Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Sextil PUSCARIU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 4 ian. 1877, Brasov - m. 5 mai 1948, Bran, jud. Brasov.

Memorialist

Fiul lui Iosif Pus-cariu, avocat, si al Eufrosinei (n. Ciurcu). Veche familie de intelectuali militanti pentru drepturile romanilor ardeleni. Tatal a editat rev. umoristica Cocosul rosu (1874-1878) si a lasat pagini memorialistice legate de Brasov (1909).

Scoala primara laBrasov (1884-1888); tot acolo, gimnaziul si liceul german si romanesc (1988-1895). In penultima clasa, vicepresedinte al Soc. de lectura "loan Popasu" si membru in comisia literara. Coleg cu St. O. Iosif, al carui portret il evoca in memoriile sale. Trimis la studii la Leipzig (1895-1899), unde isi da doctoratul cu Gustav Weigand; trece apoi la Paris (1899-1901), studiind cu Gaston Paris si A. Thomas, elev al lui W. Meyer-Liibke la Viena (1902-1906), obtine docenta (1905) si conduce (din 1904) Seminarul roman din cadrul Univ. vieneze, initiat de el, suprimat in 1906 la interventia guvernului maghiar de la Budapesta. Din 1906, prof. titular de lb. si literatura romana la Univ. din Cernauti. La izbucnirea razboiului, mobilizat pe frontul italian (1914-1918), incepe, in perioadele de ragaz, sa redacteze prima parte a "memoriilor" (copilara si adolescenta). intors la Cernauti, e decan al Facultatii de Filosofie (1918) si scoate ziarul Glasul Bucovinei (1919), unde saluta aparitia in poezie a lui Lucian Blaga. Chemat de Consiliul Dirigent sa sprijine infiintarea Univ. din Cluj, fiind de doua ori rector (1919-1920; 1940-1941). intemeiaza aici Muzeul Limbei Romane (1920), in cadrul caruia continua elaborarea Dictionarului incredintat lui de Acad., din 1906. Un puternic centru de cercetare filologica se formeaza in jurul sau; sub egida Muzeului incepe elaborarea Atlasului lingvistic roman si apare publicatia stiintifica Dacoromania (1921-1948). Membru al Acad. din 1914, PUSCARIU e un reputat specialist in lingvistica generala, fonologie, fonetica, gramatica istorica, dialectologie, geografie lingvistica, toponimie, antroponimie, lexicografic stilistica, ortografie. A dat, in aceste domenii, studii fundamentale: Studii istro-romane (2 voi., 1906-1929), Etudes de linguistique roumaine (1937), Limba romana, I, Privire generala (1940), II, Rostirea (postum). Colab. la Convorbiri literare. Familia, Luceafarul, Vatra, Gazeta Transilvaniei, Transilvania, Viata Romaneasca, Samanatorul, Telegraful roman, Junimea literara, Noua revista romana, Societatea de maine, Revista Fundatiilor Regale s. a.; de asemeni, la Zeitschrift fiir Romanische Philologie, Worter und Sachen, Kritische Jahresbericht, Deutsche Lite-raturzeitung, Literaturblatt fiir Romanische und Slavis-che Philologie, Zeitschrift fiir ungleichende Lite-raturgeschichte, Revue des Langues romanes. A intemeiat si condus rev. Dacoromania (1921-1948), Cultura (1924), ziarul Drumul nou (1931). PUSCARIU debuteaza in literatura cu trad., in Vatra (1895), continuand sa publice o suita de Scrisori din Italia in foiletonul Gazetei Transilvaniei (1896). incercarile lirice si in proza sunt reunite in voi. Schite (1896), Snoave (1897) si Juvenilia (1898), dupa care scriitorul paraseste creatia propriu-zisa si se consacra o vreme criticii si istoriei literare: Cinci ani de miscare literara (1902-1906), in 1909; Literatura romana (1925), Istoria literaturii romane. Epoca veche (1921; ed. II, 1930; 1936). A editat (in colab. cu I. Breazu) si o Antologie romana, la Halle, in Germania (1938). Trad. din Ibsen, Wedekind, Cehov, Heine s. a. in rev. Ciclul memorialistic, inceput din anii tineri, reluat in ultima etapa a vietii, la Bran, cuprinde Spita unui neam din Ardeal (inedit), Brasovul de altadata (1977), Calare pe doua veacuri (1968) si doua voi. de Memorii (1978). incercarile poetului si prozatorului sunt neglijabile. In schimb, contributiile critice si de istorie literara isi pastreaza interesul, mai cu seama in unele pagini dedicate lui M. Sadoveanu, O. Goga si Lucian Blaga. Memorialistul (descoperit postum) se impune ca unul dintre cei mai importanti martori ai unei jumatati de veac de istorie nationala, cat si prin darul unui povestitor si evocator de factura clasica.



