Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Maitreyi - CAPITOLUL 2 de Mircea ELIADE




Eram o data la Tamluk si pornisem sa ma plimb in susul apei. Atunci am simtit cit sunt de singur. Mi-aduc aminte ca, numai cu doua zile mai inainte, se logodise Norinne si chefuisem noaptea intreaga; bausem mult, dansasem pina la ametire, sarutasem toate fetele si plecasem in zori cu automobilele la Lacuri. Planuisem si o serata a pijamalelor, asa cum fusese si cea din martie trecut, cind am avut eu conflictul si matchul de box cu Eddy Higgering. Pe Norinne o iubisem si eu intr-o vreme, asa cum iubim noi, tinerii de 24 de ani; as fi strins-o in brate, as fi dansat cu ea si as fi sarutat-o. Atit. Si umblind agale, cu pipa intr-o mina si biciusca in cealalta, ― soarele nu incendiase inca intinderea si pasarile ciripeau inca prin acei maciesi cu miros de tamiie si scortisoara ―, mi-am dat deodata seama ca se petrece ceva neobisnuit cu mine, ca am ramas singur si am sa mor singur. Gindul acesta nu ma intrista; dimpotriva, eram linistit, senin, impacat cu toata cimpia din jurul meu, si daca mi s-ar fi spus atunci ca trebuie sa mor intr-un ceas, nu mi-ar fi parut rau. M-as fi intins pe iarba, mi-as fi pus bratele sub cap si, privind oceanul acela albastru de deasupra mea, as fi asteptat sa se scurga minutele fara sa le numar si fara sa le precipit, aproape fara sa le simt. Nu stiu ce maretie fireasca si inumana traia atunci in mine. As fi facut orice, desi nu mai doream nimic. Gustul singuratatii mele in aceasta lume de minuni ma ametise. Ma gindeam la Norinne, la
Harold, la ceilalti toti, si ma intrebam cum au intrat ei in viata mea, ce rost am eu printre existentele lor atit de tihnite si da mediocre. Umblam fara sa inteleg nimic.
Cind m-am intors la santier, veneam cu o pofta nebuna de singuratate, de liniste, si ma bucuram ca am sa ramin aici, in cort, inca o saptamina, in care timp n-am sa citesc jurnale si n-am sa vad lumini electrice. M-a intimpinat omul de serviciu:
― Sahib, aveti o telegrama din Calcutta.
Am crezut ca e vorba de o receptionare a materialelor si nu m-am grabit s-o deschid.


Cind am citit-o insa, am ramas citeva minute surprins si deceptionat. Narendra Sen ma chema de urgenta la centru. A trebuit sa plec chiar in acea seara si am regretat privind la fereastra vagonului cimpia cu aburi, cu umbre palide de palmieri izolati, care ma primise dimineata atit de generoasa in sinul vietii ei fara inceput si fara sfirsit. Cit as fi vrut atunci sa fiu liber, sa ramin in cortul meu cu lampa de gazolina si sa ascult milioanele de greieri si lacuste din preajma mea
― Allan, iti dau o veste buna pentru d-ta, imi vorbi inginerul. Ne trebuie un om destoinic in Assam, sa inspecteze terasamentul si podurile pe linia Lumding-Sadyia. Mam gindit numaidecit la d-ta, si Consiliul te-a acceptat, pe raspunderea noastra. Ai trei zile ca sa-ti aranjezi afacerile si sa predai Tamlukul
Ma privea cu o imensa bunavointa, si fata lui urita se iluminase de o caldura si o dragoste care aproape ma stinjeneau. Am aflat mai tirziu ca avusese mult de luptat cu
Consiliul, sustinindu-ma pe mine, un alb, caci Societatea era svarajista si incerca sa elimine pe ultimii functionari straini, inlocuindu-i cu indieni. Postul era si mai important, si mai bine platit, de la 250 la 400 de rupii lunar, ceea ce intrecea chiar leafa de reprezentant la "Noel and Noel". Aveam de lucru intr-o regiune nesanatoasa si necivilizata, fireste, insa dragostea mea de jungla ― cu care venisem in India si pe care n-o putusem inca satisface complet ― biruia. Am primit si am multumit cu caldura.
Inginerul imi puse mina pe umar.
― Ni-esti foarte drag, Allan, si.mie, si sotiei mele, si ne gindim adesea la d-ta. Pacat ca nu ne intelegi limba
Lucrurile acestea nu mi-au dat atunci de gindit. M-am intrebat, foarte vag, de ce m-a preferat Sen pe mine inaintea tuturor conationalilor sai si-mi raspundeam, simplu, ca a facut-o pentru calitatile mele. Am fost intotdeauna constient de spiritul meu constructiv, de energia mea de alb civilizator, de folosul meu pentru India.
Cind a aflat Harold, a tinut numaidecit sa sarbatorim inaintarea mea in grad si in leafa printr-un mic banchet in "China-Town". Am invitat, fetele si am plecat cu doua automobile, zgomotosi, bine dispusi si frivoli. Iesind din Park Street si dind in
Chowringhee Road, masinile noastre s-au luat la intrecere, fiecare dintre noi urlind la sofeur (al nostru era un sikh magnific, care facuse razboiul in Franta si striga: "Diable, aiable! Vin rouge, vin blanc!"), batindu-l pe spate, incurajindu-l. Geurtie, care se asezase pe genunchii mei, ma stringea alarmata (aflase de simtitoarea urcare a salariuluI) si-mi spunea mereu:
― Am sa cad! Ti-e frica daca am sa cad?
La intretaierea lui Dhurmtollah Street, taxiul nostru a trebuit sa astepte trecereatramvaiului.
Ceilalti ne luasera inainte, si eram cu totii intristati de acest nenoroc.
Atunci ne-am incrucisat cu masina inginerului, si am avut o neasteptata tresarire vazindu-l pe el alaturi de sotie si de Maitreyi. M-am rosit prosteste salutindu-l, si mi-a zimbit dispretuitor, iar d-na m-a privit cu o spaima si o uimire pe care nu stiam cum sa le inteleg. Singura Maitreyi si-a ridicat palmele in dreptul fruntii si mi-a raspuns la salut, amuzata nespus de compania in care ma aflam si de fata pe care o tineam in brate. Am incercat si eu sa schitez acel salut indian, si am simtit, in acea clipa, cit de ridicola era situatia. Am avut atunci citeva clipe de panica, pina ce masina a putut pleca. Intorcind capui, am zarit inca filfiind salul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei.


