"Sinteza personala e, sub toate aspectele, si poezia lui Stefan Augustin Doinas. Poet de exceptie, prin orizontul sau cultural si prin disponibilitatile lui lirice. Comparabil cu
Ion Pillat si cu Al. Philippide, Homo aestheticus, ca si acestia. Intuind frumosul si in paginile lui Holderlin si in ale lui Mallarm6, si in versurile lui Ruben Dario si in acelea ale lui Roberto Sanesi. Regasindu-se pe sine insusi intr-una sau alta dintre ipostaze. Ca varsta, ca atitudine, ca structura umana. Talmacind se autodefineste, in descifrarea catorva AĞsunete fundamentaleAğ, deopotriva specifice si tipice, ale unei geografii spirituale umaniste prin vocatie, prin memorie, prin permanenta miturilor, prin nevoia de a aproxima neincetat esentele Observand ca AĞalfabetul poeticAğ e alcatuit din infinite AĞalfabete poeticeAğ, tributare, prin rudenie, unele altora, in misteriosul joc natural al eternei AĞars combinatoriaAğ. Alfabete pe care eseistul Doinas cauta sa le desluseasca in scriitura unor veritabile AĞrepereAğ romanesti sau straine, nume de referinta in aventura multimilenara a Poeziei. Capi de serii. Creatori de mode. Ei insisi, o vreme, invatacei la diverse scoli, spre a se gasi apoi in situatia deschizatorului de drumuri, a celui ce ofera, spre reflectie, noi interogatii si, spre cuprindere, noi moduri de reprezentare, prin cuvant, a conditiei umane. De unde tentativa traducatorului si a comentatorului de a intelege, in acceptia pascaliana, valoarea geometrica si finetea executiei verbale a discursului, de a-i afla echivalenta, prin empatie si prin rostire. De a-1 integra, prin asimilare, in propriul alfabet. Ceea ce Stefan Augustin Doinas realizeaza cu sensibilitatea unui neoclasic pentru care semnul vibratiei emotionale nu sta insa numaidecat in stima temelor antice, in respectul codului horatian, in cultul ratiunii, in mesajul literar al celor vechi si intelepti. Neoclasicismul sau, ca si al lui Pillat, consta in capacitatea de a refuza univocul, de a-i recunoaste actuali in durata pe toti cei ce raman voci de semnificatie, indiferent, de timp si loc. Dante, Petrarca, Eminescu, Valery, Benn, Eluard, Blaga, Arghezi, Barbu si altii, asupra carora Doinas exprima opinii dintre cele mai pertinente, sunt contemporani in clasicitate. Fiecare imbogatind si gama si paleta lirismului cu audienta universala. Martori ai unitatii in diversitate, actori exponentiali in uluitorul spectacol-recital al omenirii, traversat, epoca de epoca, de personaje in verbul carora (actori si spectatorI) ne implinim propriul nostru alfabet."
Aurel Martin
"St. Aug. Doinas este cel mai autentic urmas al lui Eminescu in poezia romaneasca contemporana. in secolul scurs de la disparitia poetului nostru national, numele lui Eminescu a ajuns sa fie inconjurat de un halo intangibil, iar exegeza si marele public l-au izolat complet de poezia ulterioara, socotindu-1 in afara oricarei serii posibile; s-a fortificat ideea ca Eminescu n-a lasat urmasi directi, ci doar mostenirea unui model cultural, asa incat orice paralelism cu opera eminesciana devine instantaneu un sacrilegiu.
Oricat de respectabila ar fi o asemenea stare de spirit, ea blocheaza, in cazul operei lui St. Aug. Doinas, cercetarea propriu-zisa: simpla definire a acestei opere trebuie sa treaca prin paralela cu Eminescu, deoarece, atat sub semnul structurii intime, cat si sub cel al orizontului .cultural, comparatia ne ajuta sa sesizam modelul poeziei. Apropierea, - nu in prfrhul rand valorica, pentru ca poezia eminesciana continua sa reprezinte un pol intangibil, ci morfologic-culturala, lumineaza deodata semnificatia poeziei de care ne ocupam, poezie atat de izolata in peisajul romanesc contemporan. Situatie ciudata: poezia aceasta a tentat analizele in detaliu, dar a resprins, pana acum, sintezele. Despre St. Aug. Doinas este facil sa intreprinzi analize partiale, dar e greu sa imaginezi o schema inteligibila de functionare a textului. inceputa tarziu, in conditii exterioare dificile (volumul compozit Cartea maree-lor, 1966, apare la aproximativ doua decenii dupa ce autorul pregatise pentru tipar volumul de debut Alfabet poetic, 1947, care primise premiul AĞRevistei FundatiilorAğ, dar care n-a mai aparuT), poezia lui St. Aug. Doinas s-a impus rapid, in ritm egal si puternic, cu forta unui fenomen natural. in rastimpul catorva ani, acest poet hiper-cult, inzestrat cu tehnica neobisnuita, devine una dintre cele mai solide prezente din literatura contemporana. Punct de referinta imposibil de ignorat. Volumele antologice de Versuri (1972) si Alfabet poetic (I978) sunt momente de varf in peisajul poeziei contemporane.
Si iata ca, la decenii dupa disparitia lui Eminescu, AĞstructura eminescianaAğ se reconstituie in chip miraculos; referirea directa la Eminescu incepe sa explice poezia lui Doinas. Ca si Eminescu, Doinas se distinge printr-o empatie cosmica totala, prin atragerea tuturor elementelor naturii in acelasi efluviu scriptural. Cosmicitatea lui Doinas este AĞeminescianaAğ, in sensul vibratiei profunde cu ritmul universal. Apa, padurea, muntii, plantele sau astrele, dupa lectia eminesciana, nu mai sunt elemente distincte ale lumii fenomenale, ci semne ale unei ordini asainse, trans-fi-zice, simboluri palpabile ale coerentei metafizice universale. Aceasta coerenta va fi perceptibila numai de catre poetul-filosof. Ca si in paradisul din
Memento mori, aparentele peisaje din lirica lui Doinas trimit la taramul goetheean al Mumelor si transforma perceptia fizica in exercitiu spiritual."
Minai Zamfir
"Cu Doinas, o extrem de subtila formula poetica, absenta pana la el din lirica noastra, isi capata incetatenirea. Sonuri neauzite inainte in limba noastra pornesc sa rasune dintr-o data cu un timbru fascinant. Nu e putin sa infaptuiesti asa ceva Cand e vorba de o pleiada intreaga poetica, lucrurile devin mai simple. in astfel de cazuri, lucreaza si legea numerelor mari. Un stil poetic poate astfel cristaliza prin contributia mai multor talente, nu neaparat foarte puternice. Ca o singura voce sa realizeze o atare experienta e nevoie de daruri putin comune. Identificarea stilistica, in cazul lui Doinas si pentru motivele aratate, da o masura a originalitatii, adica ne permite sa cantarim cu mai multa exactitate vigoarea talentului."
Ov. S. Crohmalniceanu