Lecturile romantice sunt vizibile in incercarile minore din Schite (1896), Snoave (1897) si Juvenilia (1898). in forma "jurnalului" sau a nuvelei epistolare, Pagini triste, Pe tren, in auditoriu, Nita Blegu, intaia dragoste, O sara de toamna trateaza subiecte romantioase, cu finaluri adesea melodramatice. O intentie umoristica, pe alocuri alerta, Lupta geniilor, se inspira din birichinadele studentesti de epoca. Consacrandu-se studiilor filologice, PUSCARIU va abandona repede aceste "pacate ale tineretelor", veniale la urma-urmelor. Memorialul din Scrisori din Italia (in Gazeta Transilvaniei) sau rubrica Foi razlete (in Familia) prelungesc nostalgia creatiei, fara un accent particular insa. Mult mai realizate sunt micile studii de literatura, intre care unul consacrat lui Henrik Ibsen (in Familia, 1897), sau succintele prezentari ale literaturii romane din primii ani ai veacului, in Kritischer Jahresbericht iiber der Forschritte der romanischen Philologie (traduse si adunate intr-un volumas, in 1909), ca si Literatura romana (1925), la origine o "panorama" redactata pentru revista italiana VEuropa orientale (1923). in toate, fiind destinate strainatatii, autorul atinge doar per summos apices curentele si scriitorii mai reprezentativi. Caracterizarile sunt insa corecte si vadesc, in multe cazuri, o reala intuitie critica. Ea se confirma o data mai mult in studiile despre Mihail Sadoveanu, O. Goga, dar in primul rand in Poezia si drama lui Lucian Blaga (1935), una din primele analize critice de ansamblu ale creatiei acestuia. Judecata sistematica, darul sintezei, eruditia dublata de o lectura estetica patrunzatoare sunt mai evidente in Istoria literaturii romane. Epoca veche (1921). Conceputa sub forma unor "prelegeri" cu audienta larga, ea precede multe din punctele de vedere ale lui N. Cartojan si este, inaintea capodoperei istori-ografice a aceluia, cea mai echilibrata imagine panoramica a vechii noastre culturi. N. Iorga - caruia, de altfel, ii e dedicata lucrarea - subliniaza ca "nu se poate da mai clar intr-un singur volum dezvoltarea vechei noastre literaturi ()". Informatia bogata se simte pretutindeni fara a deveni niciodata coplesitoare. Chiar daca s-au facut mari progrese in cercetarea domeniului in ultimele decenii. Istoria lui PUSCARIU nu si-a pierdut, sub raportul interpretarii, actualitatea. Excelenta unor pagini vine nu doar din retorica lor eleganta, dar si din pozitia adoptata de autor in receptarea operelor : "datoria istoricului literar este de a se transpune in vremile de care se ocupa - scrie P.; adesea masura cu care va judeca opera unui scriitor vechi ii va fi data de insufletirea cu care o primeau contemporanii lui". Dar revelatia talentului scriitoricesc al savantului filolog o constituie memoralistica sa, intrata in circuitul public si in atentia criticii abia la doua decenii si mai bine de la moartea autorului. PUSCARIU a tinut, pe o lunga perioada, un "ziar" (jurnal intim), cuprins in sapte caiete manuscrise, cuprinzand insemnari dintre 4 ian. 1917 si 25 sept. 1944. Jurnalul a fost completat pe parcurs cu "amintiri" si cu vastul epistolar. Din aceasta materie diversa intentia era sa redacteze la batranete trei trilogii. A incheiat-o doar pe cea dintai, compusa din Spita unui neam din Ardeal, Brasovul de altadata si Calare pe doua veacuri. Daca primul panou e, mai degraba, un studiu genealogic, cu un pronuntat caracter documentar-arhivis-tic, dar si cu o portretistica bogat colorata, Brasovul de altadata, monografie lirica a orasului natal, contine -dincolo de informatia erudita perfect asimilata in naratiune - amintiri personale, crochiuri de istoria mentalitatilor si observatii sociologice diverse. Cu adevarat memorii sunt paginile ultimei parti Calare pe doua veacuri (1895-1906), unde impresiile directe erau inca suficient de proaspete (textul e scris in anii primului razboi mondial); e surprins procesul de formare intelectuala al tanarului ardelean pornit la studii in Germania, apoi la Paris si Viena, descoperirea lumii muzeelor, ceremonialul unor "Wandorjahre" la izvoarele artei antice sau mai noi (Grecia, Italia), revelatia Nordului (vazut de Ibsen), dar si a Orientului (la Constantinopol), portretele prietenilor (St. O. Iosif, D. Anghel, V. Cioflec s. a;), primele afirmari din lumea academica si universitara. In 1906, PUSCARIU avea 29 de ani, dar era membru corespondent al Acad. Romane, profesor titular la o universitate si preluase, peste rivalitati si acrocuri, directia marelui Dictionar academic. Stilistic, Calare pe doua veacuri se resimte de nostalgia incercarilor literare abandonate, proza lui P, e pe alocuri desueta si fara stralucire. in schimb. Memoriile, care au capatat forma definitiva in ultimii ani de viata, au o surprinzatoare vivacitate si prospetime a culorilor. Doua volume, Razboiul din 1914-1918 si In Romania Mare, contopesc filele jurnalului, corespondenta catre sotie si insertia unor retrospectii. Colajul documentului si evocarii fuzioneaza intr-o structura neasteptat de moderna. Sarind peste anii 1906-1914, autorul suplineste adesea golurile prin racursiuri narative energic trasate, completeaza notele zilnice cu portrete sintetice de mare forta mentinand totodata, intr-un echilibru perfect, atmosfera unui prezent trait cu intensitate. De pe frontul italian la framantarile din preajma Unirii din 1918, la anii clujeni sau la cei genevezi de la Liga Natiunilor (1922-1925) si tot ce a urmat in ordinea colectiva sau intima, textul se construieste ca un "roman" al autenticitatii. Personajele lui, de la membrii familiei la figuri istorice de prim ordin; Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta, Maiorescu, Parvan, Sadoveanu, Bogrea, D. Zamfirescu, 0. Goga, O. Densusianu, Titulescu s. a. alcatuiesc o galerie de mare clasa. Dincolo de inflexiunile usor regionale sau vetuste ale stilului, povestitorul sobru si epistolierul pasionat atinge pragul armonios al clasicitatii. Daca documentul istoric are, in multe privinte, o exceptionala valoare a depozitiei directe, cel literar nu e mai prejos. Ultima suita memoralistica, Trilogia neterminata, n-a mai fost scrisa.



