Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Limanul de Vasile VOICULESCU (Proza)

 

Doamna suna de doua ori si ceru sa vie nursa cu copilasul. Era ora 11, ora plimbarii de dimineata, si, ca buna mama, inainte de plecare, trebuia sa inspecteze toaleta micutului, ca si a bonei, care i-l aduse numaidecit in brate. Dintr-o vuitoare de volane albe, ce-l cuprindea spume-gatoare din cap pina mai jos de picioruse, iesea doar un chip vag de papusa bolnava. Doamna il lua din miinile bonei, il saruta, ii rindui horbotelele de la capison si, punindu-l iar femeii in miini, dete "bunul de iesire".

- Cum a dormit asta-noapte? intreba doamna.

Femeia care pornise se intoarse si raspunse ca baietelul dormise foarte rau, din pricina dintilor care vor sa iasa si-l siciie de citeva zile.

- Doctorul a fost azi dimineata?

Fusese si prescrisese o doctorie pentru frecat gingiile.

Cind au ajuns la usa, doamna intreba din nou despre copil, daca maninca bine.

- Cu multa cazna, abia ia jumatate din papita obisnuita, raspunse nursa, care mai astepta citeva clipe celelalte recomandatii, ce nu intirziara.

- Suzana, fii cu bagare de seama. Nu lasa nici o clipa copilul singur. Nursa ridica plictisita capul.

- Si mai ales nu ingadui nimanui sa se apropie de el, insista doamna. Vezi ca si azi scriu gazetele despre alti copilasi rapiti de banditi. E al doilea in timp de o saptamina. Au ajuns Bucurestii mai rau ca New York-ul.

- N-aveti nici o grija, doamna, o asigura bona iesind.

Era in adevar pe vremea cind ecouri din ispravile gangsterilor americani se izbeau pina in malurile Dimbovitei. Si doamna al carei sot se numara in elita industriei autohtone avea ambitia sa se creada pusa printre cei dintii pe lista banditilor de copii.

Jos in strada astepta caruciorul, pomponat ca un madrigal. In afunzisul lui alb si pufos copilul se pierdu ca intr-un val.

Cind au ajuns in Cismigiu, soarele pripea usor si o lumina imbatatoare umplea gradina. Era sfir.sit de mai. Umbrele pe sub copaci sclipeau, fragede si aeriene asijderi foilor de sus. Mici si-pote de vint izvorau ici-colo din senin si se teseau de la o alee la alta, schimbind intre ele miresmele ca pe niste bucurii, de-a lungul carora mergeau oamenii.




Dar copilasul se arata nesimtitor la frumusetile lumii. El isi urma lupta cu dintii sai indaratnici si seincea necontenit, framintindu-se sub zorzoanele piapumitei. Nursa trebui de asta data Sa-] plimbe cu adevarat si, in loc sa se aseze ca de obicei linga celelalte bone, facu de citeva ori inconjurul gradinii.

In cele din urma, copilul adormi. Intii cu tresarituri, apoi din ce in ce mai adinc. Bona se retrase in fund, in coltul cel mai ferit de zgomot, unde nu se jucau copiii, lasa caruciorul cu micutul m soare si ea se aseza la o lungime de brat, pe o banca.



Era trudita. Nu dormise de citeva nopti, trezita ceas cu ceas de plinsetele copilului, chinuit de primii dinti. Ziua nu avea timp de odihna. Trebuia sa-l hraneasca, sa-i faca baie, sa-l schimbe, sa-I plimbe. Si trebuia sa se ingrijeasca si de ea, pina la cochetarie, cum cerea eticheta marii case la care slujea. O dureau ochii si o ardeau pleoapele. Puse ochelarii de soare, si umbra lor cazu ca un pansament blajin peste vederea obosita. Scoase aproape cu impotrivire din saculet lucrul, ghemul, andrelele si vru sa impleteasca. Dar miinile ii cadeau neascultatoare pe genunchi.

