Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





SACRUL SI PROFANUL de Mircea ELIADE (Roman)

 

CAPITOLUL 1 - Introducere

Introducere
Ecourile rasunatorului succes mondial al cartii lui Rudolf Otto Das Heilige (1917) nu s au stins Inca. Succesul se datora fara Indoiala perspectivei noi si originale propuse de autor. In loc sa se aplece asupra ideilor de Dumnezeu si de religie, Rudolf Otto analiza modalitatile experientei religioase. Inzestrat cu o deosebita finete psihologica, la care se adauga dubla pregatire — de teolog si de istoric al religiilor —, Otto izbutise sa puna In lumina continutul si trasaturile caracteristice ale acestei experiente, trecInd peste latura rationala si speculativa a religiei si staruind asupra laturii sale irationale. Il citise pe Luther si Intelegea ce Inseamna, pentru un credincios, „Dumnezeul viu“. Nu Dumnezeul filozofilor, Dumnezeul unui Erasmus, nu o idee sau o notiune abstracta sau o simpla alegorie morala, ci o putere teribila, manifestata prin „mInia“ divina.
In cartea sa, Rudolf Otto Incearca sa desluseasca trasaturile specifice ale acestei experiente InspaimIntatoare si irationale. El descopera sentimentul de spaima In fata sacrului, a acelui mysterium tremendum, a acelei majestas care emana o putere coplesitoare; descopera de asemenea teama religioasa de un mysterium fascinans, In care Infloreste fiinta In plenitudinea ei desavIrsita. Otto desemneaza toate aceste experiente prin termenul de numinoase (din latinescul numen, „zeu“), pentru ca sInt determinate de revelatia unui aspect al puterii divine. Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc si nici cosmic, si care i da omului sentimentul nimicniciei sale, facIndu l sa simta ca „nu este decIt o faptura“ si, ca sa folosim cuvintele lui Avraam cInd i se adresa Domnului, doar „pulbere si cenusa“ (Facerea, 18, 27)*.
Sacrul se manifesta Intotdeauna ca o realitate de un ordin complet diferit de realitatile „naturale“. Limbajul nu poate reda decIt In chip naiv notiunile de tremendum, majestas, mysterium fascinans, recurgInd la termeni preluati din domeniul natural sau din viata spirituala profana a omului. Insa aceasta terminologie analogica vine tocmai din incapacitatea omului de a exprima acel ganz andere: limbajul nu poate decIt sa sugereze ceea ce depaseste experienta naturala a omului, cu ajutorul unor termeni preluati din aceasta experienta.


