Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Victor EFTIMIU



    Victor EFTIMIU - poza (imagine) portret







Victor EFTIMIU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 24 ian. 1889, Bobostita (com. in apropierea orasului Korce din Albania) - m. 27 nov. 1972, Bucuresti.

Dramaturg, poet, prozator si memorialist.

Al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoroman Gheorghe [Ghergo] Eftimiu (bunicul se numea Eftimie [Timco] Ceavo) si ai Mariei (n. Cociu), zisa si Economu, fiica de preot. Cetatenia romana o va obtine EFTIMIU abia in 1919.

Al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoroman Gheorghe [Ghergo] Eftimiu (bunicul se numea Eftimie [Timco] Ceavo) si ai Mariei (n. Cociu), zisa si Economu, fiica de preot. Cetatenia romana o va obtine EFTIMIU abia in 1919. Dupa ce urmeaza, in com. natala, primele clase (1895-1897) in lb. greaca, isi va insoti (1897) parintii la Bucuresti, fiind aici inscris la scoala primara de pe strada Silvestru, strada pe care, colt cu Calea Mosilor, isi asezase negotul de coloniale si bauturi tatal sau. Stabilit definitiv la Bucuresti in 1905, EFTIMIU isi publica, in acelasi an, prima poezie in efemera rev. Speranta, scoasa de el insusi (5 iu-.). Dupa colab. la Dumineca, Viata literara si artistica (pseud.: EFTIMIU Victor, Athanes, V. EFTIMIU Grecu s. a.), redacteaza, la Sibiu, impreuna cu O. Goga si II. Chendi, rev. Tara noastra (1908). Onorariile primite in contul colab. la Luceafarul (Sibiu), Tribuna (Arad), Lupta (Budapesta) s. a. ii permit o calatorie la Paris, via Budapesta-Viena, si o sedere de doi ani (1909-1910) in capitala Frantei. intors in tara, va fi in scurta vreme un om afirmat director al Teatrului Comedia (1912), director, in mai multe randuri (1920-1921; 1930; 1944-1945), al Teatrului National din Bucuresti, al celui din Cluj (1927), presedinte al SSR (1 sept 1944-1948), membru al Acad. (din 1950), presedinte al PEN-Clubu-lui Roman si presedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (din mai 1972), distins cu multe alte titluri onorifice, premii si decoratii, frecvent calator peste hotare s. a. m. d. Scriitor cu priza la public, dar repede perimat postum, EFTIMIU este autorul a circa 140 de voi., intre care peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele mereu jucate si reluate; a scris, in total, aproximativ 200 000 de versuri, 5 000 de art literare, a tinut peste 1 000 de conferinte publice.



Daca nu s-a intors de la Paris, ca atatia altii, cu o diploma universitara care sa-1 recomande unei mai mult sau mai putin lucrative cariere "burgheze", nu e mai putin adevarat ca tot la Paris a intalnit tanarul EFTIMIU "marea sansa" a vietii sale, ocazia de a "demara in tromba" intr-o cariera literara care n-a fost lipsita nici de satisfactii, nici de prosperitate, nici chiar de longevitate. Cei doi ani petrecuti boem in capitala Frantei (1909-1910) si cunostinta, acolo, cu studiosul EFTIMIU Lovinescu, colocatar, o vreme, la aceeasi gazda, i-au furnizat - hazard preschimbat in destin-o nescontata, dar decisiva sansa de afirmare. La Paris, incepe EFTIMIU sa scrie ceea ce va fi "piesa de rezistenta" a intregii sale opere: poemul dramatic insir te margarite. intors in tara pentru a-1 termina si finisa, tanarul cvasianonim asista in seara zilei de 2 febr. 1911 la o triumfala premiera pe scena Teatrului National din Bucuresti, careia directorul institutiei, Pompiliu Eliade, cunoscut ocazional la Paris prin intermediul lui EFTIMIU Lovinescu, ii asigurase o atmosfera favorabila si o distributie de zile mari. A fost si a ramas adevaratul debut al lui E., primul si cel mai durabil succes din abundenta si deloc lipsita de succese cariera a dramaturgului pe care, atunci, il lansa. Prim-planul notorietatii si publicitatii, in care acest spectaculos boom 1-a propulsat literalmente "peste noapte", nu va mai fi parasit, practic, pana la sfarsitul vietii de norocosul "autor dramatic", care-a stiut sa-si alimenteze copios "norocul", incepand cu cel tematic si terminand cu cel valoric. Dramaturgia