Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Romul MUNTEANU



    Romul MUNTEANU - poza (imagine) portret







Romul MUNTEANU - biografie - (opera si scrierile)

 

nr. 18 mart. 1926, Calanul Mic, jud. Hunedoara.

Critic, istoric literar si comparatist.

Fiul lui Romulus Munteanu, siderurgist, si al Mariei (n. Uiet); urmeaza scoala primara in comuna Batiz (1933-1938)

Scoala Normala la Deva (1938-1946); dupa examene de diferenta la Liceul "Sf. Sava" din Bucuresti isi ia bacalaureatul in 1946; studii la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Cluj (1946-1950); asistent la Catedra de literatura romana, condusa de D. Popovici (1950-1951); preparator, asistent, lector la Institutul Pedagogic din Bucuresti (1953-1956); inspector pentru sectorul filologic la Ministerul invatamantului (1954-1956); din 1956 conf. la Catedra de literatura romana a Facultatii de Filologie din Bucuresti; lector de 1b. si literatura romana la Institutul de romanistica din Leipzig (1957-1961). Dr. al Univ. "Karl Marx" din Leipzig cu teza Aspectele si dimensiunile luminismului romanesc (1960). Prodecan al Facultatii de Filologie din Bucuresti (1961-1966), prof. titular de literatura comparata din 1970, este si director al Editurii Univers (1971-1989), perioada in care debuteaza editorial cu Contributia Scolii Ardelene la culturalizarea maselor (1962); publica monografii, studii de sinteza si culegeri de eseuri despre productia literara universala si fenomenul literar romanesc (Bertolt Brecht, 1966; Noul roman francez, 1968; Farsa tragica, 1970; Literatura europeana in epoca luminilor, 1971; Profiluri literare, 1972; Jurnalul de carti, I-IV, 1973-1988; Preludii la o poetica a antiromanului, 1995 etc.) Initiaza prestigioasa colectie de Studii a Editurii Univers si prefateaza trad. din Erich Auerbach, Samuel Beckett, Goethe, Sigmund Freud etc. Colab. la rev. si ziare din tara: Luceafarul, Steaua, Romania literara, Ramuri, Revista de istorie si teorie literara, Romanian Review s.a. Reprezentant al criticii universitare, eseist, istoric literar si editor de prestigiu MUNTEANU aduce, in acelasi timp, si aporturi teoretice decisive, pe o arie de larga interferenta intre ideologiile literare europene si romanesti. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1971, 1972 si 1976; Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1979; Premiul "Menelaos Ludemis" (Atena, 1980); Premiul rev. Flacara pentru critica literara pe 1987.



