Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




SEMANTICA despre Sinteze literare





Problemele actuale ale semanticii lingvistice*

1. Ce inseamna A„sensa€ť?

Iata o intrebare pe care lingvistii nu si-au pus-o in trecut pentru ca raspunsul se impunea de la sine, chestiunea era prea simpla pentru a forma o tema de investigatie. Astazi multi lingvisti o ocolesc pentru motivul contrar: e prea complicata, depaseste fortele lor.

Cand semantica s-a constituit ca ramura a stiintei limbii a€“ in a doua jumatate a secolului al XIX-lea [r. ed.] a€“ A„sensa€ť si A„sens al cuvintelora€ť era in fond acelasi lucru. Daca termenul A„sensa€ť avea o acceptie atat de ingusta (in comparatie cu vremurile mai noI), aceea a termenului A„semanticaa€ť denota o limitare inca mai pronuntata, caci disciplina abia nascuta isi consacra toate eforturile elucidarii unei singure probleme a sensului a€“ mobilitatea sau, intr-o formulare uzuala, A„de ce si cum se schimba sensul cuvintelor?a€ť.

Cu trecerea timpului, lingvistilor nu le-a fost greu sa remarce ca sens au si partile constitutive ale cuvintului (radacina, afixele, desinentelE), ceea ce a dus la formularea distinctiei A„morfem lexical / morfem gramaticala€ť si la deschiderea dezbaterii in jurul sensurilor gramaticale si al raportului dintre ele si formele gramaticale. Progresul stiintei i-a facut pe specialisti sa separe intelesul cuvantului ca unitate a vocabularului de semnificatiile cuvantului in reteaua de dependente care formeaza structura unui enunt si sa discute despre sens in legatura cu partile de propozitie, cu propozitia si fraza. Problema sensului a devenit si mai complicata cand a inceput studiul valorii semnificative a structurii melodice a comunicarii. Intonatia, pauza, accentul nu sunt nici cuvinte, nici parti de cuvinte, si totusi sunt purtatoare de sens. AŽn sfarsit, crearea stilisticii a adaugat celor doua categorii mari de sensuri lingvistice a€“ lexical si gramatical a€“ inca una, aceea a sensului A„afectiva€ť, A„expresiva€ť, A„emotionala€ť.



Pentru lingvistii initiati in cercetarile de semantica efectuate in alte stiinte, confuzia nu face decat sa sporeasca. A„Hipertrofia semanticaa€ť la care a ajuns cuvantul sens, il face aproape inutilizabil1.

AŽn lingvistica, sensul si stiinta sensului au denumiri destul de variate: sens, semnificatie, inteles, valoare, functie2; semantica, semasiologie, plerematica, lexematica. Fiecare foloseste acesti termeni in felul sau, singura lor calitate reala fiind de ordin stilistic (alterneaza pentru a evita monotonia repetarii unuia singur dintre eI). Consideratiile de semantica sunt partea slaba in analiza limbii a€“ e o concluzie fireasca, formulata acum mai bine de opt [r. ed.] decenii3. Exagerand dificultatile, cineva spunea ca A„in lipsa unei explicatii satisfacatoare a notiunii de inteles, lingvistii care lucreaza in domeniul semanticii sunt in situatia de a nu sti despre ce vorbesca€ť4.

Daca ne limitam la sens in lingvistica, si aici la sensul cuvantului ca unitate a vocabularului (nu si ca termen intr-o structura sintacticA), varietatea definitiilor e fara doar si poate descurajanta.

(A) AŽntalnim mai intai definitii care echivaleaza sens cu continut de constiinta, desi notiunea aceasta nu e prea clara. (A„Orice continut de care sunt constienti oamenii, referitor la lucruri, la proprietatile lor, la conexiunile si relatiile lor, si care e fixat in aspectul sonor (materiaL) al limbiia€ť5). De aici se desprind:

(B) Definitii care considera sensul ca reflectare a insusirilor generale si esentiale ale unei categorii de obiecte, fenomene etc.6, ceea ce inseamna ca sensul are la baza o notiune7. Legatura dintre semnificatia cuvantului si notiune a fost vazuta inca de filosofia medievala, care a cuprins-o in formula A„vox significat mediantibus conceptibusa€ť8. Cercetatorii moderni au aratat ca la A„materializarea, exprimarea unei notiunia€ť se adauga A„individualizareaa€ť9 (prin intelesul sau, un cuvant ne trimite la o clasa de obiecte, dar in acelasi timp la un anumit exemplar din acea clasA); a ramas inca in litigiu chestiunea daca toate cuvintele exprima notiuni10 sau exista si cuvinte al caror sens, desi presupune generalizare si abstractizare, nu materializeaza o notiune (interjectiile, prepozitiile, conjunctiilE).

(C) Sub influenta psihologiei behavioriste, unii lingvisti americani, incepand cu Leonard Bloomfield, identifica sensul cu obiectul denumit de cuvant11 si cu reactia celui care percepe cuvantul: A„Rostind o forma lingvistica, vorbitorul determina pe ascultatorii sai sa reactioneze la o situatie; aceasta situatie si reactiile fata de ea sunt sensul lingvistic al formeia€ť12. Consecintele acestei conceptii au fost trase de unii dintre urmasii lui Bloomfield: daca sensul se identifica cu o situatie, cu reactiile vorbitorilor, ale interlocutorilor, atunci lingvistica nu are nici un temei sa se mai ocupe de sensuri.

(D) Un numar de cercetatori definesc sensul ca o relatie. AŽn primul rand trebuie mentionat aici Morris, cu diviziunea sa tripartita13: a€“ sens existential (relatia semn-obiecT); formeaza obiectul semanticii ; a€“ sens pragmatic (relatia semn-om, adica persoana care foloseste sau interpreteaza semnuL); formeaza obiectul pragmaticii14: a€“ sens formal (relatia dintre semnele unei limbI), de care se ocupa sintaxa.

