FEMEIE, IATA FIUL TAU ! de Sorin TITEL (Proza)
(fragmenT)
"(Oare am fost intr-adevar la el la Seghedm, l-am vazut acolo, pe patul de spital, nu cumva am visat, nu cumva toate s-au petrecut in vis?! se va intreba ea mult mai tarziu fara sa-si poata da un raspuns lamuritoR). ii trebui un timp pana cand izbuti sa se dezmeticeasca. «Despre cine vorbeste el acuma, se intreba buimacita, ce anume imi spune si eu, in loc sa-1 ascult, sa fiu numai ochi si urechi, imi zboara gandurile cine stie unde, nu ma pot aduna» «A dat, nu i-a fost mila», spuse Marcu si, in sfarsit,. intelese ce zice. «Si aicea, si aicea», -arata el cu amandoua mainile locurile unde fusese lovit. Cine anume il lovise si ce avusesera cu el ar fi vrut Sofia sa afle, dar gura ii ramasese in continuare muta, nu se simtea in stare sa vorbeasca «Si avea asa un-pumn, ca pe unde a dat s-a cunoscut!» sporovaia el nepasator de parca ar fi fost vorba de o alta persoana, dar cand vazu ca ea incepe sa planga i se facu mila si se gandi s-o crute «S-a intamplat, maicuta draga, sa ma potrivesc la chip cu un domn ofiter la care am fost eu ordonanta, dupa cum ti-am si scris in ultima mea scrisoare pe care ti-am trimis-o» Vru sa se planga cum n-a primit nici o scrisoare de la ei de multe luni de zile, din care pricina a fost atat de ingrijorata si s-a pornit-in cautarea lui, dar nu avu cand si cum; el vorbea tot timpul si cu o asa mare insufletire, incat vorbele ei nu-si gasira locul. Sofia era insa speriata din pricina tonului Iui jucaus si copilaros care nu se potrivea cu cele povestite si nici cu chipul lui desfigurat din pricina loviturilor
Veni vorba despre o fata, o circareasa tanara si frumoasa, apoi despre un frate al acesteia. Fratele, povestea Marcu, nu vazuse cu ochi buni dragostea dintre surioara lui si domnul ofiter. Iar pe ofiter il chema Ivo Filipovac «Si ce si-a pus in gand fratele acela al fetei: Ia sa-i trag eu o bataie sora cu moartea ofiterului, sa-1 invat minte, sa-i treaca cheful si pofta de iubit! Sa-si caute de ale lui si sa" ma lase pe mine si pe surioara mea in pace!» Si Sofia, nu pricepea, nu izbutea sa faca nici o legatura intre cele ce i se intamplasera copilului ei - pe care au vrut sa i-1 omoare, asa de rau il batusera - si povestea asta pe care i-o spunea cu buzele inca umflate si zdrobite din pricina loviturilor Vru sa-si arate nepriceperea si nedumerirea, el insa n-o lasa sa vorbeasca, atat era de nerabdator sa spuna pana la capat ceea ce avea de spus. «Si asa s-a intamplat, maicuta, c-am dat peste un om bun la suflet, pita lui Dumnezeu, nu alta. Nu m-a lasat, a avut grija de mine» povestea Marcu si intelesul vorbelor lui Sofia se chinuia sa-1 prinda cu toate ca nu-i era usor. Asa ca atunci cand l-am auzit pe fratele acela al domnisoarei zicand: «Lasa, ma, Ivo Filipovac, ca te invat eu minte!» am tacut malc, am lasat sa ma zvante in bataie, pentru ca asa am crezut eu ca-i bine.. Trebuia sa-i arat lui domnu ofiter ca mi-i frate bun, chiar daca nu suntem iesiti din aceeasi mama, trebuie sa fac ceva pentru el, inteleg», maicuto? Numai ca a gresit, ii sopti el si se apleca spre ea ca sa-1 poata auzi ce spune si din nou incepu sa rada bucuros, mandru ca a izbutit sa-1 pacaleasca pe fratele cel rau, ca si cand din pacaleala asta i s-ar fi tras lui numai lucruri bune. A gresit, spuse el din nou, si numai pentru ca eu si domnul ofiter semanam foarte tare, daca ne-ai vedea impreuna, maicuto, ai spune ca suntem frati, asa de tare ne potrivim. " povestea fiul cel mic si dupa ce asculta povestea pana la capat, trebui sa-si ia ramas-bun de la el si sa plece. Si asa zabovisera prea mult.
