(pseud. lui Moise Calm), n. 16 aug. 1921, Galati - m. 28 apr. 2000, Berlin.
Critic si istoric literar, prozator.
Fiul lui Lazar Cahn si al Estherei (n. Leibovici), functionari.
Urmeaza scoala primara si Liceul "V. Alecsandri" la Galati (1931-1939); studii la Politehnica din Bucuresti (1939-1940), intrerupte; dupa 1944, reia cursurile, obtinand diploma de inginer constructor (1947). Debut publicistic in Ecoul, cu un medalion critic dedicat lui Vacliel Lindsay (1944). Redactor la Contemporanul (1947-1951), la Editura Didactica si Pedagogica (1951-1953), la Viata Romaneasca (1953-1962; redactor-sef intre 1956 si 1962); redactor-sef adjunct la Gazeta literara (1963-1966); prof. la Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti pana la pensionare. Intre 1944 si 1965, colaboreaza cu recenzii, eseuri comentarii de actualitate la Lumea, Orizont, Contemporanul, Viata Romaneasca, Gazeta literara.
Luceafarul etc. O parte din cronicile publicate acum este adunata in voi. Cronici siarticole (1953) si Cronici literare (1957). Sunt de semnalat, de asemenea, si doua incercari teoretice de mici dimensiuni: Despre originalitate (1955) si Pentru realismul socialist (1960). Specialist in literatura romana din perioada interbelica, CROHMALNICEANU a avut o contributie majora la rezolvarea pozitiva a unor probleme ale mostenirii literare, prin monografiile consacrate lui
Liviu Rebreanu (1954),
Tudor Arghezi (1960),
Lucian Blaga (1963) si pe aceasta linie si cursul sau de
Istoria literaturii romane intre cele doua razboaie mondiale (1964). Dupa 1965, CROHMALNICEANU se dedica, pentru o vreme, aproape in exclusivitate, studiilor de istorie literara prin Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale (I-III, 1967-1975) si Literatura romana si expresionismul (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor). Sub raporul conceptiei critice, CROHMALNICEANU a evoluat in directia unui pluralism al metodelor, ilustrativ in acest sens fiind indeosebi voi. Cinci prozatori in cinci feluri de lectura (1984). In deceniul al noualea, criticul isi leaga numele de afirmarea unei noi generatii de prozatori ("optzecistii"), ale carei inceputuri le patroneaza in cadrul cenaclului studentesc Junimea si in numele careia poarta o sustinuta campanie, prin cronici si comentarii critice, multe din ele adunate ulterior in voi. Al doilea suflu (1989). O alta culegere de cronici si comentarii de actualitate, Painea noastra cea de toate zilele (1981), este rasplatita cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot in deceniul al noualea, CROHMALNICEANU isi face debutul ca prozator, cu voi. de povestiri SF, Istorii insolite (1980; Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti), urmat, la scurta vreme, de o noua culegere. Alte istorii insolite (1986). In incercarile lui literare, CROHMALNICEANU pleaca de la convingerea ca "specificul literaturii stiintifico-fantastice rezida intr-o logizare sistematica a imaginatiei". A alcatuit si tradus, in colab. cu
Ion Caraion" class="navg">Ion Caraion, Antologia poezei franceze de la Rimbaud pana azi (I-III, 1974-1976). in ciuda rolului pe care 1-a avut in promovarea realismului socialist, CROHMALNICEANU ramane unul dintre cei mai importanti critici romani de dupa razboi.
Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale (I-III, 1967-1975) este una din cele mai impunatoare lucrari de sinteza produse de critica romaneasca a ultimelor decenii. Sub raportul tezelor generale, studiul lui CROHMALNICEANU accepta si preia viziunea lovinesciana asupra epocii; astfel, in introducerea lucrarii, autorul defineste perioada literara interbelica in primul rand printr-o "preocupare accentuata pentru europeism". Tendinta literaturii romane ar fi, cu alte cuvinte, aceea de sincronizare. De inspiratie lovinesciana sunt, de asemenea, si tezele referitoare la directia principala de dezvoltare, specifica fiecarui gen literar in parte; in Consideratiile generale ce prefateaza sectiunea inchinata prozei, CROHMALNICEANU apreciaza, in cel mai pur spirit lovinescian, ca romanul romanesc urmeaza, in aceasta epoca, o linie de evolutie catre obiectivitate si citadinism. Volumul al doilea al lucrarii - ce se ocupa de evolutia poeziei lirice - ramane sectiunea in care autorul izbuteste sa se indeparteze cel mai mult de
E. Lovinescu; in Consideratiile generale, se mentioneaza astfel ca, in perioada dintre cele doua razboaie, poate fi observat un proces de esentializare a lirismului, teza pusa in circulatie de cercetarile cele mai noi, indeosebi de
N. Manolescu. In privinta creatiei dramatice, CROHMALNICEANU surprinde un fenomen mai curand de stagnare: "Teatrul romanesc nu se arata deschis in perioada interbelica aproape la nici o innoire profunda de expresie". Apreciere pe care, tine sa mentioneze autorul, o impartasea si E. Lovinescu, "de vreme ce a amanat sine die redactarea volumului care trebuia sa fie consacrat teatrului, in
Istoria literaturii romane contemporane din 1926-1929". In sfarsit, si evolutia criticii literare interbelice este prezentata tot in spirit lovinescian: fenomenul hotarator l-ar constitui "disocierea valorilor". Pozitiile cele mai inaintate ale criticii romanesti vor fi acum, de aceea, cele ce sustin autonomia esteticului: un argument pentru a acorda o anumita preeminenta criticii foiletonis-tice. Astfel,
P. Constantinescu, "ca si E. Lovinescu, este interesat in primul rand sa stie cat e de realizata o opera literara sub raport artistic". Dupa cum
S. Cioculescu "crede ferm in autonomia esteticului". Tot astfel, in legatura cu VI. Streinii, se subliniaza "unghiul pronuntat estetic al cercetarii" etc. CROHMALNICEANU trece poate prea usor cu vederea faptul ca si o serie de eminenti critici universitari, nu doar foiletonistii, au promovat punctul de vedere estetic in judecata literaturii:
G. Ibraileanu (in studiile din ultima faza),
D. Caracostea,
T. Vianu,
D. Popovici s.a.). Fidel in linii generale vederilor lovinesciene asupra epocii, CROHMALNICEANU are meritul incontestabil de a le fi fundamentat pe o explicatie sociologica extrem de solida. Cele mai interesante consideratii in aceasta directie le aduce sectiunea inchinata dramaturgiei. Fenomenul de stagnare a creatiei dramatice romanesti in perioada interbelica este explicat printr-o conditionare de ordin strict sociologic: "Teama de a contraria gusturile principalului spectator, publicul mic-burghez, si a risca astfel ca el sa nu umple sala, a lucrat ca un factor inhibitiv al oricaror tentative innoitoare". Convingatoare consideratii de sociologie literara ne intampina, de asemenea, in sectiunea consacrata poeziei epice. Literatura romana si expresionismul (1971) este cea de a doua lucrare de sinteza, fundamentala a lui C; chestiunea iradierilor ideologice si literare ale expresionismului in cultura romana mai fusese luata in discutie, fara sa se procedeze totusi la o ancheta temeinica si riguroasa. "Nicaieri, subliniaza autorul, nu gasim inca vreo incercare de organizare a acestor observatii, care sa duca la anumite consideratii cu caracter mai larg." La sfarsitul cercetarii sale, CROHMALNICEANU ajunge la concluzia ca numeroase sugestii ale expresionismului au fost acceptate si asimilate in anumite medii literare si artistice romanesti, dar ca nu se poate vorbi propriu-zis de o influenta, ci, mai curand, de un fenomen de pseudomorfoza: "Fiindca a continut in nuce atatea sugestii de dezvoltare viitoare a artei si literaturii moderne, a cunoscut o raspandire relativ rapida si foarte intinsa. Fiecare si-a luat din el ce i-a convenit. Expresionismul a fost relativ usor acceptat, a exercitat o influenta foarte larga si adanca.