Spirit laborios, de formatie academica si tentat de epuizarea surselor bibliografice MUNTEANU isi cultiva de timpuriu vocatia pentru sinteza critica. Teza de doctorat, sustinuta la Leipzig in 1960 si consacrata luminismului romanesc, apoi Contributia Scolii Ardelene la culturalizarea maselor (1962) sunt nucleele din care va creste, prin acumulari si decantari succesive, Cultura europeana in epoca luminilor (1974) - o adevarata morfologie a veacului al XVIII-lea european, anticipata de o masiva antologie, in trei tomuri, Iluminismul (1971). Perspectiva socio-genetica si decupajul tematologic ratifica analiza gandirii filosofice, a "filosofiei practice", dar si a conceptelor estetice fundamentale, alaturi de radiografierea dramei burgheze, a teatrului sau a romanului sentimental. Mai mult, ne atentioneaza exegetul, "curent de idei in unele arii de cultura, subminat de notabile forte de opozitie in altele, iluminismul se conjuga voluntar sau involuntar cu preromantismul si creatia sturmerilor germani, si se inchide, printr-un acord final, reprezentat fie de neoumanismul german, fie de curentul romantic. Luminile, cuvant magic al epocii, reprezinta astfel un fascicol solar seducator, care se stinge prin saturatie intr-o epoca ce resimte nevoia marilor umbre anxioase aduse de romantism". Tot o cercetare morfologica, in trei volume, este Clasicism si baroc in cultura europeana a secolului al XVII-lea (1981-1985) - opera definitorie in care eruditia istoricului, examenul valorizator al criticului, perspectiva filosofului culturii si ipostaza esteticianului se conjuga intr-un demers centrat pe conceptul de baroc (= expresie si constiinta a "tragicului" secol XVII), opus clasicismului ("situat sub zodia ratiunii, a echilibrului si a spiritului geometric"). MUNTEANU aduce in discutie un al treilea concept, manierismul, un "fenomen de tranzitie" locali-zabil intre deceniul al treilea al secolului al XVI-lea si sfarsitul acestuia si pregatind astfel aparitia barocului. Daca, tipologic vorbind, G. R. Hocke, teoreticianul manierismului, il considera drept un fenomen complementar clasicismului, MUNTEANU largeste si mai mult aria, in detrimentul preciziei conceptuale, vazand in manierism "o arta complementara oricarui mod de creatie realista, fundamentata pe o poetica rationalista cu caracter mimetic". Apetenta pentru sinteza e circumscrisa de alte doua lucrari, justificate in acest chip intr-o pagina de memorialistica: "M-au atras intotdeauna modernitatile, spiritul de inovare ce marcheaza un anumit timp. Am dorit mereu sa fiu contemporan cu epoca mea, dar aspiratia aceasta s-a implinit cu o mare intarziere si numai partial. De fapt, eu m-am simtit contemporan cu existentialismul, in toate planurile lui de manifestare, cu teatrul absurdului, noul roman francez si noua critica". Astfel, in Noul roman francez (1968) si, mai ales, in versiunea dezvoltata Noul roman francez. Preludii la o poetica a antiromanului (1971) MUNTEANU studiaza, metodic, programul estetic si ideologic, precum si figurile reprezentative ale "noului roman". Cealalta lucrare, Farsa tragica (1970; ed. II, 1989) trateaza teatrul absurdului din acelasi unghi socio-genetic; in cadrul sau autorul se ocupa de farsa tragica, decupand dimensiunea grotescului si motivul lumii ca jungla. Mutarea accentului pe elemente de teorie literara nu obtureaza importanta ancadramentului filosofic si social, mereu prezent in argumentarea sistematica, bazata pe apelul, reiterat, la autoritatea marilor critici si istorici. De altfel, echilibrul dintre informatia, adesea coplesitoare, si constructia morfologului, a teoreticianului sau a istoricului literar este evidenta si in Metamorfozele criticii europene moderne (1975; ed. II, revizuita, 1988) - o alta lucrare de referinta, de critica criticii de asta data. Sustinand ideea ca "Critica criticii este un examen periodic al validitatii instrumentelor