MELIAN Alexandru, se naste la 27 febr. 1939, comuna Luizi-Calugara, judetul Bacau.
Istoric literar.
Fiul lui Vasile Melian si al Alexandrinei (n. Birzu), ambii invatatori.
Si-a facut studiile elementare (1945-l952) in comuna natala, apoi a frecventat Scoala medie tehnica de drumuri si poduri din Bacau (1952-l953) si Centrul scolar mediu de energie electrica si electrotehnica "Iosif Ranghet" din Bucuresti (1953-l955); dupa sustinerea examenelor de diferenta, a absolvit liceul din Bacau in . Licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1960-l965).
Doctor in filologie al aceleiasi Univ. in 1973, cu o teza despre Traian Demetrescu. A functionat ca prof. suplinitor in comuna natala (1956-l958), metodist la Casa raionala de cultura din Tirgu Ocna (1958-l960), apoi preparator (1965-l968), asistent (1968-l971) si lector (din 1975) la Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti.
A debutat in 1956 in Contemporanul, cu o cronica literara la romanul Plecarea Vlasinilor de Ioana Postelnicu.
A mai colaborat la Adevarul literar si artistic. Analele Universitatii Bucuresti. Limba si literatura.
Luceafarul, Revista de istorie si teorie literara. A colaborat la volum colective Comentarii macedonskiene (1971), Reviste literare romanesti in ultimele decenii ale secolului al XlX-lea (1974), Centenar Eminescu (1989) si a ingrijit volum colectiv Eminescu. "Luceafarul" - centenar (1984). A ingrijit, in colab., ed.
Alexandru Melian Eminescu, Icoane vechi si icoane noua (1975) si Drumuri si zari, antologie a prozei de calatorie (1982). Preocuparile sale de istoric literar, consacrate cu precadere celei de a doua jumatati a sec. al XlX-lea, s-au concretizat intr-o serie de studii, publicate in revista si in volum Traian Demetrescu (1983) si Eminescu, univers deschis (1987).
Istoric literar de formatie traditionala, cercetator atent al textelor si documentelor, bine orientat in presa celei de a doua jumatati a secolului al XlX-lea (cele doua studii din volumul Reviste literare romanesti in ultimele decenii ale secolului al XTX-lea dovedesc capacitatea de sinteza a autorului, dar si pe aceea de a scoate la lumina detalii documentare in domenii ce pareau aproape exhaustiv cercetate), Alexandru Melian si-a consacrat eforturile mai ales eminescologiei, dupa parcurgerea sistematica a informatiei legata de si adiacenta vietii si operei lui Traian Demetrescu.
Cartea consacrata acestuia (Traian Demetrescu, 1983), bazata pe investigatiile tezei de doctorat, este o buna monografie de tip "clasic", informata si minutioasa, sistematica si insistent descriptiva, cu numeroase citate, bine alese, asa cum este si necesar intr-o lucrare consacrata unui autor care astazi nu se mai citeste in mod curent. Aceleasi caracteristici are si lucrarea Eminescu, univers deschis (1987), intemeiata pe mai multe studii partial elaborate anterior si pe experienta unui curs special Eminescu tinut la facultate. in unele sectiuni precumpanitor descriptiva (dar oferind o descriere inteligenta si pertinenta a unor parti semnificative din opera eminesciana), ea aduce si citeva propuneri interpretative personale. intre acestea, explicarea "negatiei" eminesciene ca o "consecinta, directa sau indirecta, a disponibilitatii afirmative", intelegerea poemului
Mai am un singur dor ca unul in care "gestul liric fundamental" este "invocarea vietii in moarte", ori explicatiile date unora dintre pozitiile controversate din publicistica eminesciana, nu sint lipsite de interes.
Merita remarcata, in aceeasi ordine de idei, si editia din publicistica eminesciana (Icoane vechi si icoane noua, 1975), realizata in colaborare cu Gh. Bulgar, o premiera pentru perioada respectiva, punind in circulatie texte sistematic eludate dupa 1945.
OPERA:
Traian Demetrescu, Craiova. 1983;
Eminescu, univers deschis. Bucuresti, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
D.C. Mihailescu, in Contemporanul, nr. 32, 1983;
Z. Cirlugea, in Luceafarul, nr. 3, .
|