OPERA

Schite, Craiova, 1896; Snoave, Brasov, 1897; (semnate: Se. Til); Juvenilia, proza si versuri. Brasov, 1898; Cinci ani de miscare literara (1902-1906), Bucuresti, 1909; Istoria literaturii romane. Epoca veche. Sibiu, 1921 (ed. II, 1930; ed. III, 1936); Literatura romana, Arad, 1925; Antologie romana (in colab. cu I. Breazu), Halle, 1938; Calare pe doua veacuri, Amintiri din tinerete (1895-1906), Bucuresti, 1968; Cercetari si studii, ed. ingrijita de I. Dan, pref. de G. Istrate, Bucuresti, 1974; Brasovul de altadata, cuvant inainte de
1. Colan, ed. ingrijita de S. Polverejan, Cluj-Napoca, 1977; Memorii, ed. de Magdalena Vulpe, pref. de I. Bulei, note de I. Bulei si Magdalena Vulpe, Bucuresti, 1978; Istoria literaturii romane. Epoca veche, ed. ingrijita de Magdalena Vulpe, postfata de D. C. Mihailescu, Bucuresti, 1987.

REFERINTE CRITICE

O.C.T (aslauanu), in Luceafarul, nr. 23, 1903; L. Blaga, Hronicul si cintecul virstelor, 1965; V. Iancu, in Familia, nr. 8, 1968; M. Vaida, Sextil Puscariu critic si istoric literar, 1972; O. Ghibu, in Familia, nr. 1, 1974; G. Tepelea, in Ramuri, nr. 1, 1974, R. Todoran, in Cercetari de lingvistica, nr. 1, 1974; N. Antonescu, in Steaua, nr. 1, 1977; T. Naum, in Tribuna, nr. 1, 1977; M. Zamfir, in Luceafarul, nr. 1, 1977; M. Curticeanu, in Echinox, nr. 1, 1977; idem, in Echinox, nr. 5; 6-7, 1977; Ov. Moceanu, in Astra, nr. 2, 1977; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 17, 1977; I. Iordan, in Limba romana, nr. 5, 1977; M. Curticeanu, in Tribuna, nr. 6, 1977; B. Tincu, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1977; 100 de ani de la nasterea lui Sextil Puscariu (1877-1948), comunicarile simpozionului din 14 ian. 1977; M. Curticeanu, in Echinox, nr. 6-7, 1978; G. Nistor, in Steaua, nr. 5, 1978; A. Sasu, in cautarea formei, 1979; M. Anghelescu, in Echinox, nr. 4-5, 1981; M. Pop, in Astra, nr. 2, 1981; B. Tincu, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1981; Alex. Stefanescu, intre da si nu, 1982; E. Puscariu, in Romania literara, nr. 14, 1982; G. I. Tohaneanu, in Orizont, nr. 5; 9, 1984; O Den-susianu, Opere, VI, 1985; M. Anghelescu, Lectura operei, 1986; G. Tepelea, Optiuni si retrospective, 1989; Elisabeta Faiciuc, Sextil Puscariu. Bibiliografie, 1998.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Sextil PUSCARIU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Sextil PUSCARIU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text