Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




OCHEANUL INTORS de Radu PETRESCU (Proza)

 

(fragmenT)

"Petris. Lupt cu dorinta de a-nu solemniza plecarea din Bucuresti, de a proba unui eventual cititor ca poetul etc. in realitate insa nimic nu-rrii e mai nesuferit si am a face inca o data cu suparatoafea dualitate a firii mele: e in mine un personaj gata de gravitati si de poza, locuind cu capul in Lira (constelatiA) si un altul, mai scund si mai uscat, pliR de bun-simt foarte pedant insa, oricum, mai apropiat. M-am decis sa las celui din urma triumful.

Dealtfel, fericite sunt «depeizarile»! Scosi dintre lucrurile familiare, nu este firesc ca toate puterile noastre sa le intrebuintam, fara stire, la aducerea strainatatilor intr-o lumina cunoscuta? Iar din acest efort iese un spor pe care ce> grabiti, niciodata n-au sa poata sa-1 cantareasca. , >

Teama de a fi uitat? A, ipocritule! Stii prea bine ca ti-ai si varat un deget in eternitate.



Casa in care sed, la Cristina, este in capatul satului, pe un deal, la doi kilometri de scoala, si e facuta din barne. De la fereastra vad la dreapta mea, in jos, un deal lung si sub el satul, clopotnita bisericii sasesti, alaturi de care e scoala, cub pe un etaj, vopsit galben, cu acoperisuri tuguiate si obloane la ferestre, in fata un deal, pe varf cu vii, la stanga ^cestuia un alt deal, rotund, si in fundul lor pamantul pare un melc, o cochilie grandioasa acoperita din loc in loc cu livezi de meri dincolo de care incep muntii acoperiti cu brazi grosi. Munti lungi si inalti, cu doua-trei creste marcate si cu falduri barboase care, cand lumina dulce a serii le bate dinspre apus, amintesc somptuoasa materialitate ,a rochiei lui Rembrandt. Si, de sus pana jos si-n toate partile, o oglinda nemarginita pe care norii par aburii respiratiei apropiate a unui personaj, despre care, stiu eu. mult as da sa pot spune vreodata ceva mai mult. Nu lucrurile insele ale acestui loc, ci culoarea si forma pe care ele le trimit prin aer pana la mine, ochiul meu, pot fi pipaite ca niste delicate jucarii pe care, pe toate, sa le pun in poala ei.




De dimineata, fericit umflat de lapte, fac gramatica la a saptea, citesc din Vlahuta la a cincea, din nou gramatica, la a sasea, la ora 1 cumpar un kilogram de carne de oaie si la 4,30 ma duc cu Mme Z., sotia directorului, cu A, care e tatal ei si secretarul scolii, si cu profesorul de matematica, in via satului pe care o zaresc de la mine pe fereastra. Din varful ei asist la un apus de soare atat de rosu, incat dealurile se fac violete, si boii care trec cu pluguri pe clinii lor, parca efigii intr-un fildes stravechi. intre araci, cenusiu. Ciorchinii care atarna greu ca niste ugere, deasupra lor ies stelele. Secretarul A., care conduce si fanfara satului! vorbeste despre culesul,viilor altadata, despre cocosul care se impusca a doua zi de Craciun. Sunt ametit, vad sub masa cu fata alba pe care scriu Ateneul, Ioanidul, Jianu, Kiseleff, Floreasca, Fundatiile cu mese verzi si sali tacute unde am citit Eugenio d Ors si Obermannul lui Senancour, odaia mea cu biblioteca neagra si Pallady, toti norii, apele si copacii Bucurestilor. Dar ziua n-ar fi putut trece cum a trecut daca toate acestea n-ar fi aici cu mine, fidele si vivificatoare Voila! Am revenit acasa, rieinsotit, la ora 8, seara. Casele, patrate albe de var sub luna, umbrele lor pe drum impreuna, pocnetul pieirelor sub pasii mei si latrat de caini. Dintre muntT se ridica aburi.

Cabinetul din fundul curtii nu are pereti. E numai lada fara fund si cu un rotund taiat deasupra, si patru stalpi in jurul ei care sustin un mic acoperis de tigla. De sub acest baldachin ciudat, privesc la ora 6 dimineata luceafarul, muntii. Nu, imi ziceam, dorul de Bucuresti (luceafarul era in directia aceeA) este dorul de ea, de G.C., si teama ca aici viata mea intelectuala va fi stanjenita. Aceasta e tot. La ora 8 am plecat la scoala, cu o sticla de lapte pe care am baut-o la 10,- am facut la a saptea o lectie despre Grigore Alexandrescu" class="navg">Grigore Alexandrescu, am revenit la scoala dupa-masa la ora 3 pentru o sedinta care nu s-a mai tinut, am strans mana solemnului presedinte M. care, cand invatatorul i-a luat partida de sah, mi-a facut cu ochiul, si acasa, pana la cina, rasfoiesc Victor Hugo. La ora 10 ma asez in pat, infundat cu gomenol si nemultumit de randurile acestea.

