Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Domnisoara Christina - Capitolul 4 de Mircea ELIADE




Egor n-a lucrat nimic in dupa-amiaza aceea. Si-a purtat sevaletul prin mai multe alei si s-a asezat in mai multe colturi ale parcului. in cele din urma, si-a ascuns sculele la radacina unui ulm. Si a inceput sa se plimbe cu Sanda.
- Intr-o asemenea zi e pacat sa lucrezi, i-a spus. Apoi a intrebat-o cite poeme cu toamna cunoaste. A intrebat-o mai mult ca s-o necajeasca, dar a trebuit s-o asculte mirat - si nu totdeauna cu voie buna - reciŽtind poem dupa poem. El ar fi vrut sa ajunga mai repede la intimitati, poate chiar la confesiuni. Asa se pregatea Egor de dragoste. Era prea miraculoasa toamna de deaŽsupra lor ca sa-si ingaduie vreun curaj vulgar. Totusi, poemele erau destul de multe. Timpul trecea nesimtit. Trebuia sa faca un pas inainte. Se hotari sa-i spuna pe nume.
- Sanda, ce crezi de Nazarie ?
- Cred ca e un viclean, raspunse corect Sanda, ca si cind n-ar fi observat intimitatea lui Egor. Ai bagat de seama ce repede isi schimba fata ? Niciodata nu seaŽmana cu el insusi
Egor incepu sa rida. Haspunsul fetei il desfatase intr-aŽdevar. Si apoi, in acelasi timp, abatuse conversatia pe un plan mai accesibil. Se putea ride, se putea glumi. La capatul aleii, o strinse de mijloc. Ea ii spunea inca, poate ca sa-l necajeasca, "domnule Egor".
Curind insa, a trebuit sa se intoarca. Era ora ceaiului. Simina ii astepta in fata verandei, plimbindu-se nepasa-toare cu ochii in pietris. D-na Moscu, pe veranda, cetea un roman francez.
D-l Nazarie se scuzase ca nu va veni decit seara la masa. Pornise inspre sat, sa cerceteze citeva movile. Au luat ceaiul in liniste, vorbind numai Sanda si Egor. Simina parea ingindurata. Se ridica cea dintii, dupa ce si-a impaturit servetelul de ceai si si-a adunat firimiŽturile in farfurie.
- Unde te duci, Simina ? intreba Sanda.
- La doica, raspunse fetita fara sa se intoarca.
Sanda o urmari cu ochii pina ce disparu intre pomi;
-Nu-mi place deloc prietenia aceasta," se adresa d-nei Moscu. Doica o zapaceste cu tot felul de basme


- Acelasi lucru i l-am spus si eu de atitea ori, se apara d-na Moscu.
- Ce-i spune doica ? intreba Egor.
- Cele mai absurde basme, vorbi obosita si enervata Sanda.
- E timpul basmelor acum, o intrerupse Egor. Nu are decit noua ani. Traieste si ea in folclor
Sanda il privi plictisita. Ar fi vrut parca sa-i spuna mai mult, dar se multumi cu citeva cuvinte.
- Sint un folclor destul de ciudat basmele doicii.,:
Egor s-a putut convinge chiar in acea seara cit de ciuŽdat e folclorul doicii. Plecase sa se plimbe primprejurul parcului, sa vada apusul soarelui de pe cimp. Ramasese rezemat de un salcim, privind cum se cufunda globul inŽflacarat, "departe si nu foarte departe". isi amintise de versul popular cu multa placere. "Numai un asemenea vers poate descrie intr-adevar un apus in cimpie, gindi Egor. Si cum ramine toata firea impietrita, citeva clipe, dupa inecarea soarelui ! Si apoi, cit de straniu se insuŽfleteste linistea ! Numai daca n-ar fi atitia tintari", isi spuse Egor aprinzindu-si o tigara ca sa se apere.