O pereche de gugustiuci se napusti cu filfiituri zgomotoase in frunzarul de deasupra ei si incepura refrenul lor stupid, strigindu-se pe nume: gu-gustiuc gu-gu-stiuc Copilul tresari si chipul i se schimonosi in somn. Ea se ridica si alunga cu batista fluturata pasarile tulburatoare. Si iar incerca sa lucreze un timp.

Acum inainta cu scirtiit de nisip sub pasi o pereche omeneasca. Doi tineri indragostiti trecura inlantuiti prin fata ei. Fata ridea, un ris revarsat sub migala de sarutari a baiatului. Carutul tresalta brusc. Bona intinse bratul si-l clatina usor, ca un leganat. Dar copilul trezit incepu sa tipe si sa se zvircoleasca inauntru. Perechea se pierdea fara macar sa intoarca o clipa capul isi privi ceasul. Mai erau 10 minute pina la sorocul mincarii. Dupa porunca doamnei, ii da copilului una sau chiar doua mincaruri in gradina, ca el sa ramiie cit mai multa vreme afara in aer; il lasa sa plinga si incepu pregatirile: termos, ceasca, lingurita, pesmeti, barbita, tot dichisul se insirui acum pe banca invadata de soare. Copilul minca tot silnic, cu refuzuri, cu smucituri din cap, care risipeau papita pe servetel sau i-o prelingea pe la colturile gurii in jos sub barbie. Un adevarat chin de mai bine de o jumatate de ora Era tirziu. Siruri de carucioare porneau, cu strigate si chemari, spre casele lor. Gradina se golise. Trecuse amiaza mare Un pustiu binefacator se intinse in jurul celor ramasi

Dupa ce schimba copilul de rufe si-l culca la loc, bona intinse pledul pe seindura bancii si se aseza la lucru, mihnita. Nici ea nu stia de ce.

De primavara care-si intetea farmecele-i trecatoare? De viata ei, care trecea asemenea? Avea douazeci si cinci de ani Era inalta, mladioasa, cu parul bogat, ochenata si alba. Chipul avea o frumusete nu de linii, ci de amanunte si nuri Iar tineretea o implinea ca un cadru de aur. Amintiri repezi, nestapinite, toata viata ei, o napadira, ca pe cel ce e gata sa se inece. Ea se afunda, se ineca in apele somnului. Suzanaisi istovise copilaria toata si acum isi irosea tineretele numai ca sa ingrijeasca de copiii altora.

Abia iesita din gaoacea copaii unde o luluise maica-sa, ea s-a trezit, acolo, in satul ei din fundul Bucovinei, leganind zi-noapte, an de an, iar' de ragaz, pruncii popii, sase in sir, unul dupa altul. Nu avea nici macar bucuria sa creasca si ea odata cu micutul, pe care il salta dincolo de hotarele leaganului. Alt copil lua locul celui zburatorit. injugata la leaganul unde preoteasa depunea noul plod, ea se intorcea si se facea iar mica, pe potriva slujbei ei, de simpla manivela. Dar jinduia multa vreme dupa cel drag, care acum, instrainat de ea, se hirjonea pe afara cu ciinii si ceilalti copii. Si gindul ei pipernicit zbura trist in mijlocul lor.

- Ce tot motai acolo, fa?! se rastea preoteasa.

Si mina adormita, care pina atuncea azvirlise in vis cu pietre, ori culesese flori, se intepenea iar in buza de lemn a leaganului Suzana deschise ochii si se trezi uimita, nu in tinda popii, ci. cincisprezece ani mai tirziu, in gradina Cismigiului. intinse ca odinioara bratul Leaganul? Ah! nu, caruciorul, care sta linistit si-l cuprinsese umbra dulce a dupa-amiezii.

Acum lua cu tot dinadinul lucrul si incepu sa impleteasca amintirile.