lui EFTIMIU cuprinde (urmand o sistematizare pe care autorul insusi a operat-o. dupa criterii tematice si formale) un prim ciclu al "legendelor romanesti": Insir te margarite (feerie folclorica in care simbolistica si tiparele basmului romanesc, motivele si personajele sale consacrate apar in decantari arhetipale, redimensionate, reasamblate armonios intr-o originala sinteza, intr-un elegant compendiu stilizat, versificat si dramatizat, al intregii noastre mitologii populare), Rapsozii (1911), Stramosii (1912), Cocosul negru (1913; ambitioasa incercare de a configura - mergand pe linia redimensionarii fabulosului folcloric - un ipotetic "Faust romanesc", neomologat insa de critica), Ringala (1915; drama istorica raportata curent la Vlaicu-Voda al lui Al. Davila), Mesterul Manole (1925), Haiducii (1949), Pana Lesnea Rusalin (Rascoale) (1956; conceputa initial ca libret pentru opera omonima a lui Paul Constantinescu). insufletite de un vibrant patriotism, piesele lui EFTIMIU cu subiecte luate din istoria nationala respecta documentul pana la Urnita exigentelor specifice ale fictiunii artistice, de unde intervine, in spiritul adevarului istoric recunoscut, fabulatia proprie. Beneficiaza, cele mai multe, de cadenta si prestanta versului impecabil turnat, ireprosabil ca prozodie si ca sonoritate, vers scenic al carui virtuoz s-a dovedit a fi EFTIMIU si in "tragediile eline": Prometeu (1920), Thebaida (1924), Atrizii (1939) ori in "dramele medievale": Don Juan sau Tragedia iubirii (1922), refacuta (1938) sub titlul Poveste spaniola cu Don Juan, Don Quijote, Bufonul si Moartea, Glafira (1926), Theochrys (1933), la care se mai adauga, in proza, Doctor Faust, vrajitor (1957). Tot in proza sunt scrise "comediile si dramele bucurestene": Dansul milioanelor (Ploaia de aur) (1922), Inspectorul broastelor (1922), Marele duhovnic (1929), Stele calatoare (1936), Alegeri, Scoala noua, Mandatul, Testamentul, Halatul alb (1959), Parada (1960), Fetele Didinei (1968), precum si "comediile provinciale": Ariciul si sobolul (1912), Sfarsitul pamantului (1915), Omul care a vazut moartea (1928), Ferestrele albastre sau Comedia aparentelor (1938). Satira de moravuri si de caractere, cu incisive accente de critica sociala, ofera dramaturgului avantajul de a-si putea pune din plin in valoare temperamentul extravertit, agerimea privirii si sagacitatea observatiei, mobilitatea transpunerii in medii si psihologii diverse etc, dimpreuna cu profesionalismul de inalta clasa al tehnicii dramatice, cu verva replicii, a dialogului alert. Excelenta tehnica, perfecta stapanire a mijloacelor, infailibilul simt al limbii caracterizeaza, in ipostaze specifice, si poezia lui E.: Poemele singuratatii. Imnuri crestine. Cantece de oras (1912), Candele stinse (1915), Lebedele sacre (1920), Cantecul milei. Sonetele iubirilor defuncte (1923), Noaptea subterana (1933), Oglinzile (1939) s. a. sunt volume de versuri in care un optimism funciar, juisant, ii interzice lui EFTIMIU asumarea poetica a dezbinarii cu lumea, mimata totusi in posturi romantice si simboliste, conventionalizare din inaderenta temperamentala. Reale sunt inclinatiile clasice, carora le convin mult mai bine tiparele parnasiene, starile de echilibru euforic si eufonic, muzicalitatea si fluenta versului cantabil, transparent, cultul rigorilor limbii si formei, ale formei fixe indeosebi, precum in cele 707 sonete (1966), numar sporit ulterior pana la 1180: record care, cantitativ cel putin, face din EFTIMIU "sonetistul nr. 1" al literaturii romane. Proza lui EFTIMIU (nuvele, schite, romane "in maniera senzationala pentru placerea publicului si e de presupus cu intentii curat comerciale" - G. Calinescu) e intrecuta in interes nu numai de dramaturgie si lirica, dar si de memorialistica: volumele Fum de fantome (1940), Amintiri si polemici (1942), Magia cuvintelor (1942), Spovedanii (1944), Priviri peste veacuri (1944), Oameni de teatru (1965), Portrete si amintiri (1965), si chiar de aforismele din volumele Vorbe vorbe vorbe (1934) si Ganduri (1940).

