Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Poezia Cantec de Nichita STANESCU



Nichita STANESCU Cantec
Poezia Cantec este o definitie lirica a iubirii ca eveniment esential al evolutiei interioare. Iubita ca fiinta este doar pretextul declansarii iubirii: E o intamplare a fiintei mele: / si-atunci, fericirea dinlauntrul meu / e mai puternica decat mine, decat oasele mele". Puterea ei angajeaza spiritul, plan, pe care se face contopirea eului cu un alt eu, si nu planul eului biologic: pe care mi le scrasnesti intr-p imbratisare / mereu dureroasa, minunata mereu . Este o traire a iubirii, care trece prin incercarea din planul biologic.



Declansarea iubirii aduce, ca si in Luceafarul de Mihail Eminescu, problema incompatibilitatii, tratata in strofa a doua prin cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart/ fluviul rece de delta fierbinte,/ ziua de noapte, bazaltul de bazalt".



Aceasta cunoastere discriminativ a este teritoriul, pe care trebuie sa-l treaca, spiritul ca printr-un labirint, spre a se cunoaste pe sine separandu-se de toate trairile straine. Fluviul rece" este o metafora a spirituluf, iar.,delta fierbinte" o metafora a naturii. Sensul iubirii este deci arhetipal si vizeaza dobandirea constiintei de sine, separarea spiritului din mrejele principiului feminin sau naturii, ca in poezia Glossa de Mihail Eminescu.



A treia stare a iubirii este extazul, ataraxia. zborul spre inalt, spre cer, asa cum Luceafarul lui Eminescu zboara ca un fulger neintrerupt" si apoi ca un gand purtat de dor".



Este vorba de unirea mintii cu inima, a iubirii fierbinti cu gandul luminat pentru a genera lumea interioara, un univers similar cu cel din macrocosmos: Du-ma fericire, in sus, si izbeste-mi / tampla de stele, pana cand / lumea mea prelunga si in nesfarsire /se face coloana sau altceva / mult mai inalt, si niult mai curand".



Poetul si iubita devin doua cantece diferite", adica doua metonimii ale iubirii, doua armonii ale universului: lovindu-se", amestecandu-se", asa cum doua culori ce nu s-au vazut niciodata". Una,# iubita atrasa spre cele lumesti una foarte de jos, intoarsa spre pamant", ca o tendinta a sa spre teluric si una spre cer, poetul una foarte de sus, aproape rupta". Aceste doua tendinte dau o lupta in eul poetului: in infrigurata, neasemuita lupta / a minunii ca esti, a intamplarii ca sunt".

Este jocul etern al spiritului si al naturii, pe care poetul incearca sa-l desluseasca, ca la Mihail Eminescu in Floare albastra. Poetul si iubita fiind cei ce joaca un rol in lumea trecatoare" (Gr. Alexandrescu - Satira Duhului meU) ca moment al drumului spre constiinta de sine, pe care o va trata in ciclul // elegii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.