Dupa A. V. IsaAŤenko, sensul e legatura, veriga de legatura dintre designator [= semnul lingvistic] si denotatum, adica o esenta, o substanta care apartine realitatii extralingvistice15. Tot ca o relatie vede sensul16 si Stephen Ullmann a€“ o relatie reciproca si reversibila intre un nume, un cuvant, adica un complex sonor, si obiectul denumit de acesta17 (A„daca auzi cuvantul te gandesti la lucru, daca te gandesti la lucru, spui cuvantula€ť)18.

Dintr-un unghi filosofic, Adam Schaff defineste semnificatia tot ca relatie: ea A„este in primul rand o relatie sociala intre oameni care comunica si actioneazaa€ť, A„relatie specifica intre oameni, in care intervine reflectarea realitatii obiective in constiinta a€“ reflectare determinata de activitatea practica a oamenilora€ť19.

(E) De la Saussure incoace, castiga tot mai multa favoare ideea ca sensul oricarui cuvant se defineste prin opozitie cu sensurile celorlalte cuvinte ale limbii20, in cadrul unui sistem in care fiecare sens este element component. Sens inseamna acum functie a unui element, cu referire la sistemul specific din care face parte21, sau valoare a€“ in terminologia saussuriana.

(F) Pentru marea majoritate a cuvintelor care sunt polisemantice, este adevarat ca fiecare din nuantele de inteles se poate realiza numai in anumite vecinatati sintactice. Distributia (ansamblul contextelor unei forme lingvisticE) este strans legata de sens; de aici afirmatii ca: distributia formelor A„constituie un factor al sensuluia€ť22, A„se poate presupune ca oricare doua morfeme A, B cu sens diferit difera intrucatva si ca distributiea€ť23, sensul cuvantului se defineste ca un A„potential de combinari posibile cu alte cuvintea€ť, A„totalitatea acestor posibilitatiA… conditioneaza in fapt existenta sensului lexical ca un fenomen obiectiv sau ca un fapt al limbiia€ť24.

2. Scurta istorie a semanticii lingvistice

Preocupari de semantica ne sunt semnalate inca din antichitate: problema omonimelor, a sinonimelor, a valorilor stilistice, expresive ale cuvintelor, folosirea lor cu sens figurat25. AŽn prima jumatate a secolului al XIX-lea se contureaza inceputurile semanticii stiintifice si sub influenta probabila a miscarii romantice din literatura, care a aratat un interes viu pentru cuvinte, pentru puterea lor aproape misterioasa, si a creat astfel un climat propice studiului semnificatiilor lexicale.

Ca ramura cu drepturi depline, semantica se constituie abia la sfarsitul secolului, avand drept obiect numai schimbarile de sens ale cuvintelor, mutatiile semantice: restrangere, largire, transfer, degradare, innobilare, etc26. S-a studiat si se studiaza in aceasta semantica a€“ numita azi traditionala a€“ felul cum obiectele isi schimba numele si mai ales invers, cum semnificantii isi schimba semnificatii27. Aceasta este die Semasiologie, cum i-au spus lingvistii germani, la sA©mantique28, termen creat de BrA©al in 1883, disciplina in care au excelat Hermann Paul, A. Darmesteter, M. Breal si, la noi, Lazar Saineanu29.

Nu e greu de observat ca latura cea mai importanta a semanticii traditionale este extralingvistica, fiindca studiaza modalitatile de reflectare a realitatii in cuvinte, adica o problema de teorie a cunoasterii. Degradarea, largirea etc. sensurilor sunt rezultatul unor presiuni care provin dinafara continutului lexical30.

Semasiologia a cautat sa identifice cauzele schimbarilor de sens si a deosebit cauzele externe31 a€“ cu rol precumpanitor a€“ de cauzele interne (conflictul omonimic, sinonimia s.a.)32. Derutati si coplesiti de varietatea nesfarsita si de complexitatea fenomenelor semantice, numerosi specialisti (traditionalisti mai aleS) considera ca nu e cazul sa se vorbeasca in semasiologie de legi de evolutie, de legi in general33, desi varietatea si complexitatea nu pot constitui, evident, un argument peremtoriu de respingere a existentei legilor semantice34.

I s-a mai reprosat semanticii traditionale ca a fost mult timp bazata pe intuitie si pe rationamente de logica35.

Aceasta prima perioada din istoria semanticii lingvistice e cuprinsa aproximativ intre 1880 si 1931. La sfarsitul acestei jumatati de veac apare, ca o incoronare a cercetarilor de istorie a sensurilor, cartea lui Gustaf Stern, Meaning and Change of Meaning with Special Reference to the English Language (Gřteborg, 1931), dar in acelasi an se publica la Heidelberg cartea lui Jost Trier36, care inaugureaza etapa a doua a disciplinei noastre, perioada semanticii structurale.

Unele caracteristici ale ei37 sunt conditionate nemijlocit de afirmarea pe plan mondial a curentului structuralist (ne referim la abandonarea orientarii istoriciste, intemeierea unei semantici descriptiviste, intelegerea vocabularului nu ca o multime amorfa de cuvinte, ci ca un ansamblu structurat, ale carui elemente a€“ cuvintele, deci si sensurile lor a€“ se influenteaza reciproC). Altele trebuie puse in legatura cu climatul modern in care se dezvolta stiintele, si anume cu estomparea granitelor dintre ele si cu armonizarea rezultatelor obtinute de specialisti cu optica diferita asupra aceluiasi obiect (introducerea metodelor matematice si electronice, incadrarea semanticii in campul mai vast al semioticii, legarea semanticii de psihologie si sociologie, stabilirea unui contact mai strans cu logica si teoria cunoasteriI)38.

