Conceptul de om ca centru al universului este nucleul umanismului si-l gasim in tragedia Antigona de Sofocle deplin exprimat: in lume-s multe mari minuni/ Mai mari ca omul insa nu-s" dar se poate asocia si o influenta a lui Tudor Arghezi, care in Cantare omului marca un drum de la mit la istorie. Nichita Stanescu cauta sa ne dea o imagine inedita a omului, asa cum este el perceput de mediul natural.
Din punctul de vedere" al copacilor omul este vazut ca un pom. Apoi punctul de vedere este deplasat din regnul vegetal in regnul mineral. Pentru pietre oamenii sunt: o lina apasare", miscare adaugata la miscare". Mutatia se realizeaza catre o dimensiune mai subtila, a aerului, in care omul devine o pasare, ceea ce sugereaza mitul pasarea maiastra, fiindca ti: ;ieste intr-un aer pur, adica principiul, adica gandul. Se face o permanenta paralei"; intre om si soare, fiindca soarele este un simbol al constiintei universale iar omul reprezinta constiinta individuala. Conceptul de om definit treptat cunoaste in prima etapa definirea analogica ca un pom, fiindca asa cum in fructul unui pom se gases:e samanta generatoare a unui nou organism viu, tot asa fiecare om poseda germenele unei vieti, urmatoare. Omul este vazut prin prisma afectului el fiind o emotie coplesitoare". Analogia dintre om si pom se face pe baza pasiunii (tymoS) fiindca lemnul simbolizeaza patima.
Analogia om - regn mineral prezenta la cel de al doilea nivel compara soarele cu o piatra cazatoare", fiindca asa cum in interiorul omului conceptele, legile, categoriile, principiile, simbolurile sunt forme cristalizate aleAğintelectului (noitS). tot astfel in exterior piatra este cristalizarea materiei incandescente ca cea a soarelui. in cea de a treia secventa analogia cu sufletul pasarea maiastra - este sugerata de simbolul aripa", de valorile de aspiratii, pe care el le insumeaza. Calitatea oamenilor este data de calitatea vietii spirituale, de nivelul lor de intelegere sintetizat de expresia: aer mai curat. Care e gandul". Se realizeaza astfel un concept inalt despre om. El este vazut ca o entitate complexa cu subconstient si afecte, cu intelect
si creativitate, cu o profunda conexiune la lumea ce-l inconjoara.
Creativitatea autorului se exprima prin metafore, metonimii, simboluri originale aflate intr-o profunda osmoza functionala: oamenii-s o emotie coplesitoare", soarele-i o dunga de caldura"; oamenii devin o lina apasare", miscare adaugata la miscare". Ele alcatuiesc sintagme modele caracteristice, unice specifice lui Nichita Stanescu: Oamenii sunt pasari nemaiintalnite/ cu aripile crescute inauntru", un aer mai curat care e gandul", Soarele-i un aer plin de pasari". Mutatiile de sensuri sunt asezate in valuri succesive formand la nivelul textului o tornada, care pune in dificultate pe cititorul neavizat. Oamenii sunt fructe plimbatoare", soarele este o piatra cazatoare".
Aceste expresii socante nu sunt un joc gratuit de sensuri, ci au drept scop comunicarea unor concepte despre om, despre univers, despre poet si poezie, despre valorile verbului a fi", transformand textul intr-o meditatie^ pe tema destinului omului dar si pe tema valorii poetului si a poeziei. Nichita Stanescu schimba mereu unghiul din care este privit obiectul actului poetic, cu scopul de a puncta sensurile existentei, de a realiza functia modelatoare a literaturii, de a construi o imagine a omului ca dimensiune a constiintei universale. in acest sens poetul deyine o ipostaza a ei ca in Bhagavad-Gita iar poezia un mod de exprimare a ei.
Poezia
Lauda omului devine un imn filosofic dedicat omului ca centru al universului creat, dar si a universului spiritual, un centru al constiintei universale, asa cum il definea Victor Hugo ca un ecou sonor in mijlocul universului", idee tratata si de
Ion Barbu in poezia Din ceas dedus, poet care constituie un model pentru Nichita Stanescu.