Strabatura acelasi coridor cu peretii albi. Soldatul sta in poarta spitalului si ii astepta. Era intuneric bezna, nu se vedea decat mucul aprins al tigarii lui. «De acuma putem pleca, le spuse, el si i se vedea, la lumina mucului de tigare, gura rosie, cu buzele groase si mustata neagra de deasupra ei. De-ar iesi odata luna. spuse, sa vedem unde calcam, unde punem piciorul Nici sa plec la cazarma nu-mi vine (vocea Iui venea prin intunericul atat de compact incat puteai sa-I tai cu cutituL) pana nu va duc la o gazda unde sa ramaneti peste noapte, sa puneti capul pe 6 perna, sa aveti unde va odihni. Bine ca-l-am aflat; bine ca am dat de el, bine ca n-am umblat degeaba». «Nu cumva ne-am ratacit? intreba Giorgiut. Parca-i alt drum, parca nu-i tot ala pe care am venit.» «Nu-ti fie frica, ma, copile, cand esti cu mine sa nu^ti pese de nimic. Cate marsuri am batut eu pe drumurile astea, nu am timp sa-ti povestesc» «Am stiut eu ca i s-a intamplat ceva, ca nu-i bine cu el», spuse Sofia vorbind mai degraba cu ea insasi, decat cu cei doi, flacaul in toata firea si flacaiandrul care mergeau in stanga si in dreapta ei. Le auzea pasii, de vazut nu avea cum sa-i vada, atat era intunericul de dens. «Asa-i printre straini. il auzi pe soldat zicand, si se mira omul cate 1 se mai pot intampla». ()
La cateva saptamani dupa plecarea lui Marcu, pe front - dupa ce izbucni razboiul cel mare - Sofia avu cel din urma vis, mai nelinistitor decat toate celelalte, in care i se arata fiul ei mai mic. Un vis dintre cele mai incurcate. Nu se stia prea bine nici despre ce fel de nunta era vorba si nici cine era mirele care sta in capul mesei. Fu la inceput ua om strain, un necunoscut oarecare. I se paru apoi ca mirele era un barbat din pusta pe care ea il vazuse odata - pe timpul acela nu era inca maritata - la un targ, unul care vindea turta dulce, un barbat la care cascase gura, placandu-i cat era de chipes si de aratos. De ce i se arata tocmai omul acela in vis, Sofia n-ar fi putut sa spuna si de ce il visa in chip.de mire, nici lucrul asta nu-i era prea clar.