Tovarasii mei s-au amuzat de respectul si jena cu care salutasem "un negru".
― Am sa te vad curind ducindu-te sa te scalzi in Gange, Allan! imi spuse rautacios
Geurtie.
― Cum de poti avea relatii cu o familie de negri? se scandaliza inca o data Harold.
Soferul insa, care observase scena, era incintat. Cind i-am platit in fata restaurantului, mi-a spus in frantuzeste, ca sa nu inteleaga ceilalti:
― Très bien, sahib, jeune fille à vous; bahut achhal.
A doua zi de dimineata, cind m-am intilnit cu Narendra Sen, m-a intrebat cu cel mai firesc ton:
― Cu cine erai aseara, Allan?
― Prieteni, sir, am raspuns eu suparator de politicos.
― Dar fata din bratele dumitale? Era foarte frumoasa. Iti place?
― Sunt prea ieftine ca sa-mi placa, mr. Sen. Dar a trebuit sa dau un farewell-party prietenilor mei si, pentru ca erau multi si voiam sa economisim masinile, am luat fiecare cite o fata in brate. Nimic impropriu, sir, ca sa zic asa
Se vede ca a simtit exagerarea cu care ii vorbeam, caci m-a batut pe umar si mi-a spus:
― Dumneata, Allan, ai alte drumuri inainte. Viata anglo-indienilor astia nu e demna de dumneata. Eu as crede ca iti strica mult faptul de a trai intr-o pensiune angloindiana; n-ai sa iubesti niciodata India alaturi de ei
Ma mira interesul pe care il purta inginerul vietii mele intime. Pina atunci nu ma intrebase decit daca ma impac cu mincarea, daca am un boy cumsecade, daca nu sufar de caldura si de zgomot, daca iubesc tennis-ul.
A trebuit sa incepem repede lucrul, sa semnez o multime de hirtii, si la plecare, Sen m-a invitat sa maninc cu el la "Rotary Club". Toate scuzele mele ― ca nu sunt bine imbracat, ca ma simt obosit etc. ― nu l-au putut convinge. A trebuit sa accept, si speech-ul pe care l-a tinut in acea zi inginerul, in fata unei sali selecte si entuziaste, m-a multumit si m-a flatat oarecum, caci imi dovedea inca o data ca ma aflam la masa unui om remarcabil.
In acea noapte plecam spre Shillong, Harold singur conducindu-ma la gara si dindumi ultimele sfaturi de cum sa ma pazesc de serpi, de lepra, de malaria si de stomac.
― Sa bei brandy cu soda si whisky cu soda! mi-a strigat el inca o data, urindu-mi drum bun.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.