Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Romulus VULPESCU



    Romulus VULPESCU - poza (imagine) portret







Romulus VULPESCU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 5 apr. 1933, Oradea.

Poet

Fiul lui Constantin si al Elenei (n. Botez). Casatorit cu Ileana Vulpescu.

Studiile gimnaziale si liceale in Bucuresti. Intre 1948 si 1950 lucreaza ca strungar la "Timpuri noi", Bucuresti. Licentiat al Facultatii de lb. si literatura romana a Univ. din Bucuresti (1955). Debuteaza cu un grupaj de poezii in Tanarul scriitor (1953). Debut editorial cu trad. din Torquato Tasso, Aminta (1956). Colab. la Ateneu, Tomis, Transilvania, Gazeta literara, Luceafarul, Cinema etc. A publicat voi. de versuri {Poezii, 1965; Romulus Vulpescu si alte poezii, 1970; Arte & meserii, 1979), proza (Proza. Exercitii de stil, 1967) si teatru (Procesul Caragiale-Caion 1973). A tradus din Fr. Villon. Fr. Rabelais, W. Shake-speare, Dante Alighieri, Alfred Jarry s.a. A tradus in lb. franceza din Urmuz, G. Bacovia, I. Barbu si Mateiu I. Caragiale. A ingrijit ed. din scrierile lui C. Sarbu, I. Barbu, I. Horea si G. Bacovia. A publicat Antologia poeziei latino-americane (1961) si Antologia poeziei chineze (1963).