La inceputurile structuralismului s-a manifestat la unii cercetatori tendinta de a exclude semantica din lingvistica. Un interes sustinut si cu rezultate pozitive apare abia dupa al doilea razboi mondial39 si, in ultimii saizeci [r. ed.] si cinci ani, cu deosebire la adeptii gramaticilor transformationale (scoala lui N. ChomskY).

Aspectele actuale ale semanticii lingvistice trebuie intelese si in legatura cu propagarea semanticii filosofice, in varianta ei esoterica (o ramura a logicii simbolice sau a teoriei semneloR) si practica (o tehnica de corectare a abuzurilor de limbaj, cum e folosirea abstractiilor rau definitE)40. Semantica filosofica (creata de scoala poloneza de logicA) e semantica limbajului ca instrument al cunoasterii si nu continua semantica lingvistica, dar unele interferente cu aceasta se produc (de semnul lingvistic, de raportul triadic obiect-concept-cuvant41, de esenta sensului se ocupa ambele semanticI). Pozitivismul logic, teza influentei limbii asupra gandirii si altele asemanatoare, de care nu poate fi separata semantica filosofica in formele ei cele mai cunoscute si raspandite, au influentat considerabil unele variante ale structuralismului lingvistic, de pilda glosematica daneza, care a dat o schita originala de semantica structurala.



Prezentarea problemelor actuale ale semanticii lingvistice inseamna de fapt infatisarea semanticii structuraliste42, ori in Apus aceasta se leaga de semantica logica si de neopozitivism in genere. E drept ca nu lipsesc nici incercarile de a concepe sistemul semantic pe alte baze ideologice; este ceea ce isi propun unii lingvisti [A…] calauziti de principii metodologice ca: interdependenta cuvintelor in cadrul lexicului, legatura dintre limba si gandire, dintre limba si societate.

3. Continutul cuvantului ca microstructura semantica

Lingvistica moderna este dominata de cautarea formei, inteleasa ca mod de organizare, retea de relatii. Un prim pas spre o conceptie structuralista in semantica e descoperirea faptului ca exista o organizare a continutului oricarui cuvant, mai simpla sau mai complexa, dupa numarul si varietatea intelesurilor cuvantului respectiv, dupa categoriile de vorbitori care il folosesc. A descrie aceasta organizare nu inseamna inca a face semantica structuralista; cine consulta dictionare unilingve (A„explicativea€ť) observa ca orice lexicograf ordoneaza continutul cuvantului dupa anumite criterii: exista o ierarhie a importantei sensurilor, a vechimii lor, dupa cum exista si o stratificare stilistica (sensuri care apartin limbii comune, limbajelor profesionale, argoului, limbajului poetic etc.) si geografica (in raport cu aria teritoriala pe care circula fiecare senS).

Organizarea continutului lexical e prezentata ceva mai A„moderna€ť a€“ fara a fi inca structural a€“ dintr-un unghi logicist, adica prin raportare la notiuni: structura semantica si structura notionala a cuvantului sunt pentru multi lingvisti unul si acelasi lucru. Reprezentarea grafica a semnificatiilor unui cuvant prin cercuri interferente, concentrice, in raport de exterioritate etc. corespunde cu relatiile dintre notiunile pe care le denumeste cuvantul polisemantic respectiv. Tot logicista este aprecierea sensurilor lexicale dupa sfera (sensuri A„generalea€ť, sensuri A„particularea€ť) si deprinderea de a cauta mereu legaturi logice intre semnificatii (sensul x A„se deducea€ť din sensul y, x e A„subordonata€ť sau A„supraordonata€ť lui y sunt afirmatii curentE) si, mai ales, de a formula un sens A„generala€ť, atotcuprinzator, care sintetizeaza toate intelesurile unui cuvant43, le A„explicaa€ť pe toate44. Operatiile acestea nu sunt scutite de o buna doza de arbitrar, iar A„puritateaa€ť lor lingvistica e mai mult decat discutabila. Artificialul si procedura strict logica trebuie, desigur, abandonate, sensul lingvistic nu trebuie confundat cu realitatea extralingvistica (cf. vechea confuzie obiect-numE), dar elaborarea unei semantici pur lingvistice, ramura a unei discipline care sa studieze limba A„in sine si pentru sinea€ť, ni se pare un deziderat himeric. Configuratia semantica a unui cuvant reflecta, prin intermediul notiunilor, fapte de ordin extralingvistic45, de care in ciuda eforturilor depuse de unii cercetatori, semantica nu poate scapa46.

Despre o conceptie structuralista putem vorbi abia cand constatam ca in analiza continutului unui cuvant au intervenit metodele, punctele de vedere, liniile directoare ale structuralismului fonologic si gramatical. Nu exista inca un tratat de semantica structurala si nici macar o baza teoretica si metodologica unanim acceptata; vom incerca totusi sa identificam cateva jaloane.

(A) Aplicarca notiunilor A„variantaa€ť si A„invariantaa€ť duce la opozitia sens virtual a€“ sens actual (contextuaL)47; orice cuvant are unul sau mai multe sensuri virtuale (cu aproximatie, cele inscrise in lexicoane, daca eliminam unele distinctii, nuante semantice, prea maruntE), care apartin sistemului lingvistic. Ele se realizeaza in vorbire in propozitii concrete, individuale, intr-o gama nesfarsita de sensuri contextuale48. AŽntr-un enunt dat se actualizeaza un singur sens virtual sub forma unei singure variante49.