Apreciez in cel mai inalt grad fraza virila a lui Balzac, cea bine articulata, cu membre, distincte, a lui Rousseau, viespile lui Dante, micile pasari metalice ale lui La Bruyere, margaretele si albastrelele lui Renard. Frazele lui S. pudrate, ale lui Hogas flori groase, palide, salbatice. Fraza lui Calinescu, un ac de entomolog. Dar esenta alcatuirii sintactice ramane compozitia, dupa cum esenta corpului nostru nu sta in ficat, sange ori inima, ci in dispunerea si conlucrarea acestora.



Persoana intai este mai restrictiva decat a treia, admite mai putina intimitate. Cu persoana a treia poti spune, intr-adevar, orice.

Plecat cu ea spre Bucuresti la 7. Ajunsi a doua zi, trec pe la D. si las mamei sale o copie a Didacticii. in aceeasi dupa-amiaza. el ma viziteaza, ma aflam in pat inconjurat de ea, mama si sora mea. Comunica telefonul lui R. la un eveniment recent.- Protesteaza la credintele mele mizantropice, vorbeste de liniste, spune ca s-a schimbat mult si e drept ca arata considerabil mai putin crispat, ma roaga sa retin numele Gabrielei P. si-mi spune ca M. i-a dat Comentariul asupra lucrurilor particulare. Mi-1 trece scotandu-1 din servieta. Nu pricepe titlul, zice. La 9 aprilie rasfoiesc carti, telefonez lui S si dupa-masa ma duc la D. (care sedea in paT ) sa-i inapoiez Comentariul si-jni vorbeste despre Didactica aratan-du-mi mici observatii. Nu intelege titlul. La 7 suni la Ateneu, ascultand Concertul in re de Beethoven si Simfonia lui Franck Dansatoare pe .scari de marmura in evolutie divina. Simfonia, zgomotos interpretata. A doua zi, intre 9 dumneata si 2, vizita lui M. si Z. Compar pe Renard cu Pliniu batranul, le citesc Prousl in legatura cu compozitia etc. Z: convorbirea intre un ac de cusut si un ac de gamalie, intr-o pelota, despre fastul vremilor trecute, intrerupta la trecerea acului de siguranta. Tot timpul, M. atent, retinut, cu izbucniri de insufletire cand si cand, de pilda cand, spre a mima pe nu stiu cine, se ridica, face pasi agitati si-si zbarleste parul cu amandoua mainile. La 7 seara ma viziteaza C. cu discret elogiu al Didacticii. Apoi citeste foi ale lui: Ceasornicul, excelent in partea a doua, fraze incapatoare, plastice, cu buna cadere. Mai tarziu, M. enervat dupa munca la ziar, negru de enervare si oboseala;. Mergem toti trei pana la el, rasfoim cateva albume si ne continuam plimbarea. in piata Sania intalnim pe B., a carui mama a murii. Se desparte de noi impreuna cu C. M. imi povesteste o ora, plimbandu-ne. coriientariul sau. La 9 aprilie, dupa-masa, asteptam tramvaiul 16 sa ma duc la C. si am vazut pe celalalt trotuar, la Aro. o tanara a carei fusta despicata a desfacut-o vantul, dezvelind picioarele pana sus. in^ Bistrita, astfel, am ajuns ieri la 6 dimineata, in Prund la 10,20 cu o masina. in lipsa noastra, s-a strigat , acum, toata lumea e aparent amabila. Natura, minunata, din visul cel mai inalt. Citesc Jurnalul lui Z. Ma uimesc multe lucruri. Pot spune ca epoca literaturii ima-giste, pointiliste, a trecut. Hlimon stia ceva. M. e un bizantin, mai apropiat de geniu decat R.

Febrila, dezechilibrata activitate toata ziua pentru examenul cu analfabetii. Cerul in glorii permanente. Rasfoiesc atat de interesantele jurnale ale lui O. Doamna B., superficial, tipul Geta. Simpatica violenta, foarte jucata, mergand pana la comicul «sa fiu al dracului». in notele fratilor de Goncourt despre printesa. amuzanta afectare de penala permanenta, pe care acum cativa ani n-o intelegeam. Frumos facuta nota de la 25 mai 1868, despre Renan,

De cateva zile timpul s-a racit, ploua si uneori ninge, iar Heniul e cand ascuns de nori foarte albi, argintii, insa fara transparenta, cand eliberat, -de un verde-palid de mucegai pe care se intind suprafete cenusii de zapada. Luminozitati indepartate pe versantul dinspre Tiha al muntelui ma duc spre ceva abandonat inainte de a cunoaste ce e. Am sentimentul unei oboseli, al unei dezarticulari, ceea ce ma face agresiv. Tip la invatatoarea P., umblu foarte decis prin baltile drumului si mestec in mine lucruri fara nume. La 4 dupa-masa incepe sa bata vantul si clatina salcamii, in care e o parere de verde.



