SONETUL CLXXXIII de Vasile VOICULESCU (Poezie)
"Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire, Ne rasvratim, ne plangem de piericiunea noastra, Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra; Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua; Noi il primim cu gheata si-1 rasadim in cremeni Cand Dragostea-i unica vecie data noua.
Ci-n van acum te manii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume, Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine, Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
|
