Pentru Ovid Densusianu, simbolismul este expresia sa fie fului latin", opus celui german, desi concede ca teoriile estetice ale lui Wagner si ale prerafaelitilor (englezI), opera lui Nietzsche si aceea, mai departata, a lui Novalis, au dat simbolistilor unele indicatiuni, au adaugat ceva la ideile ce au format crezul lor". Prin suflet latin, teoreticianul de la Viata noua intelege cu prioritate geniul francez" (Sufletul latin si literatura noua, I, pp. 16 18). Mai inclinat spre observatie, de o mare mobilitate a impresiilor si emotiilor, sufletul latin invedereaza o libera expansiune a eului" ; sufletul germanic, de alta structura, releva tendinta de a se pierde in abstractiuni". Concluziile, arbitrare, provin dintr-o argumentare sofistica. Impresionabil, sensibil, sufletul latin ajunge sa simta, mai usor contrastul dintre ce intrevede in aspiratiile lui si ce-i ofera realitatea". Conflictul ideal-real alimenteaza, la reprezentantii acestui suflet, staruinta de a cauta ceva nou, in acord cu ce se asteapta" (I, pp. 46 47). Unanimismul si idealismul, coordonate ale simbolismului, sint trasaturi distinctive ale sufletului latin. Nu un idealism retrospectiv", ca al romanticilor, ci unul activ, contemporan, in care cultul pentru arta se intilneste cu o viziune noua, pornind din atingerile cu viata de azi, cu tot ce-i da o nota deosebita fata de trecut si ne face sa recunoastem superioritatea ei" (II, p. 136).
Trecind sub tacere directia depresiva, abulica, mesajul tragic al poetilor blestemati" (Verlaine, Corbiere, Rollinat, LaforguE), si ambiguitatea ermeticilor (in descendenta lui Mal-larmE), mentorul Vietii noi atribuie simbolismului, privit prin exemplul cvasi-singular al lui Verhaeren, calitati pe care, obiectiv, nu i le gasim. in primul rind energetismul, forta, destinate sa regenereze literatura de dupa 1880. Un exeget francez, Marcel Raymond, constata ca Baudelaire. Mallarme, Rimbaud facusera din poezie o activitate transcendenta". Discipolii lor fara a vedea, in numeroase cazuri, si fara sa vrea". au readus poezia in planul literar" (De Baudelaire au surrealisme, 1963, p. 55). Nimic mai mult. Cu aspiratii di-j ferite, Ovid Densusianu vrea sa orienteze simbolismul roma-( nese spre cotidian, propunind integrarea, credinta intr-o func-; tie sociala.-in consecinta: nu numai revolutiune estetica",, ci un simbolism ca modalitate de modelare din punct de vedere general sufletesc, prin ceea ce cuprinde in el ca indemn de revizuire a gindurilor si sentimentelor" (Sufletul latin I, p. VIII).
Baza de inspiratie a traditionalistilor era satul, natura, a simbolistilor e orasul. Si pina in 1900, la primii simbolisti apar imagini de atmosfera citadina : parcuri, havuzuri, turnuri, clavire ctc, dar acestea veneau pe cale livresca din poezia straina. Fenomenul continua, cu nuante diferite, la Stefan Petica,
Ion Minulescu, si ceilalti. Prin Ovid Densusianu, teoretician al poeziei oraselor" simbolismul romanesc tinde spre o directie noua, alta decit aceea pe care o repre-. zenta citadinul G. Bacovia. Nu intra in vederile lui Ovid .Densusiantu problematica depresivilor de tipul Laforgue sau Rollinat. Pentru el, orasul e tehnica.,.civilizatia, dinamica vietii intense". Tezele samanatoristilor despre caracterul tonic al climatului rural sint rasturnate. Poezia noastra populara nu ne poate oferi un ideal de inaltare sufleteasca pentru »ca e stapinita de AĞresignareAğ si de melancolie" (Intensitate de viata, Viata noua, 1907, nr. 2). in acelasi timp, la rusi simbolistii A. Blok si in special Valerii Briusov, avangardisti notorii, reactioneaza impotriva formelor patriarhale, atragind privirile asupra existentei citadine. Energetismul devine, la Ovid Densusianu, o nota definitorie a stilului citadin.
