Acest roman inaugureaza un intreg ciclu de scrieri, al carui personaj, Darie, este prezent si in cartile ce au urmat "(Dulaii, 1952; Florile pamaritului, 1954; Radacinile sunt amare, 1958/ 1959; Jocul cu moartea, 1962; Ce mult te-am iubit, 1968).
Scris la persoana 1, romanul il are ca per-.sonaj principal pe Darie, un copil sarman dintr-un sat de campie. El rememoreaza cu fidelitate si amaraciune lapte si intamplari la care a asistat in anii copilariei, dand nastere astfel unui tablou epopeic al vietii pline de chin, dusa de locuitorii satelor din Campia Dunarii, in primele doua decenii ale secolului XX.
Romanul
Descult, se deschide cu un amplu tablou al conditiilor de trai ale taranimii inainte de izbucnirea rascoalei din 1907.
insesi denumirile asezarilor omenesti reflecta conditiile de existenta degradante: Omida, Be~ litori, Raioasa. Aici locuitorii se confrunta cu o saracie cumplita: fiecare are cate o "biata Jis-teica" de aratura, umbla descult, iar pentru hrana, oamenii isi procura graunte fierte, pasat, lapte de capra sau, de cele mai multe ori, se hranesc cu stevie, fiertura de urzici etc.
Oamenii sunt coplesiti de necazuri, sunt nevoiti sa rabde seceta si iernile cumplite. Copiii se imbolnavesc repede si nu de putine ori mor, caci unica modalitate de a se trata o reprezinta buruienile si descantecele. Ei nu cunosc mangaiere, dar stiu ca, daca cineva ar indrazni sa le faca ceva, parintii lor ar face moarte de om pentru ei. Darie isi aminteste: "Pe niciunul nu ne mangaia mama, nici daca ne bolnavim nu ne mangaia. Ramanea trista, intunecata la fata Dar daca s-ar lega cineva de noi, si ea ar sti, n-ar mai avea pace, omor ar face." Mizeria, asemenea unei boli contagioase, se intinde fot mai mult. Un adevarat, urlet al foamei cutremura intreg romanul. Deznadejdea si suferinta se revarsa intr-un fluviu de manie, din care va izbucni marea revolta taraneasca din anul 1907. Imaginea satului romanesc, devenit scena desfasurarii rascoalei, este cutremuratoare. Taranii rasculati infrunta moartea fara spaima, stri-gandu-si dispretul fata de asasini. Lui Darie mama sa ii spune cu emotie sa pastreze intacta in memorie imaginea cruzimii executiilor din timpul rascoalei: "Sa nu uiti. Da rie! Nimic sa nu uHL Sa spui copiilor tai si co piilor pe care-i vor avea copiii tai sa le spui Auzi, Darie? Sa nu uiti Sa nu uiti. Darie"
Participant si martor la evenimente, Darie isi impune sa pastreze nestinsa amintirea a tot ceea ce a trait si a vazut cu ochii sai, simtind ca are o obligatie morala fata de parintii sai si de comunitatea in care a crescut.
Setea de viata a copilului Darie invinge insa toate adversitatile. Va munci din greu pentru a-si putea achita taxele scolare, animat de o dorinta extraordinara de a-si depasi conditia umila prin invatatura. El va purta in sufletul sau pentru totdeauna imaginea vie a neamului sau de "desculti": "Cum sa uit? Nimic n-am uitat imi aduc aminte de fiecare vis pe care l-am visat in somn si de fiecare vis pe care l-am visat treaz, cu ochii deschisi () Cum sa uit pe mama si pe tata? Cum sa uit pe fratii mei si surorile mele? Cum sa uit neamurile noastre? Cum sa uit chipurile si faptele oamenilor? Nu. Nu, n-am uitat nimic."
Nu de putine ori critica literara a semnalat apropierile dintre Amintirile din copilarie ale lui
Ion Creanga si romanul Descult. Ambii scriitori isi rememoreaza copilaria cu multa sensibilitate. Creanga reconstituie, cu duiosie si umor, "copilaria copilului universal", in vreme ce Za-haria Stancu evoca existenta "unui copil fara copilarie" (Ion Balu, in Prefata volumului Sd nu uiti, DariE).