Din neintelegerea corecta a raportului sens virtual a€“ sens actual (invarianta-varianta, general-individuaL) si din supraestimarea elementului individual, a aparut teza dependentei absolute de context a sensului oricarui cuvant, care in fapt desfiinteaza cuvantul ca unitate lingvistica50. Rolul contextului nu trebuie nicidecum desconsiderat, dar el explica variatia semantica in jurul unor constante; pozitia care ni se pare a fi cea justa in aceasta chestiune a fost definita de un psiholog astfel: A„Orice cuvant are un nucleu semantic fundamental relativ stabil si care poate fi modificat de context numai in anumite limite; acest nucleu reprezinta Ťunitatea in varietateĹĄa€ť51.

(B) AŽntre semnificatiile unui cuvant exista interdependenta, in forme foarte variate52, de aceea e mai propriu sa vorbim despre A„structura semnificatiilor cuvantului Xa€ť decat despre A„semnificatia cuvantului Xa€ť; cuvantul este o microstructura semantica53. Configuratia (constelatiA) semantica a unui cuvant e, in parte, raspunzatoare de evolutia sa semantica si s-ar putea spune ca aceasta configuratie contine in germene posibilitatile de schimbare54. Studiul interdependentei sensurilor in limitele unui singur cuvant se afla intr-o faza incipienta si insusi conceptul de A„structura semanticaa€ť a unui cuvant e cam nebulos (atunci cand in spatele acestei expresii nu se ascunde vechea reprezentare logicista a unor relatii intre notiunI). O imagine cu adevarat structuralista a semanticii cuvantului ne-o da interpretarea fiecarui sens (virtuaL) ca un manunchi de trasaturi distinctive. Din compararea fasciculelor tuturor sensurilor (virtualE) ale unui cuvant s-ar putea obtine o idee ceva mai clara despre A„structurile semanticea€ť amintite aici.

(C) O componenta a modului de organizare a unitatilor limbii este determinarea lor cantitativa. Se pare ca abia in ultimul deceniu au inteles structuralistii cat de fertila e integrarea analizei cantitative in descrierea formelor. Latura semantica a comunicarii pare refractara unor determinari cantitative, totusi teoria informatiei a inceput sa-si spuna cu autoritate cuvantul. Pentru ca deocamdata ne preocupa numai analiza structurala a continutului unei singure unitati lexicale55, amintim de una din formulele matematicianului Zipf, pe care o citim: numarul de sensuri al unui cuvant e direct proportional cu radacina patrata a frecventei sale, catul lor fiind o constanta 56. AŽntr-o forma riguroasa redescoperim o constatare empirica mai veche a lingvisticii: cuvintele cu mare frecventa sunt bogate in sensuri.

(D) Sensul trebuie definit a€“ ca orice marime a sistemului lingvistic a€“ prin raportare la unitatile de pe axa sintagmatica (cum o dovedeste cu prisosinta analiza contextualA), dar si la unitatile de pe axa paradigmatica. Aceasta idee, enuntata de F. de Saussure57, s-a dovedit, dintre toate, cea mai rodnica in constituirea semanticii structurale. Dar cu aceasta parasim microstructurile semantice, pentru a ne ocupa de macrostructuri, dintre care cea mai cuprinzatoare este intreg vocabularul unei limbi.

4. Vocabularul acopera un sistem de sensuri?

Totalitatea cuvintelor unei limbi nu este o masa neorganizata; din punctul de vedere al comportarii gramaticale, elementele vocabularului se grupeaza in asa-numitele parti de vorbire; pe de alta parte, exista o stratificare: obiectiva in functie de stiluri (exista cuvinte poetice, familiare, termeni tehnici etc.)58. AŽn ultimii ani se vorbeste cu insistenta despre o stratificare cantitativa; ea devine vizibila cand aranjam cuvintele dupa rang, adica in ordinea descrescanda a frecventei.

Dispunerea sistematica a cuvintelor unei limbi a fost demonstrata in mod exemplar de Saussure, cu ajutorul notiunii de A„grupuri asociativea€ť (constelatiI)59; o vom ilustra cu un exemplu romanesc: un cuvant ca banuitor este asociat mai intai cu a banui a€“ banuiala a€“ banuit (dupa acelasi tipar: cheltuitor a€“ a cheltui a€“ cheltuiala a€“ cheltuit s.a.), intr-un ansamblu de cuvinte asemanatoare ca forma si sens. O noua serie asociativa il situeaza pe banuitor in vecinatatea lui cautator, muritor, slefuitor etc. (ideile evocate sunt eterogene, totusi interfereaza prin nota comuna, a€ťpersoana care executa o anumita actiunea€ť, marcata fonetic prin identitatea terminatieI)60; apropieri pur notionale a€“ lipsite de suport fonic a€“ exista intre banuitor si neincrezator, suspicios (sinonimE), increzator, credul (antonimE); asociatii mai vagi se pot face cu sceptic, precaut, mizantrop, iscoditor etc.61.

Gruparea cuvintelor in serii asociative e o prima dovada ca vocabularul are caracter sistematic62; daca afinitatile de sens sunt concretizate in similitudini fonetice, prin folosirea unor tipare de genul banuitor a€“ a banui a€“ banuiala a€“ banuit (citat mai suS), atunci problema e indiscutabil de resortul lingvisticii: sistemului semantic ii corespunde un sistem formal. AŽntrebarea e daca asociatiile fara suport formal (vezi exemplele de mai suS) nu depasesc cumva cadrul acestei stiinte, intrand in domeniul psihologiei si al logicii, al teoriei cunoasterii. Reteaua asociativa a unui cuvant nu e in definitiv altceva decat un fragment din angrenajul nostru de concepte prin intermediul caruia reflectam realitatea63. La intrebarea de mai sus s-au dat ambele raspunsuri posibile: negativ (A) si pozitiv (B).