Apoi visul isi schimba infatisarile si nunta de-acuma era alta, mai mare si mai frumoasa, cii multa lume adunata si cu muzicanti unul si unul. Si ea isi recunoscu fiul. Sta aeolo, in capiii mesei, cu laibarutul cel inflorat, nou-nout, pe el si cu camasa alba cum e neaua. «Tare-s bucuroasa, ii spuse ea vazandu-1. Ti-a venit si tie timpul, ti-a sunat ceasul sa te asezi la casa ta.» Numai ca mirele nu se arata tot atat de bucuros, ca ea, ii raspunse cam in doi peri si Sofiei s-ar putea zice ca nu-i placu defel raspunsul lui. «Mi-a venit si nu mi-a venit», ii spuse, si in loc sa i se uite in ochi bucuros ca o vede, se uita in pamant, incruntat si alb la fata. "Cum sa nu-ti vina?! se rasti, atunci, furioasa. Tu crezi ca anii stau pe loc si o sa ramai toata viata un copilandru, fara nici un rost si fara nici un capatai? Fara nici o raspundere! Asa crezi tu?!» «Dar de mireasa ce parere ai, mama, iti place ori ba?» o intreba el. «Tie sa-ti placa, fiule, si nu mie, ii raspunde Sofia, caci tu te insori cu ea. Numai ca dupa port si dupa felul de-a se purta nu pare sa fie de pe la noi. Nu mi se pare a-mi fi cunoscuta», adauga, cercetand-o pe mireasa cu multa atentie. Si atunci se asternu o tacere grea, a carei apasare dureroasa simtira amandoi ca" n-o mai pot indura. Asa ca Sofia vorbi din nou, repetand de fapt cele spuse mai inainte. «Tie sa-ti placa, tu te insori cu ea, tu ti-ai ales-o, eu nu ma amestec Mi-ar fi placut sa fie una pe care s-o stiu, sa nu fie o straina, dar pentru atata lucru nu te amari, ca-i bine si asa» Si din nou se asternu linistea, fjul ii ocolea privirile, se uita oriunde in alta parte, numai la ea nu. Ce-o fi avand ca-i asa de tacut, de nevorbitor? se intreba ea in vis, din ce in ce mai nelinistita. Cine oare l-o fi suparat^ atat de tare? Ori te pomenesti ca nu-i multumit de mireasa, l-or fi strans cu usa, l-or fi constrans sa se insoare cu ea Si el, saracul, nici nu in drazneste sa-jni spuna ce anume i s-a intamplat! «Nimeni nu te insoara cu de-a sila, ma, copile, incerca sa-1 imbarbateze, uitand cum se petrecusera lucrurile cu el inainte de a pleca pe front. Stiu ca iti pare rau ca de-acuma s-a sfarsit, iti pui si tu capastru, ca tot omul; doar ca asa-i oranduiala lumii, fiecaruia ii vine randul, asa sa stii.» *
La vorbele ei intelepte si pline de miez el nu dadu insa .nici un raspuns» de parca nici nu le-ar fi auzit. Se uita in pamant si Sofiei i se paru ca dinadins ii ocoleste privirea, ca nu cumva ea sa vada cat -e de intristat. il urmari cum isi sterge pe furis lacrimile cu dosul palmei si se sperie si mai tare «Tu imi ascunzi ceva, dragul meu. Crezi ca-s proasta si nu vad cum te feresti de mine! Vad, cum amaru .sa nu vad! ii vorbi ea incet de tot, in asa fel incat sa n-o auda nimeni. Daca mie nu-mi spui ce necazuri ai, cui altcuiva sa-i povestesti de suferintele tale? Nu ti-i nimeni mai apropiat pe lumea asta decat iti sunt eu. Si rau faci ca te ascunzi de mama ta, care ti-a dat viata si te-a crescut. il certa ea, din ce in ce mai nelinistita, vazandu-1 cum tace si nu zice nimic. Asa ai fost de cand te stiu, asa te-ai ascuns si te-ai ferit de mine intotdeauna! Nimeni r^a stiut niciodata ce-i in sufletul tau!» «Lasa, mama, spune el moale si cu jumatate de gura, nu ma mai certa si nu ma mai intreba, rogu-te, ca degeaba ma intrebi. De raspuns vezi si dumneata bine ca nu pot si nu arrr cum sa-ti raspund!» «Ba poti! striga Sofia "la el. De ce sa nu poti? Numai ca tie asa iti place sa umbli cu tot felul de ascunzisuri, incat nimeni nu te mai poate intelege si pricepe, asta-i placerea ta cea mai mare! Crezi ca-s proasta si nu vad?» Si din strigatul asta al ei visul se risipi"
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