Poet improductiv, traind din elanuri filologice si din cultul savanteriei si rafinamentelor livresti, VULPESCU isi centreaza creatia pe beatitudinea artificiului si pe un principiu exuberant al mimesis-ului formelor. Poemele sale sunt intotdeauna intermediate de un model si suscitate de aceasta intermediere, intr-o poetica a replicii constiente, ce are orgoliul epigonismului provocator, gata oricand de turnire ale virtuozitatii. Unitatea poeziei n-are temeiuri de adancime si ea nu vine din presiunea launtrica a viziunii, datorandu-se doar dexteritatii abuzului de compatibilitati, pe terenul carora poetul isi construieste diferenta prin elefantiaza nuantei. Aceasta disponibilitate activata de catalizatori diversi se loveste totusi de un rigorism fanatizat al perfectiunii formale si ea nu se transforma in industriozitate, artizanatul vulpescian find inhibat de cenzura interiorizata a exigentei de identificare cu modelul. Asa se face ca, desi e o lirica nutrita aproape exclusiv de abilitati puse in slujba unei religii a artefactului, poezia lui VULPESCU nu e una de mare randament cantitativ, bibliografia poetului constand mai degraba in reluari decat in adaosuri. Editia ne varietur, din 1995, a Versuri-lor sale, cuprinzand integrala creatiei lirice, desfasurata intre 1948 si 1993, reordoneaza, pe criterii quasi-tematice si cu cronologia ravasita in interiorul ficarei sectiuni, atat volumele de dinainte, cat si partea inedita. Volumul nu face, de altfel, decat sa reia si sa amplifice structura celui precedent -Arte & meserie, 1979 - , si el o antologie care lasand pe dinafara doar amplul poem intoarcerea fiului risipitor, prezent in finalul culegerii de debut, reorganiza, tot pe fluide linii tematice si cu aceeasi invalmasire a cronologiei, materia primelor doua aparitii, impanata cu semnificative adaosuri. Criteriile din 79 nu se schimba, in privinta compartimentarii, nici in 95, ciclurile fiind reluate in aceeasi succesiune si in titulaturi aproape identice (Ars poetica, Alfabet de estet, Ars amandi - rebotezat De-amor si de-amar - , Dubito, ergo, carora editia definitiva le adauga intoarcerea fiului risipitor si un ciclu patriotic, ce fusese anticipat doar prin cateva piese disparate, - Taria istoriei romane), desi, in aceste compartimente extensibile, poemele migreaza dintr-un sector intr-altul. Reluarea si reorganizarea succesiva a materialul lui nu antreneaza si modificarea lui, singurul afectat de o interventie chirurgicala posterioara primei redactari fiind intoarcerea fiului risipitor. Ocupand mai bine de jumatate din suprafata volumului de debut (Poezii, 1965), acestuia i se extirpeaza acum finalul de bravada partinica ("Pulseaza-n Directive sinteze de elanuri, / Avand vigoarea faptei si gratia algebrei"), precum si, cu minime exceptii, partitura de pastise, multe detasate in poeme independente, care transformau, in varianta originara, panorama biografica intr-o epopee livresca in care evenimentul era chiar lectura, iar devenirea era traita ca o beatitudine a succesivelor identificari livresti. Desi traverseaza chiar perioada proletcultista, intinzandu-se din 1948 pana in 1965, debutul lui VULPESCU are doar minime incidente cu poetica oficiala (un Sonet ce clama "Sunt mandru ca Partidul mi-e parinte!" si un Cantec de flinta in care, pe structura baladei haiducesti, atat de promovata in epoca, poetul dadea drumul irepresibilei sale inventii asociative: "Bogatani cu galveni grop, / Basboieri, ispravnici, popi, / cu islice si catice, / Cu matanii si ciubuce"), el stand mai degraba sub semnul poeticii barbiene, al carei elan contras in rigori parnasiene e reluat pana la decalcul sintaxei, al turnurii conceptuale si al dictiei: "Miraje liminare (perseverent efort)/ Smulg zborului de linii din muchii octoedre/ Fiorul vietii caut in luciul mat, si-n pietre, /Si unghiuri vii respira in blocul cub si mort". In pofida declaratiei din Viseleca. va ridica "irevocabil" ancora "pentru onirica zona", VULPESCU n-are nimic comun cu onirismul, poemele sale fiind instrumentate nu atat de o fantezie eliberata din chingi, cat de o rigoare mestesugareasca ce nu se lasa indusa in aventuri incontrolabile. Temele esentiale ale lui VULPESCU (erotica, in varianta elegiaca sau exultanta, lirica autodefinitorie ori doar declarativa, alcatuind un consistent manunchi de arte poetice propuse drept contracte gratuit, exercitiul experimental ori cel meditativ, fascinatia motivelor clasice ori improvizatia lejera, mergand de la tonul de poanta la cel de fabula ori parabola) sunt enuntate toate in acest prim volum, ca si grilele pe care poetul isi va ordona creatia ulterioara (Alfabet de estet, de pilda, ce va strange poemele cele mai diverse sub artificiul titlului), astfel incat volumele urmatoare nu vor fi decat reverberarea acestei structuri initiale. Si alte poezii (1970) se suprapune peste cronologia primului volum, avansand inca cinci ani si strangand poemele ramase pe dinafara alaturi de cele noi, acoperind intervalul 1949-1970. Noutatea volumului consta intr-un ciclu experimental in care poetul absolutizeaza principiul ludic, inventand pure sonoritati ("Damiroza, culp nustralp, / vestrapuna puie dirica") ori abandonandu-se fanteziei lexicale in gratuite reverii ale vocabularului, cum este Marica alia turca ce versifica alfabetic fondul turcesc al lexicului romanesc: "Aga ageamiu, Ahmet, / aferim! Afif - adet, / agarlacuri, acaret/ (ah, aman!) - au amanet!