utilizate, al devenirii lor in timp si al capacitatii lor de inscriere intr-un prezent mobil, gata sa se reverse in viitor", autorul reconstituie "metamorfozele" criticii europene intr-o vasta panorama, nu inainte insa de a fixa "criteriile criticii si critica criteriilor" sau de a discuta relatiile dintre "actul critic si istoria literara" intr-un consistent capitol de Preliminarii teoretice, o documentata pledoarie pentru pluralismul interpretarii si diversitatea judecatilor de valoare sau, mai plastic, pentru "cea de-fl zecea muza a epocii moderne". Critica sociologica, existentialista, psihanalitica, tematica, strucuiralista, stilistica s.a. e amplu exemplificata si argumentata, de la E. R. Curtius si G. Calinescu la G. Brandes si G. Lukacs, de la MUNTEANU Blanchot si Jacques Lacan la Jean-Pierre Richard si E. Auerbach sau Gerard Genette etc. Informatia solida argumenteaza despre viabilitatea asa-numitei "critici de sistem" ce, in spatiul romanesc cel putin, "s-a repliat in cateva carti si este pe cale de disparitie". Astfel, constata autorul intr-un interviu, "se reinstaureaza critica de tip impresionist, e drept, intr-un limbaj modern si pe argumente noi, venite din diferite domenii". Ca teoreticianul este dublat de comparatist si de un critic literar propriu -zis, stau marturie culegerile de cronici, note de lectura si concentrate meditatii teoretice, incepand cu Profiluri literare (1972). Volumele ce alcatuiesc Jurnal de carti (1973-1988), la care se adauga Lecturi si sisteme (1977) au o structura caleidoscopica. Daca in primele doua "jurnale", aparute in 1973 si 1979, aflam scurte preludii la Metamorfozele criticii europene moderne, urmatoarele includ dezbateri incitante, scrise intr-un stil alert, despre "subliteratura", "critica de omisiune", "text, literaritate, lecUira, realitate", "pedagogia romanului" etc. intr-un panopticum eseistic reflectand mai multe nivele de decantare si trimitand, in acelasi timp, la masivele acumulari anterioare sau in actu. Se aglutineaza, de asemenea, comentariile la scriitori din toate generatiile, romani si straini. Asa cum MUNTEANU recunoaste, nu intotdeauna valorizarile sale sunt convingatoare (cazul lui Celine ori Marquez), "dar diagnosticul critic pus pe scrierile romanesti actuale a fost rareori eronat". In paginile despre MUNTEANU Codreanu, E. Cioran, MUNTEANU Eliade, VintilaHoria, Fanus Neagu, C-tin Toiu sau despre mai tinerii Mire ea Cartarescu, Bedros Horasangian, Daniela Crasnaru s.a. referinta intertextuala e utilizata cu indemanarea comparatistului. Fanus Neagu, de pilda, e "un fel de Morgante trecut prin Balcani", Grete Tartler scrie o "poezie de gherghef, creatia lirica a lui Mircea Ivanescu este "o reverie rationalizata asupra unor alte reverii", Nicolae Breban practica in mod pragmatic "o retorica a excesului, la fel ca scriitorii barochizanti", Adrian Marino e "un complex aparat de citit carti" s.a. Pe de alta parte, seria de pana acum a Jurnalului de carti un reper constant ramane literatura germana. Goethe, Heine, Hartling etc. si mai ales Brecht sunt nume reiterate in aceste volume care includ si o parte din numeroasele prefete, alaturate la traduceri din literatura si teoria literara universala. Considerand traducerile "ca o a doua componenta a fiecarei culturi nationale" {Jurnal de carti, II, 1979) criticul, dar si editorul a realizat, la Editura Univers, ceva analog "bibliotecii universale", visata odinioara de Heliade-Radules-cu. Scriitor prolific, pastrand, nealterata, placerea lecturii, MUNTEANU cultiva, cu o usoara ostentatie, disciplina academica. El realizeaza "o jonctiune originala intre un com-paratism innoit, ultimele teorii despre stiinta literaturii si o critica de uz curent" (Irina Mavrodin), totul fiind insa proiectat pe ecranul, mai larg, al ideologiilor literar-artis-tice care au traversat cultura europeana intre secolele XVII si XX.