A. Ansamblul relatiilor dintre sensuri intra in obiectul lingvisticii, fiindca formeaza continutul vocabularului, si apartenenta acestuia la stiinta limbii e certa. Daca lexicologia s-ar ocupa numai de forma vocabularului, ar pacatui impotriva principiului analizei biplane a faptelor de limba a€“ principiu caruia numerosi lingvisti ii dau valoarea unui imperativ categoric a€“ si n-ar putea dezvalui caracterul sistematic al lexicului, de vreme ce acesta se datoreaza sistemului semantic pe care il semnifica. Cum sistemul sensurilor e conceput ca un fel de calc al sistemului notiunilor, iar acesta e in stransa legatura cu realitatea64, lingvistul nu poate cerceta vocabularul unei limbi decat ajutat de cunoasterea sistemelor extralingvistice, din gandire si realitate65.



Teza conditionarii reciproce a sensurilor (independent de o manifestare formalA), ca urmare a interdependentei conceptelor respective, sta la baza teoriei campurilor semantice. AŽnca inainte de 1931, data intemeierii ei de catre Jost Trier, teoria exista in germene la F. de Saussure si chiar mai devreme. Primul exemplu de camp semantic pare sa fie seria gradelor militare: fiecare nume de grad isi deriva valoarea din pozitia sa in ansamblul terminologiei gradelor, pentru ca fiecare grad inseamna ceva numai in raport cu celelalte66.

Trier intelege campul semantic ca pe un ansamblu de relatii intre cuvinte, care au semnificatie in virtutea acestor relatii. O semnificatie exista deci numai in cadrul unui camp. Fiecare camp semantic formeaza, impreuna cu altele, un camp mai intins, si asa mai departe pana se ajunge la lexicul limbii, campul semantic cel mai vast. Acesta are aspectul unui mozaic, fara goluri sau suprapuneri. Teoria lui Trier, imbratisata apoi de alti cercetatori67, n-a fost scutita de critici vehemente, provocate mai intai de imposibilitatea de a admite o imagine atat de armonioasa si de perfecta68. Despre o organizare limpede se poate vorbi numai in anumite sectoare ale lexicului, si au fost citate exemple ca seria numeralelor si termenii de inrudire69. Greu de admis este apoi teza ca intre idei exista unele relatii structurale independente de cuvinte, relatii care se mentin chiar daca se schimba termenii, cuvintele. Vulnerabila e si pozitia gnoseologica a lui Trier: fiecare limba are un A„mozaica€ť semantic propriu, specific, care exprima individualitatea poporului care o vorbeste (Trier a fost invinuit de neohumboldtianisM).

Sistemul campurilor semantice ordoneaza gandirea, deci suntem pusi in fata afirmatiei neopozitiviste ca limba determina gandirea70.

O metoda similara de prezentare a sistemului semantic poarta numele, pe deplin edificator, de sistem al notiunilor (BegriffssysteM)71. Cuvintele unei limbi trebuie clasate dupa ideile pe care le exprima72: sistemul cuvintelor este sistemul conceptelor. Dar pentru ca sistemul conceptelor are o valoare universala, e firesc ca lingvistul sa-si propuna sa elaboreze o schema de clasificare a cuvintelor, valabila pentru toate limbile. Dupa Wartburg, notiunile (si, implicit, cuvintele oricarui idioM) se impart mai intai in trei grupe mari (univers, om, relatia om-univerS), si fiecare grupa in clase, subclase etc. Din pacate, exista numeroase concepte care pot fi plasate in mai multe puncte ale schemei, asa ca sistemul Wartburg-Hallig se dovedeste pana la urma un A„pat al lui Procusta€ť. Baza gnoseologica a metodei il apropie pe Wartburg de Trier: sistemul notiunilor e o A„lume lingvisticaa€ť interpusa intre om si univers (eine sprachliche Zwischenwelt, dupa expresia lui WeisgerbeR), prin urmare analizam, interpretam realitatea prin prisma limbii73.

Desi isi zice A„structural-sociologicaa€ť metoda lui G. MatorA©74 nu are o importanta deosebita pentru constituirea semanticii structuraliste. Semnificativ e poate faptul ca ni se propune un structuralism care studiaza limba in stransa legatura cu societatea75.



________________________________________

* Capitol din volumul: S. Stati, S. Marcus, C. Popa, Gh. Enescu, Al. Boboc, Limbaj, logica, filozofie, 1968, p. 5-47.

1 C. K. O g d e n si A. R i c h a r d s (The Meaning of Meaning; Routledge a. Kegan Paul, Londra, 1923) au colectionat 23 de definitii deosebite ale sensului, si de atunci s-au mai adaugat altele; cf. expunerea lui A. S c h a f f, Introducere in semantica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pp. 228-330.

2 Cf. si germ. Sinn, Bedeutung (A. S c h a f f, op. cit., p. 246), engl. significance, sense, meaning, denotation, value s.a.

3 AŽn prima editie (1933) a lucrarii L. B l o o m f i e l d, Language,George Allen & Unwin, New York, 1946, p. 140. Semantica e sortita sa ramana mai departe in aceasta situatie de inferioritate, pana cand A„cunoasterea umana va inainta foarte departe dincolo de stadiul actuala€ť (ibideM).

4 W. V. Q u i n e, The Problem of Meaning in Linguistics, in Psycho-linguistics, editata de Sol Saporta, New York, 1961, p. 251. Tot aici gasim mai departe o comparatiea€¦ incurajatoare cu situatia din astronomia antica: A„vechii astronomi cunosteau miscarile planetelor remarcabil de bine, fara sa stie ce fel de lucruri sunt planetelea€ť (ibideM).