OPERA

(a) teatru: "legende romanesti": Insir te margarite, poem feeric in cinci acte, Bucuresti, 1911, (revazut 1969); Rapsozii, un act, Bucuresti, 1911; Cocosul negru, fantezie dramatica in sase acte. Bucuresti, 1913; Ringala, drama istorica in cinci acte (in proza), Bucuresti, 1915; Mesterul Manole, Bucuresti, 1925; Haiducii, piesa in cinci acte (in proza), Bucuresti, 1949; Pana Lesnea Rusalin (Rascoale), drama in cinci acte (sapte tablouri) in versuri, reprezentata la Cluj, 1956; "tragedii eline": Prometeu, tragedie in cinci acte, Bucuresti, 1920; Thebaida, tragedie in cinci acte, Bucuresti, 1924; Atrizii, tragedie in cinci acte. Bucuresti, 1939; "drame medievale": Don Juan sau tragedia iubirii, Bucuresti, 1922; refacuta sub titlul Poveste spaniola cu Don Juan, Don Quijote, Bufonul si Moartea, drama in versuri, in zece tablouri, Bucuresti, 1938; Glafira, Bucuresti, 1926; Theochrys, drama in versuri, in 5 acte (12 tablouri), Bucuresti, 1933; Doctor Faust, vrajitor, piesa in cinci acte (in proza), Bucuresti, 1957; "tragicomedii taranesti" (in proza): Poveste de Craciun, Bucuresti, reprezentata 1911, publicata 1914; Akim, Bucuresti, 1912; Craciunul lui Osman, tragicomedie intr-un act, Bucuresti, 1913; Comoara, Bucuresti, 1922; Omul biruie pamantul (f. a.); Viscolul si primavara (f. a.); Ilie Samanta (f. a.); "comedii provinciale": Ariciul si sobolul, fabula moderna intr-un act, Bucuresti, 1912; Sfarsitul pamantului, comedie in trei acte, reprezentata la Braila, 1915; refacuta si publicata, 1947; Omul care a vazut moartea, comedie in trei acte, reprezentata la Cernauti, 1928; publicata la Bucuresti, 1928; Ferestrele albastre sau comedia aparentelor, cinci acte, reprezentata in 1938; publicata la Bucuresti, 1975 (in Opere, VI); "comedii si drame bucurestene": Dansul milioanelor (Ploaia de aur), comedie in cinci acte, reprezentata la Bucuresti, stagiunea 1933-1934; scrisa 1922; Inspectorul broastelor, comedie intr-un act. Bucuresti, 1922; refacuta, in trei acte, Bucuresti, 1958; Marele dulwvnic, drama in trei acte, Bucuresti, 1929; Migdale amare (f. a., pierduta); Stele calatoare (f. a., pierduta); Alegeri (f. a.); Scoala noua (f. a.); Mandatul (f. a.); Testamentul (f. a.); Liberalii, Bucuresti, (f. a.); Halatul alb, piesa in patru acte, Bucuresti, 1959; Parada, piesa in sase acte. Bucuresti, 1960; Fetele Didinei, comedie in trei acte. Bucuresti, scrisa in 1968; reprezentata in 1970; "piese cu subiecte de peste hotare" (in proza): Mireasa rosie, drama intr:un act, Bucuresti, reprezentata in 1912, publicata 1923; Ave Maria!, Bucuresti, reprezentata in 1913, publicata 1923; Napoleon I, drama istorica in 4 acte, Bucuresti, 1914; Fantoma celei care va veni, roman teatral in sapte tablouri, 1922; publicata Bucuresti, 1923; Daniela sau Drumul prin ceata, reprezentata la Bucuresti, 1931 (pierduta); Scamatorii, piesa in cinci acte, reprezentata la Bucuresti, 1942; publicata Bucuresti, 