N-avea nici un gust tigara, in racoarea aceasta miroŽsind a praf si ierburi. O zvirli in drum si porni agale spre casa. Intra printr-o poarta laterala in parc. La stinga se intindeau curtile, acareturile si gradinile de zarzavat. Egor se intreba cine are grija tuturor acestor rosturi gospoŽdaresti, cine supravegheaza si plateste slugile, cine vinde recoltele. Sotul d-nei Moscu murise de citiva ani ; cumŽnata ei are mosie in alta parte a tarii. Poate vreun adŽministrator, vreun vechil mostenit
Se aprindeau lampile. "Acolo sint bucatariile si odaile slugilor", gindi Egor. Un rind intreg de odai mici, albe, cu prispa scunda. Treceau femei, cite un copil sfios priŽvea nedumerit spre casele boieresti. Un miros proaspat, de fin, de vite si lapte. "Are sa fie o noapte splendida", isi spuse Egor, ridicind fruntea spre cerul straveziu si inalt.
- Nu va este frica de ciini ?
Glasul venise atit de neasteptat, incit Egor se daduse un pas inapoi. Linga el aparuse Simina. "Cum de a mers atit de nesimtit, pe ce carare s-a strecurat de-a dreptul in spatele meu ?"
- Dar dumitale nu-ti este frica sa te plimbi singura pe aici ? o intreba Egor.
- Am fost la doica, raspunse linistit Simina,
- De atunci de cind ai plecat ?
;- Doica a avut treaba, am stat linga ea
- Si ti-a spus basme, nu e asa ?
Simina zimbi strivitor. Isi culese cu mina un maracine de pe rochita, netezind apoi cutele. intirzia cu multa stiinta raspunsul.
- Asta o stiti de la Sanda. Dar e adevarat, Doica imi spune in fiecare zi un basm nou. A invatat foarte multe
- Astazi a fost un basm foarte lung, daca ai intirziat pina acum, vorbi Egor.
Simina zimbi iar, cu aceeasi voita sfiala. intilnindu-i ochii, Egor avu sentimentul penibil ca e atras in cursa, ca in fata lui lucreaza o minte sireata si ascutita, iar nu mintea unui copil.
- Basmul a fost scurt, raspunse Simina, dar doica a facut plata oamenilor, caci ea o face intotdeauna
Pronunta ultimele cuvinte taraganat, atragind intr-adins atentia lui Egor asupra-le. Parca ar fi cunoscut neŽdumeririle lui de adineauri si voia, incidental, sa i le laŽmureasca. Egor se simti deodata turburat. Fata ii ghicea gindurile, i le cetea fara stirea lui. Sublimase cu atita fiŽnete anumite cuvinte, apoi tacuse, privind in jos
- Un basm scurt, dar foarte frumos, adauga ea; Usor de inteles ca astepta sa fie intrebata, astepta pe Egor s-o roage sa i-l povesteasca. Egor incerca sa reziste ispitei acesteia, care nu stia de unde vine. Simina tacuse incurcata, adastind. isi incetinise intr-adins pasul.
- Spune-mi-l si mie, rosti in cele din urma Egorj
-Este basmul feciorului de cioban, care s-a indraŽgostit de o imparateasa moarta, incepu calm Simina.
Cuvintele sunasera atit de stranii pe buzele ei copilaŽresti, incit Egor se cutremura.
- Ce basm urit si absurd ! exclama el deodata, aspru, Are dreptate Sanda.
Simina nu se intimida de izbucnirea lui Egor. Astepta sa-si mistuie minia, apoi incepu cu acelasi glas.
- Asa e basmul. Asa a fost ursita feciorului de imparat
-- Tu stii ce-i ursita unui om ? intreba Egor.
- Ursita, soarta sau destinul omului, raspunse prompt Simina ca la o lectie. Fiecare om se naste Unga o stea, cu norocul lui. Asta e
- Poate sa ai dreptate, adauga Egor zimbind.