Recitesc, dupa Ursule Mirouet, Modeste Mignon, pe exemplarul lui P.. datat 22 august 1948. Talentul e deci, in ce priveste morala, ce este frumusetea femeilor, o promisiune.

Despre asta a fost vorba acum catva timp, a doua sau a treia zi dupa anul nou, la C, intre S., el si mine. Mi se pare ca necunoasterea a ce e bine si a ce e rau, la cel care scrie, ia scrisului coloana vertebrala. Dar si aceasta minima observatie este riscanta. Mai precaut ar fi sa vorbim de igiena personala, sau de conduita profesionala. Cum ar fi un otelar care cu dreapta ar agita in valvataile cuptorului lungul sau cleste, iar in stanga ar tine deschisa o carte de versuri

Aici, un stop. Nu mai vad nimic. O mie de drumuri schitate si. roate, promitand un capat de mare interes, frumusete, inseamna, ironic, anularea oricarui drum. O musca ce ar voiaja, ca motociclistii de la zidul mortii, pe peretii interiori ai unui pahar. Doua prune uscate si, dincolo de fereastra,, spre malul iazului, trei capite de paie. Un gard fara sfarsit, peste care nu pot zari nimic din cauza salcamilor si a prafului. Iarba tocita.



Cu acesti copii, as putea face o alta literatura, o alta pictura, luand totul de la inceput, departe de ranjete. Cateva case in jurul casei mele, pe un plai sau la marginea marii cenusii. De ce ar fi imposibil? Si totusi este.

In butoiul neacoperit, din tinda, de sub fereastra, intra vajaind o vrabie si nu o mai vad; aud doar bataia penelor in butoiul gol.

Departe, sunt destine spectaculoase, fata de care Dar sa lasam pentru alta istorie.

Doua panglici, una alba si alta neagra, A le contempla, A gasi. in ele. adevarul, piatra de pe care sa Nu intereseaza ce reprezinta. Pamantul rosu, poros, trecut prin foc si tinand in el laptele, sa nu se raspandeasca pe cer.

Un catalog al desenelor si al uleiurilor facut de ea aici.

Ea este sfintenia mea secreta.

Calatoresc pe nava surasului ei.

Nu inchid ochii, dar prefer sa las in cuvinte strictul necesar si restu! sa se transforme in ceva fara nume, in respiratie.

Scriu si eu, de atatea "ori!, cuvantul trebuie, dar adresandu-mi-1 numai mie.

Vantul euxin care plange, sa zideasca bine refuzul meu de a spune toate cuvintele, de a umbla pe alt drum decat pe acesta. intr-o zi fara sfarsit, ea s-a mutat, toata, pe cer. Sa privim fara incetare, eper-dument, in sus.

Vantul revine spre pranz, cu tarie pe la ora 2, ca sa inceteze insa brusc, lasand fumul de la fabrica de cherestea sa se ridice in sus. putin culcat pe dreapta. Aerul e atat de rar, luminos, incat arborii cu fibrozitatile lor intre care se largesc, rotunde, ochiuri de muschi, par izolati de tot ce-i inconjoara, detasati, cu o halucinanta precizie in volum, de masa ambianta. Culori tari, albastru, rosu, violet, verde. Umblu prin sat dupa analfabeti. in A Ghetele cu elastic si cu urechi ale domnului A., din coltul strazii Arcului cu Calea Domneasca, ale librarului S., ale inginerului P, si ale domnului G., fostul meu vecin din strada Mihai Bravu. ,

L-am vazut. Era scund, slab, prost imbracat, parea un degenerat dintre aceia care stau prin gari, modesti, pe langa cutiile de gunoi, si te privesc aproape surazand, dar fara sa te vada. Despre fata lui o femeie, este drept ca de un anumit gen, ar fi spus ca cere palme. in unele imprejurari, diavolul e operant daca il iei in serios: totul e jsa intre cumva in socotelile tale.

Frumusetea magica a muresenilor si a platoului de la Fantanele.

Fiica lui Grandet intra in carte prin «Le moment de voir clair aux choses d ici-bas etait arrive pour Eugenie»: Eug6nie la oglinda pieptanandu-se, apoi gradina vazuta pe fereastra ( « se croisa bonnement Ies bras, s assit a sa fenetre, contempla la cour, le jardin etroit») si apoi cainele pe care il leaga afara Nanon.