1975 (in Opere, VI); Sylvette, comedie in trei acte, reprezentata la Bucuresti, 1944; publicata Bucuresti, 1975 (in Opere, VI); Pelerinii (f. a.), publicata Bucuresti, 1975 (in Opere, VI); Dansatoarea (f. a.); alte texte dramatice: Scorpionul, reprezentata la Sibiu, 1908 (pierdut); Cavalerii Sfantului Nepomuk, (f. a.) (pierdut); Nu te superi? spectacol de revista, reprezentat la Bucuresti, 1912 (pierdut); Cum am face?, spectacol de revista reprezentat la Bucuresti, 1914-1916 (pierdut); E lata rau, spectacol de revista, reprezentat la Bucuresti, 1914-1916 (pierdut); prologuri teatrale (in versuri): Teatrul, Craiova, 1911 (scris in colab. cu Dim. Anghel); Cinematograful, Bucuresti, 1912; O sala noua. Bucuresti, 1912; teatru de papusi: Pui de om, Bucuresti, 1977. Ed.: Legendele romanesti. Bucuresti, 1948; Teatru, pref. autorului, Bucuresti, 1956; Teatru, MI, pref. autorului, postfata de R. Popescu, Bucuresti, 1962; Opere, I-VI, cvasitotalitatea operei dramatice, Bucuresti, 1969-1975; Teatru, ed. de Mircea Popa, Bucuresti, 1986; (b) versuri: Poemele singuratatii. Imnuri crestine. Cantece de oras, Orastie, 1912; Candele stinse. Bucuresti, 1915; Lebedele sacre, Craiova, 1920; Cantecul milei. Sonetele iubirilor defuncte, Bucuresti, 1932; Poemele singuratatii. Candele stinse. Lebedele sacre, Bucuresti, 1924; Oda limbei romane, Bucuresti, 1927; Noaptea subterana, Bucuresti, 1933; Cantecul mamei si al copiilor. Bucuresti, 1935; Oglinzile, Bucuresti, 1939; 13 Decembrie si alte poeme. Bucuresti, 1947; Oda limbei romane. Poezii 1906-1956, pref. autorului, Bucuresti, 1957; Soliile terestre, Bucuresti, 1961; Versuri, Bucuresti, 1964; Poezii, pref. de C. Maciuca, Bucuresti, 1964; 707 sonete, Bucuresti, 1966; In gloria patriei, Bucuresti, 1967; Cosmos, Bucuresti, 1971; Omul, Bucuresti, 1973; Opere, VII, Bucuresti, 1978 (Poezii); VIII, Bucuresti, 1980 (Sonete); (c) proza scurta: Dar de nunta, Bucuresti, 1911; Fara suflet, Bucuresti, 1912; Spovedania unui clovn si alte nuvele. Bucuresti, 1913; In temnitele Stambulului, Bucuresti, 1913; Povestile focului, Bucuresti, 1915; Ca doi straini, Bucuresti, 1917; Contes roumains, adaptation frantaise de Marc Varenne, Paris, 1918; Pe vremea haiducilor, Bucuresti, 1920; Spre tara noua. Povestiri din Orient, Bucuresti, 1922; Risto Darda. Mormantul de pe tarmul marii, Bucuresti, 1922; Un asasinat patriotic, Bucuresti, 1926; Vulturul de argint, Bucuresti, 1931; Omul lui Dumnezeu, Bucuresti, 1937; Focuri pe Baragan, Bucuresti, 1940; O nunta aristocratica, Bucuresti, 1952; Poveste iiaiduceasca, Bucuresti, 1953; Negutatorul de idei, Bucuresti, 1971; Opere, IX-X, Bucuresti, 1981-1982 (Nuvele, schite, povestiri); Nuvele si povestiri, ed. si postfata de C. Mohanu, Bucuresti, 1989; (d) romane: Doua cruci. Roman din viata macedoneana, Bucuresti, 1914 (ed. II, 1922, in voi. Spre tara noua. Povestiri din Orient; ed. III, 1983, in Opere, XII); Rasputin (semnat cu