Dupa ce popa a sfirsit cu copiii lui, a trecut-o unui cumnat in Storojinet. Tot la copii mici. Alt leagan, aceeasi hurducare motaita in isonul oracaielilor de plozi. Aici nu a avut de ridicat decit doi copii. Oraseanul nu a vrut sa traga peste numarul reglementar. Dar cu ei Suzana a avut cazna mult mai mare. Copiii trebuiau spalati des, nu ca ai preotesei, imbracati, primeniti, hraniti la ceasuri cu soroc. 1 se cerea sa le spele scutecele si sa le clipeasca rufele. Au invatat-o cu sila sa lucreze, sa coasa si sa impleteasca. A deprins cum sa ingrijeasca de copii la boala. Adus insa multa vreme dorul ramatului de copii din casa popii. Ajinduit mereu dupa gradina cu poame si dupa batatura cu vaci si cu vitei. Dar aici a trait mai bine. Amincat mincari gatite; a crescut dolofana si voinica. Pe deasupra, au invatat-o sa citeasca si sa scrie. Si mai ales n-a mai batut-o nimeni, cum se intimpla des la popa.

Cind a ispravit si cumnatul popii cu pruncii lui, au trecut-o unui prieten insurat de curind, care astepta primul copil. De data asta Suzana a fost aceea care, pina sa soseasca moasa, a primit pruncul pe bratele ei iscusite. De acum cresterea copiilor nu mai avea nici o taina pentru ea. Fara scoala, fara patalamale - si era abia o codana - ajunsese o nursa deplina.

Asa, Suzana s-a rostogolit de la Storojinet la Cernauti, de la Cernauti la Iasi, de la Iasi la Bucuresti, din mina in mina, din stapin in stapin, fara o aventura, fara o ispita. Era ascultatoare, harnica si constiincioasa, nu atit din fire, cit din mindrie. La inceput, ca sa se fereasca de bataile si certurile stapinilor. Pe urma, din ambitie si un fel de demnitate a slujbei ce indeplinea. Avusese noroc sa intre intotdeauna numai la perechi tinere, cu cei dintii copii, unde domnul, inca indragostit de sotie, nu-si arunca ochii asupra slujnicelor. Era dealtfel serioasa si cinstita Asa ca pina acum sufletul ei sta inca nefolosit, intr-o teaca de temeri si nestiinte. Nici un domn nu-i va-muise fecioria.

Aici, la Bucuresti, in casa unde slujea acum, i se da importanta si onoruri ca pentru o nursa cu mofturi si pretentii. Ea insa se simtea tot Suzana, slujnica hirsita si obosita, care isi iroseste tineretele, cum si-a istovit copilaria, numai ca sa vada de copiii altora, de cind se trezise.

Se scutura, deschise repede ochii si intinse bratul. Caruciorul sta linistit. Umbra castanilor plecase de linga el. Gradina, pina in fund, era tot pustie. Nu incepusera sa vie celelalte bone cu copiii lor. Privi ceasul. Nu era patru. Se ridica si, in virful pasilor, se apropie de carucior si se pleca peste el, ascultind. Copilul parea ca doarme adinc. Asculta mai atenta: nici o suflare. Privi inauntru si incepu sa scormone si sa ridice invelisurile, febril, mai febril, adinc, mai adinc Nu-l gasea. Sigur ca micutul s-a zbatut, ea nu a auzit si el a alunecat la fund, s-a impotmolit sub pleduri si perne. Poate s-a inabusit.