. Cele treizeci de minciuni, incepand cu aceea ca la varsta de noua ani a pilotat un avion. Groaznice, numai ultimele doua, livresti.

Cantul al treilea din IHada este dominat de Paris si de Elena. Fiecare apare de cate trei ori. Elena pe ziduri, numind pe conducatorii armatei grecesti, apoi in grup cu Afrodita si a treia oara, cu Paris, in casa din Troia; cel dintai isi face intrarea chiar la inceputul cantului poftind, pe rand, pe fruntasii ahei sa se lupte cu dansul si certandu-se cu Hector (simetrie cu Elena pe zidurI), apoi luptandu-se cu Menelau (Elena se lupta cu AfroditA) si, a treia oara, acasa la el. Simetrii caracteristice ca si comparatiile, ca si repetitiile: indemnuri sau ordine pe care Zeus ori comandantii le trimit prin crainici sunt transmise de acestia cu o totdeauna scrupuloasa exactitate textuala. Simetrii, comparatii si repetitii concureaza a da poemului un contur ferm, supun unor limite entuziasmul poetului si-1 ajuta sa creasca in volum in loc de a se raspandi ca intindere. Cheiuri si baraje in care valurile se infoaie incercand, masive, sa le darame. Textele elevilor mei demonstreaza ca la Homer nu e, vorba de o interventie formatoare din afara, ci de modul specific de a fi. al spiritului, in afara oricarei intentii a artistului. Nu ordonanta, ci compozitie. Ca si la elevii mei, rezultatul unei spontaneitati foarte cultivate.

Naratorul din Sinuciderea din Gradina Botanica isi ia viata pentru ca si-a facut o idee gresita despre libertate.

Azi-noapte am visat ce nu-mi mai amintesc si ea pretinde ca am vorbit in somn, catre dimineata.

Fericire a cititorului: cand, in el, o unitate a cartii s-a desavarsit si a inceput alta" in fraza: cuvinte ca niste spini uscati, ca niste frunze rasucite si incinerate, langa cuvinte de portelan, din panza de sac si cuvinte de aer. Cuvinte care miros a iarba cosita, ori a covor plin de praf.

Peisajul este o stare de suflet. La ultima trecere prin Bucuresti, cateva zile inainte sa incep acest caiet, orasul mi-a facut o impresie sinistra, de loc parasit insectelor si umezelii. Casa de peste drum de ferestrele mele, de cand nu mai sta in ea E., a devenit un fel de camin si are in interior, ca si in exterior, aspectul unei magazii de pompe funebre ori vinuri ieftine si m-a deprimat, ca si cand ceva din decadenta ei s-ar fi rasfrant si asupra mea. Doar biserica Pitar Mos de alaturi, galbena in fundul unei curti inconjurate cu grilaj si intre teii stufosi mai inalti decat turlele ei mi s-a parut sa fi ramas aceeasi, motiv sa o privesc cu recunostinta, desi in fuga.

Nu uita lumina, imi strigam in gand in timp ce amaraciunea ma invenina, iar neputinta de a raspunde propriului meu apel ma umilea, ca si asfixia t de miasme.

Dar nu a fost peisajul stare-de-suflet. Altceva. Atarnam deasupra orasului, cu toata radacina smulsa din el, curgand in gol.

I-am citit, dupa 8 seara, capitolele 2, 3, 4 si 5 din Letopisetul lui Miron Cos-tin, ea - imbracata in rochia, rosie - stand pe scaun in fata sobei, mai in umbr iar afara fiind timp amestecat, rece, cu ploaie si zapada laolalta. Sunt unele locuri greoaie in cele citite, de pilda cam monotona incepere a frazelor prin gerunziu, dar imaginile se rotunjesc bine unele pe altele, sevele circula, astfel ca tocmai cand, uneori, ai impresia ca vor parasi suprafata printr-o infiltratie, pierzandu-se; ori ca se vor vaporiza, artistul gaseste elementul care sa le adune pe toate intr-un curs foarte consolidat si surprinzator. Un astfel de element, descrierea husarilor cu armurile lor si ale cailor. in conducerea constructiei Costin are un rafinament suprem, daca intelegem bine cuvantul. Proba capitolul al cincilea, dens, compact, dupa desfasurarea cu mari (si admirabilE) pauze a celor trei anterioare. Costin stie, ca un desavarsit arhitect, sa alterneze perspectivele in timp ce le creeaza. Letopisetul sau, una din cele mai mari si mai fine carti din literatura noastra. Cine nu o cunoaste si nu o gusta, nu are organ nici pentru Creanga, Slavici, Re-breanu, Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu si ceilalti.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

OCHEANUL INTORS


APRECIERI CRITICE



Opera si activitatea literara Radu PETRESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui Radu PETRESCU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

OCHEANUL INTORS

- citeste textul
APRECIERI CRITICE