- A fost odata un fecior de cioban, incepu repede Simina, fara sa-i mai lase timp s-o intrerupa. Si cind s-a nascut el, ursitoarele i-au spus : "Sa iubesti o imparaŽteasa-moarta !" Mama lui a auzit si a inceput sa plinga. Cealalta ursitoare, caci erau trei, s-a milostivit de jalea ei si a adaugat : "Si te va iubi si imparateasa pe tine !"
- Vrei neaparat sa-mi povestesti basmul pina la sfirsit ? o intrerupse Egor.
Simina il privi mirata. O privire inocenta si totusi rece, dispretuitoare.
- D-stra mi-ati spus sa vi-l povestesc" li strivi apoi cu o tacere incapatinata. Se aflau in mijŽlocul aleii principale. Se zareau, departate, lampile odailor din curte. Casa mare, de cealalta parte, crescuse cenusie in vazduhul spalacit de seara.
- Nu cunosti un alt basm, mai frumos ? intreba Egor ca sa rupa tacerea. De pilda, basmul pe care ti l-a spus doica ieri, sau alaltaieri
Simina incepu sa zimbeasca. Rasufla lung, ferindu-se parca sa priveasca namila din dreapta lor, casa mare. isi tinea capul incordat.
- Basmul de ieri e foarte lung, spuse ea, iar cel de alaltaieri nu e un basm, e o intimplare adevarata, cu domŽnisoara Christina
Egor tresari si se simti deodata inspaimintat. Nu din cauza intunericului care se lasase brusc, mai ales aici. intre pomi. Simina parca se oprise intr-adins aici. Ochii ii straluceau, cu pupilele marite, si capul avea o stare teapana, nefireasca. Egor fusese inspaimintat de glasul cu care pronuntase Simina ultimele cuvinte. intotdeauna stia sa sublinieze cuvintele, sa le dea sensuri voite de ea, sa ti le implinte ca un fier rosu in inima.
- Tu de ce-i spui "domnisoara Christina ?" intreba miniat Egor. Pina acum ii spuneai "tanti':, caci doar ti-este matusa
- Ea m-a rugat sa-i spun asa, "domnisoara", sa nu-i mai spun "tanti", sa n-o imbatrinesc
Egor se stapini cu greu ; simtise o cumplita furie imŽpotriva acestei fapturi mici, care il mintea cu atita neruŽsinare, cu atita diavoleasca viclenie.
- Cind te-a rugat ? intreba el din nou. Cum te poate ruga cineva care a murit de aproape treizeci de ani ? !
Glasul ii era aspru, privirea lui crunta, dar Simina continua sa zimbeasca. ii facea atita placere furia unui barbat, a unui om atit de mare si de puternic impotriva ei, care nu implinise inca zece ani "
- M-a rugat azi-noapte, in vis
- O clipa, Egor sovai incurcat. Dar voia sa mearga pina la capat, sa inteleaga ce se ascunde in mintea copilului acestuia infricosator.
- Totusi, azi in salon, continua el, te-am auzit spu-nind "tanti Christina".
- Nu e adevarat, raspunse calm Simina. Astazi n-am spus "tanti Christina".
Intr-adevar, acum nici Egor nu-si mai amintea sa o fi auzit. Dar il inspaiminta siguranta ei, zimbetul ei vicŽtorios. Va vorbi neaparat cu Sanda, cu d-na Moscu chiar. Se simtea oarecum ridicol, in mijlocul aleii, in intunerec, incercind sa incurce o fetita. Voi sa intoarca brusc capul spre casa si sa faca el primul pas de inapoiere, caci SiŽmina nu se miscase de multe minute. Atunci fetita i se azvirli in brate inspaimintata, tipind. Egor se sperie mai mult de tipatul ei si o ridica. Simina ii apucase obrajii, tinindu-i fata alaturi de fata ei.


- Mi s-a parut ca vine cineva de-acolo, sopti..:
-Arata spre marginea cealalta a parcului. il sili pe Egor sa priveasca intr-acolo, sa priveasca mult, ca s-o linisŽteasca.
