RAGAZ INTINS de Nicolae VELEA (Povestire)
Toplita e un parau care taie in doua campia Barzetei. Lui Benone ii placea sa vina cu vaca pc-aici. Locul era umbros, iarba grasa, asa ca vaca pastea asezat. Un lucru doar nu-i placea lui Benone: cureaua lor de pamant se invecina cu mosia lui Barcanescu si, daca scapa vaca si i-o prindea ispravnicelul sau un om al boierului, era jale. Dar daca erai cu ochii in patru, n-aveai de ce te plange.
Era intr-o dupa-amiaza calduroasa. Benone daduse pentru prima data, in anul acela, prin '45, drumul vacii pe aici. Era vesel, ii parea bine si pentru ca n-o sa mai trebuiasca sa alerge atat dupa vaca si pentru ca pe caldura asta o sa se joace cum stia el cu apa Toplitei. Si se juca asa: lua cativa bulgari de pamant, ii aseza ca stavila in drumul apei si lasa doar o deschizatura ingusta, pe unde sa se strecoare o suvita subtire si puternica de apa. in drumul ei aseza o morisca, asa cum c roata morii, pe care apa, izbucnind prin deschizatura, o invartea. Benone oprise paraul si pusese morisca si in dupa-amiaza aceea. Morisca se invartea si facea imprejur un cerc straveziu de apa. El isi plimba obrajii dc-a lungul acestui cerc, pentru ca sa-i loveasca bobii reci aruncati de lopetile moristei. Cand se racorea destul, se aseza pe o piatra si prindea bobii de apa in palma. Ii prindea si se uita cum din albi si rotunzi, cum erau la inceput, se lateau si se scurgeau pe potecile palmei, ca si cum nici n-ar fi fost. Pe cate un bob il prindea si pe limba. Odata, prinzand unul. simti un gust amar in gura. Bobii aruncati acum de morisca erau negri si noroiosi. Cineva tulburase paraul mai la deal. Benone se scula nelinistit in picioare si il vazu pe Matache, ispravnicelul mosiei, calare. Vazu si vaca de care, furat de joc, uitase, intrata in livada necosita a boierului. O lua la fuga, dar, pana sa soseasca el.
Matache ajunsese la vaca si incepuse s-o mane din urma cu biciusca. Cauta sa se apropie si sa intoarca vaca, dar Matache il preveni:
- Sa nu te apropii, buzatule, ca te basic cu biciusca de o sa ma tii minte cate zile ii avea.
Benone incepu sa planga, dar degeaba; ispravnicelul era de neinduplecat.
- Nu mai varsa rachiu la pisici de pomana. Sa vie tac-tu la curte, sa plateasca gloaba si pe urma sa ia vaca.
Benone se mai tinu dupa el, pana ce Matache trecu apa Toplitei. Pe urma, se resemna. Mergand spre casa, mai trecu pe la morisca. Arunca bobi si mai murdari, si mai negri. O rupse in farame.
Taica-sau cosea niste lucerna imprejurul casei. Cand il vazu venind, se opri din lucru.
- Ce e, ma, cu tine? Unde c vaca?
Benone, inecandu-se in plans, nu-i putu raspunde. Taica-sau ghici singur.
-Ti-o fi luat vaca la obor! Bine, ma primitulc, nici de o vaca nu esti in stare sa vezi? Care va sa zica, eu muncesc pana imi ies ochii, si el nu poate vedea de o vaca. Bine, domnule Benone, las' ca-ti platesc cu tie. Ne socotim noi. iti platesc eu tie, domnule Benone, de-o sa te-nveti sa vezi de zece vaci, nu de una.
Si se apuca din nou sa coseasca.
Benor.e se duse acasa. Stia ce-l asteapta. Cand ii mai luase anul trecut Ma.ache vaca la obor, taica-sau il batuse cu biciul peste picioare, de mai avea si acum urmele.
Seara, cand taica-sau era dus dupa vaca, Benone s-a culcat sub podisca de la sosea. Nu s-a culcat in casa sau in fanar, pentru ca l-ar fi gasit si l-ar fi batut. A dardait de frig toata noaptea acolo. Dimineata s-a sculat cu un junghi in piept si-l durea capul. Atunci a vazut ca pamantul de sub podisca unde dormise era umed - n-apucase sa-l ia soarele. Cand a intrat in curte, taica-sau s-a repezit la el. I-a dat doar o palma. Benone a cazut jos. Simtea ca-i vajaie capul si ca toate se invartesc imprejur. S-a sculat greu si s-a tarat pana la gard, sa se propteasca. Taica-sau abia atunci l-a vazut schimbat, galben la fata.
- Ce ai, ma?