Spaimintata, cu bratele cufundate in stratul de asternuturi, cotrobaia carutul ca o nebuna, cautind copilul. Scutura si zvirli jos tremurind, una cite una, cirpele, plapuma, pledurile, saltelele, desertind pina la podeaua de scinduri caruciorul. Copilul disparuse. Privi nauca imprejur. Nimeni si nimic. $i panica tabari asupra-i. incepu sa-si smulga parul si sa plinga intii inabusit, apoi tare, din ce in ce mai tare. Nu o auzea nimeni! A trebuit sa se linisteasca singura. in sfirsit, si-a venit in fire si a inceput sa caute in preajma, apoi mai departe, boschetele, colturile, bancile, gradina intreaga, iscodind, intrebind. S-au strins trecatorii, au inconjurat-o celelalte bone si surori, care soseau in carduri. Nimeni nu vazuse, nu auzise, nu stia nimic. Toti isi dadeau cu parerea ca gangsterii rapisera copilul. Tatal, enorm de bogat, putea plati o rascumparare regeasca. in sfirsit, se ivi si un sergent, suparat de aglomeratia care ameninta sa-i calce iarba si sa-i strice florile. La auzul intimplarii, el lua o atitudine magistrala, intreba, facu investigatii, cauta in cele din urma, propuse sa mearga la comisariat, impreuna cu reclamanta. Lumea se imprastie. Caruciorul, uitat, fu impins repede pina la sergent, care il lua ca pe un trofeu la politie.




Comisarul asculta cu rabdare plingerea si porunci unui agent sa porneasca impreuna cu bona in Cismigiu, unde sa faca din nou cercetari, cu reconstituirea intimplarii pe teren, sa culeaga urme, date, informatii si sa ia firul. El intre timp va telefona la Prefectura Politiei, care sa organizeze o echipa de cercetare si de descindere ia gazdele de hoti. Bineinteles, s-au luat semnalmentele celor doi tineri indragostiti care trecusera pe linga carucior, ochind copilul. Suzana trebuie sa-i recunoasca din citeva mii de fotografii cc-i vor fi puse dinaintea ochilor.

Din nou in gradina, agentul ispravi repede cercetarea lui in vint si pleca sa duca rezultatul. Suzana cazu pe banca si incepu sa se boceasca incet. Era sleita. O lua frigul, uitase sa manincc la vreme, cind o furase somnul. Si groaza, durerea, disperarea o torpilau far' de ragaz. Se framin-ta singura, biiguind vorbe (ara noima. O tinara care trecea pe acolo se apropie repede de ea si o striga pe nume:

- Suzana, tu esti?

Suzana sari, speriata de nadejde:

-A, Livia, Livia! de-ai sti ce s-a intimplal! Nu cumva ai aflat unde este copilul?

Si, apucind de git pe fata uluita, o tiri linga ea pe banca si ii povesti ingrozitoarea intimplarc, nenorocirea care o lovise. Livia o asculta cu interes, dar linistita, mingiind-o pe par si obraji. Slujisera impreuna la Cernauti, in casa unui negustor. Nu se mai vazusera de ani. Dar pe Livia o podidi mila si lua prietena cu sila la ea acasa, sa se intremeze citeva ceasuri. Sedea departe, dar cu tramvaiul se ajungea numaidedt. Dupa ce s-o odihni si s-o mai inviora, se poate intoarce la comisariat, dupa noutati.

Sosira intr-o mahala, viermuind de lume, sadita cu circiumi, pline de chiote si veselie. Acolo, pe strada cu caldarim de bolovani, intrara intr-o curte, cuprinsa pe trei laturi de cite un sir de odaite, ca niste chilii de manastire. Rochii pestrite, jupoane colorate, fuste rosii, rufarie, ciorapi pusi la uscat atimau in fata fiecarei camarute. Prietena deschise cu cheia si patrunsera intr-una din chilii. Un pat curat, o oglinda in perete, un lavabo alb, dulap, un cufar si ilustratii pe zid. Pe masa, citeva carti si o masina cu petrol, pe care Livia o aprinse. Cu acelasi chibrit aprinse si o candela de sub icoana Maicii Domnului, ce strajuia un colt al odaii. Si o lumina rosie prinse a clipi sfioasa.



