ZANCA Andrei (pseudonimul lui Andrei Carol Sofalvi), se naste la 13 sept. 1952, Sighisoara.
Poet si traducator.
Fiul lui Andrei Sofalvi, muncitor, si al Olgai (n. Zanca). Absolvent al Scolii generale nr. 1 si al Liceului nr. 1 (azi "Mircea Eliade"), din Sighisoara. Studii postliceale (197l-l974) in cadrul Acad. Comerciale din Bucuresti. intre 1974 si 1978, muncitor la "Gaz metan" Sighisoara. Absolvent al Facultatii de Filologie, sectia germana-romana, a Univ. din Cluj (1978-l982). Din 1982, prof. la mai multe scoli si licee din Sighisoara.
A debutat (1978) in revista Echinox (sub numele real - Andrei Sofalvi), iar editorial in Caietul debutantilor 1980-l981 (1983). in 1984 ii apare volum Poemele Nordului. Colaboreaza, cu poeme si traduce, la revista Echinox (al carei redactor a fost in perioada studentiei). Vatra, Romania literara, Viata studenteasca, Amfiteatru, Tribuna, Contemporanul s. a. Premiul pentru poezie al orasului Cluj si Premiul I la Colocviul National Studentesc de la Iasi pe 1980; Premiul special al revista Viata studenteasca si Amfiteatru pe 1981; Premiul Univ. din Cluj (pentru eseistica) si premiul revista Viata studenteasca pe . Poezia lui
Andrei Zanca traieste dintr-o virulenta perceptiva care anamorfozeaza expresionist notatiile cotidiene, desfigurindu-le prin intermediul angoasei.
Cele cinci poeme cu care Andrei Zanca e prezent in Caietul debutantilor 1980-l981 (1983), incheind acolo plutoanele celor doi ani, ii configureaza deja, fara ezitari, formula poetica dezvoltata apoi mai sistematic in Poemele Nordului (1984). Poetul e un temperament convulsiv, cu perceptii frisonante si catastrofice pe care le reproduce intr-un expresionism alertat de angoase, cu versurile rupte dezagrabil si aritmie, victime candide ale unui suflu incontrolabil. Impetuozitatea perceptiva taie secvente din real (din realul cotidian sau peisagistic) si le initiaza intr-o spaima stihinica. Peisajele se desfigureaza astfel entropie si in ele se releva, dincolo de suprafata notata realist, virulenta unei viziuni, grotesti, panicate si inflamate deopotriva:
"o corabie, lin pe marea bruiata.
bocanind, paza plictiseste puntea, colinele,
ingina glasul femeilor amortindu-si arsita
prin valuri -ovarele doua felinare prin noaptea
sarata, pilpiie pina inspre ziua. splendoare!
megafoanele isi arunca plasa graficelor peste greabanul
zbitlit al viitorului - o voce aseptica curata
buzele zdrentuite ale memoriei11
(Poemul - poezia). |
Aceasta modalitate de a traduce imediat superficia in termenii vehementi ai profunzimii si de a angaja brusc notatia in himeric domina si Poemele Nordului (scuturate drastic de cenzura). Limbajul lui Andrei Zanca e unul frust, debordind de concret si inducind criteriile fiziologicului in contemplatie. Se adauga acestei frusteti o inclinatie aparte pentru figurile dezarticularii si optiunea programatica pentru grotesc si pentru violenta. Peisajele devin astfel niste denunturi ale hidoseniei si niste agonii in acelasi timp, etalind prin paleta sumbra o furie profetica (intoarsa uneori in moralism):
"nici un vulcan pe aproape
bolborosindu-si resemnarea
si soarele se prelinge printre buzele crapate ale amiezii
spre nord - un cer de bulboana
se scurge peste creneluri si turle -
cum ne mai inabusim cum ne mai inabusim
dar camera de luat vederi biziie mai departe:
coline si intinderi, acum11 etc.
(Trunchiuri si ilustrate, VI). |
Chiar si atunci cind poetul mizeaza pe seninatatea contemplatiei si pe notatia suavelor, temperamentul sau le saboteaza prin violente fulgurante, folosind virulenta in plina ceremonie melancolica si procesind delicatetea in impetuozitati:
"cind dimineata tisneste
aburind cimpurile
o pala de renuntare
bintuie linistea
zicudului - prins
Ja liziera unui sentiment, necontenit
picura orele peste sindrile
si trestii, o alta zi se prelinge
iar el trece insingurat pe linga terasamente11 etc.
(Zicudul, II). |
Andrei Zanca e, formal, un peisagist, incitat de descriptia si transcriptia exterioarelor. Dar acest "prag necesar al descriptiei11 e repede angajat intr-o catastrofa imaginativa (mai degraba desfigurativa decit configurativa) care divulga stratul de angoasa din structura lumii.
Emergenta acestuia se rasfringe intr-o scriitura abrupta, convulsionata si reactiva. Notatia e subit convertita in fantasmatic si liniile desenelor se panicheaza. Drama geologica pe care o traduce intr-o fiziologie grotesca viziunea poetului nu e, insa, o drama a materiei, ci una a spiritului. Poetul isi induce spaimele in peisaj, le proiecteaza expresionist in afara si transcrie efectele lor malformante. Descriptia tine la el locul confesiunii si introspectiei, dihd mandat peisajului sa se poarte ca o sadica epifanie a anxietatilor launtrice. Proiectia e modul lui Andrei Zanca de a exorciza o conditie traumatizata, modul sau de a spectaculariza si concretiza angoasa.
OPERA:
Caietul debutantilor 1980-l981, Bucuresti, 1983;
Poemele Nordului, Bucuresti, 1984. |
REFERINTE CRITICE:
D. Muresan, in Vatra, nr. 9, 1983;
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 6, 1985;
R. G. Teposu, in Flacara, nr. 16, 1985;
Alex. Stefanescu, in Vatra, nr. 5, 1985;
Comei Moraru, in Vatra, nr. 5, 1985;
M. Sin, in Vatra, nr. 5, 1985;
Gh. Perian, in Steaua, nr. 2, .
|
