Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Radu ALBALA









Radu ALBALA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 20 febr. 1924, Bucuresti - m. 10 mai 1994, Bucuresti.

Traducator, critic si istoric literar, prozator. Fiul lui Iacob Albala, comerciant cerealist, si al Anei-Erna (n. Teodoru). Studii liceale in Bucuresti. Licentiat in drept si absolvent al Facultatii de Litere, sectia filologie clasica, din Bucuresti.

A profesat avocatura pana in 1948, cand a fost exclus din barou. Un stagiu de cativa ani la Biblioteca Acad. (angajat initial pentru fondul de ms. latine) i-a redesteptat o dragoste de tinerete, aceea pentru cultura si literatura noastra veche. Redactor la Editura Litera.

Debut cu o trad., in Extemporal, rev. Liceului "Mihai Eminescu" (Bucuresti, 1936); Alte trad., Singuratate si Mahala, doua schite (ibid., 1939). Colab. la Viata Romaneasca, Romania literara, Teatrul (unde a semnat constant cronica dramatica). S-a afirmat ca istoric literar cu voi. Antim Ivireanul si vremea lui (1962). Criterii documentare si estetice prezideaza antologia Bucurestii in literatura (1962). Activitate intensa ca traducator: traduce si prefateaza Romantul comic, de Paul Scarron, Cruci de lemn, de Roland Dorgeles, Servitute si grandoare de ostas, romanul lui Alfred de Vigny, mai traduce, uneori in colab., din V. Axionov, Ehrenburg, Ray-mond Queneau, Casanova, Rainer Maria Rilke, Maxime Delamare. Este autorul versiunii romanesti Viata lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir si al textelor din voi. Proza istorica latina. A ingrijit ed. din opera lui ALBALA Pann, G. Sion, P. Ispirescu. Scrie libretul Anton Pann sau Povestea vorbii (in colab.) pentru Operata din Bucuresti (1963) si numeroase scenarii si comentarii pentru Sahia-Film. In anii din urma, revine decis la proza, trezind admiratia criticii cu voi. de povestiri Desculte (1984) si Fapturile paradisului (1987).



Antim Ivireanul si vremea lui (1962) imbina caracteristicile unei monografii stiintifice de popularizare cu cele ale unui studiu de eruditie completa. Documentarea minutioasa si adanca din textele cronicarilor ca si din alte izvoare atestate, dovedita cu ajutorul bogatului aparat de note, este invaluita intr-o unda de evocare si fictiune, reconstituind intr-un stil personal, viu, o perioada istorica zbuciumata, cu multe necunoscute pentru cititor. Personalitatea Ivireanului se profileaza puternica si plina de dramatism pe acest fundal de istorie sociala si culturala, fara a fi idealizata. Cum era de asteptat, ALBALA insista cu precadere pe detaliul erudit si existential, atenuand cu finete si rafinament scriptural teza ideologica. Nu in aceeasi masura corespunde exigentelor cititorului de azi voluminoasa antologie Bucurestii in literatura, destul de generoasa cu textele proletcultiste. Exceptie fac totusi fragmentele din clasici, alaturi de reflectiile lui ALBALA din prefata despre peisajul si omul bucurestean. Alta infatisare, mai moderna, au studiile ulterioare ale traducatorului si istoricului literar (din anii 70). Fie ca se concentreaza asupra unei opere (ca asupra romanului lui Alfred de Vigny "un mic giuvaer al marii proze franceze"), fie ca se lanseaza in incursiuni de amploare (cum ar fi despre "stilul burlesc" universal si Romantul comic), autorul dovedeste deopotriva gust si discernamant critic. Dar ALBALA iese cu adevarat din "anonimat" ca prozator. Cele doua carti de pana acum, Desculte (1984) si Fapturile paradisului (1987), atesta o vocatie autentica de povestitor si stilist inimitabil, dotat cu insusiri de fin analist, degustator de lecturi rafinate si pictor pasionat de medii de viata deja apuse. Totul, in povestiri, vine din trecut, dintr-un timp fabulos si irepetabil "al bunului plac si al bunului gust". Aliajul inefabil de date reale si fictiune coexista cu o stranie atractie pentru latura de fantastic si morbid a existentei personajelor, subjugate de eros, in special, a personajelor feminine, "descultele", din spatele carora intuim fenomenul feminitatii insesi. Tuta, Tamar, Sequana, Tereza sau Tofana sunt chiar muzele care-1 inspira pe prozator, cu precizarea ca cel care scrie face si el parte din povestirile scrise. Faptul permite alunecarea continua, nelipsita de echivoc si usoare accente de perversiune erotica, intre vis si realitate, intre lectura si traire, intre tandrete si violenta. Prin suita de evocari transfigurate se configureaza scene si figuri credibile, invaluite de o aura a enigmaticului. Rezulta la urma tabloul tulburator si tragic al unei varste apuse, proiectate intr-un prezent etern, fara varsta. Desi investigatiile merg pana la epuizare, pentru a smulge parca pana la ultimul secret, totul ramane ascuns "sub pecetea tainei", conform prestigiosului model matein de la care autorul se revendica. Deliciile indelung savurate ale lecturii si istorisirii, mireasma limbii si fascinatia Bucurestilor de altadata si din-totdeauna amintesc de preocuparile anterioare ale lui A.: acelasi joc erudit si rafinat al spiritului, numai ca de asta data jocul e jucat pana la capat. Satisfactii deosebite i-au adus traducatorului proza lui Alfred de Vigny, Amicul meu Pierrot de Raymond de Queneau, Viata lui Constantin Cantemir si, evident, Proza istorica latina, despre care cutezam si noi a zice, precum "marele Mateiu", ca e "reellement magnifique".




OPERA

Antim Ivireanul si vremea lui, Bucuresti, 1962; Bucurestii in literatura, texte alese si adnotate, cu un cuvant inainte de ~, Bucuresti, 1962; Proza istorica latina, trad. de ~, Bucuresti, 1962, (ed. II, 1964); Paul Scarron, Romantul comic, pref., trad. si note de ~, Bucuresti, 1967; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin (in colab.), Bucuresti, 1970; Casanova, Memorii, trad. de ~, Bucuresti, 1970; Raymond Queneau, Amicul meu Pierrot, trad. de ~, 1971; Alfred de Vigny, Servitute si grandoare de ostas, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1971; Roland Dorgeles, Cruci de lemn, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1972; Dimitrie Cantemir, Opere. Vita lui Constantin Cantemir, text stabilit si tradus din limba latina de ~, Bucuresti, 1973; Desculte, trei povestiri, Bucuresti, 1984; Fapturile paradisului (Desculte vechi si noi), Bucuresti, 1987.

REFERINTE CRITICE
S. Cioculescu, in Gazeta literara, nr. 15, 1960; C. Ciopraga, in lasul literar, nr. 8, 1960; G. Muntean, in Contemporanul, nr. 11, 1963; Lidia Bote, in Tribuna, nr. 24, 1963; M. Sorescu, in Scanteia, nr. 5621, 1963; Al. Rosetti, in Scanteia, nr. 6090, 1963; P. Cretia, Epos si logos, 1981; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 38, 1984; M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 37, 1984; D. Micu, in Contemporanul, nr. 4, 1985; M. Papahagi, in Tribuna, nr. 3, 1985; idem, in Tribuna, nr. 21, 1987; E. Simion, in Romania literara, nr. 22, 1987; N. Steinhardt, Escale; M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 22, 1987; Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 9-10, 1995.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Radu ALBALA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Radu ALBALA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text