Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Stefan BEZDECHI



    Stefan BEZDECHI - poza (imagine) portret







Stefan BEZDECHI - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 24 apr. 1886, Ploiesti - m. 25 mart. 1958, Cluj.

Filolog si traducator. Provine dintr-o familie de mici meseriasi de origine aromana.

Scoala primara la Ploiesti, Liceul "Sfintii Petru si Pavel" din acelasi oras (1907); absolvent al Facultatii de Litere din Bucuresti (1911), unde e unul dintre elevii preferati ai lui V. Parvan. La recomandarea acestuia pleaca la Berlin (1915-1916) pentru specializare in studiile clasice. In timpul primului razboi mondial se refugiaza in Danemarca; invata daneza, norvegiana si suedeza, lb. din care va si traduce, semnand, uneori, cu pseud. Tiberiu Boldur, folosit si in unele articole. Reintors in tara, este numit agregat stagiar (1919) la Univ. din Cluj. In 1923 si 1924 face o calatorie de studii la Roma. Din 1926 e prof. titular la catedra de lb. si literatura greaca a Univ. clujene.

Dr. al Univ. din Bucuresti, cu teza De Demosthenis in Philippum oratione, quarta. Debuteaza editorial cu Aristofan si contemporanii sai (1922). Director al Seminarului de Filologie Clasica si decan al Facultatii de Litere si Filosofie din Cluj (1932-1933); director al Institutului de Studii Clasice (1932-1934). Activitatea stiintifica a lui BEZDECHI cuprinde lucrari publice in lb. romana, latina, franceza si germana in rev. Dacoromania, Anuarul Institutului de Studii Clasice, Ephemeris Dacoromana, Propilee literare, Transilvania, Gand romanesc, Luceafarul, Symposion, Acropole (Paris), Societatea de maine etc. Premiul Acad. (1930) pentru trad. Tristelor lui Ovidiu. Reprezentant de seama al stiintei filologice romanesti, BEZDECHI a desfasurat o munca de adevarat pionierat, imbogatind literatura si cultura noastra cu marile valori ale clasicismului antic. A mai tradus (in voi. separate, in antologii sau in periodice) din Hesiod, Platon, Aristofan, Euripide, Homer, Xenofon s.a.