Cind atrage atentia asupra poeziei oraselor", salutind civilizatia (care ne da mai mult decit cultura"), dinamismul (uzina, trenul, electricitateA), cind lauda poezia stiintei" moderne (poezie a minunatelor cuceriri la care a ajuns gindirea omeneasca prin stiinta"), Ervih e fie un admirator al lui Verhaeren, poetul concretului", fie de acord cu futuristii italieni, cintareti ai aeroplanului (Luciano Folgore, Libero AltomarE), dar fara exageratie. Antagonismul intre stiinta si poezie este deci o ratacire, o coborire intelectuala, o barbarie a- chiar" (Sufletul latin, II, p. 74). Climatul citadin nu meca-nizeaza", nu sterilizeaza sufletele", nu omoara in ele spontaneitatea". Tocmai intr-o epoca de AĞmasinismAğ ne-a fost dat sa asistam la o minunata eflorescenta poetica". Conservatismul vechii poezii rustice nu mai poate dura :
Orasele chiar cu partile lor AĞuriteAğ ou inainte de toate ceva caracteristic, impunator, sint expresiuni sufletesti, condensari de viata, si aceasta le da valoare poetica (). Poezia nu va pieri niciodata, oricitesiruri de uzine se vor inalta si daca ea va continua sa nu mai jie naiva, primitiva se vor gasi desigur si atunci, ca si azi, de aceia care sa regrete, pentru ca nu o vor putea intelege decit astfel ea va da dovada ca a urmat mersul firesc al vietii, ca s-a supus fatalitatii vesnicelor prefaceri, de la care nu se poate sustrage nici literatura (), E meritul simbolistilor de a fi inteles ca poezia trebuie modernizata, pusa in acord cu viata care ne inconjoara, ca sa ne regasim in ea, pentru ca sa nu mai para ceva arhaic, un anacronism" (Sufletul latin,, //, VP- 10 13).
Nimic din anxietatea lui Stefan Petica sau G. Bacovia nu intra in conceptia lui Ovid Densusianu despre vis, ceea ce indica in contrast cu infrinitii si nevrozatii din cealalta categorie o structura sufleteasca diferita. Iata, prin urmare,, o teorie a unui vis activ, nu prometeic dar destinat sa fortifice :
Sint visatori si visatori, unii: fiinte banale, ducind o viata stearsa, trindava, fara inaltari de emotii; altii: suflete alese, bogate, avintindu-se spre culmi unde fiecare clipa aduce parca un har dum-* nezeesc gindurilor (). Ca sa visezi, in intelesul inalt, trebuie sa ai un suflet de o rara sensibilitate, vibrator si intensificat in acumularea de nenumarate impresii. Esti sarac sufleteste in apropierile de viata, in ceea ce ea rasfringe spre tine in fiecare zi: vei fi sarac si in vis; esti dintre cei bogati, cu mintea si inima deschise la ce se petrece in purul tau vei transpune si in vis bogatiile pe care le-au adunat gindurile tale pretutindeni (). Visul e o calatorie de lumina, de purificare, de pregatire sarbatoreasca pentru intelegerea mai inalta a vietii" (Sufletul latin, /, pp. 37 39).
La Viata noua si la alte publicatii, cu unele tendinte comune, la care Ovid Densusianu e colaborator stimat, se practica un simbolism ce nu exclude aspectul tonic. Revista celorlalti (1908), Farul (1912), Versuri si proza (1911 1916) o demonstreaza.
Apare limpede ca Ovid Densusianu se abate de la ceea ce, in Franta (si acolo cu multe nuantE), constituia fenomenul simbolist. intre simbolism ca poezia energetismului universal" si tehnica sugestiei" (adica : impreciziunea expresiei, discretia, eleganta"), E. Lovinescu vedea, nu fara dreptate, o incompatibilitate elementara. Idealismul, principiul eliberarii artei de orice amestec notional", principiul originalitatii prin individualism strict" sint, in realitate note comune intregii miscari moderniste" (Istoria Ut. rom. contemporane, I, p. 133). Unilateral, Ovid Densusianu atribuie simbolismului trasaturi ale modernismului de dupa 1900 in genere. Ideea e reluata de zeci de ori : A te inspira din viata oraselor, a cinta desfasurarea energiilor noua, e azi o tema curenta si din ea si-au facut un punct de program aceia care, mergind pe drumul pe care 1-^au deschis simbolistii, au venit sub denumirea »de unanimisti, dinamisti, paroxisti, futuristi sa sporeasca rindurile adeptilor unei poezii eminamente moderne" (Sufletul latin, II, p. 14).