pseud. Axentie Sandomirsky), Bucuresti, 1920 (ed. II, 1922, sub titlul Bestia mistica. Viata si moartea lui Rasputin); Tragedia unui comedian, Bucuresti, 1924 (ed. II, 1940, ca prima parte a romanului Omul fara nume; ed. III, 1985, in Opere, XIV); Principesa Moruzof Bucuresti, 1925 (ed. II, 1940, sub titlul Principesa Simonof, ca parte secunda a romanului Omul fara nume; ed. III, 1985, in Opere, XIV); Elfiona, Bucuresti, 1925 (ed. II, 1983, in Opere, XII); Dragomirna, Bucuresti, 1930 (ed. II, 1983, in Opere, XII; pref., curriculum vitae si bibliografie de C. Mohanu, 1994); Le nain du Theatre Francais, Paris, 1931 (roman in trei parti, dintre care a doua parte este trad. in lb. franceza a romanului Tragedia unui comedian); Kimonoul instelat, Bucuresti, 1932 (ed. II, 1970; ed. III, 1984, in Opere, XIII; ed . revazuta si adaugita de C. Mohanu, 1991); Arhanghelul cu aripi de ceara, Bucuresti, 1935 (ed. II, 1942, sub titlul O dragoste la Viena; ed. III, 1946, idem; ed. IV, 1984, in Opere, XIII); Omul fara nume (cuprinde: Prolog, Tragedia unui comedian, Principesa Simonof, Spre sursele tragediei; ed. II, in aceasta structura, in Opere, XIV, 1985); Lora Mirandy. Romanul unei actrite, Bucuresti, 1941 (ed. II, 1986, in Opere, XV); Scadenta, Bucuresti, 1944; (ed. II, 1986, in Opere, XV); Pe urmele zimbrului, Bucuresti, 1957 (ed. II, 1964; ed. III, 1987, in Opere, XVI); fengri, Bucuresti, 1970 (ed. II, 1987, in Opere, XVI); Opere, XII-XVI, Bucuresti, 1983-1987; Romane, ed. si postfata de C. Mohanu, Bucuresti, 1989; (e) memorialistica: Fum de fantome, Bucuresti, 1940; Amintiri si polemici Bucuresti, 1942; Magia cuvintelor, Bucuresti, 1942; Spovedanii, Bucuresti, 1944; Priviri peste veacuri, Bucuresti, 1944; Oameni de teatru, Bucuresti, 1965; Portrete si amintiri. Bucuresti, 1965; (f) aforisme: Vorbe vorbe vorbe, Bucuresti, 1934; Ganduri, Bucuresti, 1940; (g) scrieri pentru copii si tineret: Corabia cu pitici, Bucuresti, 1919; Basme de Craciun, Bucuresti, 1922; Baiatul pierdut, Bucuresti, 1922; Fat-Frumos din lacrimi, Bucuresti, 1922; Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Bucuresti, 1922; Padurea ursitoarelor, Bucuresti, 1922; Katalina, Bucuresti, 1922; Sarpele fermecat, Bucuresti, 1922; Minunea Sfantului Ilie, Bucuresti, 1922; Patania calugarului Gherasim, Bucuresti, 1922; Alina-Linda, Bucuresti, 1922; Trei ingeri, Bucuresti, 1922; Voievodul Dreptatii, Bucuresti, 1923; Vin sarbatorile, Bucuresti, 1923; Un bob de grau, Bucuresti, 1928; Stramba-lemne si Sfarma-pietre, Bucuresti, 1928; Ionica Prostul, Bucuresti, 1928; Omul si Dracul, Bucuresti, 1928; Vestitorii, Bucuresti, 1928; Paunasul codrilor, Bucuresti, 1952; Prichindel, Bucuresti, 1953, (ed. II, 1955); Poveste haiduceasca, povestire in proza, Bucuresti, 1953; Iepurasul de turta dulce, Bucuresti, 1954, (ed. II, 1958); Basme, Bucuresti, 1955; Poveste haiduceasca, epopee in versuri, Bucuresti, 1956; Focul. Legenda lui