5 Vezi L. O. R e z n i k o v, Gnoseologia pozitivista si teoria limbii ca sistem de semne, in volumul Neopozitivismul a€“ Studii critice, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, p. 302.

6 Cf., printre altele, definitia lui A. I. S m i r n i t k i, in A„Voprosy jazykoznanijaa€ť nr. 2, 1955, p. 175.

7 AŽmpotriva acestei formulari uzuale se ridica A. Schaff (op. cit., p.300), pe considerentul ca ascunde o conceptie idealista (notiunea ar exista anterior si independent de semnificatiE). Pentru discutia problemei vezi V. A. Z v e g h i n t e v, Semasiologhiia, Izd. Moskovskogo Universiteta, 1957, pp. 110-112, 138 etc. Unii lingvisti si filosofi considera ca semnificatia e mai larga decat notiunea (deoarece cuprinde si elemente emotionale, estetice etc., care nu apar intr-o notiunE), altii ca notiunea ar avea un continut mai bogat (A„reflectarea intregului ansamblu de note comune si esentiale ale unei anumite clase de obiecte, cu intreaga complexitate a conexiunilor dintre aceste note, asa cum le-a cunoscut stiinta in etapa respectiva a dezvoltarii eia€ť). Ambele opinii sunt combatute de A. Schaff, op. cit., p. 296-300.

8 S t. U l l m a n n, Semantics, An Introduction to the Science of Meaning, Jackson, Son & Co., Oxford, 1962, p. 56.

9 Vezi discutia purtata de lingvistii sovietici in problema cuvantului si rezumata de I. C o t e a n u, Note pe marginea catorva studii recente despre cuvant, in A„Studii si cercetari lingvisticea€ť, nr. 2, 1957.

10 Sustinatorii acestei idei sunt putini, de exemplu Fr. T r a v n i AŤ e k, Nekotoryie zameAŤanija slova i poniatii, in ,,Voprosy jazikoznanijaa€ť, nr. 1, 1956, p. 74, si I. C o t e a n u, ibidem, p. 183.

11 Identificarea semnificatiei cu obiectul e discutata, cu implicatiile ei filosofice, de A.S c h a f f, op. cit, p. 246 si urm.

12 L. Bloomfield, op. cit., p. 158.

13 Citata de A. N e u b e r t, Semantischer Positivismus in den USA, Niemeyer, Halle (SaalE), 1962, pp. 6-3-64.

14 Relatia aceasta tine astazi de obiectul psihologiei si al sociologiei.

15 A.V. I s a AŤ e n k o, O grammatiAŤeskom znaAŤenii, in ,,Voprosy jazykoznanijaa€ť, nr. 1, 1961, p. 33. Acest tip de relatie se numeste in germ. GegenstA¤ndliche Beziehung, in rusa veĹtcestvennaia otnoĹtenosti, in ceha vA•cnA˝ vztah (ibidem, nr. 15, p. 32); traducerea romaneasca ar fi ,,relatie obiectivaa€ť.

16 Engl. meaning.

17 Engl. sense.

18 St. U l l m a n n, op. cit., p. 57.

19 A. Schaff op. cit., p. 280; 291-292.

20 Doctrina lingvistului elvetian este rezumata astfel de P. G u i r a u d, La grammaire, Presses Universitaires de France, Paris, 1958, p. 76: ,,Sensul fiecarui semn e incercuit din toate partile si delimitat de sensul semnelor care il inconjura. De aceea structuralisrnul insista asupra caracterului negativ al valorii care defineste semnul prin ceea ce nu estea€ť.

21 J.R. Firth, A Synopsis of Linguistic Theory, 1930-1955, in Studies in Linguistic Analysis, Basil Blackwell, Oxford, 1962, p.22.

22 L. Bloomfield, op.cit., p. 164.

23 Z. S. Harris, Structural Linguistics, The University of Chicago Press, 1961, p.7. Dupa acelasi autor, cuvintele cu acelasi inteles au aceeasi distributie (idem, Distributional Structure, in A„Worda€ť, nr.10, 1954, pp.146-162).

24 V. A. Zveghintev, citat de I. Coteanu, Contributii la o semasiologie sistematica, in Probleme de lingvistica generala, I, Bucuresti, 1959, p.18.

25 De tropi s-a ocupat inca Aristotel. Studiul lor a luat proportii in epoca alexandrina si la gramaticii latini (lor le apartine specificarea celor 14 tipuri de schimbari de sens cu rol stilistic: metafora, sinecdoca, metonimia etc.); cf. P. Guiraud, La sA©mantique, Presses Universitaires de France, Paris, 1959, p.3. Anumite mutatii semantice sunt discutate de filosoful neoplatonician Proclus (sec. al V-lea e.n.); vezi St. Ullmann, op.cit., p.2.

26 Pentru exemple franceze, vezi M. BrA©al, Essai de sA©mantique, Hachette, Paris, 1879; Nyrop, Grammaire franA§aise, IV, Paris, 1902. Acest tip de semantica e expus la un nivel accesibil si nelingvistilor si ilustrat cu exemple romanesti in lucrarea noastra Cuvinte romanesti, o poveste a vorbelor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, mai ales p.81-115.

27 Eugenio Coseriu, Pour une sA©mantique diachronique structurale, in A„Travaux de linguistique et de littA©raturea€ť, Strasbourg, II, 1, 1964, p.164. Vezi, aici, p. 198 si urm. [r. ed.].

28 Prin Semantik unii specialisti germani inteleg studiul A„esentei semnelor lingvisticea€ť si o deosebesc de Semasiologie, cercetarea mutatiilor semantice si a structurii vocabularului (de pilda, A. Neubert, op.cit., p.21).

