Rodica Marian e cercetatoarea prin excelenta. Nu poate fi atrasa in jocuri ale fragmentului, provizoriului,
nedefinitului - eseurile sale sunt toate toba de carte, cu o bibliografie la zi, comentata, asumata, ruminata. Lumile
Luceafarului mi-a dovedit si rabdarea ¨arhivarei¯ [], dar si inaltimea la care poate sa poarte documentul atent maruntit. Rodica Marian explica si intelege simultan, as zice. Ea are nevoie de concretul textului, dar intelegerea ei se sprijina pe convocarea bibliografiei, cu comentarii prelungi, paranteze stufoase, puneri fata in fata.
[] Rodica Marian cartografiaza lumile Luceafarului cu un instrumentar complet, doar ei la indemana pana astazi. Ca urmare, polemicile discrete, elegante, argumentate, in care se angajeaza cu locurile comune ale exegezei premergatoare sunt perfect legitime. Invitatia la re-lectura nu e doar insistenta, ci si de o competenta, azi, neegalata.(Irina Petras