/ - Acadea, aceea, aba!" Partea grava a volumului, cea in care poetul nu se dezice de responsabilitatea sensului si de functia confesiva a poemului, e alcatuita dintr-o suita de madrigaluri si dintr-o sectiune reflexiva, ambele utilizand tonuri diverse si apeland la formule mai degraba contrastive decat convergente. Livrescul se insinueaza in formula sensibilitatii si el ia locul naturii in sistemul referential si imagistic, peisajele actionand dupa canoane literare, iar sentimentele reluand partituri gata elaborate: "Tu ai patruns in mine cu toamne, cu nevroze:/ Amurgul ofilit verlainiza-n decor/ In tonuri violete de simbolism minor". Pasa elegiaca a poemelor, mai pregnanta aici decat cea exultanta, vine din perceptia timpului, a trecerii, poetul straduindu-se sa dea si o solutie dramatica unui lirism in general hedonist. Elegiile sale se apropie insa de fior tot prin intermediul virtuozitatii, parand mai curand executii savante ale temei decat receptii directe ale traumei sau frustrarii. Vine vremea, cu descompunerea iminentei fatale in toate infatisarile ei (vama, ziua, vestea, ora, varsta, clipa, vremea), e o tipica executie muzicala a unui motiv literar, nu fara ecouri livresti: "Vine ora care doare/ Scrisa-n calendar, / Vine ora ca odoare / Sa va las in dar". Rareori senzatia timpului ucigas se desprinde de grila purei ingeniozitati si se lasa transcrisa fara artificialitati, fara retorizarea con-cretetii ei imediate: "Simt fiecare ceas de fier, / Si aerul il simt mai rece // Aratatoarele, pe ceas, / Le simt tain-du-mi beregata" (Testament). Irelevanta cronologiei interioare pentru o poezie ce mizeaza pe virtuozitate este si mai bine pusa in evidenta de Arte & meserie (1979). Fie in ton frivol (ca in Carmen meretricis, pastisa la Canticele tiganesti ale lui M. R. Paraschivescu), fie in ton patetic (precum in arghezianul De ce, parinte), VULPESCU continua sa fie un poet ce traieste in proiectul replicii si din energia medierii, a tentatiei identificarii livresti. Compunerile sale in stil Villon, Barbu, Minulescu, Arghezi, M. R. Paraschivescu, s.a. tind sa treaca dincolo de dexteritate si sa sfideze modelul nu doar prin performanta contrafacerii, ci si prin castigarea unei candori erudite ce supravietuieste in palimpsestul sensibilitatii. Artificiozi-tatea exaltata a poemelor mizeaza pe un transport ilicit de sensibilitate, nu numai prin participarea la o formula care a prelucrat-o, dar si prin adaosul si inductia discreta a celei personale. Reiterarea unor retete lirice e, pe de o parte, repetarea solemn-ironica a unui ritual, dar si un refugiu premeditat in anacronism, intr-o lume ce nu si-a pierdut valorile, deplansa cu resemnare ironica: "Esti, elegie, cult caduc!/ Azi, Hergheliile-s himere, / Potcoavele - de cauciuc/ Si caii mortii - cai-putere///Ev cu eresuri efemere" (Elegie pentru potcoave). Gratuitatea in care se retrage VULPESCU e o sfidare a patetismelor, luate in raspar si in Exerg-u - indispensabil ca un cioclu - editiei definitive din 1995, unde poetul se-ngloada "in smarcul pasnic, mediocru/ al poeziei grave, cu monoclu", aspirand "catorva muze s-ajung socru". Poemele noi, destul de putine, sunt diseminate in toate ciclurile si ele nu aduc decat nuante intr-o lirica ce si-a decis liniile definitorii chiar de la inceput. Un "experiment gastronomic" ingroasa capitolul experimentelor gratuite, traind din asociatia erudita a culinarelor savante sau neaose: "Cvas, chefir, caimac, smantana, / frisca, lintita, zer, lapte: /gros, chisleag, iaurt, prins, acru". Ceea ce poetul n-a putut strange sub o sigla tematica a oranduit in Alfabet de estet, ciclu extensibil de la volum la volum si imprevizibil atat in temele convocate, cat si in formulele uzate. Neunitar nici ca ton, nici ca formula este si noul ciclu improvizat din texte disparate - Taria istoriei romane, in care patetismul declamatoriu, adesea diluat, sta alaturi de vocalize pamfletare si de arpegii gratuite. Piese de virtuozitate sunt si Exercitii-e de stil din 1967. Numite "proza", ele contin, de fapt, in sectiune mediana, scurte piese de teatru, manuind simbolurile si situatiile dramatice intre absurd si parabolic. Curierul de seara. Om de treaba si Rochia, construite pe o structura nu doar dialogica, ci cu adevarat teatrala, sunt parabole existentiale ce se invart in jurul mortii, in vreme ce Prietenul meu Thomas Aubry e o farsa ce demonstreaza preeminenta livrescului, a iluziei asupra realului, invadandu-1 cu fantome ale istoriei literare. Prozele propriu-zise sunt reprezentate de "exercitiile de stil" "la persoana a IH-a" si la "persoana I", calchiind si contrafacand nu doar ipostazele institutiei narateriale, dar si diverse maniere stilistice, mai mult sau mai putin parodiate. Si ele se misca pe un fond de gratuitate, evoluand intre oniric, absurd si parabolic. Note urmuziene si kafkiene sunt preluate premeditat in unele bucati (Disparitia micului burghez, Ultim avatar al faraonului Tla etc), toate receptive la fantezie si spargand, ori doar fluidizand, limitele realului. Procesul Caragiale -Caion (1972) este un scenariu juridic ce colationeaza documentele de epoca si ecourile de presa ale celebrelor procese de calomnie intentate de Caragiale lui Caion, noile pledoarii si dezbateri ducand la condamnarea in efigie a calomniatorului. Procesul s-a jucat la Muzeul Literaturii Romane, in 18 iunie 1972, avand in distributie pe S. Cioculescu, D. Desliu, Al. Oprea s. a. Opera de traducator a lui V., si in special echivalentele romanesti ale lui Rabelais, Villon, Jarry si Charles d Orleans, reprezinta o performanta de transpunere care investeste un geniu al limbii ce le ridica la concurenta cu originalele.