Si pentru ca Benone tacea, taica-sau s-a apropiat de el si La intrebat cu voce coborata:
- Ce e, ma Benone tata, cu tine?
De obicei, taica-sau nu-i zicea pe nume, sau ii zicea simplu: Benone. Dar Benonc tata? Asa ii mai spusese doar o data, cand murise maica-sa. Se intorceau de la cimitir. Taica-sau i-a pus mana pe cap si i-a zis:
"Ramaseram singuri, Benone tata. Ma-ta se duse"
Atat ii zisese. Si acum ii spunea iar cuvintele astea.
Pe urma, taica-sau ii puse mana pe frunte si. vazand ca are fierbinteli, il baga in casa, il dezbraca de tot si il infasura in niste stergare udate cu tuica. Cand ii potrivea macatul pe sub el, Benone ii apuca mana si, faptul se intampla pentru prima oara, incepu sa i-o mangaie si sa-l priveasca drept in ochi. Taica-sau il mangaie si el pe frunte si-i spuse:
- De, ma Benone tata, nu trebuia sa te culci nici tu sub podisca.
Acu amaru-asta ne mai trebuia!
Ii mai spuse sa stea linistii, ca pana la pranz ii trece. Dar nu i-a trecut. Si nu i-a trecut nici a doua zi. Junghiul din piept il tinea si mai rau si capul ii vajia si mai tare. incepu sa vorbeasca fara noima. 1 se parea cateodata ca vede o picatura neagra de apa cum se rostogoleste spre el, facandu-se din ce in ce mai mare, mare si rotunda cat cerul, si venea sa-l strivesaca. Atunci il auzea parca pe taica-sau:
- Benone, propteste-te bine, tata, si da-o indarat ci umarul, Benone se proptea si o dadea indarat. Dar picatura se ntorcea si mai mare sa-l striveasca si nu mai stia ce se intampla. Pana la urma a trebuit sa-l duca la spital. il lasase pe scama doctorilor si-i spusese:
- Pana la toamna sa te faci bine, tata.
Si pana la toamna, Benone s-a facut sanatos. Taica-sau, cand a fost vestit, a imprumutat o brisca si un cal si a venit sa-l ia acasa.
Pe Benonc l-a gasit inzdravenit, plimbandu-sc prin curtea spitalului. L-a luat in caruta si au pomit-o spre casa.
Cum pana sa ajunga in sat, era un deal unde soseaua facea mai multe ocolisuri, taica-sau i-a spus:
- Tu ia-o cu caruta pe sosea. Cu unul in caruta, calul o sa urce mai lesne. Eu tai drumul pe poteca sa-ti ies inainte in varf.
Ramas cu Benone, calul a urcat un timp. Pe urma s-a oprit incapatanat. Parca simtea ca n-are cine-l sili la drum. Benone l-a mai indemnat un timp, dar degeaba. Dupa o vreme l-a vazut pe taica-sau coborand incruntat pe sosea.
S-a suit in caruta, i-a smuls haturile din mana, l-a imbrancit incolo si i-a spus:
- Nici un cal nu esti in stare sa-l mai. De nevoie te-am stiut, de nevoie ai ramas. Nu esti bun de nimic.
Si plesni calul care incepu sa alerge.
Benonc lua un fir de lucerna si-l stranse intre dinti, inclestan-du-si gura ca sa nu planga. Nici tu Benone, nici Benone tata. Le trecuse ragazul. Acum era sanatos si bun de munca.
Mersera o bucata de drum, fara sa schimbe o vorba. Omul se mai potolise, nu mai plesnea asa inversunat calul. Cand intrara in sat, se intoarse spre baiat:
- Uitai sa-ti spui ca am scapat de Barcancscu. I-am impartit pamantul si am luat si noi o bucata. Acu' cat tine Toplita e al nostru.
Benone se uita la taica-sau. Se uita si acesta la el si zambi:
- Acu' n-o sa-ti mai ia nimeni vaca la obor, si-l lovi cu palma pe spinare.
Din coltul leaganului carutei, unde fusese imbrancit, Benone se apropie si se stranse langa taica-sau. Simtea cum incepe sa-l napadeasca o bucurie neinteleasa. Pai, daca n-o sa-i mai ia nimeni vaca la obor, o sa poata sa se joace cat o vrea cu apa Toplitei! Si Toplita o sa curga acurr. curata, ca n-o sa mai fie cine s-0 tulbure. Si-i mai parea bine ca tai;a-sau, chiar daca nu-i mai spunea Benone tata, avea acum o vorba moale si parca impacata, cum n-avusese niciodata. De toate ii parea bine lui Benone, de-i venea sa sara din caruta si sa alerge asa, fara rost, inaintea calului.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