- Nu e nimeni, fetito ii vorbi increzator Egor. Te-ai speriat singura Si cum sa nu te sperii cind asculti in fiece zi un basm absurd ?
O tinea inca in brate, dezmierdind-o. Ce ciudat, inima nu-i batea deloc a spaima. Si trupul ei era linistit, cald, cordial. Nici o smucitura de febra, nici o picatura de suŽdoare Fata ii era senina, compusa. Egor intelese deodata ca a fost pacalit, ca Simina se prefacuse inspaimintata si-i sarise in brate numai.ca sa-l impiedece sa intoarca privirile spre casa. Cind intelese asta, o furie- impletita cu teroare il cuprinse. Simina simti pe data schimbarea in muschii lui Egor, in pulsul sau. - Lasati-ma jos, va rog, sopti. Mi-a trecut acum
- De ce m-ai mintit, Simina ? intreba cu o furie inghetata Egor. N-ai vazut nimic, nu e asa ? N-ai vazut nimic, cel putin in partea aceasta
Arata cu bratul marginea parcului. Dar bratul ii treŽmura inca si si-l retrase repede. Nu destul de repede ca sa nu-l observe Simina. Fetita il privi. surizatoare, fara sa-i raspunda.
- Poate ai vazut ceva in cealalta parte, continua Egor.
Nu privea totusi spre casa. Spusese ;,cealalta" fara sa se intoarca, sa arate cu bratul intins, asa cum facuse spre marginea parcului. Era cu atit mai necajit, cu cit Simina parea ca ii ghiceste chiar si cele mai ascunse spaime si indoieli.
- Ceva pe care nu voiai sa-l vad eu, adauga Egor. ii era frica de-a binelea. Simina sta in fata lui, cu miinile la spate, strivindu-si buzele ca sa nu rida. BatŽjocura aceasta nu risipea totusi, in inima lui Egor, nelaŽmurita teroare care il cuprinsese.
- Puteti sa va intoarceti fara teama, spuse Simina, invitindu-l cu mina sa priveasca si in cealalta parte. DumŽneavoastra smteti barbat, nu va puteti speria Ca mine, adauga ea, plecind ochii in pietris.
Porni apoi, brusc, spre casa. Egor o urma, cu dintii inclestati, rasuflind repede si fierbinte.
- Stii ca am sa te spun, Simino! o ameninta el.
- Ma asteptam la asta, domnule Egor, vorbi Simina fara sa se intoarca. Va rog sa ma iertati daca, speriin-du-ma, v-am sarit in brate. Mama n-o sa-mi ierte usor impoliteta asta. Aveti dreptate sa ma spuneti
Egor ii apuca bratul si o smuci spre el. Fata se abanŽdona fara nici o rezistenta.
- Stii foarte bine ca e vorba despre altceva, sopti el apropiindu-se si pronuntind cuvintele solemn.
Dar i-ar fi fost greu sa spuna despre ce e vorba. Nu tia decit un lucru : ca Simina nu se speriase si ca il silise sa priveasca in cealalta parte a psrcului, ca sa nu vada ceva ce a vazut ea Dar ea de ce nu s-a speŽriat ?
- E adevarat, m-am speriat degeaba, vorbi Simina.
Au ajuns in fata verandei. Egor se suia, altadata, in odaia lui ca sa-si spele miinele inainte de niasa. Astazi renunta la un lucru atit de complicat. Intra in camara de Unga sufragerie, unde isi spalau miinele copiii. D-l Nazarie parca il astepta, in prag.
- Daca n-ai ce face dupa-masa, vino sa ne plimbam putin, ii spuse el apropiindu-se. Am sa-ti spun citeva fapte interesante, ce am aflat in sat
- Si eu am sa-ti spun d-tale un lucru tot atit de inŽteresant, adauga Egor zimbind.