Daca simpla insirare a studiilor si traducerilor semnate de BEZDECHI provoaca prin reactia oarecum normala azi imaginea savantului prizonier intre rafturile bibliotecii clasice, scrutarea lor atenta ne restituie, dincolo de un perimetru cultural imens, o sensibilitate de exceptie, pe care V. Parvan o intuia la diligentul sau student. Atras mai ales de luminile Greciei eterne, pe care le toarna in tiparul limbii romane, interpretandu-le din unghi social, filosofic si literar, BEZDECHI se dovedeste la fel de bun cunoscator al literaturii latine, al scrierilor patristice bizantine sau al poeziei neogrecesti. Varietatea tematica, filosofica si, evident, artistica a tuturor acestor perioade din istoria spiritului european impinge, fatalmente, la fragmentaris-mul cercetarii. Dincolo de el insa, o articulare interna dezvaluie dimensiunea ordonatoare. In acest sens, Aristofan si contemporanii sai (1922) si densa culegere de Ganduri si chipuri din Grecia veche (1927), la care am adauga studiile introductive la traducerile din Platon, Aristotel, Lucian din Samosata, Marc Aureliu s.a., alcatuiesc jaloanele unui sistem virtualizat nu doar de diversitatea solicitarilor, cat de intentia de a limpezi integral textul antic sau patristic. Studiind si restituind prin traduceri comentate scrieri filosofice si literare, BEZDECHI si le asuma prin indelungata familiarizare, implicandu-se in epoca lui Aristofan si Socrate, a carei evocare, de pilda, e sensibilizata de nervul epic:"Pe strazile luminoase ale Athenei lui Pericle puteai intalni zilnic un om ciudat, saracacios la vestmant, descult, mic de statura, care sta de vbrba cu toata lumea si starnea curiozitatea tuturor prin paradoxele lui. Capul sau mare si plesuv, nasul carn, buzele groase si ochii bulbucati cu privirea inlantuitoare atrageau atentia." {Ganduri si chipuri din Grecia veche). Nu altfel este prezentat Sfantul Ioan Gura de Aur, in acelasi volum. In toate cazurile insa, indiferent ca-l portretizeaza pe Euripide sau Aristofan, pe Antifon sau Andocide ori ca vorbeste, strans argumentat, despre Homer si opera lui, acribia filologului atent la nuanta primeste estompa binefacatoare a unei participari afective. Mai exact, istoricul se conjuga in mod fericit cu artistul, chiar daca acesta ramane o prezenta discreta in articolul ce reconstituie si demonstreaza. Balanta inclina spre referinta pe cat posibil exacta, BEZDECHI reactionand astfel la istoriografia greaca ce pendulase, timp de aproape doua milenii, intre adevar (filosofie) si retorica (arta). Observarea atenta, de-a lungul etapelor, a acestei nehotarari credem ca limpezeste si justifica, printr-un revers, de altfel nemarturisit, insasi metoda de cercetare a lui BEZDECHI Cele doua studii, Istoriografia elena si Conceptia elena despre istoriografie, au, din acest punct de vedere, dar si din acela al capacitatii de sinteza a autorului, o valoare de referinta. El se va angaja, tocmai aici, intr-o polemica desfasurata in deplina urbanitate. Astfel, criticii formulate de Lucian Blaga ca in istorie grecul "va cauta sa ridice faptele la nivelul unor semnificatii tipic -ideale" (Despre istoriografie), BEZDECHI ii raspunde, argumentat, ca "acesta era tipul de istorie pe care ar fi dorit un Platon sau Aristotel s-o vada realizata. Toata istoriografia greaca - cu rarisime exceptii - s-a dezvoltat si a dainuit sub zodia ademenitoare a retoricii." Astfel ca "forma a mancat fondul, adica interesul pentru frumos a inabusit orice veleitate de a respecta adevarul, fie el chiar sub forma aceea banala de adevar pragmatic, necum de adevar cu fulguratiuni parmenidiano-platonice!" (Dl Blaga si istoriografia greaca). Daca istoria greaca "nu putea uita ca s-a nascut din poezie" (Istoriografia elena) de unde intuirea, probabil, de catre B., a valorii plastice, a materialitatii chiar a cuvantului din Dialogurile lui Platon (1922), demersul stiintific al filologului pastreaza un sever echilibru intre conceptual si sensibil. Asumarea de care aminteam mai sus precipita intr-un sistem estetic (si de gandire) sui-generis: deplasarea, in istoriografie, de la adevar la retorica o putem considera ca reeditarea, la un anumit nivel, a unei evolutii mai generale, "de la ethos la pathos" si existenta "in toate domeniile manifestarii omenesti, fatala ca o lege a naturii". Este vorba de o conceptie permanenta, intrucat "ethosul reprezinta perioada de armonie, de concentrare, de stapanire de sine, de masura si randuiala", iar "pathosul infatiseaza zdrobirea catuselor impuse de controlul de sine, dezlantuirea luptei intre notele discordante ale sufletului" (Aristofan si contemporanii sai). Ridicate la rangul de principii ("pathosul e doara femeie, precum ethosul e barbat"), ethosul si pathosul permanentizeaza, de fapt, cele doua tipuri de sensibilitate - clasic si romantic - intre care se realizeaza armonia ce garanteaza perenitatea faptului de viata sau a valorii estetice a operei. Discutarea ideilor filosofice pla-toniene, a disputelor (Aristofan-Euripide) este pusa sub acelasi semn, al echilibrului necesar, cautat si in poezia de a carei "zare" traducatorul de talent este chemat. Complementare, Antologia liricilor greci (1927) si Antologia poeziei grecesti. 1830-1930 (1936) restituie un univers liric de infinita bogatie, BEZDECHI respectand principiul enuntat, al armoniei, teoretizat de pe platforma esteticianului de asta data intr-un interesant si semnificativ Dialog despre arta: "Ideile sunt urzeala panzei inflorite a artei, iar lucrurile pipaibile, fiintele, cu carnea lor, cu patimile, suferintele si bucuriile lor, alcatuiesc batatura acestei panze". Marcat in acest chip de spiritul clasicismului antic, BEZDECHI se va dovedi putin receptiv la unele orientari din estetica contemporana sau, mai larg, la noile valori ale poeziei etichetate restrictiv drept "incercari de radicala spargere a formelor clasice". Pledoaria lui Pentru " cultura clasica " se mentine la aceeasi tensiune si cand ia in discutie probleme de literatura romaneasca, in care depisteaza mai ales ecouri ale culturii clasice la cativa dintre scriitorii nostri. Erudite, nuantate, dar scrise in linia unui comparativism mai mult tematic, sunt studiile Eminescu si anticii, Eminescu si Nonnos din Panopolis, Reminiscenta antica in teatrul romanesc, Eliade-Radulescu si Aristofan, De la Miron Costin la Herodot etc., ramase in paginile revistelor vremii (Propilee literare, Cele trei Crisuri etc). In aceeasi ordine se inscrie solida monografie consacrata lui Nicolaus Olahus (1939), ce-si pastreaza valoarea de referinta. Interesul pentru umanismul european se va concretiza, mai tarziu, in traducerea cartilor lui Thomas Morus (Utopia, 1958) si Erasmus (Elogiul nebuniei, 1959). Atentia profesorului si savantului a fost insa polarizata de clasicismul antic. Interpretarile facute din poetii epici (Homer, Hesiod), din aproape toti liricii, din Euripide, Aristofan, Tucidide, Platon, Aristotel, Xeno-fon, Teofrast, Plutarh, Marc Aureliu sau Lucian din Samosata incorporeaza o uriasa munca de traducator, insotita de o nu mai putin insemnata activitate de editor, istoric si filolog, efectuata in spiritul stiintific al marilor dascali, un Vasile Parvan sau Vasile Bogrea. imbogatind cultura noastra cu mari valori ale clasicismului antic si ale umanismului, BEZDECHI ramane un reprezentant de marca al scolii filologice clujene .



