DANILOV Nichita, se naste la 7 apr. 1952, satul Cli-mauti, judetul Suceava. Poet.
Fiul lui Ivan Dani-lov si al Nataliei (n. Ivanov), tarani. Scoala primara in satul natal; Liceul "M. Eminescu" din Iasi (1967-l971), o scoala postliceala de arhitectura( 197l-l973) si Facultatea de Stiinte Economice (1974-l978).
Debuteaza cu poezie la Convorbiri literare (1977); debut editorial cu volum Fintini carteziene (1980).
Colab. la Viata Romaneasca, Convorbiri literare,
Luceafarul, Cronica, Romania literara. Tribuna, Dialog etc.
A mai publicat volum Cimp negru (1982), Arlechini la marginea cimpului {1985) si Poezii (1987). Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1980).
Poezia lui D. incepe prin a fi expresia unui romantism violent, luminat de o arzatoare nazuinta spre puritate si de un acut simt al sacrului. De la un punct, formula aceasta devine insa retorica, chiar daca de un retorism simplu, natural, nepretentios: "Unde s-au dus zilele tale, rascolitoarele seri?/pretutindeni le cauti, nu le gasesti nicaieri, nicaieri //Pretutindeni se intind intunecatele, inghetatele, apele, / te pleci peste linistea lor si iti cauti aproapele" {Amurg, 6). Pe linga asemenea poeme retoric-elegiace aparinsa altele, in care romantismul ia forme mai moderne si mai originale. Pastrind si accentuind chiar nota violenta, patetica sau mesianica, liricul isi asuma un stil expresionist in Peregrinari, Se inroseste zapada. Jertfa etc. Poemul devine o parabola pe care, pornind de la o imagine (uneori livresca), o dezvolta si o muzicalizeaza prin repetitie pina la a crea o tensiune sau o stare obsesiva neobisnuita {Noapte in Danemarca, Barbatul cu pipa, Cain, Abel etc). Procedeul aminteste, adaugindu-i-se si forma conversati va, dialogata a unor texte, de acela al lui Nichita Stanes-cu, dar substanta e diferita. El se observa in volumul Cimp negru (1982), unde poetul evoca mai mult "terestritatea" fiintei si mai putin zborurile, cosmicitatea, starea de gratie a acesteia:
"ingerul meu tamaduitor
>
N-are aura, nici aripi.
imi pune degetul pe rana si-mi spune: «Existi, Danilov, existi?»
«Exist, exist, ii raspund».
«La virsta ta, eu eram altfel, imi spune,
Tu parca n-ai singe in vene,
n-ai viata, n-ai demon.»
«Exist, exist, ii raspund.
De mai bine de un sfert de secol
ma straduiesc sa exist.»
«Atunci cauta-ti cealalta jumatate a ta
si exista cu adevarat!»
«Cealalta jumatate a mea
a ramas dincolo. Dincolo, ii raspund.
Du-ma in alt timp, in alt secol»"
>
{Alt secol)<
b> |
Se remarca aici incordarea spre metafizic, dominanta in toata lirica lui D. Prea expusa in citeva texte din Poema portilor si Sapte variatiuni pe tema fiului, oarecum gratuit-combinatorie in Noua variatiuni pentru orga, ea da totusi, in general, sentimentul profunzimii.
Un sentiment reconfirmat din plin si de volumele Arlechini la marginea cimpului (1985) si Poezii (1987), unde viziunile poetului, bintuite de nelinisti si de obsesia unui dincolo fascinant si terifiant totodata, capata o concretete tulburatoare. Tocmai aceasta capacitate de a revela trairea si de a-si obiectiva viziunile il fereste pe D. de sentimentalism, de inchistarea manierista intr-o melancolie monotona si sumbra. Profunda, melancolia sa este in egala masura atrasa de aiira lucrurilor.
Ea este extatica, si nu pur depresiva, amintind mai mult de aceea a lui GeorgTrakl, Emily Dickin-son sau a lui Henri Michaux decit de aceea a lui
G. Bacovia. D. poseda intr-adevar arta de a face sa vibreze distanta dintre adinc si inalt, melancolia si extazul. Astfel, nu e de mirare ca, mai ales in ultimele sale carti, simbolismul intunericului se intrepatrunde cu cel al luminii, imaginile infernale se intretaie cu cele angelice, iar privelistea caderii metafizice, a degradarii ontologice a lumii lasa loc chiar in centrul ei sensului si unei posibile resurectii. Si, de asemenea, nu e de mirare ca versurile sale au adesea ceva din tonalitatea extatica si grava a muzicii de orga.
OPERA:
Fintini carteziene. Iasi, 1980;
Cimp negru. Bucuresti, 1982;
Arlechini la marginea cimpului. Bucuresti, 1985;
Poezii, Iasi, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
E. Simion, in Romania literara, nr. 33, 1980;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1980;
V. Felea, in Tribuna, nr. 52, 1980;
M. Nitescu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1981;
E. Simion, in Romania literara, nr. 41, 1982;
M. Mihaies, in Orizont, nr. 48, 1982;
R. G. Teposu, in Viata Romaneasca, nr. 6,1982;
M. D. Gheorghiu, ibidem, nr. 5, 1983;
C. Livescu, in Steaua, nr. 2, 1983;
D. Muresan,in Vatra, nr. 3,1983;
D. Chioaru, in Transilvania, nr. 6, 1984;
M. Mincu, in Romania literara, nr. 39, 1984;
V. Cristea, ibidem, nr. 22, 1985;
I. Holban, in Cronica, nr. 20, 1985;
V.F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 42,1985;
G. Pruteanu, in Contemporanul, nr. 17, 1985;
Maria Ana Tupan, in Steaua, nr. 8, 1985;
Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986;
E. Simion, in Romania literara, nr. 39, 1987;
V. Cristea, Fereastra criticului, 1987. |
