Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Tache PAPAHAGI - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 20 oct. 1892, Avdela (Grecia) -m. 17 ian. 1977, Bucuresti.

Folclorist si lingvist.

Scoala primara la Avdela, studii secundare la liceele romanesti din Ianina si Bitolia (1902-1912) si superioare la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1912-1916). Dr. in filologie al Univ. din Bucuresti cu teza Graiul si folclorul Maramuresului (1925). A fost prof. secundar la Targu Neamt (1916-1918), apoi asistent (1920-1925), docent (1926-1928), conferentiar (1928-1943) si prof. univ. (1943-1948) la Univ. din Bucuresti. Debut in volum cu conferinta tiparita Aromanii din punct de vedere istoric, cultural si politic in 1915. In 1927 inaugureaza cursul de Etnografie lingvistica romana, primul de acest fel la noi. A colaborat la Grai si suflet, Langue et litterature, Vieata noua s. a. Cercetarile sale au avut in permanenta un caracter interdisciplinar, imbinand etnografia, folclorul, dialectologia si privind fenomenele din perspectiva comparatista, romanica si balcanica. O buna parte din lucrarile sale au urmarit sa faca cunoscuta si sa reliefeze valoarea creatiei literare, populare si culte, in dialectul aroman (prima sa carte este o Antologie aromaneasca, 1922). Studiile sale de etnografie si folclor (intre care Images d ethnographie roumaine, I-III, 1928-1934, Macedoromanii sau aromanii, 1927; Aromanii. Grai, folclor, etnografie, 1932; Poezia lirica populara, 1948, Mic dictionar folcloric, 1979), ca si cele lingvistice (Din morfologia limbei romane, 1937, Manual de fonetica romanica, 1943, Dictionarul dialectului aroman general si etimologic, 1963) sunt rodul unor minutioase cercetari de teren si denota o vasta eruditie in domeniul specialitatii stricte, dar si in cele inrudite.

A tinut si numeroase cursuri universitare de lingvistica si etnografie-folclor, nulte litografiate. Laureat al Premiului de Stat (1964) si prof. emerit (1964).