OPERA

Poezii, Bucuresti, 1965; Proza (pe coperta: Exercitii de stil. Proza), Bucuresti, 1967 ; Hoinarind prin Bucuresti, 206 fotografii de G. Serban., comentariu de ~, Bucuresti, 1968; Recital extraordinaire (r&its et thaatre), adapte par Ileana Vulpescu, illustra par B. Ganesco, Paris, 1969; Si alte poezii, 1949-1970., Bucuresti, 1970; Procesul Caragiale-Caion, scenariu de -, transcriere si colationare a textelor de articole si de polemici din presa vremii Diana Cristev, Octaviana Mihailescu, Manuela Tanasescu, preambul de S. Cioculescu, Bucuresti, 1972; Arte & Meserie. Versuri vechi & noi, Bucuresti, 1979; Versuri. 1948-1993, ed. ne varietur, Bucuresti, 1995. Traduceri: Torquato Tasso, Aminta. Epistolarul, studiu introductiv si ingrijirea ed.: Nina Faton. Aminta. Poveste pastoreasca, trad. si note de ~, Bucuresti, 1956; Francois Villon, Opurile magistrului Francoys Villon, adica Diata Mare si Lasata, Adaosul, Jergul si Baladele, in romaneste de ~, Bucuresti, 1958; Marcos Ana, Radacinile zorilor. Poeme din inchisoare, in romaneste de ~, Bucuresti, 1961; Carolina Maria de Jesus, Sao Paolo, strada A, nr. 9 ~ trad., prezentare si note de ~, Bucuresti, 1962; Rabelais, Gargantua, trad., note, comentarii si indice de ~, studiu introductiv de N. N. Condeescu, Bucuresti, 1962; Teatru francez contemporan, pref. de Elena Vianu. / Jean-Paul Sartre - Tarfa cu respect, in romaneste de ~, Bucuresti, 1964; William Shakespeare, Viata si moartea regelui Richard al 111-lea, echivalente romanesti de Ion Barbu" class="navg">Ion Barbu, pref. si tabel cronologic de Zoe Dumitrescu-Busulenga, trad. actelor al III-lea, al IV-lea si al V-lea, a lacunelor din textul lui Ion Barbu, ingrijirea textului, notele si schita genealogica de ~, Bucuresti, 1964; Poeti ai Pleiadei, trad. de ~, cuvant inainte de N. N. Condeescu, Bucuresti, 1965; Frantois Rabelais, Viata nemaipomenita a marelui Gargantua, tatal lui Pantagruel, si uimitoarea viata a lui Pantagruel, Feciorul uriasului Gargantua, ticluite odinioara de Frantois Rabelais, povestite pentru copii de Ileana si ~, ilustrata de Val Munteanu, Bucuresti, 1968; (editia II, Bucuresti, 1989); Alfred Jarry, Ubu rege incornorat inlantuit in almanah pe colina, cu prolegomenele si cu paralipomenele respective cat si cu alte documente literare, istorice si iconografice privitoare la viata, la opera si la aventurile ilustrului barbat, transfigurate patafizic in romaneste de ~, pref. de R. Munteanu, coperta si prezentarea de ~, Bucuresti, 1969; Dante, Opere minore, ed. ingrijita de V Candea, trad. de Francisca Balteanu, T. Barbulescu, Oana Busuioceanu, VULPESCU Candea, P. Cretia, St. Aug. Doinas, Sanda Mihai Lazarescu, Elena Nasta, ~, comentarii de Oana Busuioceanu, VULPESCU Candea, St. Aug. Doinas, Al. Dutu, introducere, tabel cronologic si note introductive de VULPESCU Candea, Bucuresti, 1971; Charles d Orleans, Poezii, Balade, Cantece, Carole, Lamente, Rondeluri, selectie, echivalente romanesti, pref., bibliografie, note, indici, macheta artistica, titluri si prezentare grafica ~, Bucuresti, 1975; Mateiu I. - Mathieu 1. Caragiale, Aigles. Pajure. Royaux, echivalente franceze ~, Bucuresti, 1983.




REFERINTE CRITICE

N. Manolescu, in Contemporanul, 1; 1966; C. Regman, in Luceafarul, 2; 1966; VULPESCU Ardeleanu, in Steaua, 8; 1968; D. Cristea, in Romania literara, 8; 1971; FI. Manolescu, in Arges, 3; 1971; Marian Popa, in Saptamana, 15; 1971; D. Laurentiu, in Luceafarul 8; 1971; E. Manu, in Orizont, 3; 1972; idem, in Romania literara, 13; 1973; E. Barbu, O istorie; C. Regman, Colocvial, 1976; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 18; 1979; Gh. Grigurcu, Poeti romani de azi. Bucuresti, 1979; Al. Niculescu, in Romania literara, 15; 1979; R. Saplacan, in Tribuna, nr. 29; 1979; C. Ungurea-nu, in Orizont, nr. 25; 1979; D. Muresan, in Vatra, nr. 8; 1980; C. Moraru, Semnele realului, 1981; Alex. Stefa-nescu, Intre da si nu, 1982; M. D. Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; Al. Balaci, in Romania literara, nr. 14; 1983; VULPESCU Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985; Al. Cis-telecan, Poezie si livresc, 1987; Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, 1990; Andrei Pippidi, in 22; 16, 1991.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Romulus VULPESCU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Romulus VULPESCU




Romulus Vulpescu si jocul cu poezia

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text