Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Domnisoara Christina - Capitolul 6 de Mircea ELIADE




- imi plac lazile incarcate, pline de lucruri ascunse, stranii, exotice, incepu tinarul necunoscut. intotdeauna le privesc cu emotie, asa cum stau ele inchise, in pravalii sau pe cheiuri, purtind cine stie ce povara sau comoara intre peretii lor de lemn
De la cele dintii cuvinte. Egor intelese. Necunoscutul care vorbea era, de fapt, prietenul lui, Radu Praian. mort demult, mort intr-un accident stupid de strada. L-a recunoscut dupa glas si dupa emotia cu care vorbea despre lazi. Asa vorbea Prajan si in viata ; ii placeau uleiurile, vapselele, pentru mirosurile lor complicate si tari, miroŽsuri "tehnice", "sintetice", pentru mirosurile acelea care ii aminteau de cutii, de lazi, de tot ce e adus de undeva de departe, dintr-un port exotic sau dintr-o fabrica Ce schimbat era, totusi, acum, Radu Prajan Daca n-ar fi fost glasul lui si cuvintele lui, Egor nu l-ar fi putut recuŽnoaste. Parul ii crescuse acum lung, atit de lung, ineit uneori i se parea ca are plete pe umeri. La fiecare miscare a capului, ii fluturau in dreptul obrazului, aproape aco-perindu-i urechile. Vorbea necontenit cu profesorul, fara sa-l bage in seama pe Egor. Nerabdarea lui Egor crestea cu fiecare vorba spusa, "E totusi mort, gindea el, Prajan e mort de mult. Poate de aceea se sfieste sa se intoarca spre mine, sa ma recunoasca. Si parul acesta lung, de feŽmeie, tot ca sa nu fie recunoscut si l-a lasat."
Dar chiar in acea clipa, brusc, cu un gest speriat, PraŽjan se intoarse spre Egor si se apropie de el dintr-un sinŽgur pas.
- Pentru ca veni vorba despre tine, spuse el repede, pazeste-te bine, caci esti intr-o mare primejdie
- Da, inteleg, sopti Egor. Stiu ce vrei sa-mi spui
Erau ochii lui Prajan acum. Figura lui incepea sa seŽmene cu cea dinainte, cu cea adevarata. Numai parul prea mare, nefiresc si dezgustator de lung pentru un barbat
- Si eu ma pazesc, adauga Prajan scuturindu-si pleŽtele. Iata, nimeni nu-mi poate face nimic sub pelerina aceasta intr-adevar, Prajan era acum departe, parca mai riŽdicat, caci Egor inalta mina spre el fara sa-l poata ajunge. I1 vedea in preajma lui, dar il simtea totusi departat, inalt, inaccesibil. Si in acea clipa intelese de asemenea ca PraŽjan s-a departat de frica, alungat parca de o putere neŽvazuta. Alaturi de Prajan erau acum si profesorul, si inca vreo citiva necunoscuti - toti inspaimintati de ceva care se petrecea sub ochii lor, ceva care se petrecea poate chiar in spatele lui Egor, caci Egor nu vedea nimic, ci ii privea doar uluit de groaza lor, de brusca lor indepartare. in juŽrul lui Egor obiectele se abureau, se stergeau. incepea si pe el sa-I cuprinda frica. intoarse capul si intilni alaturi trupul domnisoarei Christina. ii zimbea, ca in tabloul lui Mirea. Dar parca era altfel imbracata ; intr-o rochie alŽbastra, cu franjuri, cu dantele multe. Avea manusi negre, lungi, care ii faceau mai albe bratele.


- Plecati ! porunci domnisoara Chiristina, incruntin-du-se si ridicind incet bratul catre Prajan.
Egor simti o cumplita ameteala la auzul glasului ei. Se deosibea de toate celelalte glasuri auzite in vis. Parca venea din afara, din alta lume, si Egor se clatina ca si cum s-ar fi pregatit sa se "trezeasca. Domnisoara Christina ii apuca insa bratul si ii sopti aproape de ureche :
- incet, dragul meu, nu te speria. Esti la tine in odaie, la noi, dragostea mea intr-adevar, decorul se schimbase brusc. Porunca domŽnisoarei Chiristina alungase umbrele, alungase obrazul schimbat al lui Prajan, topise peretii camerei streine. Egor privi de jur imprejur uluit. Cauta usa de care se rezemase cu citeva minute inainte. Totul disparuse fara inteles. Se afla in odaia lui; recunostea cu uimire fiecare obiect. O lumina ciudata, care nu era nici de zi, nici lumina de lampa.
- De cind te astept, sopti din nou domnisoara ChrisŽtina, de cind astept un barbat ca tine, un barbat frumos si tinar.