Dupa patruzeci de ani, analizele lui Rudolf Otto Isi pastreaza pe deplin valoarea, iar cartea, pe lInga o lectura utila, ofera si un prilej de meditatie. Perspectiva pe care o propun paginile care urmeaza este Insa cu totul alta. Am dorit sa prezentam fenomenul sacrului In toata complexitatea sa, si nu numai latura sa irationala. Ceea ce ne intereseaza nu este relatia dintre elementele nerationale si cele rationale, ci sacrul In totalitate. Or, prima definitie care s ar putea da sacrului este opusul profanului. Paginile care urmeaza vor Incerca sa ilustreze si sa precizeze aceasta opozitie dintre sacru si profan.
Manifestarea sacrului
Omul Isi da seama de existenta sacrului pentru ca acesta se manifesta, se Infatiseaza ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestari a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la IndemIna, cu atIt mai mult cu cIt nu are nevoie de lamuriri suplimentare: el nu exprima decIt ceea ce este cuprins In continutul etimologic, adica ni se arata ceva sacru. S ar putea spune ca istoria religiilor, de la cele mai primitive pIna la cele mai elaborate, este alcatuita dintr o acumulare de hierofanii, din manifestarile realitatilor sacre. De la hierofania cea mai elementara, ca de pilda, manifestarea sacrului Intr un lucru oarecare, o piatra ori un copac, pIna la hierofania suprema care este, pentru un crestin, Intruparea lui Dumnezeu In Isus Cristos, nu exista ruptura. Este mereu aceeasi taina: manifestarea a ceva care este „altfel“, a unei realitati care nu apartine lumii noastre, In lucruri care fac parte integranta din lumea noastra „naturala“, „profana“.
Occidentalul modern se simte oarecum stInjenit In fata anumitor forme de manifestare a sacrului, neputInd crede ca acesta s ar putea manifesta, pentru unele fiinte omenesti, In pietre ori In arbori. Or, asa cum vom vedea In cele ce urmeaza, nu este nicidecum vorba de o venerare a pietrei sau a copacului In ele Insele. Piatra sacra, arborele sacru nu sInt adorate ca atare, ci pentru ca sInt niste hierofanii, pentru ca „arata“ ceva care nu mai este piatra si nici arbore, ci sacru, ganz andere.
S a aratat In numeroase rInduri si se cuvine subliniat din nou faptul ca orice hierofanie, chiar si cea mai elementara, reprezinta un paradox. ManifestInd sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fara a Inceta Insa sa fie el Insusi, deoarece continua sa faca parte din mediul sau cosmic. O piatra sacra este tot o piatra; In aparenta (sau mai bine zis din punct de vedere profaN), nimic nu o deosebeste de celelalte pietre. Pentru cei carora o piatra li s a aratat sacra, realitatea sa imediata se preschimba Insa In realitate supranaturala. Cu alte cuvinte, pentru cei care au o experienta religioasa, Intreaga Natura se poate Infatisa ca sacralitate cosmica. Cosmosul, In totalitatea sa, poate deveni o hierofanie.
Omul societatilor arhaice tinde sa traiasca In sacru sau In preajma obiectelor consacrate cIt mai mult timp. Tendinta este lesne de Inteles: pentru „primitivi“, ca si pentru omul tuturor societatilor premoderne, sacrul Inseamna putere si, In cele din urma, realitate. Sacrul este saturat de fiinta. Puterea sacra Inseamna deopotriva realitate, perenitate si eficienta. Opozitia sacru profan este adesea Inteleasa ca opozitie Intre real si ireal sau pseudoreal. Sa nu ne asteptam sa gasim In limbile arhaice terminologia proprie filozofilor, adica real ireal si asa mai departe; dar ideea exista. Dorinta omului religios de a fi, de a face parte din realitate, de a se simti saturat de putere este, prin urmare, cIt se poate de fireasca.
Cum Incearca omul religios sa ramIna cIt mai mult Intr un univers sacru; cum se Infatiseaza experienta sa totala de viata In raport cu experienta omului lipsit de sentiment religios, a omului care traieste sau care doreste sa traiasca Intr o lume desacralizata: iata principala tema abordata In paginile care urmeaza. Trebuie sa aratam Inca de la Inceput ca lumea profana In totalitate, Cosmosul total desacralizat este o descoperire recenta a mintii omenesti. Nu ne propunem sa aratam prin ce procese istorice si In urma caror schimbari ale comportamentului spiritual omul modern si a desacralizat lumea si si a asumat o existenta profana. Ajunge sa constatam ca desacralizarea este proprie experientei totale a omului nereligios al societatilor moderne, caruia Ii este prin urmare din ce In ce mai greu sa regaseasca dimensiunile existentiale ale omului religios al societatilor arhaice.
Doua moduri de a fi In Lume
Vom vedea cIt de adInca este prapastia care desparte cele doua modalitati de experienta, sacra si profana, citind capitolele privitoare la spatiul sacru si constructia rituala a locuintei omenesti, varietatea experientelor religioase ale Timpului, raporturile omului religios cu Natura si lumea uneltelor, consacrarea vietii Insesi a omului si sacralitatea pe care o pot dobIndi functiile sale vitale (hrana, sexualitate, munca etc.). Va fi suficient sa ne amintim ce anume au devenit cetatea sau casa, Natura, uneltele sau munca pentru omul modern si areligios ca sa ne putem da seama de ceea ce Il deosebeste de un om apartinInd societatilor arhaice si chiar de un taran din Europa crestina. Pentru constiinta moderna, un act fiziologic — mIncatul, sexualitatea — nu este decIt un proces organic, desi Impovarat de o serie Intreaga de tabuuri (reguli de buna cuviinta In timpul mesei; limite impuse comportamentului sexual de „bunele moravuri“). Pentru „primitiv“ Insa, un asemenea act nu este niciodata pur si simplu fiziologic, ci este sau poate deveni o „taina“, o participare la sacru.