OPERA

Contributia Scolii Ardelene la culturalizarea maselor. Bucuresti, 1962; Bertolt Breclit, Bucuresti, 1966; Noul roman francez, Bucuresti, 1968; Farsa tragica. Bucuresti, 1970 (ed. II, 1989); Literatura europeana in epoca luminilor. Iluminism, preromantism. Sturm und Drang, neoumanismul german, Bucuresti, 1971 (ed. II, cu titlul Cultura europeana in epoca luminilor, Bucuresti, 1974; ed. III, voi. III, 1981; ed. IV, versiune germana, Cluj-Napoca, 1983); Profiluri literare. Bucuresti, 1972; Jurnal de carti, I-IV, Bucuresti, 1973-1988; Noul roman francez. Preludii la o poetica a antiromanului. Bucuresti, 1973; Metamorfozele criticii europene modeme. Bucuresti, 1975 (ed. II, 1988); Lecturi si sisteme, Bucuresti, 1977; Clasicism si baroc in cultura europeana din secolul al XVII-lea, I-III, Bucuresti, 1981-1985 (ed. II, I-III, 1998); La civilisation des livres. Litterature roumaine, litterature europeene. Bucuresti, 1986; Preludii la o poetica a antiromanului. Bucuresti, 1995; O viata traita, o viata visata, Bucuresti, 1996; Introducere in literatura europeana, Bucuresti, 1996; Iluminismul si romanul european. Bucuresti, 1998; Scoala Ardeleana. Studii literare, Bucuresti, 1998.

REFERINTE CRITICE

S. Alexandrescu, in Contemporanul, 13 ian. 1967; E. Papu, in Gazeta literara, nr. 37, 1966; Tr. Liviu Biraescu, in Orizont, nr. 5, 1968; MUNTEANU Petrisor, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1968; A. Marino, in Cronica, nr. 32, 1968; Dana Dumitriu, in Convorbiri literare, nr. 4, 1970; MUNTEANU Sorescu, in Luceafarul, nr. 28, 1970; Ov. S. Crohmalniceanu, in Romania literara, nr. 25, 1970; Tr. Liviu Biraescu, in Orizont, nr. 1, 1971; P. Poanta, in Steaua, nr. 10, 1971; Al. George, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1971; MUNTEANU Petrisor, in Steaua, nr. 21, 1972; G. Dimisianu, Valori actuale, Bucuresti, 1974; Ileana Verzea, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 2, 1973; G. Gheorghita, in Ramuri, nr. 12, 1973; Ioana Cretulescu, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1974; I. Adam, in Saptamana, nr. 172, 1974; MUNTEANU Papahagi, in Tribuna, nr. 12, 1974; L. Alexiu, in Amfiteatru, nr. 7, 1975; V. Felea, in Tribuna, nr. 4, 1976; MUNTEANU Ivanescu, in Cahiers roumains d etudes litteraires, nr. 3, 1976; T. Olteanu, in Luceafarul, nr. 12, 1976; N. Balota, in Romania literara, nr. 12, 1976; MUNTEANU Martin, in Steaua, nr. 5, 1976;C. Bejan, in Familia, nr. 6, 1976; Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 12, 1978; T. Popescu, in Transilvania, nr. 9, 1978; E. Manu, in Saptamana, nr. 401, 1978; D. C. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 21, 1978; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 14, 1978; MUNTEANU Iorgulescu, in Romania literara, nr. 27, 1979; Marian Popa, in Luceafarul, nr. 45, 1979; T. Popescu, Carti cu iesire la mare, 1980; D. Novaceanu, in Romania literara, nr. 35, 1981; I. Constantinescu, in Ateneu, nr. 4, 1981; V. Felea, Prezenta criticii, 1982; MUNTEANU Martin, in Contemporanul, nr. 13, 1983; I. Dur, in Transilvania, nr. 1, 1983; C. Crisan, in Steaua, nr. 4, 1985; MUNTEANU Voiculescu, Eternitatea spiritului romanesc, 1985; MUNTEANU Ivanescu, in Transilvania, nr. 4, 1986; Irina Mavrodin, in Romania literara, nr. 13, 1986; Mircea Popa, in Steaua, nr. 3, 1986; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 1, 1986; C. Moraru, in Romania literara, nr. 34, 1988; MUNTEANU Mihaies, in Orizont, nr. 38, 1988; Alex. Stefa-nescu, in Romania literara, nr. 23, 1996; A. Dinu Rachieru, in Luceafarul, nr. 11, 1996; L. Grasoiu, ibi-dem, nr. 31, 1996; idem, ibidem, nr. 15; 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Romul MUNTEANU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Romul MUNTEANU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text