Se apropiase atit de mult, incit Egor simti un insuporŽtabil parfum de violete invaluindu-l. Voi sa se dea un pas inapoi, insa Christina il apuca de brat, retinindu-l.
- Nu fugi de mine, Egor, nu-ti fie teama ca sint moarta
Dar lui Egor nu-i era teama ca sta de vorba cu o moarta, ci il stinjenea apropierea ei prea calda, parfumul prea puternic de violete, rasuflarea ei atit de feminina. Domnisoara Christina era emotionata, era nerabdatoare - caci rasufla ca o femeie turburata in preajma unui barbat.
- Ce frumos esti, ce palid, adauga Christina.
Se apleca spre el atit de insistent, incit Egor nu avea unde sa se mai retraga. isi infunda capul in perna, atit. Caci, de-abia acum isi dete seama ca el doarme in patul sau si ca domnisoara'Christina se apleaca peste el, incercind sa-l sarute. Astepta cu groaza sa simta buzele ei pe gura, sau pe obraz. Dar Christina se multumi sa-si aproŽpie mult fata de fruntea lui, atit.
- Nu, pe tine nu vreau, sopti ea, nu te sarut asa Mi-e teama de mine, Egor
Se retrase deodata, oprindu-se citiva pasi de pat, si-l privi lung. Parea ca se lupta cu sine, ca incearca sa-si stapineasca o pornire oarba, puternica. isi musca buzele. Egor incepea sa se mire ca sta atit de linistit alaturi de o moarta. Ce bine ca toate lucrurile acestea se intimpla in vis, gindi el
- Dar sa nu crezi tot ce ti-a spus Nazarie, continua domnisoara Christina apropiindu-se din nou de pat. Nu e adevarat, n-am facut ceea ce spun oamenii despre mine N-am fost un monstru, Egor. De ceilalti nu-mi pasa ce cred ; dar nu vreau sa crezi si tu aceleasi lucruri absurde. Nu e adevarat, ma-ntelegi tu, dragul meu ?! Nu e adeŽvarat
Ce clar rasunau cuvintele ei in odaie. "Numai sa nu auda cineva, sa creada ca am dormit noaptea asta cu o femeie", gindi Egor. Dar in acea clipa isi aminti din neu catojaaljse petrece in vis si se linisti, zimbind.
- Ce frumos esti cind zimbesti, spuse Christina asezindu-se pe marginea patului. isi scoase alene o manusa si o zvirli peste capul lui Egor, pe masuta de alaturi. Mirosea acum mai puternic a violete. Ce gust prost sa te parfumezi intr-un asemenea hal Simti deodata o mina calda mingiindu-l pe obraz. Tot singele i se scurse din vine ; caci senzatia acelei miini calde - si totusi de o caldura nefireasca, inumana - era ingrozitoare. Egor voi sa strige de teroare, dar nu mai gasi nici o forta, glasul i se stinse in gitlej.
- Nu te speria, dragostea mea, sopti atunci Christina. Nu-ti voi face nimic. Tie nu-ti voi face nimic. Pe tine te voi iubi numai
Vorbea incet, rar, uneori cu multa melancolie in glas. il privea nesatioasa, infometata. Si totusi, in ochii ei stiŽclosi se cobora citeodata o umbra de infinita tristete.
- Te voi iubi cum niciodata n-a fost iubit vreun muritor, adauga Christina. il privi citeva clipe zimbind. Apoi glasul ei se auzi din nou, mai melodios, mai ritmat:
Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde inca de la prima fraza, Egor simti o neinteleasa tur-burare coplesindu-l. Cuvintele acestea le mai auzise de atitea ori. Acum isi aducea prea bine aminte : Eminescu, Luceafarul. Si mai inainte tot din Eminescu citase domŽnisoara Christina. "Poetul ei favorit de-atunci", isi spuse Egor.
