustitia. Poezii de tip meditativ, despre zadarnicia maririlor si extinctia universala (Lumea), excelenta muncii de la tara, elogiata in spirit horatian si fiziocratic (Raspunsul unei scrisori), egalitatea naturala a oamenilor (Cine are gust sa-mi creada) ori elegia Pe nasalie, de o intensa vibratie emotiva, unde intalnim sintagma eminesciana "dulce lumina" etc. confirma laolalta, depasirea anacreontismului, indrumarea inca dibuitoare spre orizonturile romantice. Traducerile efectuate de C, exceptand pe cele "filosofice" ("Voroava" asupra omului de Pope) ori politice (Tabloul Europei la 1825, dupa Pierre d Herbigny), denota o predilectie in acelasi sens, spre literatura inimilor tandre si a melancoliilor rationalizate de la sfarsitul veacului al XVIII-lea (Marmontel, Colardeau, M-me Cottin, Parny, micii poeti neoclasici, insusi Voltaire fiind selectat prin opere de tip preromantic: Oreste, Zaire, Alzire etc). Desi a incercat sa desfaca puterile sentimentului de sub cenzura gustului dominant si sa croiasca drum ontologiei rationaliste a luminilor, CONACHI ramane un om al tranzitiei, un luminist in anteriu si un preromantic in papuci, imbinand sensibilitatea cu epigo-nismul neoclasic, emotia cu alegoria, cautarea prudenta a noului cu traditia, lirismul confidential si marile interogatii cu o arta batraneasca a versului.




OPERA

Poezii. Alcatuiri si talmaciri, ed. ingrijita de N. Ionescu, Iasi, 1856 (ed. II, ingrijita de M. Pompiliu, pref. de Caterina Vogoride-Conachi, introducerea Schite din viata si familia logofatului Conachi, de Em. Vogoride-Conachi, Iasi, 1887); Poezii, ed. ingrijita de I. Pillat, Bucuresti, 1942; Scrieri alese, ed., pref., glosar si bibliografie de Ecaterina si Al. Teodorescu, Bucuresti, 1963. Traduceri: M-me Cottin, Mathilda, I-III, trad. de ~; Iasi, 1844;

REFERINTE CRITICE

G. Sion, in Revista contimporana, nr. 1; 2, 1873; G. Bogdan-Duica, in Convorbiri literare, nr. 1; 2; 4, 1903; CONACHI Botez, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1906; Gh. T. Kirileanu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1909; G. Ibraileanu, Epoca Conachi, curs editat de CONACHI Stanescu si T. Maruta, 1920 (ed. II, in G. Ibraileanu, Opere, VII, 1979); N. Iorga, in Revista istorica, nr. 4-6, 1921; N. Cartojan, Contributii privitoare la originile liricii romanesti in Principate, 1927; Ch. Drouhet, in Viata Romaneasca, nr. 1-3, 1930; I. M. Rascu, Alte opere din literatura romana, 1938; G. Cali-nescu, Istoria; D. Popovici, in Studii literare, I, 1942; idem, La litterature; G. Calinescu, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, nr. 1, 1954; N. A. Ursu, in lasul literar, nr. 9, 1960; P. Cornea, Studii; Al. Teodorescu, in Revista arhivelor, nr. 2, 1963; Al. Piru, Lit. rom. prem; Al. Hanta, in Ramuri, nr. 1, 1970; M. Angheies-cu, Preromantismul romanesc, 1971; D. Pacurariu, Clasicismul romanesc, 1971; P. Cornea, Originile; Ov. Papadima, Ipostaze ale iluminismului romanesc, 1975; P. Cornea, in Cahiers roumains d etudes litteraires, nr. 1, 1976; Roxana Sorescu, in voi. Structuri tematice si retorico-stilistice in romantismul romanesc, 1976; E. Simion, Dimineata poetilor, 1980; P. Paltanea, in Manu-scriptum, nr. 2, 1982; CONACHI Cublesan, Teatrul intre civic si etic, 1983; Charles Drouhet, Studii de literatura romana si comparata, 1983; Al. Hanta, Idei si forme literare pana la Titu Maiorescu, 1985.


 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Costache CONACHI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Costache CONACHI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text