Cititorul nu va IntIrzia sa si dea seama ca sacrul si profanul sInt doua modalitati de a fi In lume, doua situatii existentiale asumate de catre om de a lungul istoriei sale. Aceste moduri de a fi In Lume nu prezinta interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele doua moduri de a fi, sacrul si profanul, sInt determinate de diferitele pozitii pe care omul le a cucerit In Cosmos, fiind importante atIt pentru filozofi, cIt si pentru orice cercetator care doreste sa cunoasca dimensiunile posibile ale existentei umane.
Cu toate ca este istoric al religiilor, autorul acestei carti de dimensiuni modeste Isi propune sa abordeze subiectul nu doar din perspectiva disciplinei sale. Omul societatilor traditionale este, desigur, un homo religiosus, dar comportamentul sau se Inscrie In comportamentul general al omului, prezentInd asadar interes pentru antropologia filozofica, fenomenologie, psihologie.
Spre a pune mai bine In evidenta trasaturile caracteristice ale existentei Intr o lume care poate deveni sacra, vom cita exemple preluate dintr un mare numar de religii, din epoci si culturi diferite. Nimic nu este mai folositor ca exemplul, faptul concret. Ar fi de a dreptul inutil sa abordam structura spatiului sacru fara a arata, prin exemple clare, cum anume se construieste un asemenea spatiu si de ce devine el calitativ diferit de spatiul profan Inconjurator. Vom alege exemple de la mesopotamieni, indieni, chinezi, tribul kwakiutl si alte populatii „primitive“. Din perspectiva istorico culturala, o asemenea juxtapunere de fapte religioase, preluate de la popoare situate la distante atIt de mari In timp si In spatiu, nu este lipsita de riscuri. Pentru ca oricine poate repeta greselile facute In secolul al XIX lea, crezInd, ca Tylor sau Frazer, ca mintea omeneasca reactioneaza uniform la fenomenele naturale. Progresele facute de etnologia culturala si de istoria religiilor au aratat Insa ca lucrurile nu stau tocmai asa, ca „reactiile omului In fata Naturii“ sInt Indeobste conditionate de cultura, deci de Istorie.
Scopul nostru este Insa sa definim trasaturile specifice ale experientei religioase, si nu sa ne oprim asupra numeroaselor ei variatii si diferente determinate de Istorie. Demersul nostru seamana IntrucItva cu cel care, pentru a ajuta la Intelegerea fenomenului poetic, ar recurge la exemple disparate, citInd alaturi de Homer, Virgiliu si Dante poeme hinduse, chineze sau mexicane, adica prezentInd poetici istoriceste solidare (Homer, Virgiliu, DantE), dar si creatii care tin de alte estetici. In limitele istoriei literare, asemenea juxtapuneri sInt destul de Indoielnice, Insa ele se dovedesc valabile daca se are In vedere descrierea fenomenului poetic ca atare, daca scopul este de a arata deosebirea esentiala dintre limbajul poetic si limbajul obisnuit, de zi cu zi.
Sacrul si Istoria
Primul nostru scop este de a prezenta dimensiunile specifice ale experientei religioase si de a arata prin ce anume se deosebeste aceasta de experienta profana a Lumii. Nu vom starui asupra nenumaratelor schimbari pe care experienta religioasa a Lumii le a suferit de a lungul timpului. Este limpede ca sistemele de simboluri si cultele legate de PamIntul Mama, de fecunditatea umana si agrara, de sacralitatea Femeii si altele nu s au putut dezvolta spre a alcatui un sistem religios bogat articulat decIt datorita descoperirii agriculturii; este tot asa de limpede ca o societate preagricola, specializata In vInatoare, nu putea percepe In acelasi mod si cu aceeasi intensitate sacralitatea PamIntului Mama. Deosebirea de experienta este data de diferentele de economie, de cultura si de organizare sociala, adica de Istorie. Si totusi, exista Intre vInatorii nomazi si agricultorii sedentari o asemanare de comportament care ni se pare cu mult mai importanta decIt deosebirile: si unii si altii traiesc Intr un Cosmos sacralizat, fac parte dintr o sacralitate cosmica, manifestata atIt In lumea animala, cIt si In lumea vegetala. Ajunge sa comparam situatiile lor existentiale cu aceea a unui om al societatilor moderne, care traieste Intr un Cosmos desacralizat, ca sa ne dam seama cIt de mare este deosebirea. Intelegem In acelasi timp temeinicia comparatiilor Intre fapte religioase apartinInd unor culturi diferite, pentru ca toate aceste fapte tin de unul si acelasi comportament, cel al lui homo religiosus.
Aceasta carte poate sluji drept introducere generala In istoria religiilor, pentru ca descrie modalitatile sacrului si situatia omului Intr o lume Incarcata de valori religioase. Ea nu este Insa o istorie a religiilor In adevaratul Inteles al cuvIntului, pentru ca autorul nu a gasit de cuviinta sa Infatiseze, In legatura cu exemplele citate, contextele istorico culturale. Daca ar fi vrut s o faca, lucrarea ar fi numarat mai multe volume. Cititorul va gasi toate lamuririle necesare In lucrarile mentionate In bibliografie.
Saint Cloud, aprilie 1956.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