OPERA

Aristofan si contemporanii sai. Bucuresti, 1922; Ganduri si chipuri din Grecia veche, Cluj, 1927; Nicolaus Olahus. Primul umanist de origine romana, Aninoasa-Gorj, 1939; Nonnos si Ovidiu, Sibiu, 1941; Ganduri si chipuri din lumea antica, ed. ingrijita, pref., note si comentarii de Veronica Mocanu, postfata de N. Lascu, Cluj-Napoca, 1980. Traduceri: Lucian din Samosata, Dialoguri si conferinte, in colab. cu E. Bezdechi, studiu introductiv de ~, Bucuresti, 1922; Marc Aureliu, Catre sine insusi, pref. de ~, Bucuresti, 1922; Platon, Dialoguri, in colab. cu E. Bezdechi, pref. de ~, Bucuresti, 1922; L. Holberg, Trei comedii, pref. de ~, Bucuresti, 1922; Aristophanes, Norii, Bucuresti, 1924 (ed. noua, in colab. cu D. Botez, pref. de C. I. Balmus, 1955); Lucian din Samosata, Dialogurile mortilor si dialogurile zeilor, pref. de ~, Bucuresti, 1924; Euripide, Bacantele. Alceste. Ciclopul, pref. de ~, Bucuresti, 1925; Bucati alese din opera Sfantului Athanasie cel Mare, pref. de ~, Cluj, 1925; Xenofon, Apologia lui Socrate. Ospatul. Din viata lui Socrate, pref. de ~, Bucuresti, 1925; Aristophanes, Pasarile, Arad, 1926; Antologia liricilor greci, pref. de ~, Cluj, 1927; Sportul la eleni, antologie, in colab. cu E. Bezdechi, pref. de ~, Cluj, 1930; Hesiod, Lucrari si zile. Calendarul plugarului, pref. de ~, Cluj, 1930 (ed. noua, Munci si zile, Bucuresti, 1957); Ovidiu, Tristia. Scrisori din Tomis, pref. de ~, Cluj, 1930; Antologia poeziei grecesti. 1830-1930, pref. de ~, Cluj, 1936; Scrieri alese ale Sfantului loan Gura de Aur, I-II, pref. de ~, Ramnicul-Valcii, 1937-1938; loan Chrisostom, Predici despre pocainta si despre Sfantul Vavila, pref. de ~, Sibiu, 1938; Platon, Fedru, pref. de ~, Aninoasa, 1939; idem, Protagoras si Lysis, pref. de ~, Sibiu, 1941; idem, Menon, Euthydemus, pref. de ~, Sibiu, 1943; idem, Euthyfron. Menexen, pref. de ~, Sibiu, 1943; idem, Hippias Maior, pref. de ~, Sibiu, 1943; idem, Alcibiade, I-II, pref. de ~, Bucuresti, 1943; idem, Parmenide, cuvant inainte de ~, Sibiu, 1943; Plu-tarh, Despre manie. Despre linistea sufleteasca. Despre limbutie, pref. de ~, Sibiu, 1943; Aristophanes, Plutus, pref. de ~, Sibiu, 1944; Aristotel, Statul atenian, pref. de ~, Bucuresti, 1944; Platon, Symposion, pref. de ~, Bucuresti, 1944; Euripide, Hipolit, pref. de ~, Sibiu, 1944; Platon, Sofistul, pref. de ~, Bucuresti, 1945; Th. Morus, Utopia, in colab. cu E. Bezdechi, Bucuresti, 1958; Erasmus, Elogiul nebuniei sau cuvantare despre lauda prostiei, studiu introductiv de C. I. Botez, Bucuresti, 1959; Aristotel, Metafizica, studiu introductiv si note de D. Badarau, Bucuresti, 1965.

REFERINTE CRITICE

N. Banescu, in Byzantion, voi. II, 1924; idem, ibidem, voi. III, 1926; H. Jacquier, in Steaua, nr. 4, 1958; E. Sperantia, Figuri universitare, 1967; I. Clopotel, Amintiri si portrete, 1973; N. Lascu; Clasicii antici in Romania, 1974; S. Cioculescu, Amintiri, 1975; P. L. Geone, in Byzantion, voi. XLVI, 1976; T. Naum, in Tribuna, nr. 49, 1976; L. Blaga, Fiinta istorica, 1977; M. Muthu, Alchimia mileniului, 1989.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...




Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Stefan BEZDECHI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Stefan BEZDECHI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text




loading...