Livia fierse oua, facu ceai, praji piine. alerga de cumpara mezeluri. Si pe masura ce-si indestula si-si mingiia prietena, ii povestea viata ei de zbucium si chin Pina ce a gasit linistea si odihna aici. Era multumita. Putea sa traiasca de capul ei asa cum vrea. Nu trebuia decit sa-i dea gazdei, pe linga chirie, atit din ce cistiga. Si cit va fi tinara, cistigul nu are sa-i lipseasca.

Suzana se rusina si sc-ngrozi. Sa-ti vinzi trupul! Sa te pingaresti pentru piine!



- Nu pentru piine, lamuri prietena. Pentru libertate si pentru liniste. Scapi de stapinii rai, de copiii plingaciosi, de stapine pacatoase, mai pacatoase decit slugile lor. Decit sa te terfeleasca ei, mai bine alegi tu pe cine iti place. Si nu e acelasi lucru, trebuie sa o recunosti. Tu crezi ca ai sa scapi? Intr-o zi, lot un domn are sa te ademeneasca, pentru ca peste citeva luni nevasta-sa sa te alunge ca pe mine, cu saminta blestemata in tine.

Suzana se scula sa plece. Mincarca ii sta in git, ca un nod de plumb, si sufletul i se innegrise.

- Daca nu mai ai ce face acolo si scapi, da-i dracului si vino aici. E o camera sloboda linga a mea. O sa lucram amindoua si o sa traim bine. Ai sa vezi!

Ajunsa din nou in Cismigiu Suzana se astepta sa gaseasca gradina compatimitoare, trista, vestejita. Dimpotriva, era mai stralucita decit o lasase, plina de mingiierile serii care se apropia. Nimeni n-a mai oprit-o s-o intrebe, sa-i dea un sfat Trecu ca o umbra umilita si necunoscuta, strabatu aleile si se indrepta spre comisariat cu inima zvicnita.

Comisarul, cum o vazu, incepu sa zbiere le ea.

- Bine, nebuno, ce e asta? Pui toata politia capitalei pe foc degeaba?!

- Cum degeaba, domnule, ingaima ea, sprijinindu-se ingrozita de un scaun.

- Degeaba, copilul e acasa.

- Acasa, unde?

- L-a parintii lui, urla comisarul.

- L-au dus hotii? Cit au cerut? si in gind ea socotea anii citi trebuie sa slujeasca degeaba ca sa despagubeasca pe stapini de suma rascumpararii.

- Ce hoti, smintita? Nici un hot Ai fost tu o netrebnica. Auzi, in loc sa vezi de copil, tu dormi ca o putoare!

Suzana nu pricepea deloc Comisarul urma:

- Noroc ca slapina-ta, ca o adevarata mama invegheata, a venit in Cismigiu sa te controleze. Suzanei i se taiara picioarele.

-Avenit?Cind?

- Cind? cind sforaiai si-a luat copilul acasa.

- Si-a luat copilul? din carut?

- Spaimintata de primejdie, l-a luat in bratele ei de mama Ce? trebuia sa impinga carutul in locul tau? A trimis de l-a ridicat pe urma de la comisariat Haide, iesi! Altadata sa nu mai petreci noaptea cu amantii si ziua sa dormi la datorie! Si palma grea a comisarului cazu peste obrazul ci, incendiindu-l.

Pamintul incepu sa se invirteasca iute, tot mai iute Imbrincita, ea iesi impleticindu-se si se rezema de zidul cladirii Pe urma porni cu pasi clatinati catre Cismigiu. Se aseza pe o banca deoparte si stete, intiia oara singura pe lume. Sezu cu ochii deschisi, fara sa vaza, fara sa auza, pina ce gradina se goli iarasi.