Firesteŧ ii trecusera acum ca prin farmec teroarea si minia din parc. li parea chiar rau ca-si pierduse calmul fata de un copii. "Simina ascunde lucruri mai grave, gindea el, trebuie sa ma port cu multa grija." Dar nu asemenea ginduri cuminti il linistisera, ci lumina pe care o gasise in casa, prezenta oamenilor vii si sanatosi de acolo.
Se asezara la masa. Egor privea la rastimpuri spre Simina. intilnea intotdeauna aceiasi ochi inocenti, aceeasi bine ascunsa siguranta. "Crede ca n-am sa spun, ca n-am s-o tradez", gindea Egor. isi pregatea bine surpriza. Sanda statea linga el, parca oarecum obosita.
.- Nu m-am simtit prea bine astazi, se scuza ea.
D-l Nazarie vorbi despre observatiile lui, despre movile si greutatea sapaturilor la intimplare. Nu avea insa verva si entuziasmul de altadata. Vorbea mai mult ca sa-si arate cum si-a petrecut ziua si ca sa impiedece tacerea sa se astearna definitiv.
- Stiti ca Simina mi-a povestit un basm pe care i l-a spus chiar astazi doica ? incepu Egor.
Sanda rosi brusc si se intoarse spre soru-sa.
- De-abia tirziu am aflat ca doica nici n-a fost in dupa-amiaza asta aici, ca a plecat la Giurgiu dupa cumŽparaturi, vorbi Sanda. Simina, ai sa fii aspru pedepsita !
Egor nu mai stia pe cine sa priveasca. D-na Moscu se destepta usor din toropeala ei obisnuita.
- Cum ramine cu basmul nostru de azi, domnisoara Simina ? intreba rautacios Egor. isi dadu in acea clipa seama ce mare voluptate este sa te razbuni pe un copil, sa-l chinui cind ii ai in puterea ta. Simina il privi totusi cu atita dispret, incit minia lui Egor se aprinse din nou.
- E un basm pe care il stiu de mult, raspunse ea politicos.
- Atunci de ce-ai mintit fara rost ? intreba Sanda.
- Raspunde fara teama, fetita mea, interveni d-na Moscu. Nu-ti fie teama de pedeapsa. Daca ai gresit, vorŽbeste cu curaj.
- Nu mi-e teama de pedeapsa, vorbi calma Simina, dar nu pot raspunde
Privi in ochii Sandei cu aceeasi exasperanta seninaŽtate si siguranta. Soru-sa izbucni :
- Deocamdata, ai sa te culci fara desert si ai sa te ridici chiar acum de la masa. Sofia te va conduce in caŽmera ta
Simina paru ca-si pierde o clipa cumpatul ; devenise palida, isi strinse buzele, cauta ajutorul d-nei Moscu. Dar d-na Moscu ridica zimbind din umeri. Atunci Simina se scula, recapatmdu-si zimbetul ei dispretuitor si, dupa ce spuse "buna seara", saruta obrazul d-nei Moscu si pleca spre odaia ei.
- imi pare foarte rau de domnisoara noastra, spuse d-l Nazarie. Este atit de buna si de mica Poate n-ar fi meritat o asemenea pedeapsa.
- Imi pare si mie rau, caci o cunosc cit e de sensiŽbila, vorbi Sanda, dar trebuie s-o dezvatam de obiceiul acesta de a minti fara rost
D-na Moscu o aproba clatlnind din cap. Totusi, scena ii facuse destul de rau, caci abia daca mai spuse un cu-vint pina la sfirsitul mesei.
- Te-ai convins acum ce fel de basme asculta, adauga Sanda catre Egor.
Pictorul scutura din umeri, ca si cum s-ar fi ingrozit. Se intreba totusi daca Sanda intelege tot ce se petrece cu soru-sa.
- Ceea ce e mai grav, spuse Egor, e ca am impresia ca nu asculta toate basmele. Multe le inventeaza chiar ea isi dadu seama chiar in clipa cind rosti aceste cuvinte ca a facut o gafa. Sanda il privi inmarmurita, severa.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.