29 AŽncercare asupra semasiologiei limbei romane. Studie istorice despre transitiunea sensurilor, Bucuresti, 1887.



30 I. Coteanu, Contributii, p.26

31 Situatiile cele mai comune sunt disparitia unor obiecte, crearea unor obiecte (in tehnica, de pildA), transformarea obiectelor.

32 Clasificarile moderne ale cauzelor mutatiilor semantice, clasificari datorite lui G. Stern si St. Ullmann, sunt rezumate de P. Guiraud, op.cit., p.49

33 A„AŽn semasiologie nu exista legi si este greu de conceput ca ar putea sa existe vreodataa€ť (A. D a u z a t, La philosophie du langage, Flammarion; Paris, 1917, p. 278). Nu legi de evolutie semantica, ci tendinte (care exista in toate limbile, in toate epocilE) (P. Guiraud op., cit., p. 67).

34 I. Coteanu, Contributiia€¦, p. 13.

35 B. Pottier, Vers une sA©mantique moderne, in ,,Travaux de linguistique et de littA©raturea€ť, p. 108.

36 J. Trier, Der deutsche Wortschatz im Sinnbezirk des Verstandes. Die Geschichte eines sprachlichen Feldes, 1931.

37 Pentru problemele ei cardinale, premise si rezultate, vezi mai departe, sectiunile 3 si 4.

38 Pentru istoria semanticii se pot consulta cu folos V. A. Z v e g h i n t e v, op. cit., St. U l l m a n n, op. cit., pp. 5-10, A. N e u b e r t op. cit., pp. 15-19. Pentru situatia actuala, vezi si A. B i d u si M. M i t u, Sensul cuvantului in lingvistica contemporana, in A„Limba romanaa€ť, nr.3, 1965.

39 Vezi aprecierile foarte optimiste ale lui M. L e r o y, Le renouveau de la sA©mantique. II. Fachtagung fAĽr Indogermanische und allgemeine Sprachwissenschaft, Innsbruck, 1962, p. 95-106.

40 St. Ullmann, op.cit., p.10; P. Giraud, op.cit., p.93-94

41 Triunghiul A„referent-thought-symbolA” al lui Ogden si Richards; cf. St. Ullmann, The Principles of Semantics, ed. a II-a, Glasgow, 1959, p.303.

42 Dintre cei care o cultiva, unii nu isi zic A„structuralistia€ť. AŽncadram aici pe toti lingvistii care, indiferent de orientarea lor filosofica, postuleaza existenta unui sistem semantic, aflat la baza sistemului lexical. Ca tema de discutie, semantica structurala a figurat pe agenda congreselor Internationale de lingvistica (Osloa€“1957, Cambridge Mass. a€“ 1962).

43 Un singur exemplu: Laura Vasiliu, in Cateva observatii asupra continutului semantic al prepozitiilor in lumina categoriilor generalului si particularului (Probleme de lingvistica generala, III, Editura Academiei, Bucuresti, 1961), ajunge la concluzia ca ,,semnificatiile tuturor prepozitiilor romanesti pot fi abstrase in sensuri generale, care reprezinta specificul fiecarei prepozitiia€ť.

44 ,,AŽn structura unui cuvant polisemantic exista un sens catre care converg toate celelalte, pe baza unei asemanari oarecare a insusirilor pe care le insumeazaa€ť (Paula Diaconescu, Omonimia si polisemia, in Probleme de lingvistica generala, I).

45 ,,Cand, intr-un cuvant, un sens apare ca supraordonat altora, lucrul acesta oglindeste situatia reala a claselor de obiecte denumitea€ť (I. C o t e a n u, Contributiia€¦, p. 22).

46 P. G u i r a u d, op. cit., p. 23 apreciaza ca un merit al lui Ogden si Richards faptul ca au reintrodus ,,lucrul numita€ť (Saussure il exclusese din analiza semnului lingvistiC), ,,care, extralingvistic sau nu, nu poate fi ignorat de semanticiana€ť.

47 Terminologia opozitiei ne apartine.

48 Deosebirea dintre sensul virtual si cele contextuate e mai putin pronuntata la termenii tehnici, la elementele limbajelor profesionale, care sunt adesea cuvinte cu un singur sens (virtuaL), asupra caruia influenta contextului e neglijabila (de aceea intelegem cuvinte ca antimoniu sau bisulfit fara sa avem nevoie de contexT).

49 Exceptand, bineinteles, ambiguitatile intentionate sau involuntare. Ele pun pe interlocutor in dificultatea de a nu putea alege intre doua sensuri virtuale.

50 A„Le mot n'est que par le contexte et n'est rien par lui-mASmea€ť (cf. A. R o s e t t i, Le mot, Munksgaard, Bucaresta€“Copenhague, 1947, p. 38).

51 Tatiana Cazacu, Le principe de I'adaptation au contexte, in A„Revue de linguistiquea€ť, I, 1956, pp. 93-96. Rolul contextului este (1) de a alege un sens, (2) de a-l individualiza si (3) de a-l completa, eventual (4) de a crea o semnificatie (ibidem, p. 99).

52 Cf. I. C o t e a n u, Contributiia€¦, p. 23.

53 Tatiana Cazacu, La ,,structurationa€ť dynamique des significations, in MA©langes linguistiques publiA©s A  lA’occasion du VIII-e Congres International des linguistes A  Oslo, Bucuresti, 1957, pp. 113-114.

54 De faptul acesta ar trebui sa se tina seama ca de o indicatie programatica intr-o semantica istorica construita pe baze moderne.