Prometeu, Bucuresti, 1956; Copiii din China, Bucuresti, 1959; Povestile lui Mos Cocos-Cocolos, Bucuresti, 1960; Povestind copiilor, Bucuresti, 1961; Omul de piatra, Bucuresti, 1966; Dreptatea lui Ion Voda, Bucuresti, 1966; Din vremuri voievodale, Bucuresti, 1967; Inchinare marelui Stefan, Bucuresti, 1975; Basme, Bucuresti, 1975; Fairy Tales, trad. de Luiza Carol, Bucuresti, 1979; Opere, XI, Bucuresti, 1982 (Basme. Povesti. Povestiri); Cerbul fermecat, Bucuresti, 1985; Omulet, prelucrare de V. Gafita, Bucuresti, 1989 (ed. II, 1992); (h) pamflete: Jos laba de pe tricolor! Demascarea lui Stelian Popescu, Bucuresti, 1936 (ed. II, adaugita tot 1936); Regele muntilor. Cum a ajuns Stelian Popescu din imparat al baltilor regele muntilor, Bucuresti, 1936; (i) diverse: Discurs la Mesaj si O comunicare, interventii parlamentare, Bucuresti, 1932; Noi si sovietele, interventii parlamentare, Bucuresti, 1945; Akademos, comunicari si referate academice, Bucuresti, 1955. Traduceri: Eschil {Eumenidele), Sofocle {Oedip rege) si Euripide {Elena), in voi. Trei clasici, Bucuresti, 1941; A. S. Puskin, Boris Godunov, 1950 (ed. II, 1953); Pierre Corneille, Horatiu, Nicomed, trad. in colab., 1956; J. B. P. Moliere, Amphitryon, trad. in colab., 1956; idem, Burghezul gentilom, 1958; Shakespeare, A douasprezecea noapte, prelucrata dupa titlul: Petitorii Oliviei, farsa in doua acte, reprezentata, Bucuresti, 1912, publicata Bucuresti, 1922.




REFERINTE CRITICE

I. Trivale, Cronici literare, 1914, 1971; EFTIMIU Lovinescu, Critice, III; idem, Istoria; idem, Memorii, I; idem, Scrieri, I, II, IV-V; M. Dragomirescu, Critica, II, 1928; G. Calinescu, Istoria; Perpessicius, Alte mentiuni, I; C. Ciopraga, Literatura; D. Micu, inceput; II. Chendi, Pagini de critica, 1969; M. Braga, Destinul unor structuri literare, 1979; V. Rapeanu, Cultura si istorie, 1979; N. Carandino, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1982; F. Aderca, Contributii, I; Doina Modola, Dramaturgia romaneasca intre 1900-1918, 1983; I. Niculescu, in Teatrul, nr. 1, 1983; C. Mohanu, in Manuscriptum, nr. 2, 1984; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, I; P. Sfetca, Agora, 1985; T. Vianu, Opere, XII, 1985; Adriana Popescu, in Teatrul, nr. 7-8, 1986; R. Boureanu, Vazuti in oglinda timpului, 1987; I. Chindris, Figuri de carturari, 1987; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viata, 1987; H. Can-droveanu. Literatura; I. Draganoiu, Convorbirile de joi, 1988; G. Ivascu, Confruntari literare, III, 1988; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 20, 1995; A.Sasu - Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, II; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 35, 1997; G. Serban, in Luceafarul, nr. 31, 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Victor EFTIMIU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Victor EFTIMIU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text