Dar, din aceeasi cauza, produsele literare si artistice, la nasterea carora a avut o contributie insemnata, au aparut nu o data sub numele altor orientari. Ca si cucul, el si-a vazut foarte adesea progeniturile nascandu-i-se in cuiburi straine." Un prim exemplu de pseudo-morfoza l-ar reprezenta miscarea gandirista, in al carei program sunt asimilate elemente de provenienta expresionista (indeosebi categoria stihialului). Un al doilea exemplu l-ar constitui miscarea constructivista de la Contimporanul. in continuarea studiului sau, CROHMALNICEANU urmareste reflexe ale expresionismului in creatia unor dramaturgi (G. M. Zam-firescu,
G. Ciprian s.a.), in opera lui H. Bonciu, trecand apoi la studiul unor scriitori care "au ajuns la expresionism in chip antonom" (
G. Bacovia,
T. Arghezi,
I. Barbu s.a.). in comentariile sale de actualitate (mai cu seama in cele cuprinse in Painea noastra cea de toate zilele, 1981, precum si in Al doilea sulfu, 1989), ca si in cele de istorie literara (monografiile dedicate unor scriitori interbelici, in special cele despre Lucian Blaga si Tudor Arghezi), CROHMALNICEANU este un critic de mare sagacitate, capabil de nuantari subtile. inclinat alteori spre judecatile cele mai transante, imbinand spiritul de finete cu cel de geometrie; meritul cel mai de seama insa al lui C, in sfera criticii de intampinare, il constituie faptul de a fi lansat si contribuit la afirmarea unei stralucite pleiade de tineri prozatori, promotori ai unei literaturi post moderniste (MirceaNedelciu,
Mircea Cartarescu, Cristian Teodores-cu, Hanibal Stanciulescu, Gheorghe Craciun, Sorin Preda, N. Iliescu, G. Cusnarencu s.a.). Ca prozator, CROHMALNICEANU s-a exersat in chip predilect in sfera literaturii de anticipatie, gen pe care scriitorul il practica, pe alocuri, cu o anumita aplecare spre parodie (Un capitol de istorie literara, O recenzie stiintifica, Hermeneutii etc). Prin intreaga sa activitate, CROHMALNICEANU si-a cucerit un loc proeminent in cadrul literaturii romane actuale.
OPERA
Cronici si articole. Bucuresti, 1953; Liviu Rebreanu, Bucuresti, 1954; Despre originalitate, Bucuresti, 1955: Cronici literare. 1954-1956, Bucuresti, 1957; Pentru realismul socialist. Bucuresti, 1960; Tudor Arghezi, Bucuresti. 1960; Lucian Blaga. Bucuresti, 1963; Curs de istoria literaturii romane intre cele doua razboaie mondiale (1920-1944). I, Bucuresti. 1964; Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, I-III, Bucuresti, 1967-1975; Antologia poeziei franceze de la Rimbaud pana azi, I-III. in colab. cu
I. Caraion, Bucuresti, 1974-1976; Literatura romana si expresionismul. Bucuresti, 1971 (ed. II, 1978); Istorii insolite. Bucuresti, 1980; Painea noastra cea de toate zilele. Bucuresti, 1981; Cinci prozatori in cinci feluri de lectura. Bucuresti, 1984; Alte istorii insolite. Bucuresti, 1986; Al doilea suflu. Bucuresti, 1989; Amintiri deghizate. Bucuresti, 1994.
REFERINTE CRITICE
C. Ciopraga. in Cronica, nr. 50, 1971;
V. Cristea, in Arges, nr. 12, 1971; Al. Piru, in Romania literara, nr. 41, 1971;
P. Georgescu. in Romania literara, nr. 50. 1971; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 43, 1971;
G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 18, 1975; V. Cristea, Domeniul Criticii, 1975;
M. Zamfir, in Luceafarul, nr. 51, 1975; FI. Mihailescu, Conceptul de critica literara in Romania, II, 1979; Gh.
Gri-gurcu. Critici;
E. Simion, in Ramuri, nr. 12, 1980;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 37, 1980;
L. Raicu. in Romania literara, nr. 33, 1981; CROHMALNICEANU Ungureanu. in Orizont, nr. 30, 1982; Alex. Stefanescu, intre da si nu, 1982;
Dana Dumitriu, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1983; L. Raicu, Fragmente; E. Simion, Scriitori, III; P. Mareea, Atitudini critice, 1985; CROHMALNICEANU Visan, Semnaturi in contemporaneitate, 1986; V. Cristea, Fereastra criticului, 1987;
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 17, 1987; Al. Piru, Critici; M. Papahagi, in Tribuna, nr. 29, 1989; FI. Mihailescu, in Steaua, nr. 6, 1995; I. B. Lefter, in Romania literara, nr. 32, 1996.
