Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Monica Savulescu - biografie - (opera si scrierile)

 

SAVULESCU Monica, se naste la 24 mai 1942, Galati.

Prozatoare.

Fiica medicului Ion Savulescu si al Georgetei (n. ?). Scoala primara si liceul la Simleul-Silvaniei, apoi la Cluj si Oradea (bacalaureatul in 1961). Urmeaza Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti. A debutat cu cronica teatrala, in Contemporanul (1962). Debut editorial cu volum de nuvele Tulburi, apele Crasnei (1974).



Colaboreaza la Romania literara, Contemporanul, Tribuna, Astra s. a., unde publica si critica teatrala. A mai publicat romanele Lumea toata sloboda (1976), Pragul de sus (1980), Pietrele din luna (1984) si monografia Anton Pavlovici Cehov (1981).

Volumul de debut al Monicai Monica Savulescu, Tulburi, apele Crasnei (1974) investigheaza o lume asupra careia prozatoarea va reveni, cu mai multa sau mai putina insistenta, si in scrierile ulterioare. Delimitarea geografica - zona din jurul oraselului Simleul-Silvaniei - conteaza insa mai putin; povestirile nu urmaresc sa realizeze pregnant "culoarea locala", ci sint dominate de o problematica mult mai generala, privind natura eterogena a universului rural-provincial, bruscat de inevitabile rupturi interioare. in povestirea Una-alta, motivul "conglomeratului" uman insolit si contradictoriu e pus in evidenta prin figura personajului principal, doctorul Veiza, fiinta frusta, cu asprimi ce disimuleaza un fond moral integru si o bunatate funciara. Eroul simplu, de un primitivism pitoresc, inconstient de propria-i valoare umana e un topos de larga circulatie in literatura romana, dar Monica Savulescu reuseste sa-l revigoreze cu talent. in Pendula, stramutarea unei batrine de la sat la oras e doar un pretext pentru inserarea unui bogat sistem de secvente epice convergente, in care povestirea se deruleaza alternativ din unghiul eroinei, al copiilor, al ginerilor si nurorilor.



Fara a-si aroga veleitati justitiare, se simte ca sensibilitatea prozatoarei pactizeaza cu alternativa "rustica", delectindu-se pe alocuri cu candorile ei in fata civilizatiei citadine. Domina insa si aici privirea lucida, pur constatativa, care indeparteaza orice afinitate posibila cu un filon "samanatorist". Romanul Lumea toata sloboda (1976) e mai degraba o colectie de proze scurte legate intre ele printr-o convergenta tematica si prin unitatea de loc, timp si personaje. Fiecare secventa cuprinde de fapt cite un episod autonom ale carui personaje centrale reapar apoi in alte episoade doar ca figuranti sau "catalizatori" epici. Punctul de rezistenta al naratiunii se afla in relatarile despre intoarcerea evreilor deportati, ceea ce face ca framintarile innoitoare ale epocii (sintem in primul an de dupa razboiul al doilea mondial) sa treaca adesea in plan secund, prezentul fiind invadat de ranile inca necicatrizate ale trecutului, ale memoriei.

Traumele suferite de cei care au cunoscut detentia, lagarele de exterminare etc, urmele mutilarilor fizice si psihice sint detaliate in pagini de un dramatism despuiat de sentimentalitate, potentat prin studierea reactiilor comunitatii. Abia cu romanul Pragul de sus (1980), asistam la desprinderea certa de structurile prozei nuvelistice. Conducerea actiunii pe mai multe nivele narative, cu intersectii proiectate la scara intregului, urmarirea minutioasa a evolutiei personajelor pe intervale mari de timp, ritmul epic mai amplu, grija fata de detaliile care dau consistenta contextului evenimentelor - toate acestea investesc opera cu incontestabile virtuti romanesti. Monica Savulescu dovedeste si in aceasta carte o fina intelegere a starilor conflictuale provocate de trecerea dintr-un mediu in altul, fata de framintarile retrospective,. in care personajele isi pun sub semnul intrebarii propria lor existenta trecuta. Ultima parte a romanului contine o descriere a cutremurului din 1977 in Bucuresti, dar episodul, desi implica toate personajele importante, e strain evolutiei anterioare a romanului, cu greu putind fi acceptat ca un "deznodamint". in monografia sa despre Cehov (1981), Monica Savulescu porneste de la ideea ca opera dramaturgului se caracterizeaza in primul rind prin amalgamarea genurilor traditionale, nu prin alternarea comicului cu tragicul, ci prin fuziunea lor, realizind tragicomedia, gen hibrid, care dispune de propriul sau ethos. Astfel, in "tragicomedia" cehoviana invinsii inceteaza sa mai intretina mila spectatorului, devenind ridicoli, in vreme ce invingatorii, la rindul lor, inceteaza sa mai fie detestati, obtinind intelegerea noastra. Studiul contine observatii interesante in prelungirea acestor idei de baza, fiind redactat intr-o maniera eleganta, cu artificii aproape beletristice.



OPERA:
Tulburi, apele Crasnei, proza scurta. Bucuresti, 1974;
Lumea toata sloboda, roman, Bucuresti, 1976;
Pragul de sus, roman. Bucuresti, 1980;
Anton Pavlovici Cehov, Bucuresti, 1981;
Pietrele din luna, roman, Bucuresti, 1984.


REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, Prima verbe, 1975;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 51, 1976;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 12, 1977;
M. Iorgulescu,Scriitori;
Mirela Roznoveanu, in Romania literara, nr. 39, 1980;
V. F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 37, 1980;
V. Podoaba, in Familia, nr. 10, 1980;
S. Titel, in Romania literara, nr. 44, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Monica Savulescu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Monica Savulescu




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text