- Sa nu te temi, Egor, dragostea mea, spuse inca o data Christina ridicindu-se de pe pat. Orice s-ar intimpla, de mine sa nu-ti fie teama. Cu tine ma voi purta altfel, altfel Singele tau mi-e prea scump, dragul meu De aici, din lumea mea, eu voi veni in fiecare noapte la tine ; La inceput in somn, Egor, si pe urma in bratele tale, draŽgostea mea Sa nu-ti fie teama, Egor, sa crezi in mine in acea clipa, Egor se destepta brusc. isi amintea cu o extraordinara preciziune fiecare amanunt al visului. Nu mai era inspaimintat. Toata fiinta lui era ravasita ca dupa un mare efort. Ceea ce l-a mirat intii a fost parfumul puŽternic de violete. isi freca ochii, isi trecu de mai multe ori palma pe frunte, dar parfumul staruia, ametindu-l. Zari deodata, alaturi de el manusa neagra a domnisoarei Christina. "Nu m-am desteptat din vis, isi spuse el inspaiŽmintat. Trebuie sa incerc ceva, sa ma destept. Am sa innebunesc daca nu ma destept." Se mira el insusi de luciŽditatea cu care cugeta. Astepta cu o extraordinara nadejde sa se trezeasca. Dar isi simti mina pe frunte ; se surprinsa - pipaindu-se. Nu dormea deci ; nu visa. isi musca puternic - buza de jos. Simti durerea. Ar fi vrut in acea clipa sa sara jos din pat si sa aprinda lumina. Dar zari, la doi pasi de vjL el, in picioare, nemiscata, silueta bine cunoscuta a domnisoarei Christina. Naluca il tintui pe loc in pat. Egor isi strinse incet pumnii, apropiindu-i de corp. ii simtea. Nici o indoiala ; nu mai dormea. ii era frica sa inchida ochii, dar privi citeva clipe in jos, apoi privi din nou spre domŽnisoara Christina. Ea era tot acolo, privindu-l sticlos, zimbindu-i, invaluindu-l in mirosul ei de violete. incepu sa se miste. "Doamne-Dumnezeule, carele esti in ceruri, Doamne-Dumnezeule !" Cuvintele acestea rasarisera brusc in mintea lui Egor, din cine stie ce rugaciune de copil, si le repeta cu rasuflarea taiata. Domnisoara ChrisŽtina se opri si zimbetul ei deveni parca acum mai trist, mai deznadajduit. Egor isi dete seama ca ea stie ca se roaga ; ea ghicise tot. "Ea stie' ca m-am desteptat si nu pleaca"


Christina mai facu un pas. Fosnetul rochiei de matase se auzea cu o extraordinara claritate. Nu se pierdea nici o nuanta, nici un detaliu. Pasii domnisoarei Christina se implintau in tacerea odaii cu o perfecta siguranta. Pasi de femeie, moi, dar vii, emotionati. Cind se apropie de pat, Egor ii simti din nou trupul si simti aceeasi senzatie de caldura artificiala, dezgustatoare. Carnea toata i se strinse, ca intr-un spasm. Domnisoara Christina, privinŽdu-l mereu in ochi, ca si cum ar fi vrut sa-l convinga dincolo de orice indoiala de prezenta ei concreta, vie, trecu pe linga el si-si lua manusa de linga masuta. Din nou braŽtul gol, mirosul de violete. Si apoi, tresarirea manusii care imbraca mina, care se intinde usor, elegant, catre cot Domnisoara Christina continua sa-l priveasca tot timpul cit si-a petrecut manusa. Apoi, cu acelasi pas feminin, graŽtios, se apropie de fereastra. Egor nu avu curajul s-o urŽmareasca. Ramase cu pumnii strinsi aproape de corp, teaŽpan, acoperit de sudoare rece, singur in intunerec. Se simtea pentru cea dintii oara in viata lui cumplit de singur, blestemat. Nimeni si nimic din cealalta lume nu putea ajunge pina la el, sa-l ajute, sa-l scape
Multa vreme n-a mai auzit nimic. isi dete seama ca incerca sa se pacaleasca singur, pentru ca el stiuse clipa precisa cind domnisoara Christina plecase din odaie. Simtise cum dispare () totusi sa astepte, fara sa aiba destul curaj sa intoarca capul spre fereastra. Usa de la balcon era deschisa. Poate a raŽmas inca acolo, poate n-a plecat, ci e numai ascunsa. Stia totusi ca se teme degeaba, ca domnisoara Christina nu mai e in odaie si nici in balcon.
Se hotari brusc. Sari din pat si aprinse lampa electrica de buzunar. Cauta infricosat chibriturile. Aprinse lampa cea mare. Lumina prea puternica sperie un mare fluture, de noapte, care incepu sa zboare deznadajduit, lovindu-se de pereti. Egor lua lampa de buzunar si iesi pe balcon. Noaptea era pe sfirsite. Undeva, pe foarte aproape, se pre-simteau zorile. Erau aburi reci, un vazduh, incremenit. Nu tresarea nici un arbore. De nicaieri, nici un zgomot, ii fu deodata frica de singuratatea lui si se cutremura. De-abia atunci simti cu adevarat cit ii este de frig. Stinse lampa si intra in odaie. il lovi un miros puternic de violete. Fluturele continua sa se zbata, lovindu-se cu zgomote surde de pereti, atingind uneori sticla lampei. Egor isi aprinse o tigara. O fuma insetat, fara ginduri. Apoi se ridica din nou si inchise usa de la balcon. Somnul nu i se lipi de pleoape, decit cind incepu sa se lumineze bine de ziua si cocosii cintasera pentru ultima oara.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.