55 Cantitatea de informatie a unui cuvant se calculeaza in contexte date, prin urmare intr-o inlantuire de cuvinte.

56 Vezi P. G u i r a u d, Les caractAŤres statistiques du vocabulaire, Presses Universitaires de France, Paris, 1954; St. U l l m a n n, op. cit., p. 291; A. Roceric, Cu privire la aplicarea metodei statistice in studiul vocabularului, in ,,Limba romanaa€ť, nr. 3, 1960.

57 Sensul (valoareA) consta in solidaritatea si interdependenta unei semnificatii cu celelalte semnificatii; emana din sistem si implica prezenta concreta a sistemului in fiecare din elementele lui.

58 I. C o t e a n u , AŽn legatura cu sistemul vocabularului, in Probleme de lingvistica generala, II, Bucuresti, 1960, p. 42, apreciaza ,,distribuirea vocabularului in functie de stiluria€ť ca ,,cea mai justificata cale de cercetare a existentei sistemului lexicala€ť.

59 F. de Saussure, Cours de linguistique gA©nA©rale, Payot, Paris, 1931, p. 174.

60 Aceste doua categorii de serii asociative se studiaza in ramura lingvisticii numita ,,formarea cuvintelora€ť, al carei obiect il constituie derivarea si compunerea.

61 Cuvantul bou ne face sa ne gandim la (1) vaca, taur, vitel, a mugia€¦, (2) plug, jug, (3) ideea de putere sau de incetineala etc. (Ch. Bally, L'arbitraire du signe, in A„Le franA§ais modernea€ť nr 8, 1940, p.195 si urm.).

62 Valoarea ei e pusa la indoiala de Al. G r a u r, Studii de lingvistica generala, varianta noua, Editura Academiei, Bucuresti, 1960, p. 23: A„Oare faptul ca diverse elemente sunt grupate este suficient pentru a se putea vorbi de sistem? a€ť.

63 Sistemul semantic al unei limbi se intemeiaza pe conceptia comuna de viata a vorbitorilor. Structura reprezinta un anumit fel de reflectare a realitatii (T. C a z a c u, op. cit., in loc. cit., p. 124).

64 AŽn functie de pozitia filosofica a cercetatorului, A„legatura stransaa€ť inseamna: sistemul notiunilor reflecta modul de organizare a realitatii sau este o retea proiectata de mintea noastra asupra realitatii, analizand-o, decupand-o.

65 I. Coteanu, AŽn legatura cu sistemul vocabularului, p. 46-47.

66 Expresia A„camp semantica€ť a fost introdusa de G. Ipsen, in 1924. St. Ullmann, Semantics, p. 244.

67 Cf. O. D u c h At AŤ e k, Le champ conceptuel de la beautA© en franA§ais moderne, Prague, StAttni PedagogickA© Nakladatelstvi, 1960.

68 A. Martinet, Structural linguistics, in volumul Anthropology today, editat de A. L. Kroeber, Chicago, 1953, p. 582.

69 St. U l l m a n n, The PrinciplesA…, p., 311; P. G u i r a u d, La sA©mantique, p. 73. A„Campurile se bazeaza pe procesul psihologic al asociatiilor, care nu au limite, deci nici campurile lingvistice nu sunt delimitabileA” (B. Pottier, op. cit., in loc. cit., p. 110).

70 Expunerea si critica teoriei campurilor semantice se gaseste la P. Guiraud, op. cit., p. 73-86; St. Ullmann, The Principlesa€¦p. 311 si urm.; idem, Semantics, p. 243 si urm. W. B a h n e r, Observatii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului, in A„Limba romanaa€ť, nr. 3, 1961; I. C o t e a n u, AŽn legatura cu sistemul vocabularului, pp. 39-40; B. Pottier, op. cit., in loc. cit., p. 110.

71 Ea este legata de numele lui W. v. Wartburg, care a preconizat-o si a aplicat-o. Vezi lucrarile sale, ProblAŤmes et mA©thodes de la linguistique, Presses Universitaires de France, Paris, 1946, si Begriffssystem als Grundlage fAĽr die Lexikographie (in colaborare cu R. HalliG), Akademie Verlag, Berlin, 1952. Pe aceste principii e bazat dictionarul lui F. D o r n s e i f f, Der deutsche Wortschatz nach Sachgruppen, ed. a V-a, Berlin, Walter de Gruyter, 1959.

72 Prima incercare lexicografica de acest gen este a lui Peter Mark Roget, Thesaurus of English words and Phrases, 1852. Cuvintele sunt impartite in sase clase (Relatii abstracte, Spatiu, Obiecte, Intelect, Vointa, Puteri afective si moralE), fiecare cu mai multe diviziuni si subdiviziuni. De exemplu, cuvantul convexity figureaza in clasa 2 (SpatiU), categoria 3 (formA), subcategoria 3 (De suprafatA). (Vezi editia din Penguin Books, MiddleseX).

73 Pentru expunerea si critica metodei, vezi St. U l l rn a n n, The Principles, p. 310; idem, Semantics, p. 254 si urm.; I. C o t e a n u, AŽn legatura cu sistemul vocabularului, p. 37-41; W. B a h n e r, op. cit., in loc cit.

74 Vezi in special lucrarea sa, La mA©thode en lexicologie, Marcel Didier, Paris. Pentru expunere si critica, vezi P. Guiraud, op. cit., p. 75 si urm.; St. Ullmann, Semantics, p. 50-51; W. B a h n e r, op. cit., in loc. cit.

75 Principiul e fara indoiala just, dar credem ca autorul exagereaza cand afirma (op. cit.,p. 50): ,,Plecand de la studiul vocabularului vom incerca sa explicam o societate. Asadar vom putea defini lexicologia ca o disciplina sociologica, care utilizeaza materialul lingvistic format din cuvintea€ť.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.