Violenta supliciului o devastase. Dintr-o data se uritise. Chipul i se uscase si se pirlise ca de o arsita naprasnica. Buzele i se crapasera si-i singerau. Ochii se decolorasera si nasul i se botise. De zdruncinul launtric, singele secret se dezlantuise neasteptat si inainte de vreme. Ceea ce insemna ca in citeva ceasuri de tortura se prapadise o luna de viata.



Suzana zacea acolo goala de suflet, goala de trecut, goala de viitor. ii ramasesera numai aisinea si ciuda. Se poate oameni atit de nemilosi? Sa o lase sa se zbata intr-o nebunie de chinuri? Fara sa se indure sa o instiinteze ca baietelul nu fusese furat?! Ar fi primit orice pedeapsa, chiar inchisoarea, pentru vina ei. Dar razbunarea asta diavoleasca nu si-ar fi inchipuit-o. Si n-o putea suporta. O respingea. Cruzimea o strivise mai mult decit orice batjocura, chiar decit siluirea, li trebuia o razbunare. Si nu putea sa se razbune decit asupra ei insesi

Hulubii se lasau greoi pentru culcare in copacii sumbri. Sus, in vitrina amurgului, se aprinse luceafarul tinar. Suzana il zari. Se smulse si porni orbecaind catre strada cu casa tainica, unde se insirau chiliute ca de manastire, cu linistea lor de liman.

Si fiecare copac pe sub care trecea o aplauda, lovind in boarea noptii, una de alta, palmutele frunzelor Gradina intreaga o petrecu pina departe cu freamatul ei primavaratic, ca o incurajare.

Cind ajunse, Livia ii deschise bratele.



Joi 23 ianuarie 1947, Bucuresti.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Limanul



Opera si activitatea literara Vasile VOICULESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui Vasile VOICULESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Limanul

- citeste textul



Poezie

In gradina Ghetsimani

- citeste textul
In gradina Ghetsemani - o meditatie pe tema Legea Iubirii
IN GRADINA GHETSEMANI - comentariu
IN GRA,DINA GHETSEMANI - analiza literara
In gradina Ghetsimani - mitul christic al suferintei
IN GRA,DINA GHETSEMANI - Poezie religioasa - Motivul biblic

Batea la poarta cerului

- citeste textul
Batea la poarta cerului - meditatie pe tema destinului

Calatorie Spre Locul Inimii

- citeste textul
Poezia Calatorie spre locul inimii

Imn Muncii


Poezia Imn muncii

CLXXX (26)

- citeste textul
CLXXX (26) - analiza literara a sonetului

SONETUL CLXX

- citeste textul
SONETUL CLXX - Semnificatia titlului

SONETUL CLXXXIII

- citeste textul
SONETUL CLXXXIII - Ideea poetica si Structura poeziei
Sonet CLXXXIII- semn si semnificatie poetica

GRAI VALAH

- citeste textul
GRAI VALAH - Oda - Structura, semnificatii, limbaj artistic

Sta sufletul fara iubire

- citeste textul



Articole

Despre Vasile Voiculescu

- citeste textul



Povestiri

Lostrita

- citeste textul
Lostrita - povestire romantica - Tema, eroii, conflictul, subiectul
LOSTRITA de Vasile Voiculescu
LOSTRITA - analiza literara
Lostlita - povestire de Vasile Voiculescu
Caracterizarea lui Aliman personaj principal in povestirea fantastica Lostrita
LOSTRITA - valorifica credintele legate de duhurile apelor intr-o poveste de dragoste tulburatoare
LOSTRITA - (subiectul povestirii, elemente folclorice, semnificatia personajelor si a deznodamantului)
APRECIERI CRITICE
Lostrita - o poveste fantastica de dragoste

Ultimul Berevoi


Ultimul Berevoi - o povestire realista

PESCARUL AMIN

- citeste textul
PESCARUL AMIN - comentariu literar - Povestirea fantastica - Semnificatii

In Mijlocul Lupilor


In Mijlocul Lupilor - demonstratie ca e povestire fantastica