SACRUL SI PROFANUL



Opera si activitatea literara Mircea ELIADE

Scrierile si activitatea publicistica a lui Mircea ELIADE





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Sarpele

- citeste textul



Nuvele

La Tiganci

- citeste textul
Nuvela La tiganci
LA TIGA‚NCI de Mircea Eliade - si fragmente
LA TIGA‚NCI - analiza literara
La tiganci - dialectica sacru - profan - Nuvela fantastica
Dialectica fantasticului in La Tiganci
La tiganci Real - Ireal - Realul - Irealul
Coerenta universului si spartura in real in La Tiganci
Revelatia lumilor paralele. La tiganci
Magia unui topos simbolic numit La tiganci
Un mit modern: La tiganci
LA TIGA‚NCI - Subiectul nuvelei - Motivul drumului parcurs
LA TIGA‚NCI - comentariu literar - Nuvela fantastica - Subiectul nuvelei. Mituri. Semnificatii
Nuvela La tiganci - Scrisa la Paris in 1959
Marci ale insolitarii fantastice in La tiganci

DOUASPREZECE MII DE CAPETE DE VITE


DOUASPREZECE MII DE CAPETE DE VITE - comentariu literar - Nuvela fantastica - Subiectul nuvelei. Mituri. Semnificatii.

Secretul doctorului Honigberger

- citeste textul



Romane

Maitreyi

- citeste textul
Maitreyi - un roman de dragoste
MAITREYI - analiza literara
Maitreyi - roman de Mircea Eliade
Caracterizare Allan - personaj principal in romanul Maitreyi
MAITREYI - comentariu literar - Romanul erotic
ALLAN (caracterizare)
APRECIERI CRITICE

NUNTA IN CER


NUNTA IN CER - comentariu literar - Romanul erotic

Noaptea de Sanziene


MITUL SOLSTITIULUI DE VARA
METAMORFOZELE TIMPULUI SI CONDITIA PERSONAJELOR
MOTIVUL DUBLULUI
ROMANUL EROTIC - UN ROMAN TOTAL
ROMANUL IN VIZIUNEA CRITICII LITERARE

SACRUL SI PROFANUL

- citeste textul

Domnisoara Christina

- citeste textul



Povestiri

Nopti la Serampore

- citeste textul