PAPAHAGI apartine in mod indiscutabil scolii lingvistice a lui Ovid Densusianu, atat prin locul important pe care-1 detin in activitatea sa cercetarile de teren, cat si prin atentia acordata felului in care fenomenele etnografice si folclorice reflecta psihologia poporului roman, conditiile sale de viata si experienta istorica in diversele regiuni in care a locuit de-a lungul timpului. Orientarea sa se dovedeste a fi, si a ramane, foarte moderna, datorita perspectivei comparatiste, dar si prin forma lexicografica de prezentare pe care o imbraca unele din lucrarile sale. Ca folclorist, PAPAHAGI s-a ocupat de culegerea materialului in zone marginale, pana la cele mai putin sau deloc cercetate (Maramuresul, zonele din Peninsula Balcanica locuite de aromani), si il studiaza tinand seama de fenomenul sincretismului, dar si de legaturile stranse cu modul de viata, ocupatiile traditionale si experienta istorica a poporului. A fost o minte sistematica (atat Graiul si folclorul Maramuresului, cat si Poezia lirica populara se bazeaza pe o schema clasificatoare foarte amanuntita), in acelasi timp atenta la nuante (interesant este, de pilda, felul cum stabileste notele ce diferentiaza folclorul aroman de cel romanesc din nordul Dunarii) si nazuind sa dea o imagine cat mai completa a vietii spirituale populare oglindite in produsele literare. Felul cum alege citatele ilustrative demonstreaza pe de alta parte si un sigur gust literar. In acelasi timp, PAPAHAGI insista ori de cate ori are prilejul asupra necesitatii imbinarii cercetarilor folclorice cu cele lingvistice, domenii care se implinesc si se lumineaza reciproc. Interesante sunt si opiniile sale teoretice (ce iau mai ales forma definitiilor si precizarilor terminologice), intemeiate nu numai pe o buna cunoastere a materialului concret, ci si pe o bibliografie romaneasca si straina remarcabil de bogata. PAPAHAGI si-a consacrat o parte insemanta a eforturilor publicarii literaturii aromanesti, populara si culta: pe langa Antologia aromaneasca, 1922, a inaugurat si o "Biblioteca nationala a aromanilor" din care a reusit sa publice trei numere (Nusi Tuliu, Poezii, 1926; Poetii Z. A. Araia si T. Caciona, 1932 si N. Batzaria, Anecdote, 1935) si a mai pregatit inca doua (M. Beza, Poezii si proza si Poetii Mulovistei), tiparite in volumul postum Grai, folclor, etnografie, 1981. Cu aceasta ocazie se dovedeste si priceperea lui de critic literar. PAPAHAGI doreste, pe de o parte, sa furnizeze material de lectura in graiul propriu aromanilor, care isi creasera din ce in ce mai mult o clasa culta, atat pe meleagurile natale, cat si in Romania, iar pe de alta parte, sa accentueze, pe langa originalitate, si unitatea graiurilor si literaturilor aromana si daco-romana si sa dovedeasca valoarea estetica a operelor dialectale, orale sau scrise. Entuziasmul nu-i obnubileaza insa spiritul critic: observatiile sale implica totdeauna o ierarhie a talentelor, precum si sesizarea trasaturilor caracteristice care-1 deosebesc pe fiecare autor. Studiile introductive la volumele de literatura aromaneasca sunt substantiale, oferind datele biografice minimale ale autorilor, caracterizari de sinteza, prezentarea continutului principalelor creatii si a particularitatilor lingvistice ale scriitorului, semnalarea eventualelor influente ale unor scriitori romani. In "Biblioteca nationala a aromanilor" textele sunt publicate in original si in transpunere in limba romana literara, PAPAHAGI optand pentru o transpunere "mot-a-mot pe care o considera preferabila "pentru istoria si critica literara romaneasca" pentru ca ramane cea mai aproape de modul de a gandi si de a se exprima al originalului si in acelasi timp permite si studiul filologic comparativ. Prin lucrarile sale tiparite (dar si prin cele ramase in manuscris), ca si prin numeroasele cursuri universitare de folcloristica, etnolingvistica si istoria limbii, PAPAHAGI ramane unul dintre cei mai interesati carturari aromani integrati ariei spirituale romanesti din secolul al XX-lea. OPERA: Aromanii din punct de vedere istoric, cultural si politic. Bucuresti, 1915; La romanii din Albania, Bucuresti, 1920; Latina vulgara, curs litografiat, Craiova, 1921-1922; Antologie aromaneasca. Bucuresti, 1922; Din epoca de formatiune a limbei romane, curs multigrafiat, Bucuresti, 1923; Din folclorul romanic si cel latin. Studiu comparat, Bucuresti, 1923; O problema de romanitate sud-ilirica, Bucuresti, 1923 (extras); Din epoca de formatiune a limbei romane. Probleme etno-lingvistice, Bucuresti, 1924 (extras); Cercetari in Muntii Apuseni, Bucuresti, 1924 (extras); Graiul si folclorul Maramuresului, Bucuresti, 1925; Creatiunea poetica populara. Bucuresti, 1926; Disparitii si suprapuneri lexicale, curs litografiat, 1926-1927; Etnografie lingvistica romana, curs litografiat. Bucuresti, 1926-1927; Macedoromanii sau aromanii, Bucuresti, 1927; Images d ethnographie roumaine, I-III, Bucuresti, 1928-1934; Folclor roman comparat, curs litografiat. Bucuresti, 1928-1929; Introducere in filologia romanica cu privire speciala asupra istoriei limbei romane. Fonetica, curs litografiat, Bucuresti, 1930 (extras); Aromanii. Grai-Fol-clor-Etnografie, curs, 1932; Prin Muntii si Valea Cernei Superioare, Craiova, 1935 (extras); Flori din lirica populara. Doine si strigaturi, Bucuresti, 1936; Din morfologia limbei romane. Bucuresti, 1937; Contributii lexicale, Bucuresti, 1939; Etimologii, Bucuresti, 1940; Manual de fonetica romanica, Bucuresti, 1943; Paralele folclorice «greco-romane», trad. din poezia populara greaca, Bucuresti, 1944; Notes d etymologie roumaine, Bucuresti, 1945 (extras); Concordances folkloriques et ethnographiques, Bucuresti, 1946-1948 (extras); Cri-tique d une etude philologique, Bucuresti, 1946; Dix ety-imologies, Bucuresti, 1946 (extras); Sur Craciun "Noe l" (Elements aroumains en dacoroumain), Bucuresti, 1946 (extras); Din "Dictionarul dialectului aroman, general si etimologic", Bucuresti, 1947; Din "Mic dictionar folcloric". Spicuiri folclorice si etnografice comparate, Bucuresti, 1947; Poezia lirica populara, Bucuresti, 1967; Paralele folclorice, trad. din poezia populara greaca, Bucuresti, 1970; Mic dictionar folcloric. Spicuiri folclorice si etnografice comparate, ed. ingrijita, note si pref. de V. Rusu, Bucuresti, 1979; Grai, folclor, etnografie, ed. si pref. de V. Rusu, Bucuresti, 1981.



REFERINTE CRITICE

M. Roques, in Romania, nr. 193, 1923; A. Mazon, in Revue des etudes slaves, nr. 1-2, 1923; I. Iordan, in Arhiva, nr. 2, 1923; V. Bogrea, in Dacoromania, III, 1923; Th. Capidan, in Dacoromania, III, 1923; Ov. Densusianu, in Grai si suflet, I, 1923; M. Friedwagner, in Literaturblat fur germanische Philolo-gie, nr. 4-6, 1924; N. Iorga, in Revista istorica, nr. 1-3, 1926; idem, ibidern, nr. 7-9, 1926; Ov. Densusianu, in Grai si suflet, II, 1926; St. Pasca, in Dacoromania, IV, 1924-1926; N. Draganu, in Dacoromania, IV, 1924-1926; V Bogrea, in Fat-Frumos, nr. 1, 1927; O. Fouche, in Revue des langues romanes, LXV, 1927; L. Salvini, in Archivi per la reccolta e Io studio delle tradizioni popo-lari italiane, XI, 1936; G. Dancus, in Graiul Maramuresului, nr. 167, 1936; I. Diaconu, in Etnos, 1941, fas-cicola 1; N. Banescu, in Revista istorica, nr. 1-12, 1944; G. Pavelescu, in Transilvania, nr. 1-2, 1945; Gh. Vrabie, Folcloristica romana, 1968; O. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974; I. Datcu, Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor. Folclor literar romanesc, I, 1979.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Tache PAPAHAGI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Tache PAPAHAGI




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text