/ Ca simbolist", Macedonski era captivat de muzica verbala" ; simbolismul lui Ovid Densusianu e numai o modalitate de comunicare armonioasa" in general. Filologul nu se angajeaza in directia unui studiu tehnic al valorilor sonore, dar considera ca simbolismul reprezinta concordanta desavirsita intre idee si expresie. Ideea de perfectiune nu pare un deziderat intangibil. Nimic din complexele lui Mallarme sau ale modernistilor de dupa razboi, care vorbesc de stari ce se refuza exprimarii, de inefabil si insuficientele cuvintului. Desi face apologia versului liber, adecvat vietii moderne, conceptia lui Ovid Densusianu despre simbolism ca armonie totala nu e departe de clasicism. Primeaza idealul de echilibru si moderatiune.
In locul stralucirii false, al unei armonii superficiale (noteaza el despre Versul liber si dezvoltarea estetica a limbii romanE), cu care ne deprinsese romantismul si de care nu nc-am desfacut deplin, simbolismul ne da si in partea expresiva, ca si in cea sufleteasca, o armonie adevarata, temeinica si de o bogatie care nu insala si cine poate folosi mai mult din asemene-i indrumare decit tocmai noi, care asteptam inca limba literara bine inehet/ata in toate directiunile ? In dezvoltarea a- estetica de azi a limbii romane, simbolismul apare ca o necesitate si, cei care vor veni mai tirziu o vor recunoaste, cum ne vor da dreptate putinilor care am aparat-o" (Viata noua, 1S08, nr. 13).
Un elev al filologului, D. Caracostea, abandoneaza studiile lingvistice, pentru a se consacra criticii literare in directia expresivitatii" cuvintului. Adversarii vorbesc de caracterul imitativ al simbolismului. De repetate ori, Ovid Densusianu le raspunde cu acelasi argument : miscarea simbolista^apare ca p evolutie fireasca si nicidecum "ca o manifestare occidentala" (Simbolismul si celelalte arte, in Farul, 19I2, nr. 5). intr-o suita de articole din Viata noua (1914 1916) sub titlul global (Adevar si legenda, un alt elev al filologului, Pompiliu Paltanea, vedea in simbolism o victorie a patriotismului impotriva nationalismului demagog". Simbolistii revendica astfel onoarea tocmai ei de a fi chemat poporul in templul nepieritor al marii arte" (1915, nr. 2). Conceput astfel, simbolismul reprezinta pentru Ovid Densusianu si poetii afiliati ultimul cuvint in creatie.
Prin adeziune la ideologia socialista, chiar daca nu ca militant, Verhaeren ajunsese la o viziune dinamica de alt aspect. Tendintele umaniste au la Ovid Densusianu un fond generos, insa pur simpatetic, poezia devenind o modalitate de exaltare a idealului de progres in conditiile societatii existente. Nici unul din poetii Vietii noi nu practica simbolismul energetic", teoretizat de Densusianu. Amator de viziuni senine", interiorizat, solitar, I. M. Rascu e un rafinat al emotiilor delicate. Din cercul lui Macedonski si laudati excesiv de acesta in Liga conservatoare venira Al. T. Stamatiad (un nou Baudelaire") si Mihail Cruceanu (un nou Verlaine") La cotidianul macedonskian din 1905 1906 debutase Eugeniu Sperantia, un Leconte de Lisle al Romaniei" (Eugeniu Spe-rantia, Al. Macedonski si cercul sau in Steaua, 1964, nr. 1). Accente umanitare exista la transilvaneanul Emil Isac, ca efect al apropierii de socialistii de la Facla si la Mihail Cruceanu. De un simbolism explodind de vitalitate e insa imposibil sa se vorbeasca.
